Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (2754/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.42
Ședința publică din 08 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ursulescu Elena
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații, și împotriva sentinței penale nr.32/20 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria C și a deciziei penale nr.561/A/21 octombrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați,și în stare de arest și asistați de avocat din oficiu, lipsind intimatele părți vătămateSC construcții SRL,SC SRLși.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă domnul avocat care precizează că este apărătorul intimatului inculpat, însă acesta nu a fost citat. Depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Reprezentantul parchetuluiconsideră procedura viciată cu intimata parte vătămată SC SRL. Consideră că nu se impune citarea intimaților inculpați.
Apărătorul din oficiu al recurenților inculpațiarată că recursurile acestora vizează, în principal, achitarea și, în subsidiar, redozarea pedepsei.
Curtea, după deliberare, apreciază că procedura este legal îndeplinită cu intimata parte vătămată SC SRL.
Apărătorul din oficiu al recurenților inculpațișireprezentantul parchetului, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că motivele de recurs ale parchetului îl vizează numai pe inculpatul, respectiv greșita încadrare juridică dată de către instanța de apel asupra faptelor reținute în sarcina acestuia. Invocă cazul de casare prevăzut de art.3859pct.17.C.P.P. În esență, instanța de apel în mod greșit a schimbat încadrarea juridică într-o singură faptă de tâlhărie în condițiile în care acțiunea sa de sustragere de bunuri prin amenințare a vizat două patrimonii distincte, atât al persoanei juridice cât și al persoanei fizice, paznic al acelei unități, astfel încât, în opinia sa, aceste acțiunii nu pot întruni elementele constitutive ale unei singure infracțiuni. Ca atare, solicită desființarea în parte a hotărârii pronunțate de instanța de apel numai în ceea ce-l privește pe inculpatul și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Apărătorul din oficiu al recurenților inculpați, având cuvântul, pentru inculpatul, solicită respingerea recursului formulat de parchet, ca nefondat.
Cu privire la recursurile declarate de inculpați, invocă cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 C.P.P. considerând că s-a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință condamnarea inculpaților. Inculpații nu se consideră vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor. Mai mult, la dosar nu există probe directe care să dovedească vinovăția acestora. La urmărirea penală inculpații au dat declarații în sensul recunoașterii faptelor, însă acestea au fost date sub presiune, fiind obligați să declare faptul că sunt vinovați.
Solicită admiterea recursurilor în temeiul art.38515pct.2 lit. d C.P.P. casarea hotărârilor atacate și, pe fond, achitarea inculpaților în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. c.
C.P.P.În subsidiar, în temeiul art.3859pct.14 p Cod Penal solicită reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților, în sensul redozării cuantumului ținând cont de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, respectiv faptul că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, provin din familii organizate și aveau locuri de muncă la momentul arestării.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate, apreciind că nu subzistă cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18.C.P.P. probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, ale martorului cu identitate protejată, procesul verbal de recunoaștere după planșa foto se coroborează cu declarațiile inițiale date de inculpați în faza de urmărire penală prin care aceștia au recunoscut comiterea faptelor. declarațiilor date de inculpați s-a făcut cu o motivare care nu este susținută de probele administrate în cauză.
Cu privire la individualizarea pedepselor, consideră că în mod corect instanța de fond a dat eficiență criteriilor prevăzute de art.72 și Cod Penal a individualizat pedepsele în raport de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, pe timp de noapte, prin exercitarea de violență. Apreciază că pedepsele aplicate nu sunt excesiv de mari în condițiile în care se aproprie de minimul special prevăzut de lege.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, se consideră nevinovat. Cum putea să-i recunoască victima dacă aveau fețele acoperite?
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, se consideră nevinovat. Martorul sub acoperire a afirmat că-l cunoaște și este prieten cu el, însă nu s-a putut dovedi acest aspect.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită achitarea întrucât este nevinovat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, se consideră nevinovat și solicită să rămână cu pedeapsa pe care a executat-o până în prezent.
CURTEA
Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.32/20.02.2009 pronunțată de Judecătoria C în dosarul penal nr-, în baza art.334 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul din infracțiunile prevăzute de art.211, alin.2, lit.a, b, alin.21lit.a Cod penal și art.211 alin.2, lit.a, b cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2, lit. a, b, alin.21lit. a Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.211 alin.2 lit.a, b, alin 21lit.a Cod penal cu aplicarea art.74, 76 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.06.1988 în B, domiciliat în comuna, sat. județul I, necăsătorit, fără copii minori, studii 8 clase, CNP -, fără antecedente penale, arestat preventiv, la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art.350 Cod de procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 14.01.2008, la zi.
2. În baza art.211 alin.2, lit. a, b, alin.21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 23.02.1987 în B, domiciliat în comuna, sat. județul I, studii 6 clase, necăsătorit, fără copii minori, CNP -, fără antecedente penale, arestat preventiv, la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
În baza art.350 Cod de procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 14.01.2008, la zi.
3.In baza art.211 alin.2, lit. a, b, alin.2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.74, 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
În baza art.350 Cod de procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 14.01.2008, la zi.
4. În baza art. 211 alin. 2, lit. a, b, alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 29.05.1988 în B, str. -. nr.1, sector 3, studii 8 clase, necăsătorit, fără copii minori, CNP -, fără antecedente penale, arestat preventiv la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
În baza art.350 Cod de procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 14.01.2008, la zi.
5. În baza art.211 alin.2, lit. a, b alin.21lit. a Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 30.10.1988 în comuna județul I,
domiciliat în B,- A, sector 3, necăsătorit,
fără copii minori, fără studii CNP -, fără antecedente penale
arestat preventiv, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art.71 prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal.
În baza art. 350 Cod pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 14.01.2008, la zi.
6. În baza art. 211 alin. 2, lit a,b alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 22.02.1987 în B, domiciliat în B- sector 3, studii 5 clase, necăsătorit, fără copii minori, CNP -, fără antecedente penale, cercetat in stare de libertate, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii din data de 15.01.2008.
7.În baza art.26 rap. la art.208 alin.1 - 209 al.1, lit.a,c,g,i Cod penal, cu
aplicarea art.74, 76 lit.c Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.05.1981 în B, domiciliat în B, sector 5,-, - 53, se. 1,. 7,. 48, studii medii, necăsătorit, fără copii, CNP -, fără antecedente
penale, cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 15.01.2008.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în baza art. 82 Cod penal stabilește un termen de încercare de 4 (patru) ani.
In baza art.359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
În baza art.191 Cod de procedură penală, fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat cu excepția onorariilor avocați din oficiu care rămân in sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în cursul lunii ianuarie 2007, inculpatul le-a propus inculpaților, și, să sustragă bunuri (tamburi de sârmă din cupru) din curtea unei societăți comerciale situată în comuna, în apropierea Fabricii de.
Inculpații au fost de acord și au stabilit modul în care urmau să procedeze.
In vederea transportului bunurilor, inculpatul a stabilit cu inculpatul, coleg de serviciu cu acesta, să-i ajute cu mașina de serviciu pe care lucra în calitate de șofer inculpatul, respectiv un autovehicul marca IVECO, de culoare albă, propunere cu care acesta din urmă a fost de acord în schimbul unei părți din suma ce urma să fie încasată din vânzarea bunurilor sustrase,
Astfel, în noaptea de 17.01.2007, inculpații s-au întâlnit în apropierea locuinței inculpatului, situată în B, str. -, sectorul 3 și au hotărât ca inculpatul să rămână cu mașina în acel loc până ce va fi apelat de ceilalți inculpați.
Inculpații, și, având fețele acoperite cu cagule, au pătruns in depozitul părții vătămate SC Construcții SRL, situat în comuna, jud. I, în urma escaladării gardului.
Fiind depistați de agentul de pază al societății, respectiv partea vătămată, inculpații i-au aplicat acestuia mai multe lovituri și l-au imobilizat legându-1 cu un cablu din cupru de mâini și de picioare, apoi l-au închis în cabina de pază.
După imobilizarea paznicului, inculpatul 1-a contactat telefonic pe inculpatul, pentru a veni cu furgoneta în vederea încărcării bunurilor sustrase.
Inculpații au încărcat în mașina adusă de inculpatul patru tamburi cu cablu electric din cupru, după care aceștia s-au deplasat în zona pădurii unde au topit izolația de pe cablu.
A doua zi, inculpații au vândut unei persoane cuprul sustras pentru suma de 2500 lei, care a fost împărțită între cei șapte inculpați.
Totodată, inculpatul a sustras părții vătămate, în timp ce acesta din urmă era imobilizat și lovit de inculpați, un telefon mobil pentru ca partea vătămată să nu poată sesiza organele de politie in legătură cu săvârșirea infracțiunii, telefon care ulterior a fost aruncat în foc de către inculpatul cu prilejul topirii cablurilor sustrase.
Instanța fondului a ajuns la această stare de fapt analizând declarațiile date de inculpați în fața organelor de poliție, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate și cu procesul verbal de reconstituire.
La stabilirea vinovăției inculpaților instanța fondului a avut în vedere dispozițiile art.70 alin.2 în C.P.P. sensul că ceea ce inculpatul declară "poate fi folosit și împotriva sa".
Astfel, instanța fondului a considerat sincere primele declarații date de inculpați în faza de urmărire penală, în prezența apărătorilor, prin care au recunoscut și au descris amănunțit modul în care au comis faptele, declarații care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu declarația de recunoaștere a comiterii faptei pe care inculpatul și-a menținut-o în tot cursul procesului penal și cu proces-verbal de reconstituire a săvârșirii faptelor.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, părțile vătămate SC Construcții SRL, și SC SRL, nu s-a constituit părți civile în cauză.
SC Construcții SRL și-a recuperat prejudiciul cauzat de la SC SRL, societate care asigura paza în momentul comiterii faptei.
În drept, fapta inculpaților, și, de a sustrage în timpul nopții, din depozitul părții vătămate SC Construcții SRL patru tamburi de cupru, în timp ce aveau pe față cagule, exercitând violențe asupra părții vătămate, constituie infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2, lit.a, b, alin.21lit. a Cod penal.
În privința inculpatului s-a reținut comiterea infracțiunii în formă continuată, având în vedere că acesta a sustras și un telefon mobil ce aparținea părții vătămate, în timp ce împreună cu ceilalți inculpații îi aplicau acestuia lovituri.
Fapta inculpatului de a-i ajuta pe ceilalți inculpați să transporte cei patru tamburi cu cablu din cupru, sustrași în condițiile mai sus arătate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a, c, g, i Cod penal.
La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța fondului a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal. cu privire la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei comise, persoana inculpaților.
Astfel, instanța fondului a avut în vedere conduita bună a inculpaților înainte de comiterea faptelor, în sensul că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și totodată va ține seama că aceștia au recunoscut inițial comiterea faptelor, conlucrând cu organele de urmărire penală în vederea stabilirii adevărului.
Totodată, s-a avut în vedere, la stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților și referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului București, ținând cont de condițiile în care inculpații au trăit, mediul familial al acestora, factorii care influențează conduita acestora, apreciindu-se că perspectivele de reintegrare în societate ale inculpaților sunt promițătoare, având în vedere vârsta acestora și lipsa antecedentelor penale.
Astfel, s-au reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, reducându-se pedeapsa prevăzută de lege sub minimul special.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, și criticând sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând achitarea lor întrucât fapta reținută în rechizitoriu nu este săvârșită de ei. În subsidiar inculpații vis-a-vis de aspectul de temeinicie solicită reducerea corespunzătoare a pedepsei dacă în sarcina lor se va stabili vinovăția.
Prin decizia penală nr. 561/A din 21.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.32/20.02.2009 pronunțată de Judecătoria C în dosarul penal nr-.
A desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond:
În baza art.334 Cod pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul din infracțiunile prev. de art.211 al.2 lit.a,b alin.2/1 lit.a Cod penal și art.211 al.2 lit.a,b Cod penal aplicarea art.33 lit.a Cod penal în infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit.a,b și alin.2/1 lit.a Cod penal.
În baza art.211 al.2 lit.a,b și alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74,76 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 06.08.1978 în B, - la pedeapsa de 5 ani închisoare (cinci ani), pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași sentințe penale apelate.
A menținut starea de arest a apelanților-inculpați.
A dedus din pedepsele aplicate apelanților inculpați, și, perioada reținerii și arestării preventive de la 14.01.2008 la zi.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului inculpatului rămân în sarcina statului.
