Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 406/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
528/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.406/
Ședința publică de la data de 20 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului formulat de inculpatul - împotriva Deciziei penale nr.97/A/11.II.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în Dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-inculpat, pentru care a răspuns apărătorul din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.008.853/11.III.2009, și intimatul-parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca tardiv, a recursului, arătând că inculpatul a depus declarația de recurs pe data de 26.II.2009, cu depășirea termenului de 10 zile, decizia penală fiind pronunțată pe data de 11.II.2009.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că recursul este tardiv.
CURTEA
Prin sentința penală nr.711/13.11.2008 Judecătoria Sectorului 2 Bac ondamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.20 rap. la art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e, g și i
Cod PenalÎn temeiul art. 83.Cod Penal a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin 715/9.04.2004 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la data de 20.04.2004 și a dispus ca această pedeapsă să fie cumulată cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b
Cod PenalS-a luat act că partea vătămată și-a retras acțiunea civilă.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în noaptea de 18/19.02.2005, inculpatul a încercat să sustragă, prin forțarea sistemului de siguranță, autoturismul marca 1310 parcat pe șoseaua nr. 260 sector 2 aflat în posesia părții vătămate.
Situația de fapt este dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, care recunoaște comiterea infracțiunii, raportul de constatare tehnico-științifică din care rezultă că urmele digitale ridicate de pe partea exterioară a carcasei inferioare a volanului, ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, aparțin inculpatului.
Intenția inculpatului de a sustrage autoturismul este dovedită de mențiunile din procesul verbal de cercetare la fața locului din care rezultă împrejurarea că cochilia volanului a fost spartă, pentru a facilita efectuarea unui contact direct între firele electrice.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 208 al1, 209 al.1 lit. e,g,i Cod penal, furt calificat săvârșit în public, în timpul nopții și prin efracție, cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa aplicată prin 715/2004 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la data de 20.04.2004.
În baza dispozițiilor art.52 și 72.Cod Penal, în raport de atitudinea sinceră a inculpatului, de faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale și a perseverat în activitatea infracțională, s-a apreciat de prima instanță că o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, constituie o corectă individualizare a sancțiunii penale.
Instanța a reținut că din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a suferit o altă condamnare, pentru același gen de infracțiuni, inițial beneficiind de suspendarea condiționată a executării pedepsei, însă a perseverat în activitatea infracțională, și a încălcat condițiile suspendării condiționate, ceea ce denotă că scopul pedepsei nu a fost atins.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c C.P.P. întrucât nu există probe cu privire la vinovăția sa.
Tribunalul, prin decizia penală nr. 97/A/11.02.2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut corect faptele, și a procedat la o justă individualizare a pedepsei.
S-a reținut că în mod corect prima instanță a înlăturat declarația inculpatului de nerecunoaștere a faptei, întrucât aceasta nu se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului și raportul de constatare tehnico-științifică din care reiese că amprentele digitale ridicate de pe cochilia spartă a volanului aparțin inculpatului.
Fapta reținută a fost corect încadrată juridic de prima instanță, iar la individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere atât faptul că inculpatul a demonstrat perseverență infracțională, atitudinea procesuală a acestuia, pericolul social concret al faptei, modalitatea comiterii faptei și urmarea produsă, considerând întemeiat că scopul pedepsei se realizează prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul, fără a motiva în scris calea de atac și fără a se prezenta în instanță în vederea susținerii acesteia.
Examinând declarația de recurs în raport de prevederile art. 3853.C.P.P. Curtea constată că recursul declarat de petent este tardiv formulat.
Potrivit art. 3853.C.P.P. ermenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel iar pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.
Din înscrisurile aflate la dosar reiese că recurentul inculpat a fost prezent la dezbaterile din 11.02.2009, fiind asistat de apărător din oficiu.
În condițiile în care cererea de recurs a fost înregistrată la Tribunalul București la data de 26.02.2009, calea de atac a fost declarată după împlinirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 3853.C.P.P. care se împlinise la data de 23.02.2009 (întrucât ultima zi a acestuia se împlinea într-o zi nelucrătoare).
Recurentul nu a solicitat și nici nu a dovedit repunerea în termenul de recurs, iar dispozițiile privind recursul peste termen nu sunt incidente în cauză, având în vedere împrejurarea că inculpatul a fost prezent la dezbaterile în apel, așa cum rezultă din practicaua deciziei penale recurate.
Potrivit art. 38515al.1 lit. a instanța C.P.P. judecând recursul, îl va respinge, menținând hotărârea atacată, dacă recursul este tardiv sau inadmisibil.
Având în vedere împrejurarea că recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege, Curtea urmează a-l respinge, ca tardiv formulat.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.a Cod procedură penală respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 97/A/11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 03 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Ex.2/1.04.2009
Trib.. S II Pen.
Jud.,
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Viorel Adrian
