Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 83/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
555/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.83
Ședința publică de la data de 20 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GIURGIU împotriva Încheierii de ședință nr.1/UP din Camera de Consiliu din data de 12.III.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-inculpată -, personal și asistată juridic de apărători aleși, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.7.430/16.III.2009, aflată la fila 5, și, din cadrul Baroului G, cu delegația nr.0011.626/20.III.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri și, întrucât la dosarul instanței nu au ajuns motivele de recurs formulate în scris de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, solicită încuviințarea depunerii unei fotocopii a acestora.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru intimata-inculpată administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, apreciind-o utilă cauzei, precum și depunerea la dosar a motivelor de recurs redactate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Reprezentantul Ministerului Public susține oral motivele de recurs formulate în scris și critică încheierea de ședință pentru netemeinicie, arătând că inculpata este învinuită de săvârșirea unei infracțiuni de corupție, constând în aceea că, în calitate de medic pediatru la Spitalul Județean G, a pretins și primit suma de 200 lei pentru a asigura, în continuare, asistența medicală și internarea unui copil de un an ce suferea de pneumonie interstițială și este oportună luarea față de aceasta a măsurii arestării preventive, având în vedere atât natura infracțiunii și faptul că s-a prevalat de o funcție cu un important impact social din perspectiva sănătății, cât și împrejurarea că soluția instanței de fond nu corespunde dezideratelor de politică penală, fiind important mesajul care trebuie dat cu privire la acest gen de fapte, în condițiile în care nu trebuie ca doar calitatea de medic a inculpatei să fie singura care să conteze, pentru că, în concret, este vorba de pretinderea, practic de condiționarea actului medical de primirea sumei de 200 lei, care nu este o sumă tocmai mică la nivel local, ceea ce este extrem de grav, cu atât mai mult cu cât este vorba de un minor de numai 1 an, care necesita, în continuare, tratament medical.
În egală măsură, în motivarea scrisă a recursului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiua făcut unele precizări cu privire la dezbaterile, pe plan local, de-a lungul timpului, în referire la persoana inculpatei, pe care apărarea încearcă, prin înscrisurile depuse astăzi, să o poziționeze într-o anumită postură la nivelul comunității, fiind astfel relevat de cunoscut care este prestanța și poziția sa la nivelul comunității din care provine. Astfel, s-a arătat că, pe plan local, s-a discutat despre o anumită afacere în care aceasta a fost implicată, în ceea ce privește adopțiile ilegale de copii, fiind unele aprecieri ale comunității cu privire la această persoană.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, luarea față de inculpată a măsurii arestării preventive, pentru o perioadă pe care Curtea o va aprecia necesară, având în vedere datele speței și actele de urmărire penală efectuate în cauză.
Avocatul arată că reprezentantul Ministerului Publica susținut unele inepții.
Curtea pune în vedere apărătorului să nu discute, la nivel personal, cu reprezentantul Ministerului Public, ci să se refere la criticile formulate în recurs.
Reluând, avocatul arată că este revoltat de motivele de recurs depuse în ședință publică și, în loc să se preocupe de conduita pe care trebuie să o aibă, procurorul face asemenea susțineri.
Luându-i cuvântul, Curtea îi pune, din nou, în vedere apărătorului inculpatei să se refere la motivele recursului și îi atrage atenția să răspundă motivelor de recurs ale Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să fie consemnate susținerile apărătorului, inclusiv cele referitoare la inepțiile susținute de procuror.
Reluând, avocatul arată că procurorul, în loc să fie preocupat să răspundă privitor la existența condițiilor prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală și la fapta concretă, pentru a circumscrie necesitatea arestării preventive numai situației în care s-ar pune la adăpost ordinea publică, în loc să fundamenteze, pe probe, asupra existenței pericolului concret pentru ordinea publică și să se refere la faptul că instanța de fond a dat o lecție cu privire la conceptul de pericol concret pentru ordinea publică și pericolul social al faptei penale, a avut o prestație pe care nu a mai întâlnit-o, susținând că, în urmă cu 17-20 ani, inculpata ar fi fost implicată în acțiuni ilegale, de parcă ar exista o hotărâre judecătorească de condamnare, ceea ce este incalificabil și îi insuflă un sentiment de indignare. Arată că este oripilat de susținerile procurorului, care, în motivele de recurs, nu s-a referit la prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, ce au fost judicios tratate de instanța de fond cu referire la ambele condiții, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatei nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că și soluția de respingere a propunerii de arestare preventivă este legală și temeinică.