A obligat apelanții-inculpați, și la plata a câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile pentru avocat oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Onorariul pentru avocat oficiu desemnat apelantului-inculpat se va deconta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
A admis cererea de reexaminare a amenzii judiciare formulate de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria
A dispus scutirea acestuia de plata celor două amenzi judiciare aplicate prin încheierile de ședință din datele de 05.06.2009, respectiv 28.07.2009.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod pr.pen. Tribunalul a constatat următoarele:
Astfel, prin Rechizitoriul Parchetul de pe lângă Judecătoria C cu nr. 465/P/2008 din data de 13.03.2008 inculpații, și au fost trimiși în judecată, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, iar inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat, primii cinci inculpați fiind cercetați în stare de arest preventiv, reținându-se că la data de 18.01.2007, numitul a sesizat lucrătorii din cadrul IPJ I cu privire la faptul ca în cursul nopții de 17 spre 18 ianuarie 2007, în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor de paza la sediul SC CONSTRUCȚII SRL din com.,-, jud. I, 6 persoane necunoscute au pătruns în curtea sediului societății si, după ce au imobilizat partea vătămata, au sustras 4 tamburi pe care era rulat cablu electric din cupru, cauzând un prejudiciu estimat de către SC CONSTRUCȚII SRL la suma de 1600 RON.
Reevaluând întreg materialul probator existent în cauză, Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită iar soluția pronunțată, în sensul unei condamnări are la bază tocmai rezultatul probelor administrate.
Astfel, Tribunalul a constatat că instanța de fond a analizat în mod judicios toate probele existente la dosar, în ambele faze ale procesului penal pe care le-a evaluat prin coroborarea lor.
În ceea ce privește criticile formulate de inculpați în apel în sensul că faptele reținute în sarcina inculpaților nu sunt săvârșite de aceștia, Tribunalul a apreciat-o ca fiind nesusținută de materialul probator existent în cauză.
În analiza criticii s-a plecat de la poziția procesuală a inculpaților în decursul întregului proces penal.
Astfel, cu ocazia primelor audieri efectuate, în prezența apărătorilor cei cinci inculpați apelanți au recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, a cărei victimă a fost paznicul societății de la care au sustras tamburii, prezentând detaliat modul în care au comis faptele. Singurul care în prima fază nu a recunoscut fapta a fost inculpatul, care, ulterior (fila 253 ), revine asupra declarațiilor și recunoaște fapta susținând că doar a transportat bunurile însă nu a acceptat bani și a realizat ce se întâmplă în sensul că acele bunuri sunt furate, în momentul în care le-a descărcat în pădure.
Ulterior, la momentul prezentării materialului de urmărire penală inculpații și-au schimbat substanțial poziția de recunoaștere, iar în data de 08.02.2009 când sunt din nou audiați aceștia retractează declarația de recunoaștere, după cum urmează:
-inculpatul, în declarația din 08.02.2009, revine asupra declarațiilor inițiale, declarând că la data săvârșirii infracțiunii a fost acasă și că dintre coinculpați nu mai cunoaște pe nimeni decât pe inculpatul cu care era coleg de serviciu;
-inculpatul atât la prezentarea materialului de urmărire penală cât și la declarația din 08.02.2009, își infirmă declarațiile inițiale arătând că nu știe nimic în legătură cu faptele pentru care este cercetat și că îl cunoaște pe coinculpatul, doar din vedere;
-inculpatul care inițial, la fila 118 a recunoscut săvârșirea infracțiunii ca și la momentul prezentării materialului de urmărire penală, în data de 08.02.2009, retractează în totalitate prima declarație;
-inculpatul, la prezentarea materialului de urmărire penală din 15.01.2008, își nuanțează declarația susținând că a fost la locul săvârșirii infracțiunii dar nu a participat la faptă, făcând cunoscută participarea celorlalți coinculpați;
-inculpatul, care inițial a recunoscut fapta în declarația de la filele 136, la prezentarea materialului de urmărire penală declară că el nu a participat activ, în momentul în care au ajuns la locul faptei paznicul era deja imobilizat, pentru ca în declarația dată în 08.02.2009, să declare că nu cunoaște nimic în legătură cu fapta și că la acea dată el a fost împreună cu prietena sa.
La momentul prezentării în fața judecătorului pentru discutarea măsuri arestării preventive inculpații nu au mai recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
În faza cercetării judecătorești inculpații, și și-au exercitat dreptul la tăcere precizând că înțeleg să nu dea nicio declarație în cauză, în timp ce inculpatul și-a menținut ultima declarație dată în faza de urmărire penală, în care recunoaște săvârșirea infracțiunii, iar inculpatul a declarat că nu recunoaște fapta iar că prima declarație pe care a dat-o în care a recunoscut implicarea sa, s-a datorat împrejurării că a fost bătut și nu a avut avocat.
În afara prezentării poziției inculpaților, Tribunalul a constatat că în cauză a fost audiată partea vătămată dar și un martor cu identitate protejată, escu, audiat atât în faza de urmărire penală cât și de către instanța de apel și care conține aspecte ce se coroborează atât cu declarația părții vătămate cât și cu declarațiile inițiale ale inculpaților.
Un alt martor de referință este martorul (fila 224 ), declarație menținută și în faza cercetării judecătorești care a precizat că inculpatul i-a oferit să cumpere cupru, însă el l-a refuzat și i-a indicat un alt potențial cumpărător din.
La fila 138 din dosarul de urmărire penală, există un proces verbal de conducere în teren de către cei 6 inculpați cu excepția lui, încheiat în prezența a doi martori asistenți și însoțit de planșe fotografice care indică locul faptei și momentul conducerii în teren de către inculpați.
De asemenea, la fila 159 din dosarul de urmărire penală, există un proces-verbal de recunoaștere după planșe foto a inculpatului (cel care a transportat cuprul cu dubița), de către toți ceilalți șase coinculpați.
La fila 177 dosar urmărire penală este realizată o recunoaștere după fotografie a aceluiași inculpat pe care inculpații cu excepția lui și (care ulterior îl recunoaște), îl indică pe cel prezentat ca fiind inculpatul.
Coroborând toate aceste mijloace de probă, instanța de control judiciar a constatat că analiza judiciară realizată de prima instanță este una susținută de materialul probator.
Astfel, în mod corect prima instanță a înlăturat ca nesincere declarațiile inculpaților, prin care aceștia și-au retractat poziția de recunoaștere a infracțiunilor, pe de o parte, fiindcă aceste declarații au fost date în prezența unor avocați, ceea ce, principial, le-a asigurat garanțiile procesuale, iar pe de altă parte, fiindcă în momentul retractării acestor declarații inculpații nu au fost în măsură să dezvolte un motiv pertinent și credibil în faza organelor judiciare care să le justifice această atitudine.
Esențial însă pentru stabilirea adevărului judiciar este rezultatul coroborării acestor declarații inițiale al căror conținut se coroborează cu declarațiile părții vătămate, ale martorului cu identitate protejată și nu în ultimul rând cu procesul-verbal de conducere în teren, de recunoaștere după planșe foto și după fotografii a unuia dintre coinculpați.
Concluzionând, Tribunalul a apreciat că în cauză sunt suficiente mijloace de probă care să demonstreze că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt săvârșite de ei motiv pentru care susținerile acestora în sensul unei achitări întemeiată pe disp. art.10 lit.c Cod pr.pen. nu se susțin.
Un aspect de legalitate ce se cere însă clarificat îl vizează pe inculpatul strict cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care este trimis în judecată.
S-a constatat că prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prev. de art.211 al.2 lit.a și b Cod penal, alin.2/1 lit.a Cod penal și art.211 al.2 lit.a,b Cod penal cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
Prin sentința penală apelată judecătorul fondului a dispus schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni de tâlhărie într-o singură infracțiune în formă continuată, respectiv art.211 al.2 lit.a,b alin.2/1 lit.a Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal.
Din perspectiva încadrării juridice a faptei verificând din oficiu, inclusiv acest aspect ca parte a sentinței penale apelate, Tribunalul a apreciat că încadrarea juridică corectă a faptei pentru care inculpatul este trimis în judecată este a unei singure infracțiuni de tâlhărie, fără formă continuată, respectiv art.211 al.2 lit.a, b și al.2/1 lit.a Cod penal.
În sprijinul acestei concluzii instanța de control judiciar a constatat că în esență inculpatul împreună cu alți coinculpați a sustras în timpul nopții tamburi de cupru exercitând violențe asupra părți vătămate, în același context deposedându-l pe de un telefon mobil în timp ce coinculpații îi aplicau acestuia lovituri.
