Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.42
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTORI: Gabriel Crîșmaru, Valerica Niculina Grosu Silviu
-
GREFIER: -
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.285/A/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, în stare de detenție, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului. Arată că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea faptelor. Precizează că inculpatul susține că în perioada comiterii faptei era plecat din localitate, din septembrie 2004 până în februarie 2005 la S și ulterior la A I și Afirmă că există declarația unui martor care a declarat că s-a întâlnit la S cu inculpatul. Învederează faptul că inculpatul nu recunoaște săvârșirea acestor fapte. Solicită admiterea recursului și plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public arată că recursul este nefondat și pune concluzii de respingere a acestuia. Precizează că s-au administrat suficiente probe din care rezultă vinovăția inculpatului. Susține că acesta a invocat că a fost la S, apoi la A I, dar nu a reușit să probeze acest lucru. Afirmă că încadrarea juridică este corectă, pedeapsa aplicată - în limitele legii, deci hotărârea este una temeinică și legală.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, arată că în această sală i-a fost clasată sentința penală, pentru lipsa de probe. Precizează că în acea perioadă nu era în județ, fiind plecat la S, ulterior la Susține că era în arest iar șeful de post de la i-a propus să recunoască trei fapte, pentru a-și putea vedea familia. Afirmă că a recunoscut această faptă pentru a-și vedea familia. Învederează faptul că la reconstituirea faptelor au existat erori. Solicită anularea pedepsei și trimiterea dosarului la poliție. Afirmă că este în executarea unei pedepse de 5 ani.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursului de față, constată următoarele:
În noaptea de 24/25.04.2005, inculpatul, prin escaladarea gardului împrejmuitor a pătruns în curtea casei părții vătămate din satul, după care a pătruns în beciul locuinței acesteia, de unde a sustras aproximativ 15 litri de vin și o canistră din aluminiu.
Același inculpat la începutul lunii martie 2006, s-a deplasat în satul, comuna, unde, cunoscând faptul că o casă nu este locuită, profitând de întuneric și de împrejurarea că afară viscolea, a pătruns în interior cu scopul de a sustrage bunuri. a avut loc prin forțarea unui geam din spatele casei, inculpatul sustrăgând din interior mai multe bunuri, respectiv: lenjerie, cuvertură, huse pentru fotolii, față de masă, prosoape, plapumă, îmbrăcăminte, două pături, casetofon cu două boxe, farfurii, o cergă, și două perechi de cizma de. Bunurile au fost transportate în saci de rafie, inculpatul părăsind locuința pe ușa de acces care era asigurată cu un zăvor prin interior. Datorită viscolului, inculpatul nu a putut transporta bunurile sustrase, ascunzându-le sub un pod, iar ulterior, când a revenit să le ridice, a constatat că nu se mai află în acel loc.
În noaptea de 9/10.03.2006, inculpatul s-a deplasat pe raza satului având asupra sa o secure, cu scopul de a comite un furt. Când a ajuns în afara satului, a observat o casă în construcție și, profitând de întuneric și de faptul că aceasta se află într-o zonă izolată, a pătruns în interior, demontând cu ajutorul securii două uși, pe care le-a transportat într-un din apropiere. După câteva zile, inculpatul a vândut cele două uși unor persoane necunoscute pentru suma de 120 lei.
Reținând vinovăția inculpatului, Judecătoria Piatra Neamț prin sentința penală nr. 812 din 5 septembrie 2007, a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul,considerând hotărârea nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a reținut vinovăția sa, având în vedere faptul că la datele menționate în rechizitoriu el era plecat din comuna.
Prin decizia penală nr. 317 din 14 noiembrie 2007 Tribunalului Neamțs -a admis apelul și s-au înlăturat dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
Prin decizia penală nr. 175 din 13 martie 2008 Curții de APEL BACĂUs -a admis recursul inculpatului și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost analizate motivele de apel și apărările pe care și le-a făcut inculpatul, au respinse, în mod netemeinic probele solicitate de inculpat.
Cu ocazia rejudecării, în apel a fost audiat inculpatul, a fost reaudiat martorul G și s-a dispus audierea martorilor din lucrări și, precum și a martorului propus de inculpat în apărare,.
Analizând sentința atacată, în raport cu motivele de apel invocate, cât și din oficiu, în temeiul art. 371 al. 2 Cod procedură penală, Tribunalul Neamța constatat că apelul este fondat, pentru alte motive decât cele invocate de inculpat, motivat de următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt, încadrarea juridică a faptei de furt calificat, precum și vinovăția inculpatului. Astfel, din procesele verbale de cercetare la fața locului, declarațiile părților vătămate, procesele verbale de reconstituire, ocazie cu care inculpatul a arătat modalitatea de comitere a faptelor, declarațiile martorilor, și G, coroborate cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, a rezultat că inculpatul, în nopțile de 24/25.04.2005 și 9/10.03.2006, precum și la începutul lunii martie 2006, pătruns prin efracție în locuințele părților vătămate, de unde a sustras mai multe bunuri.