Deși s-a susținut că inculpata a pretins suma de bani, din probele dosarului nu rezultă acțiunea de pretindere, ci doar împrejurarea că denunțătoarea ar fi înțeles, din priviri, acest lucru, iar din transcrierea discuției de la momentul flagrantului reiese că aceasta a mințit că i-ar mai fi dat inculpatei, pe data de 07.III.2009, suma de 200 lei, întrucât chiar denunțătoarea recunoaște că nu a văzut-o pe inculpată în aceea zi de week-end.
În același timp, este neadevărată susținerea că ar fi primit bani pentru a îngriji mai bine minorul, deoarece, din actele de la dosar, reiese că acesta avea o evoluție favorabilă, împrejurare relatată de către inculpată denunțătoarei, căreia i-a mai spus că nu trebuie să se preocupe pentru starea copilului, fiind discutabilă încadrarea juridică în dispozițiile art.254 Cod penal, mai degrabă operând prevederile art.256 Cod penal, încercându-se a se crea stare de milă față de copil și a se da un exemplu nefericit în lupta împotriva corupției prin solicitarea de trimitere în arest a unei persoane în vârstă de 65 ani.
În final, cere scuze Curții, arătând că, la rândul său, a primit afronturi.
Avocatul, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, apreciind încheierea de ședință ca legală și temeinică, și arată că dosarul este susceptibil de unele dubii. Astfel, în denunțul depus pe data de 10.III.2009, denunțătoarea a confundat numele medicilor care i-au cerut, din priviri, suma de bani, făcându-se referiri la dr. numele acestuia fiind tăiat și înscris un alt nume și, deși în referatul cu propunere scrisă se fac mențiuni, din dosar lipsește declarația de martor a mamei copilului, căreia i s-ar fi solicitat, chiar și prin mesaj, o sumă de bani. În plus, s-a susținut și astăzi condiționarea actului medical de primirea banilor, cu toate că nu există probe în acest sens și din foaia de observație și din celelalte înscrisuri medicale rezultă că, pe data de 11.III.2009, copilul fusese internat de un alt medic, i se făcuseră toate analizele și avea un tratament prescris, fiind discutabilă expresia ce apare în înregistrări, "a avea grijă", precum și procesul-verbal de constatare a flagrantului, în care se afirmă că banii au fost lăsați pe birou și, apoi, introduși în buzunar, întrucât nici măcar nu a fost verificat fluoroscopic biroul, inculpata declarând, în mod constant, că nu știe cum i-au fost introduși banii în buzunar.
Mai mult decât atât, cum s-a iterat în cazul către România, procurorul, prin solicitarea de arestare preventivă, nu a arătat în ce constau probele relative la pericolul concret pentru ordinea publică și nici astăzi nu au fost învederate și nu a fost combătută deloc opinia judecătorului de fond, care a arătat că, deși există indicii temeinice și probe de săvârșire a unei fapte penale, acestea nu conduc, în mod obligatoriu, la luarea măsurii arestării, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mai multe hotărâri, menționând că necesitatea arestării trebuie dovedită.
În egală măsură, textul de la art.136 Cod procedură penală arată, la alineatul 1, că judecătorul poate alege dintre mai multe măsuri de prevenție, iar, în alineatul final, se arată că, la alegerea măsurii trebuie avute în vedere, între altele, și circumstanțele personale ale făptuitorului, iar inculpata, în vârstă de 65 ani, a avut o activitate profesională fără, chiar dacă s-a încercat umbrirea acesteia, însă procurorul a omis să spună că, în urmă cu 14 ani, au fost anchetați toți medicii din acel spital, și, la acest moment, inculpata nu are cazier judiciar.