În atare situație apreciem că cele două acte materiale sunt săvârșite în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale însă nu la intervale de timp distanță, ca să justifice reținerea formei continuate, aproape concomitent, în același context infracțional.
În același timp nu putem împărtăși opinia procurorului potrivit căreia în cauză ar subzista elementele constitutive a două infracțiuni de tâlhărie, pentru considerentele arătate mai sus.
În consecință, Tribunalul în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod pr.pen. Tribunalul a admis apelul declarat de inculpatul, a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond:
În baza art.334 Cod pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul din infracțiunile prev. de art.211 al.2 lit.a,b alin.2/1 lit.a Cod penal și art.211 al.2 lit.a,b Cod penal aplicarea art.33 lit.a Cod penal în infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit.a,b și alin.2/1 lit.a Cod penal.
Cu privire la apelurile celorlalți inculpați Tribunalul, după înlăturarea apărării vizând achitarea inculpaților, a procedat la supunerea hotărârii problematicii temeiniciei în referire la redozarea pedepsei.
Astfel, s-a constatat că în mod corect instanța de fond a analizat criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, pe care le-a dezvoltat și motivat prin raportare la fiecare inculpat.
S-a evidențiat necesitatea reținerii circumstanțelor atenuante ale inculpaților urmare cărora pedepsele aplicate inculpaților au fost scăzute sub minimul special într-un cuantum care justifică rolul și scopul pedepsie în accepțiunea prev. de art.52 Cod penal.
În ceea ce-i privește pe inculpatul, Tribunalul a apreciat că și în ipoteza înlăturării formei continuate a infracțiunii pedeapsa aplicată corespunde criteriilor de individualizare a pedepsie prin raportare la specificitatea cauzei și a limitelor de pedeapsă.
În afara laturii penale Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt incidente alte aspecte de reformare a hotărârii, pe latură civilă neexistând constituire de parte civilă.
Drept urmare, Tribunalul constatând că nici această critică nu se susține în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași sentințe penale apelate.
A menținute starea de arest a apelanților-inculpați, având în vedere soluția dispusă și gardul de pericol pentru ordinea publică pe care lăsarea acestora în libertate l-ar presupune.
A dedus din pedepsele aplicate apelanților inculpați, și, perioada reținerii și arestării preventive de la 14.01.2008 la zi.
Cu privire la perioada deducerii Tribunalul a constatat că într-adevăr inculpații au fost reținuți în data de 14.01.2008, pe 24 de ore și arestați începând cu 16.01.2008, iar deducerea de către instanța de fond a fost făcută începând cu 14.01.2008 la zi.
Chiar dacă Tribunalul a constatat această inadvertență în sensul că le-a fost dedusă inclusiv data de 15.01.2008, până la momentul arestării, când inculpații ieșiseră de sub puterea ordonanței de reținere, aflându-se în apelurile inculpaților nu putem opera acest neajuns întrucât ar coincide cu o agravare a situației acestora în propria cale de atac.
Conform art.192 al.3 Cod pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului inculpatului au rămas în sarcina statului.
În baza art.192 al.2 Cod pr.pen. a obligat apelanții-inculpați, și la plata a câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile pentru avocat oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Onorariul pentru avocat oficiu desemnat apelantului-inculpat se va deconta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu privire la cererea de reexaminare a amenzii judiciare formulată de prim-procurorul de la Judecătoria C, Tribunalul a admis-o constatând că nu s-a identificat vreo culpă în neîndeplinirea actelor dispuse de instanță de către acesta.
În consecință, a admis cererea de reexaminare a amenzii judiciare formulate de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria
A dispus scutirea acestuia de plata celor două amenzi judiciare aplicate prin încheierile de ședință din datele de 05.06.2009, respectiv 28.07.2009.
Împotriva acestor hotărârii au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice.
Parchetul a criticat doar decizia penală pronunțată în cauză cu privire la inc., motivând că, în mod greșit instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina acestui inculpat, într-o singură infracțiune de tâlhărie în condițiile în care acțiunea sa de sustragere de bunuri prin amenințare atât al persoanei juridice cât și a persoanei fizice, paznic al unității și având în vedere că în speță parchetul nu a declarat apel a solicitat casarea deciziei penale și menținerea sentinței instanței de fond.
În principal inculpații au solicitat achitarea, susținând că la dosar nu există probe directe care să dovedească vinovăția lor, iar la urmărirea penală au recunoscut comiterea faptelor fiind obligați în acest sens de organul de urmărire penală, iar în subsidiar au solicitat redozarea pedepselor invocând circumstanțele lor personale.
Curtea, examinând hotărârile atacate pe baza materialului probator din dosar, în raport de motivele de recurs invocate și întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 14, 17 și 18 Cod procedură penală cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală constată fondat doar recursul parchetului.
Recursul, spre deosebire de calea de atac a apelului posibil pentru îndepărtarea oricărei greșeli de fapt sau de drept, constituie o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri limitativ determinate, reprezentând violări ale legii, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii.
Critica formulată în cauză de către inculpați și întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală nu este întemeiată, pentru a constitui caz de casare în sensul acestui text de lege, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, respectiv, să fie esențială, în sensul de a fi influențat asupra soluției cauzei, și, evident neîndoielnică.
În speță există plângerile părților vătămate, planșele foto, procesul-verbal de reconstituire, depozițiile martorilor, August, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesele-verbale de recunoaștere din grup, care dovedesc pe deplin vinovăția inculpaților în comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care s-a dispus în mod legal condamnarea acestora.
În această situație nu mai poate fi vorba de o contradicție evidentă, necontroversată și esențială între ceea ce spune dosarul prin probele sale și ceea ce au reținut instanțele de judecată prin hotărârile lor, astfel cum este definită eroarea gravă de fapt, criticile inculpaților vizează doar un aspect de apreciere a probelor, ceea ce excede cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală și totodată nu pot fi analizate în raport de nici unul din celelalte cazuri prevăzute de art. 3859alin. 1 Cod procedură penală, deoarece recursul este o cale de atac eminamente devolutivă în drept.
Cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală invocat de către inculpați care au solicitat redozarea pedepselor se reține că nu i se poate da o eficiență juridică corespunzătoare în speță, pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate în raport de toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și de circumstanțele atenuante ale acestora care au fost corect reținute în favoarea lor și care au condus în mod legal la aplicarea unor pedepse sub minimul special.
În speță faptele inc. de a sustrage împreună cu ceilalți inculpați 4 tamburi cu cablu electric din cupru, iar după ce au imobilizat agentul de pază i-a sustras telefonul mobil pentru a nu sesiza organele de poliție întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de tâlhărie, așa cum s-a reținut și prin rechizitoriu, iar schimbarea încadrării juridice din aceste două infracțiuni, aflate în concurs real, într-o singură infracțiune continuată (instanța de fond) sau doar o singură infracțiune (instanța de apel nu este legală.
În recursul de față nu se mai dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina acestui inculpat de către instanța de apel, în cele două infracțiuni corect reținute prin actul de sesizare a instanței, atâta timp cât hotărârea instanței de fond, greșită sub acest aspect, nu a fost atacată cu apel și de către parchet, situația în care se impune doar menținerea sentinței penale care, se apropie mai mult decât decizia penală, de o încadrare juridică corespunzătoare, prin reținerea comiterii a două fapte în concurs ideal de către inculpat.
Pentru aceste considerente se va admite recursul parchetului în baza art. 38515pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va casa în parte decizia penală recurată numai cu privire la inc. și se va menține sentința penală privind acest inculpat.
Se vor menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Pentru considerentele mai sus arătate se vor respinge, ca nefondate recursurile inculpaților în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 38517Cod procedură penală se va deduce prevenția inculpaților de la 16.01.2008, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 32/20.02.2009 pronunțată de Judecătoria C și a deciziei penale nr. 561/A/21.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală în dosarul nr-.
Casează, în parte, decizia penală atacată și menține sentința penală pronunțată numai cu privire la inculpatul.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de cei 5 inculpați.
Deduce prevenția de la 14.01.2008 și de la 16.01.2008, la zi.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 200 lei - onorariu avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-01.02.2010
Președinte:Ursulescu ElenaJudecători:Ursulescu Elena, Petre Popescu, Florică Duță
