Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 400/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 400
Ședința publică din data de 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Judecător Dr.- - - - Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 57 din 16.02.2009 a Tribunalului Galați - dosar nr- ( sentința penală nr. 504 din data de 25.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr-).
La apelul nominal au lipsit: recurentul inculpat și intimata parte civilă, recurentul inculpat fiind reprezentat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune la dosar un set de înscrisuri în circumstanțiere, respectiv trei caracterizări și susține că recursul se întemeiază pe prevederile art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Curtea, verificând dovezile de comunicare a dispozitivului hotărârii de fond către inculpat, se constată că apelul formulat de acesta a fost depus peste termenul legal - fiind intitulat apel peste termen și respins ca nefondat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat lasă la aprecierea instanței cu privire la acest aspect.
Reprezentantul Ministerului Public susține că apelul a fost declarat peste termen consideră că în recurs nu se poate ajunge la o soluție contrară, în sensul că nu i se mai poate modifica hotărârea în propria cale de atac.
Apărătorul ales al recurentului inculpat susține că recursul de față se întemeiază pe dispozițiile art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, în sensul că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei.
Se susține că inculpatul nu a contestat nici un moment latura civilă a cauzei însă este nemulțumit de pedeapsa de 3 ani cu privare de libertate și se solicită suspendarea executării pedepsei, întrucât se află la primul impact cu legea penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat întrucât sub aspectul individualizării pedepsei s-a dat soluție legală.
Consideră că în mod corect s-a avut în vedere fapta inculpatului de a sustrage un autoturism care pentru partea vătămată avea o anumită valoare și a insistat pe latură civilă să-și recupereze prejudiciul.
În mod corect s-au respectat prevederile art. 71 Cod penal, iar scopul pedepsei nu poate fi atins decât cu executare efectivă.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțate.
După deliberare
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 504/25.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tecucia fost condamnat -, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin. 1- 209 alin.1 lit. e,g, din Codul penal.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1lit. a și b cod penal pe durata prevăzută de art.71alin.2 cod penal.
Conform art.14 cod procedură penală și art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile - suma de 11 000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr.2002/P/2004 din 01.05.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, a fost trimis in judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e,g,i din codul penal.
Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului rezultă că în noaptea de 01/02.08.2004, inculpatul -, folosind chei potrivite, sustras autoturismul cu nr.-, aparținând părții vătămate, ce era parcat în stradă, în fața magazinului " " de pe raza comunei, județul
Autoturismul sustras fost dus de inculpat în saivanul din curtea locuinței părinților săi din comuna, județul G, unde l- dezmembrat iar o parte din subansamble le- vândut.
Cu ocazia percheziției efectuate s-au găsit o parte din subansamble, care au fost recunoscute de partea vătămată ca aparținând autoturismului său sustras în august 2004.
Prejudiciul cauzat partii vatamate nu a fost recuperat.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 11000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului sustras și dezmembrat de către inculpat.
În timpul urmăririi penale inculpatul a fost audiat în perioada martie 2005- octombrie 2006, iar în declarațiile sale nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute in sarcina sa. Ulterior inculpatul a părăsit țara, astfel că nu a putut fi audiat la instanță, deși a fost legal citat.
In apărare, apărătorul ales al inculpatului nu a solicitat administrarea de probe.
S-a apreciat că existența faptei, săvârșirea ei de către inculpat și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite in cauza cu plângerea si declarația părții vătămate dată în cursul urmăririi penale, aceasta neprezentându-se la instanță, procesul verbal de cercetare la fata locului, procesul verbal de percheziție din 24.03.2005 și 10.10.2006, planșe foto, declarațiile martorilor: (care a declarat că i-au fost aduse la domiciliul 4 portiere și o gri metalizat de către inculpat și martorul piese care au fost îngropate de soțul ei și care au fost descoperite la percheziție ), a martorului care a susținut că piesele de mașină găsite la domiciliul socrilor săi - familia - le-a cumpărat de la inculpat cu prețul de 50 euro, precum și cu declarația de la urmărirea penală a martorei - sora inculpatului - care a declarat că a văzut în cursul lunii august 2004 pe inculpat ieșind din saivanul părinților lor cu un casetofon, că a înțeles că ceva nu este în regulă, iar după plecarea acestuia a mers în saivan unde a văzut un autoturism de culoare gri metalizat. Martora a mai declarat că fratele ei, inculpatul se ocupa de dezmembrări și vânzări de piese auto.
In drept, s-a reținut că fapta inculpatului - dea sustrage, pe timp de noapte, din loc public, folosind chei potrivit, autoturismul părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e, g și i Cod penal.
S-a constatat că la individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, prima instanță a avut in vedere criteriile prev. de art.72 Cod penal în sensul că limitele pedepsei prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită sunt mai mari de 4 ani, gradul de pericol social al faptei, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, atitudinea nesinceră a inculpatului pe durata procesului penal, precum si circumstanțele personale ale inculpatului.
Ținând seama de aceste considerente, prima instanță a apreciat că scopul educativ al pedepsei cu închisoarea ce s-a aplicat inculpatului, poate fi atins numai prin executarea acesteia cu privare de libertate, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei - furtul autoturismului dintr-un loc public, dezmembrarea acestuia și vânzarea separată a pieselor pentru a împiedica identificarea și recuperarea autoturismului.
Prima instanță a aplicat inculpatului si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a și Cod penal pe durata prev. de art.71 Cod penal.
Totodată, prima instanță a apreciat că față de conduita inculpatului și gravitatea faptei nu se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei, chiar dacă inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
In dovedirea laturii civile partea vătămată a solicitat administrarea de probei cu acte. În acest sens a depus la dosar fotocopii ale certificatului de înmatriculare a autoturismului și ale cărții de identitate a vehiculului.