Concluzionând, arată că, așa cum a considerat și prima instanță, luarea măsurii arestării preventive nu constituie o necesitate, fiind suficientă luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatei, care nici măcar nu a recurat hotărârea, împrejurarea că mai are 3 luni până la pensionare și nu a înțeles să se servească de acte medicale în dovedirea unei anumite stări de sănătate pe care o are la vârsta de 65 ani, astfel că solicită respingerea, ca nefondat, a recursului.
Intimata-inculpată, personal, lasă la aprecierea Curții.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 12.03.2009 Tribunalul Giurgiua dispus în baza art. 149 ind. 1 alin.9 respingerea C.P.P. propunerii de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu cu privire la inculpata.
Prin aceeași încheiere s-a dispus, în baza art. 149 ind.1 alin. 12 rap. la art. 146 alin. 11 ind.1 și C.P.P. art. 145.C.P.P. luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea G, fără încuviințarea instanței, cu aplicarea disp. art. 145 alin. 1 ind. 1 C.P.P.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, prin referatul emis de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive a inculpatei pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 al. 1.Cod Penal
S-a reținut că inculpata, în calitate de medic și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a pretins și primit de la numita suma de 200 lei, pentru a acorda asistența medicală necesară nepotului minor al numitei, care se afla internat în Secția de Pediatrie a Spitalului Județean
S-a mai arătat că săvârșirea faptei de către inculpată rezultă din cuprinsul procesului verbal de prindere în flagrant, actul de sesizare, planșa foto criminalistică, declarație de martori, declarația inculpatei.
Prin ordonanța din data de 11.03.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiua dispus începerea urmăririi penale față de inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 al.1 și Cod Penal s-a luat față de învinuită măsura reținerii pentru 24 de ore.
Prin ordonanța nr. 113/P/2009 din data de 12.03.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgius -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la învinuita.
Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv există indicii temeinice, probe, că inculpata a comis infracțiunea pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, în acest sens fiind declarațiile martorei, declarații ce se coroborează cu procesul verbal din 11.03.2009 precum și cu declarațiile inculpatei, care a recunoscut că a primit fără însă a pretinde, suma de 200 lei, bani ce, potrivit declarațiilor inculpatei, nu era nevoie să îi fie dați, întrucât starea sănătății nepotului denunțătoarei evolua favorabil.
Tribunalul a constatat că în referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgius -a motivat propunerea de arestare preventivă în sensul existenței cazului prev. de art. 148 lit.f C.P.P. fără a se preciza în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică la care se referă prevederea menționată.
Tribunalul a constatat că pericolul pentru ordinea publică nu a fost dovedit, în cauză neexistând probe care să conducă la ideea că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a reținut că fapta inculpatei prezintă un grad de pericol ridicat, însă pericolul social al faptei nu trebuie confundat cu pericolul social concret pentru ordinea publică, fiind două noțiuni cu conținut și înțeles diferit, gradul de pericol social al infracțiunii urmând a fi avut în vedere de instanța de judecată în cazul în care, pe baza probelor administrate ar reține vinovăția inculpatei și în consecință ar proceda la condamnarea acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii constituind un element de individualizare a pedepsei conform art. 72.Cod Penal și nu un element de apreciere a pericolului social concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a reținut că inculpata nu figurează cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră în cursul cercetării penale, recunoscând că a primit de la martora denunțătoare o sumă de bani, fără a pretinde însă, are o vârstă înaintată, iar din actele de cercetare penală efectuate până la acest moment nu rezultă că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, nefiind de natură a produce o insecuritate în rândul comunității civile cu privire la relațiile sociale ocrotite de legea penală, prin apariția unei stări de pericol iminent, stare ce nu ar putea fi înlăturată prin alt mod decât luarea acestei măsuri preventive.
Având în vedere însă, că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. și se apreciază că, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, se impune prezența inculpatei în vederea lămuririi situației de fapt, în condițiile în care inculpata, în mod constant, nu a recunoscut că ar fi pretins de la martora denunțătoare vreo sumă de bani, tribunalul a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea G pe o durată de 29 de zile.
Împotriva încheierii a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând încheierea de ședință pentru netemeinicie, arătând că inculpata este învinuită de săvârșirea unei infracțiuni de corupție și este oportună luarea față de aceasta a măsurii arestării preventive,
Examinând încheierea penală atacată și dispozițiile legale, Curtea constată că recursul declarat de Ministerul Public este nefondat.
Prima instanță a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit.f C.P.P. neexistând dovezi că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În motivarea recursului s-a făcut referire la natura infracțiunii și la faptul că inculpata s-a prevalat de o funcție cu un important impact social din perspectiva sănătății, pretinzând și condiționând actul medical de primirea sumei de 200 lei, care nu este o sumă tocmai mică la nivel local, ceea ce este extrem de grav, cu atât mai mult cu cât este vorba de un minor de numai 1 an, care necesita, în continuare, tratament medical.
Curtea constată, din analiza probatoriului administrat, inclusiv a declarațiilor inculpatei, că aceasta nu primirea sumei de bani de la denunțătoare, aspect care este dovedit și cu procesul verbal încheiat de organele de poliție.
Din această perspectivă, Curtea constată că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 al.1 Cod Penal, aspect necontestat de inculpată, care nu a promovat recurs împotriva încheierii de ședință prin care Tribunalul Giurgiua constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. și a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea
Nu există însă indicii cu privire la pretinderea de către inculpată, direct sau indirect, a sumei de bani primite de la denunțătoare și nici că inculpata ar fi condiționat actul medical de primirea acestei sume.
Este evident că aceste împrejurări urmează a fi lămurite de organele de urmărire penală și de instanța de judecată, în eventualitatea unei soluții de trimitere în judecată a inculpatei, iar la acest moment procesual Curtea nu poate analiza decât îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 și art. 148 lit. f
C.P.P.Cu toate acestea, Curtea constată că existența sau nu a indiciilor temeinice prev. de lege cu privire la modalitatea în care se presupune că a fost comisă infracțiunea se reflectă și influențează și incidența dispozițiilor art. 148 lit.f C.P.P. respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică.
Astfel, se susține de către Ministerul Public că inculpata a condiționat actul de primirea unei sume de bani, aspect care nu rezultă din probatoriul administrat.
Deși s-a susținut că inculpata a pretins suma de bani, din probele dosarului nu rezultă acțiunea de pretindere, iar din transcrierea discuției de la momentul flagrantului nu reiese sub nicio formă că inculpata ar fi pretins, la momentul discuției sau anterior, vreo sumă de bani. Dimpotrivă, din transcrierea acestei discuții, coroborată cu conținutul primei declarații dată de denunțătoare, rezultă suspiciunea că minorul a fost adus pentru tratament la data de 7.03.2009, nefiind internat de către un alt medic, iar abia ulterior a fost internat, de alt medic decât inculpata, și i-a fost administrat tratament. De asemenea, din foaia de observație și din celelalte înscrisuri medicale rezultă că, pe data de 8.III.2009, copilul a fost internat de un alt medic, i s-au făcut toate analizele și avea un tratament prescris.
Așa cum în mod just a susținut apărarea cu ocazia dezbaterilor, în denunțul depus pe data de 10.III.2009, denunțătoarea a confundat numele medicilor care i-au cerut, din priviri, așa cum afirmă, suma de bani, făcându-se referiri la dr., numele acestuia fiind tăiat și înscris un alt nume. De asemenea, Curtea constată că, de la dosarul cauzei lipsește declarația de martor a mamei copilului, care nu rezultă că ar fi fost audiată, deși mărturia acesteia putea lămuri împrejurările cauzei.
În aceste condiții, la acest moment procesual nu există indicii că inculpata ar fi pretins suma de bani anterior primirii și nici că ar fi condiționat efectuarea tratamentului minorului de primirea acesteia, aspect care are relevanță asupra existenței pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatei.
S-a susținut că soluția instanței de fond nu corespunde dezideratelor de politică penală, fiind important mesajul care trebuie dat cu privire la acest gen de fapte.
Curtea constată că dezideratele de politică penală a statului, la un moment dat în timp, răspund unor nevoi sociale, cum este aceea a combaterii corupției, sau a altor infracțiuni grave ori frecvente, însă numai ralierea la aceste deziderate, fără o analiză concretă a împrejurărilor cauzei și a circumstanțelor persoanei cu privire la care se solicită luarea măsurii preventive, este de neacceptat și nu corespunde ideii de justiție. Curtea are a avea în vedere mai întâi îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, și abia apoi dezideratele de politică penală ale statului, care nu pot justifica luarea unei măsuri preventive, în lipsa îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.
S-a arătat, în motivarea scrisă a recursului, că Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiua făcut unele precizări cu privire la dezbaterile, pe plan local, de-a lungul timpului, în referire la persoana inculpatei, fiind astfel relevant de cunoscut care este prestanța și poziția sa la nivelul comunității din care provine. Astfel, s-a arătat că, pe plan local, s-a discutat despre o anumită afacere în care aceasta a fost implicată, în ceea ce privește adopțiile ilegale de copii, fiind unele aprecieri ale comunității cu privire la această persoană.
Curtea constată că asemenea susțineri, referitoare la așa-zise "discuții" pe plan local în sensul că, în urmă cu circa 15 ani, inculpata ar fi fost implicată în acțiuni ilegale, nu pot fi luate în considerare, în lipsa unei hotărâri judecătorești de condamnare.
A susține că inculpata are o anumită imagine negativă la nivel local nu poate constitui o probă că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în lipsa oricăror dovezi, și în lipsa unei legături între această presupusă imagine și cauza de față. Simplul fapt că o persoană ar avea - de altfel, fapt nedovedit de Ministerul Public - o imagine negativă în cadrul comunității în care trăiește nu este suficientă pentru a se aprecia că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, nici măcar împrejurarea că inculpata ar fi fost cercetată anterior într-un dosar penal nu a fost dovedită de parchet, inculpata fiind cea care, prin apărător, a arătat că a fost într-adevăr cercetată în urmă cu mulți ani, alături de alte persoane, însă nu s-a dispus o soluție de trimitere în judecată.
Temeiul de drept care a stat la baza solicitării măsurii arestării preventive este cel prev. de art. 148 lit.f C.P.P. nefiind îndeplinită însă cea de-a doua condiție prevăzută de acest text de lege, și în raport de lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, astfel încât acesta poate beneficia de o judecată în stare de libertate, neexistând date din care să reiasă vreun pericol de sustragere a inculpatei de la urmărirea penală, buna desfășurare a procesului penal putând fi asigurată și prin luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea instanței, cum corect a procedat Tribunalul Giurgiu.
Potrivit art.136 alineatul 1 Cod procedură penală, judecătorul poate alege dintre mai multe măsuri de prevenție, iar, în alineatul final, se arată că, la alegerea măsurii trebuie avute în vedere, între altele, și circumstanțele personale ale făptuitorului, cum este vârsta inculpatei, de 65 ani.
În consecință, Curtea constată că luarea măsurii arestării preventive nu este oportună și necesară, fiind suficientă luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge, ca nefondat, recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, împotriva încheierii de ședință nr.1 din data de 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În majoritate:
În baza art. 38515pct.1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat, recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, împotriva încheierii de ședință nr.1 din data de 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Ex.2/1.04.2009
Trib.
Jud.
Opinie separată
Față de modalitatea și împrejurarea săvârșirii infracțiunii și anume faptul că inculpata a condiționat acordarea asistenței medicale minorului în vârstă de 1 an și o lună de primirea unor sume de bani, fapta săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social pentru ordinea publică.
Lăsarea în libertate a inculpatului, în contextul gravității infracțiunii și a urmărilor grave pe care le putea avea neîndeplinirea actului medical condiționat de pretinderea și primirea unor sume de bani, este un act nejustificat de clemență a instanței care a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatei.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Viorel Adrian
