Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 424/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (568/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.424
Ședința publică de la 16 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat inculpatul în stare de arest și asistat de avocat oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere faptul că acesta este de arestat de 9 luni și J, pe parcursul urmăririi penale nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar ceilalți coinculpați se judecată în stare de libertate. De asemenea, la momentul arestării arestării preventive inculpatul avea un loc de muncă stabil și era student la Facultatea de Management din cadrul Facultății. Singurul motiv pentru care inculpatul se află în arest preventiv ar consta în faptul că este cunoscut cu antecedente penale. Consideră că la acest moment temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și, de asemenea, s-a depășit un termen rezonabil în ceea ce-l privește pe inculpat.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul București Secția Ia P enală, ca fiind legală și temeinică. Consideră că în mod just s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat având în vedere cele două infracțiuni reținute prin actul de inculpare, respectiv art.2 și 4 din Legea 143/2000.
De asemenea, consideră că instanța de fond în mod just a apreciat că subzistă în continuare temeiurile prevăzute de dispozițiile art.148 lit.f și d, art.143 și art.681din Cpp.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. A fost consumator de heroină timp de 2 ani după care a făcut tratament. Solicită a se avea în vedere faptul că înainte de arestarea sa avea un loc de muncă stabil și era student.
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 06.03.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția I Penală, s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 alin. 3.C.P.P. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 37 lit. b și Cod Penal art. 4 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică privarea de libertate a inculpatului în continuare.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143.C.P.P. instanța a reținut că în cauză există indicii temeinice, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa și sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f
C.P.P.Nici legea și nici jurisprudența nu dau o definiție a noțiunii de pericol concret pentru ordinea publică admițându-se că acesta ar putea exista atunci când, prin raportare la anumite criterii la care se vor face referiri mai jos, există bănuiala legitimă că lăsat în libertate, inculpatul ar putea încălca din nou legea, nu neapărat cea penală - pentru această situație existând un alt temei, respectiv art. 148 lit.c din
C.P.P.Având în vedere cele de mai sus, instanța a mai reținut că legiuitorul nu a indicat nici criteriile în funcție de care se poate aprecia acesta pericol concret pentru ordinea publică, putând fi folosite drept criterii complementare cele prev. de art. 136 alin. uit. din și C.P.P. anume gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele penale ale inculpatului, etc.
Cu privire la inculpatul zis "", instanța a reținut că acesta nu recunoaște fapta de trafic de droguri, are 32 de ani, este cunoscut cu antecedente penale fiind anterior condamnat, fiind liberat la data de 12.02.2003 cu rest de 375 zile. De asemenea, potrivit afirmațiilor sale, la momentul arestării sale lucra ca șofer și administrator la SC și era student în anul II la Facultatea de Management din cadrul..
Punând în balanță aceste din urmă circumstanțe favorabile, împrejurarea că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, comițând fapta în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce denotă perseverența pe cale infracțională, implicarea sa în activitatea infracțională astfel cum rezultă și din procesele verbale de interceptare, instanța a concluzionat că, cel puțin la acest moment procesual, măsura arestării preventive se justifică a fi menținută în continuare.
Instanța a considerat totodată că durata arestului preventiv efectuat până în prezent de aproape noua luni nu depășește un termen rezonabil și prin raportare la împrejurarea că ultimele două termene nu sunt imputabile autorității judiciare în condițiile în care inculpatul a fost cel care a avut solicitări suplimentare ce au necesitat efectuarea unor adrese.
De asemenea, instanța a considerat că măsura preventivă este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în sensul art. 136 din C.P.P. având în vedere momentul procesual, respectiv finalizarea cercetării judecătorești precum și poziția procesuală a inculpatului de nerecunoaștere a faptelor.
Instanța a mai reținut că și cel de-al doilea temei al arestării preventive, prev. de art. 148 lit.d din C.P.P. este incident în cauză având în vedere, că la nivelul presupunerii rezonabile, acest inculpat a mai comis o altă faptă de trafic de droguri în data de 23.05.2005.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul, care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie arătând, în esență, că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere atitudinea sa procesuală, împrejurarea că ceilalți inculpați sunt judecați în stare de libertate, intervalul de timp de 9 luni scurs de la data arestării sale preventive, precum și circumstanțele sale personale, respectiv student, cu un loc de muncă stabil.
Analizând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, neintervenind împrejurări noi, care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, reținându-se că, la datele de 06.05.2008, 07.05.2008 și 24.05.2005, a vândut colaboratorului nume de cod " ", respectiv denunțătorului, diferite cantități de heroină în schimbul unor sume de câte 100 lei, iar la data de 07.06.2008 a deținut în locuință, fără drept, 47 de comprimate de și 30 de comprimate de destinate consumului propriu.
Probele administrate până în acest moment procesual, astfel cum au fost expuse în încheierea recurată, relevă existența unor indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a desfășurat activități legate de traficul de droguri de mare risc și de deținere a unor astfel de substanțe în vederea consumului propriu.
Pe de altă parte, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. d, f C.P.P. în sensul că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o altă faptă de trafic de droguri, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, cantitatea de droguri presupus traficată și deținută în vederea consumului, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează traficul de droguri de mare risc, amploarea pe care a luat-o acest fenomen infracțional și consecințele sale negative asupra sănătății publice, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat pentru infracțiuni de furt, a optat pentru suplimentarea ilicită a veniturilor prin intermediul traficului de droguri, deși avea un loc de muncă, și este consumator de astfel de substanțe.
În contextul acestor elemente de fapt rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar fi de natură să aducă o atingere însemnată ordinii publice, generând riscul ca inculpatul să își reia activitatea infracțională în vederea obținerii sumelor necesare procurării drogurilor destinate consumului propriu, justificându-se astfel privarea sa de libertate în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Împrejurarea că alte persoane sunt cercetate în stare de libertate în aceeași cauză este lipsită de relevanță asupra temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse față de recurentul-inculpat, cât timp caracterul esențialmente personal al acestei măsuri reclamă examinarea distinctă a circumstanțelor sale personale, prin prisma particularităților activității sale infracționale.
Nici critica referitoare la depășirea unui termen rezonabil al duratei măsurii arestării preventive nu este întemeiată, având în vedere că intervalul de timp de aproximativ 10 luni scurs de la data arestării preventive a fost justificat de complexitatea cauzei, numărul persoanelor inculpate, specificul probelor ce trebuie administrate, nefiind imputabil autorităților judiciare.
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 06.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, și îl obligă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /24.03.2009
Dact. / 25.03.2009/2 ex.
Tribunalul București - Secția I Penală
Jud.:
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu
