Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 432/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 432/R/2009
Ședința publică din 7 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 89/A din data de 15 mai 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g și i pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpatul depune un memoriu la dosarul cauzei prin care arată că regretă fapta săvârșită și solicită reducerea pedepsei aplicate, invocând greutăți familiale. Nu are de declarat nimic în plus.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale pronunțate de Tribunalul Maramureș, casarea acesteia și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună reducerea pedepsei. Prin sentința penală nr. 539 din 18 martie 2009 a Judecătoriei Baia Mare, inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Învederează că inculpatul nu este recidivist, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, motiv pentru care consideră pedepsa aplicată mult prea M și solicită reducerea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Pedeapsa aplicată inculpatului este pe deplin justificată, având în vedere valorea bunurilor sustrase de la concubinul surorii sale.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, regretă fapta săvârșită și solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 539 din 18 martie 2009 a Judecătoriei Baia Marea fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, la pedeapsa închisorii de 5 ani.
În baza art. 61 Cod penal a dispus revocarea liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat de 520 de zile închisoare din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 420/03.03.2005 a Judecătoriei Baia Mare rămasă definitivă prin decizia penală nr. 132/A/26.04.2005 a Tribunalului Maramureș, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu reținerea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa închisorii de 5 ani.
În baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1092 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani și 274 de zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 35/05.03.2003 a Tribunalului Maramureș rămasă definitivă la data de 28.03.2003 prin neapelare, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
A interzis celor doi inculpați drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal pe perioada arătată la art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a scăzut din durata pedepselor aplicate celor doi inculpați timpul reținerii de câte o zi pentru fiecare, respectiv din data de 10 martie 2008.
A constatat reparat în parte prejudiciul cauzat părții civile Mihovici și a luat act de convenția intervenită între partea civilă și inculpați privind plata în rate a diferenței de prejudiciu rămas neacoperit conform declarației de la fila 60 din dosarul de urmărire penală.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat să plătească câte 400 RON cheltuieli judiciare statului din care:
- suma de 200 RON reprezintă onorariul pentru avocat oficiu, în faza de urmărire penală
- sumele de câte 200 RON reprezintă onorariile pentru avocat oficiu și, în faza de judecată, ce se vor vira din fondurile Ministerului Justiției.
Instanța de fond a reținut că:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 607/P/2008 au fost trimiși în judecată inculpații și, inculpatul sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, iar inculpatul sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
S-a reținut în conținutul actului de acuzare faptul că inculpații au pătruns în două împrejurări diferite în garsoniera părții vătămate de unde au sustras diverse bunuri.
Inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii ce a format obiectul actului de inculpare.
Examinând rechizitoriul procurorului în raport cu probele administrate în cauză, Judecătoria reține în fapt următoarele:
1. În perioada 27.01.2008 - 08.02.2008, inculpații și s-au întâlnit într-un bar situat pe strada - din BMu nde au consumat băuturi alcoolice. Având nevoie de bani au hotărât să sustragă bunuri din garsoniera părții vătămate Mihovici, situată pe- din B
Cunoscând că partea vătămată este plecată în Spania, în jurul orei 2:00, cei doi s-au deplasat la locuința părții vătămate.
Inculpații au confecționat o scară de lemn, cu ajutorul căreia inculpatul a urcat la etajul întâi, până la geamul garsonierei părții vătămate pe care l-a spart și prin escaladarea acestuia a pătruns în interior.
Acesta i-a deschis ușa inculpatului cu cheile găsite în locuință. Cei doi inculpați au sustras un televizor cu plasmă și un calculator compus din monitor și unitate centrală, pe care le-au depozitat în locuința inculpatului, situată la parterul blocului.
Bunurile sustrase le-au vândut martorului, care nu cunoștea proveniența acestora, contra sumei de 250 euro și două perechi de adidiași.
Banii obținuți i-au împărțit între ei și i-au cheltuit în interes personal.
2. După două zile, tot pe timp de noapte, în jurul orelor 4:00, inculpații s-au deplasat din nou la locuința părții vătămate cu intenția de a sustrage alte bunuri. Au pătruns în interior folosind cheia găsită anterior în garsonieră.
Inculpații au sustras un cuptor cu microunde, un sistem cinema, două perechi de adidași și un aparat expresso de cafea, pe care le-au dus la locuința inculpatului. Ulterior, în cursul zilei, le-au transportat la martorul cu care s-au înțeles să le vândă.
După câteva zile inculpații l-au căutat pe martor care le-a spus că a depozitat bunurile la o cunoștință din satul.
Fiind audiat, martorul a arătat că a vândut bunurile aduse de inculpați pentru suma de 1000 euro, unor persoane necunoscute, fără a cunoaște că sunt furate.
Prejudiciul cauzat părții vătămate Mihovici a fost de 4700 lei și a fost recuperat parțial. Partea vătămată a declarat că s-a înțeles cu inculpații în privința acoperirii diferenței de prejudiciu conform declarației aflată la fila 60 în dosarul de urmărire penală.
În drept, judecătoria a reținut că, fapta inculpatului, astfel cum a fost probată și recunoscută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzut și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este comisă în intervalul de timp cuprins între liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 420/03.03.2005 a Judecătoriei Baia Mare, în perioada când inculpatul era minor, și împlinirea duratei acestei pedepse.
Fapta inculpatului, astfel cum a fost probată și recunoscută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzut și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
Starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal a fost reținută în sarcina inculpatului în raport cu condamnarea de 7 ani și 274 zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 35/05.03.2003 a Tribunalului Maramureș, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28.03.2003, din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiționat la 23.10.2007 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 1092 zile închisoare.