Cu ocazia reconstituirilor efectuate la domiciliul părților vătămate, inculpatul, în prezența martorilor asistenți, și G, a arătat organelor de poliție modalitatea în care a pătruns în locuințele părților vătămate precum și locurile din care a sustras bunurile, aspecte care se coroborează cu descrierile făcute de părțile vătămate în declarațiile lor, referitor la locul în care se aflau bunurile. Dacă inculpatul nu ar fi autorul faptelor, nu ar fi avut de unde să cunoască detaliile legate de modalitatea de comitere.
Mai mult decât atât, din declarațiile martorilor și a rezultat că inculpatul le-a relatat acestora despre furturile comise pe raza comunei de la părțile vătămate. Susținerile inculpatului referitoare la faptul că în perioada când s-au comis furturile era plecat din comună sunt nefondate, având în vedere contradicțiile din declarațiile succesive date de acesta, în care a menționat de fiecare dată alte locații în care s-ar fi aflat. Astfel, dacă în declarația dată la instanța de fond a menționat doar că la Ja lunii februarie 2006 plecat la mama sa la A I, unde a stat o lună și J, în declarația dată cu ocazia judecării primului apel, a menționat că în perioada reținută în rechizitoriu a fost plecat în județul S, după care a plecat la A
Audiat din nou în apel, cu ocazia rejudecării, inculpatul a declarat că din luna decembrie 2004 și până în luna februarie 2005 fost în S, după care a plecat la A I, în luna martie 2005 întorcându-se în PAm ai declarat că în lunile ianuarie - februarie 2006 fost plecat la socrii săi în A, unde a stat până în luna martie 2006.
Toate susținerile inculpatului sunt nedovedite, nefiind confirmate de niciuna din probele administrate în cauză. Din declarația martorului, audiat la cererea inculpatului, a rezultat că în cursul lunilor octombrie sau noiembrie 2005 acesta s-a întâlnit cu inculpatul în S, aspect care însă nu are nici o relevanță în cauză, având în vedere datele la care au fost comise faptele.
De asemenea, nedovedite sunt și susținerile făcute de inculpat cu ocazia audierii sale în apel, la data de 7 noiembrie 2007, referitoare la faptul că a formulat plângere împotriva martorei pentru mărturie mincinoasă, că soluția dată de parchet i-a fost defavorabilă și că a formulat plângere împotriva soluției, nedepunând la dosar nici un act din care să rezulte această situație.
Raportat la faptele comise, la poziția procesuală a inculpatului, precum și la antecedentele penale ale acestuia, pedeapsa aplicată a fost corect individualizată de instanța de fond, nejustificându-se o reducere a acesteia.
S-a reținut însă că sentința instanței de fond este însă nelegală sub aspectul greșitei rețineri a dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal. Din cazierul judiciar al inculpatului a rezultat că prin sentința penală nr. 1112 din 8.12.1999 a Judecătoriei Piatra Neamța fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, fiind arestat la data de 12.10.1999 și liberat condiționat la data de 20.02.2002, cu un rest de pedeapsă de 415 zile. Raportat la data comiterii faptelor din prezenta cauză, respectiv aprilie 2005 - martie 2006, rezultat că inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
În consecință, prin decizia penală nr.285/AP/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț dosarul nr- în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală s-a admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 812 din 5 septembrie 2007 Judecătoriei Piatra Neamțs -a desființat în parte sentința și, rejudecând cauza, s-a înlăturat din sentință mențiunile privind aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul arătând ca fiind corect reținerea recidivei prev. de art.37 lit.a penal. Oral în fața instanței recurentul a arătat și faptul că este nevinovat.
Curtea având în vedere prevederile art.38510pr.pen. va analiza motivul de recurs precizat în scris de recurent, iar cu privire la motivele arătate oral în fața instanței, le va avea în vedere doar pe acelea care se iau în considerare din oficiu.
În raport cu aceste precizări, Curtea constată că recursul este nefondat.
În mod corect instanța de apel analizând antecedența penală a recurentului a concluzionat că acestuia trebuie să i se aplice prevederile art.37 lit.b penal în loc de prevederile art.37 lit.a penal.
În ceea ce privește starea de vinovăție a recurentului, Curtea a constatat că Tribunalul în mod corect a stabilit că recurentul a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, având în vedere atât probatoriul administrat în cauză cât și declarațiile oscilante ale recurentului inculpat.
Față aceste aspecte, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva Deciziei nr.285/AP/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul de mai sus.
În baza art.189 pr.pen. onorariul de avocat din oficiu pentru av. din Baroul Bacău, în sumă de 200 lei se va suporta din fondul și va fi inclus în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 al.2 pr.pen se va obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care se va include și c/v apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva Deciziei nr.285/AP/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul de mai sus.
În baza art.189 pr.pen. onorariul de avocat din oficiu pentru av. din Baroul Bacău, în sumă de 200 lei se va suporta din fondul și va fi inclus în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 al.2 pr.pen obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în care s-a inclus și c/v apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2009 în prezența recurentului.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Gabriel Crîșmaru, Valerica Niculina Grosu Silviu
- - - - -
-
GREFIER
-
Red.sent.pen.
Red. /
Red.
Tehnored.
Ex.2
02.02.2009
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Valerica Niculina Grosu Silviu
