Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 423/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (360/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.423
Ședința publică de la 16 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1019 din 06 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Sector 4 și a deciziei penale nr.54/A/21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat personal și asistat de avocat, lipsind intimatele părți civile, și intimatele părți vătămate, șiSC" "SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentului inculpat arată că din punctul său de vedere sentința nu este legală și temeinică raportat la art.38515pct.2 lit.b și d din Cpp. Invocă cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cpp.
Curtea, din oficiu, pune în discuție cazul de casare prevăzut de art.3859pct.15 Cpp referitor la fapta prevăzută în pct.4 din rechizitoriu; în raport de data comiterii faptei, dacă este sau nu grațiabilă pedeapsa referitoare la acea faptă.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, urmând a se constata că până la acest moment nu s-a făcut dovada în nici un fel a săvârșirii infracțiunilor săvârșite în sarcina inculpatului la punctele 1 și 4. Prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru așa zisa săvârșire a unui număr de nouă infracțiuni. Singura infracțiune pe care chiar a săvârșit-o este cea de la pct.9, de la, dar trebuie avut în vedere faptul că a săvârșit această infracțiune datorită situației în care se afla. Are trei copii în întreținere și nu a furat altceva decât 3 cutii de pateu, un, o bucată de cașcaval și un de gem.
Consideră că instanțele de fond și de apel nu au pronunțat hotărârile pe bază de probe și nu au făcut demersuri pentru aflarea adevărului. Solicită casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe noi.
În ceea ce privește temeiurile prevăzute de art. 38515pct.2 lit.b din Cpp, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, achitarea inculpatului pentru infracțiunile reținute la pct.1-4 din rechizitoriu. Trecând peste faptul că la pct.4 a intervenit grațierea pedepsei, solicită a se observa că singurele argumente ale organului de urmărire penală și ale instanțelor de judecată de a se reține vinovăția inculpatului au fost acelea că pe neonul din scară s-ar fi găsit urme papilare care să coincidă cu ale inculpatului.
În ceea ce privește fapta reținută la pct.1 din rechizitoriu, consideră că vinovăția inculpatului nu este dovedită în nici un fel din moment a recunoscut că el este autorul sustragerii bunurilor, bunuri pe care le-a vândut în târg. Faptul că acele bunuri au fost găsite la locuința concubinei nu poate fi reținut că inculpatul ar fi sustras acele bunuri.
La pronunțarea deciziei, solicită a se avea în vedere faptul că rezonanța socială s-a stins demult. Efectul prevăzut de legea penală de îndreptare a inculpatului nu poate fi atins prin pronunțarea unei pedepse privative de libertate din moment ce inculpatul are 52 de ani, au trecut 11 ani de la săvârșirea faptelor prevăzute la pct.1-4 din rechizitoriu, iar în această perioadă nu a mai săvârșit decât infracțiunea de la care poate fi catalogată drept minoră și pentru care instanța de judecată poate acorda o pedeapsă îndreptată sub minimul special cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859pct.14 Cpp, vizând individualizarea judiciară a pedepsei, apreciază că nu poate fi reținut având în vedere următoarele aspecte. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru o multitudine de infracțiuni de furt calificat, primele opt acte materiale intrând în latura obiectivă a unei infracțiuni de furt calificat în condițiile stării de recidivă postexecutorii, cu aplicarea art.13, de asemenea, fapta de furt precizată la pct.9 din rechizitoriu din 22 februarie 2004. Raportat la această activitate infracțională care denotă o perseverență vădită având în vedere modul de operare. Din datele cauzei rezultă că recurentul inculpat avea același mod de operare. Față de datele din fișa de cazier judiciar, consideră că pedeapsa finală este o pedeapsă care se impune a fi menținută în continuare.
Cu privire la critica vizând nelegalitatea soluției, în sensul greșitei condamnări pentru faptele de la pct.1 și 4, caz de casare prevăzut de art. 3859pct.18 Cpp, solicită a nu fi primit nici acest caz de casare având în vedere că există probe de vinovăție certe.
De asemenea, consideră că nici cazul de casare invocat de instanță nu este întemeiat având în vedere data săvârșirii faptei de la pct.4. Apreciază că infracțiunea nu intră sub incidența legii de grațiere.
În consecință, apreciază recursul ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că singura faptă pe care o recunoaște și o regretă este cea de la. Cu privire la celelalte fapte reținute în sarcina sa, se consideră nevinovat. La data săvârșirii presupuselor infracțiuni nu se afla în țară și a dovedit cu pașaportul.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin sentința penală nr.1019/2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 4 Bad ispus după cum urmează:
În baza art.334 Cod procedură penală s- schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infr.prev.de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit.b și art.13 Cod penal, în infracțiunile prev.de art.20 Cod penal raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,i Cod penal, art.208 alin.1-209 alin.1 lit.i, art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e Cod penal și art.208 alin.1-209 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.i cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (faptele descrise la pct.2,3,5,6,7 și 8 din rechizitoriu).