Observând că inculpații au comis în intervalul de timp cuprins între liberarea condiționată și împlinirea duratei pedepsei anterioare, o nouă infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului, instanța a dispus, în baza art. 61 Cod penal, revocarea beneficiului liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat din condamnarea anterioară, ce a fost contopită cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre.
Vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii ce le-a fost reținută în sarcină a fost pusă în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de reconstituire a modului de comitere a faptei, declarațiile martorilor, precum și propriile declarații detaliate ale inculpaților.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv: prezența antecedentelor penale respectiv starea de recidivă, pericolul social concret relativ sporit al faptei care a adus atingere dreptului părții vătămate la respectarea bunurilor și locuinței, atitudinea sinceră a inculpaților în raport cu autoritățile judiciare, precum și valoarea prejudiciului cauzat.
Pentru stabilirea cuantumului pedepsei aplicate celor doi inculpați instanța a apreciat relevantă împrejurarea că ultima pedeapsă aplicată nu și-a atins scopul din moment ce inculpații au comis fapta dedusă judecății în intervalul de timp cuprins între liberarea condiționată și împlinirea duratei pedepsei anterioare.
Pentru individualizarea judiciară a executării pedepselor aplicate inculpaților, judecătoria a apreciat în raport cu împrejurările concrete ale speței și cu nevoile de apărare socială, faptul că scopul pedepselor va putea fi atins numai prin executarea acesteia.
Inculpaților li s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, faptele acestora fiind incompatibile cu respectul și încrederea pe care comunitatea le datorează autorităților publice.
În soluționarea acțiunii civile, judecătoria a reținut că în privința inculpaților operează răspunderea civilă delictuală pentru diferența de prejudiciu rămas neacoperit, sens în care a luat act de voința părților în raport cu modul de stingere a obligației inculpaților de a repara integral paguba conform declarației părții vătămate aflată la fila 60 în dosarul de urmărire penală.
Astfel, s-a constatat că inculpații s-au înțeles cu partea vătămată să plătească în rate sumele cu titlu de despăgubiri.
Fiind în culpă procesuală inculpații au fost ținuți la acoperirea cheltuielilor judiciare avansate de stat în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și, apreciind că pedepsele aplicate sunt prea mari.
Procedând la judecarea apelului, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Prima instanță a stabilit o stare de fapt în concordanță cu probele administrate în cauză, din acestea reieșind că în perioada 27.01.2008-08.02.2008 au sustras bunuri din locuința părții vătămate Mihovici pe care, ulterior, le-au vândut martorului. După două zile, tot pe timp de noapte au sustras alte bunuri din locuința aceleiași părți vătămate. Acestea au fost transportate ulterior la locuința martorului cu care s-au înțeles să le vândă.
Inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii, vinovăția lor fiind corect stabilită și reținută de prima instanță. În declarațiile date în cursul procesului inculpații au relatat amănunțit modul de comitere a faptelor, depozițiile lor coroborându-se cu relatările martorilor, care fie au depozitat temporar bunurile furate, fie le-au cumpărat de la inculpați, precum și cu declarațiile părților vătămate.
Pedepsele aplicate pentru comiterea infracțiunii reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați au fost judicios stabilite, neimpunându-se modificarea lor. Apărarea inculpatului potrivit căruia ar trebui să fie avută în vedere relația sa de rudenie cu partea vătămată ca o eventuală circumstanță atenuantă nu poate fi primită, neexistând dispoziții legale în acest sens. În lipsa unor asemenea prevederi, instanța de apel apreciază că inculpatul prezintă un mai M grad de pericol social în condițiile în care cauzează un asemenea prejudiciu chiar unui membru al familiei sale. În ceea ce îl privește pe inculpatul, pe lângă gradul de pericol social al infracțiunii ce rezultă din numărul actelor de sustragere și din prejudiciul cauzat, nu poate fi ignorată starea de recidivă postcondamnatorie în care inculpatul a comis faptele, primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea de 7 ani și 274 zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 35/05.03.2003 a Tribunalului Maramureș, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28.03.2003, din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiționat la 23.10.2007 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 1092 zile închisoare. De asemenea, inculpatul a suferit multiple condamnări pentru fapte similare, condamnări care deși executate nu și-au realizat scopul educativ (fila 48 din dos. de urm. penală).
Pentru aceste considerente, apelurile declarate de inculpați au fost respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună reducerea pedepsei aplicate, întrucât a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, nu este recidivist.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că instanța de fond și cea de apel au stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g și i pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. faptă constând în aceea că în perioada lunilor ianuarie și februarie 2008, împreună cu inculpatul a intrat prin efracție în garsoniera părții vătămate Mihovici din B M, de unde au sustras mai multe obiecte electrocasnice și de îmbrăcăminte în valoare totală de 4.700 lei.
Având în vedere gravitatea faptei săvârșite, ce rezultă din modalitatea de comitere și paguba produsă, dar și împrejurarea că inculpatul a fost condamnat de nenumărate ori pentru același gen de infracțiuni, comițând fapta în timpul liberării condiționate din executarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 420/03 martie 2005 Judecătoriei Baia Mare, pedeapsa aplicată corespunde criteriilor prevăzute de art.72 pen. și nu se justifică reducerea acesteia.
Prin urmare, recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat și va fi respins în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.89/A din 15 mai 2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
16.07.2009 - 4 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Claudia Ilieș Monica Rodina