Față de aceste acte și având în vedere că nu s-a contestat de către inculpat, respectiv de către apărătorul ales al acestuia, cuantumul despăgubirilor civile solicitate de către partea civilă, prima instanță a apreciat că suma de 11 000 lei este rezonabilă și este justificată pentru anul 2004 pentru un autoturism 1310 fabricat în 1998.
In consecință, conform art.l4 Cod procedură penală, art.998 Cod civil, prima instanță l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 11 000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Conform art.189 și art.191 Cod procedură penală prima instanță a obligat pe inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei soluții a declarat apel peste termen inculpatul care a criticat soluția instanței de fond pe motive de nelegalitate în sensul că modalitatea de executare a pedepsei respectiv privarea de libertate nu se justifică. Având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta precum și faptul că urmărirea penală a început împotriva sa după 2 ani de la săvârșire instanța de fond ar fi putut dispune suspendarea condiționată a executării acestuia.
S-a solicitat a se admite apelul declarat peste termen motivat de faptul că acesta locuiește în comuna Ghidigeni, Județul G iar sentința i-a fost comunicată la Consiliul Local și a aflat de comunicare mult prea târziu.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat cât și din oficiu cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul a constatat că apelul peste termen declarat de inculpat este nefondat.
Cu privire la admiterea apelului peste termen, Tribunalul a constatat că sentința penală apelată este comunicată inculpatului prin afișare la Consiliul Local ( fila 56 dosar fond) iar la Comuna Ghidigeni, S, Județul sentința nu a putut fi comunicată inculpatului deoarece mama acestuia a refuzat primirea ( fila 57 dosar fond).
S-a avut în vedere motivația inculpatului, în sensul că a intrat în posesia sentinței la o dată ce nu poate fi stabilită cu dovada de îndeplinire a procedurii de citare, motiv pentru care s-a admis apelul peste termen formulat de inculpat.
Pe fond analizând sentința penală prin prisma motivelor sus menționate s-a constatat că apelul peste termen declarat de inculpat nu este fondat.
S-a constatat că la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 din Codul penal iar ca modalitate de executare în mod corect s-a apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepsei cu închisoarea poate fi atins numai prin executarea pedepsei prin executare efectivă a acesteia.
În acest sens, s-a avut în vedere împrejurările concrete în care s-a comis fapta, că autoturismul a fost furat dintr-un loc public, a fost dezmembrat, apoi vândut bucată cu bucată pentru a împiedica identificarea și recuperarea acestuia.
S-a apreciat că reeducarea inculpatului poate fi realizată numai printr-o modalitate de constrângere de privare perioadă de libertate având în vedere conduita inculpatului și gravitatea faptei ( partea civilă nu numai că a fost deposedată de bun inculpatul a procedat și la dezasamblarea acestuia, făcându-l astfel nefolosibil iar mai mult decât atât înstrăinat părțile componente).
Față de aceste considerente, Tribunalul Galați prin decizia penală nr. 57/2009 a respins ca nefondat apelul peste termen promovat de inculpatul.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul care apreciază hotărârile recurate ca fiind netemeinice sub aspectul pedepsei aplicate, solicitând redozarea acesteia prin reținerea de circumstanțe atenuante și schimbarea modalității de executare a pedepsei, într-o măsură neprivativă de libertate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar si din oficiu în limitele prev. de lege, Curtea reține următoarele:
Chiar dacă reprezentantul parchetului a apreciat că în mod greșit s-a admis apelul peste termen promovat de inculpatul, în realitate acesta fiind tardiv, Curtea consideră că prin admiterea peste termen a apelului, acesta este un drept câștigat inculpatului, situație în care și recursul promovat de acesta va fi analizat pe fondul cauzei, chiar dacă apelul declarat de inculpat era tardiv.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că în mod judicios instanțele pe baza analizei probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile martorului coroborate cu procesele verbale de percheziție, au constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
De asemenea, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost dată cu respectarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal și instanțele au avut în vedere în primul rând, gradul de pericol social al faptei, respectiv furtul unui autoturism, deci un bun de valoare pentru partea vătămată și mai ales faptul că inculpatul după ce a furat autoturismul din loc public l-a dezmembrat și vândut bucată cu bucată pentru a împiedica identificarea și recuperarea acestuia.
Aplicarea unei pedepsei cu privare de libertate este necesară și datorită conduitei ulterioare a inculpatului care nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, nici la fond și nici în căile de atac, tratând cu dispreț actul de justiție, precum și faptului că de la data săvârșirii faptei și până în prezent, inculpatul nu a făcut nici un demers pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiune părții vătămate iar din datele existente la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul nu este integrat în societate, neavând nici un loc de muncă și nici un domiciliu stabil.
În consecință, chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale, persoana acestuia și gradul ridicat de pericol social al faptei, coroborat cu valoarea prejudiciului cauza prin infracțiune impun, pentru realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal, aplicare a unei pedepse privative de libertate.
Față de aceste considerente, hotărârile recurate fiind legale și temeinice, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și prevederile art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( fiul lui - și, născut la data de 1.04.1979 în T, județul G, CNP: -, domiciliat în comuna Ghidigeni, sat S, județul G ) împotriva deciziei penale nr. 57 din 16.02.2009 a Tribunalului Galați - dosar nr- ( sentința penală nr. 504 din data de 25.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr-).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul recurent la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. / 11 iunie 2009
Tehn. / 16 Iunie 2009
Apel: - A,
Fond: N:
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Ion Avram