În baza art.20 Cod penal raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,i Cod penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat (fapta comisă la 19.06.1998 - pct.1 rechizitoriu).
În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.i Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta comisă la 19.02.1998 - pct.4 rechizitoriu).
În baza art.85 alin.1 Cod penal s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.573 din 12.11.1999 a Tribunalului București - secția a II-a penală, definitivă la 7.02.2000 prin nerecurarea deciziei penale nr.20/A din 21.01.2000 a Curții de APEL BUCUREȘTI -secția I penală, pentru infr.prev.de art.279 alin.1 și 3 lit.a Cod penal (fapta comisă la 19.06.1998). S-a constatat că pedeapsa a devenit executabilă.
În baza art.85 alin.1 Cod penal, art.36 alin.1 raportat la art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.573 din 12.11.1999 a Tribunalului București - secția a II-a penală cu pedepsele de 3 și
respectiv 4 ani închisoare stabilite prin prezenta hotărâre și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta comisă la 22.02.2004 - pct.9 rechizitoriu).
În baza art.40 alin.1 Cod penal cu referire la art.34 lit.b s-a contopit această din urmă pedeapsă cu pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre și dată inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În baza art.71 alin.1,2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 alin.1 lit.a teza II Cod penal și art.64 alin.1 lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 28.10.1998 la 27.01.1999 (prevenție la sentința penală nr.573/12.11.1999 a Tribunalului București - secția a II-a penală), precum și durata reținerii și arestării preventive în prezenta cauză, de la 19.06.1998 la 8.09.1998.
În baza art.35 alin.4 Cod penal s-a menținut măsura de siguranță confiscării unui cu gaze calibru 9 mm și tuburilor cartuș de 9 și respectiv 7,62 mm, dispusă prin sentința penală nr.573 din 12.11.1999 a Tribunalului București - secția a II-a penală.
În baza art.118 alin.1 lit.b Cod penal s-a confiscat de la inculpat bunurile folosite la săvârșirea infracțiunii (fapta de la pct.1 rechizitoriu), respectiv două șurubelnițe, dispozitiv artizanal pentru forțare încuietori și o sacoșă de rafie, indisponibilizate de organele de poliție conform dovezii seria B nr.61922 emisă de Secția 15 Poliție.
S-au respins ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de părțile civile, ,.
S-a luat act că părțile vătămate, și SC SA nu s-au constituit părți civile în cauză.
A fost obligat inculpatul la 700 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ziua de 19.02.1998, inculpatul a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate de unde a sustras un ceas marca "" și un pulover, aparținând părții vătămate, bunuri care au fost greșite la locuința concubinei inculpatului și au fost restituite părții civile (fapta 4 din rechizitoriu).
De asemenea,instanța a stabilit că în ziua de 19.06.1998 împreună cu o persoană rămasă neidentificată inculpatul a forțat yala de la ușa locuinței părții vătămate și fiind surprins de proprietarul apartamentului a reușit să scape urcându-se în lift și apoi prin plafonul acestuia, lăsând în urmă o sacoșă în care se găseau sculele necesare efracției - (fapta 1 rechizitoriu).
În sfârșit, s-a mai reținut că în ziua de 22.02.2004 inculpatul a sustras bunuri alimentare în valoare 557.599 ROL din magazinul.
Situația de fapt în cazul celor trei infracțiuni a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică și susținerile inculpatului.
Totodată, instanța de fond a constatat că probatoriul administrat în legătură cu faptele prezentate la punctele 2,3,5,6,7,8 din rechizitoriu nu este de natură a se putea stabili că inculpatul este autorul respectivelor infracțiuni.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie.
În acest sens apelantul a solicitat achitarea pentru infracțiunile din 19.02. și 19.06.1998 susținând că nu el este autorul iar pentru infracțiunea din 22.02.2004 a solicitat reducerea pedepsei și stabilirea unei modalități de executare neprivativă de libertate cu motivarea că prejudiciul a fost recuperat și a avut o atitudine procesuală cooperantă.
Prin decizia penală nr.54/A din 21.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - secția a II-a penală a respins ca nefondat apelul inculpatului.
În sensul acestei soluții, instanța de apel, în urma propriului examen asupra probatoriului cauzei a conchis că este pe deplin probată vinovăția inculpatului în cazul infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
De asemenea, sub aspectul individualizării pedepselor, tribunalul a apreciat apelul ca nefondat motivat de perseverența infracțională a inculpatului, care a făcut din activitatea infracțională "un mod de trai".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.18 și 14 Cod procedură penală, în sensul că ar exista dubii cu privire la vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor din 19.02. și 19.06.1998, prezentate în punctele 1 și 4 din rechizitoriu iar pentru infracțiunea comisă la data de 22.02.2004, respectiv furtul alimentelor din magazinul, regimul sancționator este prea.
Din oficiu, instanța a pus în discuție motivul de casare prevăzut de art.3859pct.15 Cod procedură penală referitor la infracțiunea comisă de inculpat la data de 19.02.1998.
Examinând decizia atacată din perspectiva criticilor formulate, Curtea constată că recursul este fondat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.15 Cod procedură penală, având în vedere următoarele:
1. Referitor la motivul de casare prevăzut de art.3859pct.15 Cod procedură penală.
Potrivit art.1 și 2 din Legea nr.543/2002 se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanță.
Pe de altă parte,din art.4 pct.12 din aceeași lege rezultă că pedepsele aplicate pentru infracțiunea de furt calificat prevăzut de art.209 alin.1 lit.i Cod penal nu este exceptată de la grațiere.
Așa fiind, cum în sarcina inculpatului s-a reținut infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.208-209 alin.1 lit.i Cod penal (fapta din 19.02.1998) rezultă că în ceea ce privește pedeapsa de 4 ani aplicată pentru această infracțiune se impunea a fi făcută aplicarea dispozițiilor de grațiere prev.de art.1 din Legea nr.543/2002.
2. Referitor la cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare se referă exclusiv la situația văditei și gravei discordanțe între probe și soluția de condamnare și achitare adoptată, neputându-se pune problema reaprecierii probelor și reformării soluției prin aplicarea principiuluiin dubio pro reoși cu atât mai puțin nu este posibilă suplimentarea probatoriului, dat fiind că recursul nu are caracter devolutiv.
Așa fiind, Curtea va privi invocarea acestui motiv ca nefondată.
3. Referitor la cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală.
Curtea constată că regimul sancționator (cuantumul pedepselor și modalitatea de executare) aplicat inculpatului răspunde atât criteriilor de individualizare prev.de art.72 Cod penal, cât și scopurilor pedepsei astfel cum sunt stabilite în art.52 Cod penal.
În acest sens este de observat că inculpatul are o bogată antecedență penală vădind o anumită "specializare" în infracționalitatea contra patrimoniului, fapt care denotă atitudinea psihică de respingere constantă a regulilor de conviețuire civică și a valorilor sociale și în final, un potențial criminogen sporit.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul inculpatului, va casa în totalitate decizia nr.54/A din 21.01.2009 a Tribunalului București - secția a II-a penală și în parte sentința nr.1019 din 6.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B și rejudecând va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani în pedepsele componente.
În baza art.1 din Legea nr.543/2002 va constata grațiată în întregime pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.i Cod penal - fapta comisă la 19.02.1998 - pct.4 în rechizitoriu și va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.7 din Legea nr.543/2002.
În baza art.85 alin.1 coroborat cu art.34 alin.1 lit.b Cod penal va contopi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea expusă la pct.1 din rechizitoriu cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.573 din 11.12.1999 a Tribunalului București - secția a II-a penală și în baza art.40 alin.1 coroborat cu art.34 alin.1 lit.b Cod penal va contopi pedeapsa de 3 ani astfel rezultată cu pedeapsa de 3 ani aplicată pentru infracțiunea expusă la pct.9 din rechizitoriu, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare. Se va face aplicarea dispozițiilor art.71 și art.64 alin.1 lit.a, teza II și lit.b Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat derecurentul-inculpatîmpotriva deciziei penale nr. 54/A/21.01.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală și a sentinței penale nr. 1019/06.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 4
Casează în totalitate decizia penală recurată și, în parte, sentința penală și rejudecând în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor astfel:
- pedeapsa de3 ani închisoareaplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), i) Cod Penal(faptă comisă la 19.06.1998 - pct. 1 din rechizitoriu);
- pedeapsa de4 ani închisoareaplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i) Cod Penal(faptă comisă la 19.02.1998 - pct. 4 din rechizitoriu);
- pedeapsa de2 ani închisoareaplicată prin sentința penală nr. 573/12.11.1999 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală (definitivă la data de 07.02.2000 prin nerecurarea deciziei penale nr. 20/A/21.01.2000 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală), în privința căreia s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 85.Cod Penal privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei;
- pedeapsa de3 ani închisoareaplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e) Cod Penal(faptă comisă la 22.02.2004 - pct. 9 din rechizitoriu).
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată în întregime pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i) Cod Penal(faptă comisă la 19.02.1998 - pct. 4 din rechizitoriu).
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind consecințele săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni în curs de 3 ani.
În baza art. 85 alin. 1.Cod Penal coroborat cu art. 34 alin. 1 lit. b contopește Cod Penal pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză pentru infracțiunea expusă la pct. 1 din rechizitoriu cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 573/12.11.1999 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 40 alin. 1.Cod Penal coroborat cu art. 34 alin. 1 lit. b contopește Cod Penal pedeapsa de 3 ani închisoare astfel stabilită cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea expusă la pct. 9 din rechizitoriu, urmând cainculpatulsă execute, în final, pedeapsa cea mai grea de3 ani închisoare.
Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei închisorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina sa.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2 ex./22.04.2009
- II. - jud.,
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu
