Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 442/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 442
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 98/A din data de 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., lipsă fiind partea civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Interpelat, inculpatul arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat de inculpat, redozarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere faptul că o parte din bunurile sustrase au fost recuperate, acoperindu-se parte din prejudiciul cauzat.
Cu privire la starea de arest a inculpatului urmează ca instanța să aprecieze. Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, a se avea în vedere că instanța a avut în vedere la stabilirea pedepsei circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Cu privire la starea de arest în care se află inculpatul formulează concluzii de menținere a acestei măsuri.
Inculpatul având cuvântul precizează că recunoaște fapta săvârșită și o regretă, de asemenea solicită a se avea în vedere că are un copil minor în întreținere și o stare materială precară. Solicită reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin Sentința penală nr. 452/8.04.2009 Judecătoria Vaslui, în baza art. 334 Cod de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. 512/P/2009, din două infracțiuni prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod penal - art. 209 alin. 1 lit. g), i) Cod penal și de art. 192 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal - art. 209 alin. 1 lit. g), i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal.
A condamnat pe inculpatul, CNP -, la pedeapsa de 4 (patru) ani de închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal - art. 209 alin. 1 lit. g), i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal, a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 762 zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni și 857 zile de închisoare, aplicat prin sentința penală nr. 575/01.03.2005 pronunțată de Judecătoria Vaslui, rămasă definitivă în data de 12.07.2005, prin respingerea ca nefondat a apelului inculpatului prin decizia penală nr. 217/A/22.06.2005 a Tribunalului Vaslui.
În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a Cod penal, a contopit restul de 762 zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni și 857 zile de închisoare, aplicată prin sentința penală nr.575/01.03.2005 pronunțată de Judecătoria Vaslui cu pedeapsa de 4 (patru) ani de închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani de închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 24.02.2009 la zi, inculpatul fiind arestat preventiv prin încheierea de ședință nr. 6 din data de 25 februarie 2009 pronunțată de către judecător din cadrul Judecătoriei Vaslui, în dosarul nr-, în baza căreia a fost emis nr. 5/U/25.02.2009.
În baza art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului.
A obligat inculpatul la plata sumei de 1120 lei către partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal cu titlul de despăgubiri materiale.
În baza art.189 Cod procedură penală și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara de 20 februarie 2009, după ce a consumat băuturi alcoolice în locuința sa, inculpatul s-a deplasat la cimitirul "Eternitatea" din municipiul V, unde este înmormântată mama sa. Pe drumul de întoarcere către domiciliu, inculpatul a observat locuința părții vătămate, poarta fiind încuiată cu un lacăt, iar luminile camerelor fiind închise.
a escaladat poarta de acces, iar apoi s-a îndreptat către geamurile locuinței părții vătămate, pentru a afla dacă în interior se află vreo persoană. că în locuință nu este nimeni, s-a decis să pătrundă în interior pe ușa de acces a locuinței părții vătămate care era în poziția întredeschisă.
Inculpatul a aprins o brichetă și a început a căuta în interiorul locuinței bunuri pe care urma a le sustrage. Din camera situată în partea dreaptă, inculpatul a sustras un - player marca "", aflat pe un televizor, după care, de pe un dulap, a sustras un ceas marca " " și zece tricouri marca " ", situate într-o sacoșă aflată sub comoda televizorului.
În ziua de 21 februarie 2009, inculpatul s-a deplasat în municipiul I și a vândut, în zona bazarului "", unei persoane necunoscute, rămasă neidentificată, 8 dintre tricouri cu suma de 45 lei.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 Cod procedură penală care stipulează că "probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului", precum și dispozițiile art. 75 Cod procedură penală, conform cărora "declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză".
În lumina acestor principii, instanța a coroborat declarațiile inculpatului, atât din faza de urmărire penală, cât și din fața instanței de judecată, cu declarațiile părții vătămate, cu declarațiile martorilor și, precum și prin luarea în considerare a fotografiilor judiciare efectuate în cauză, a concluziilor procesului-verbal de cercetare la fața locului, a dovezilor de predare a bunurilor.
În drept, fapta inculpatului întrunește sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g), i) Cod penal.
Pe cale de consecință, în baza art. 334 Cod de procedură penală, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. 512/P/2009, din două infracțiuni prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod penal - art. 209 alin. 1 lit. g), i) Cod penal și de art. 192 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal - art. 209 alin. 1 lit. g), i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal.
Aceasta întrucât violarea de domiciliu și-a pierdut independența infracțională, furtul fiind săvârșit prin escaladarea gardului.
Sub aspectul laturii subiective, se reține că atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta săvârșită și urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, forma de vinovăție prevăzută de art. 19 pct. 1 Cod penală.
Instanța a reținut și elementele circumstanțiale prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. g) și i) Cod penal (noaptea, prin escaladare).
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului,rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat de mai multe ori, ultima condamnare definitivă înainte de săvârșirea faptei din prezenta cauză fiind reprezentată de sentința penală nr. 575/01.03.2005 pronunțată de Judecătoria Vaslui, rămasă definitivă în data de 12.07.2005, prin respingerea ca nefondat a apelului inculpatului prin decizia penală nr. 217/A/22.06.2005 a Tribunalului Vaslui.
Inculpatul a fost liberat condiționat la 22.07.2008, cu un rest neexecutat de 762 zile de închisoare. Față de data săvârșirii faptelor din prezenta cauză ( 20 februarie 2009) rezultă că la acel moment nu se considera executată pedeapsa anterioară, fapta fiind comisă așadar în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, urmând a se reține așadar starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei care a fost aplicată inculpatului, s- ținut seama de: criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate de art. 209 alin. 1 Cod penal (închisoare de la 3 la 15 ani), gradul de pericol social în concret, dedus din împrejurările concrete ale comiterii faptei, noaptea și prin escaladare, persoana inculpatului, acesta fiind recidivist, și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 litera b) Cod penal și nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 litera c) Cod penal, întrucât, pe plan probatoriu, relevanța sincerității inculpatului nu prezintă importanță, având în vedere existența la dosar a dovezilor care atestă indubitabil vinovăția inculpatului și care au permis clarificarea desfășurării activității infracționale.
Totodată, instanța a reținut că scopul educativ și preventiv al pedepselor aplicate anterior ( suferind numeroase condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului) nu și-a găsit o reflectare adecvată în comportamentul inculpatului.
Potrivit art. 52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Pentru ca pedeapsa să își realizeze funcțiile și scopul, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Față de toate considerentele anterior menționate, având în vedere circumstanțele în care au fost comise faptele, precum și starea de recidivă postcondamnatorie, instanța a apreciat că scopul pedepsei, în egală măsură preventiv și educativ, poate fi atins prin aplicarea pedepsei de 4 (patru) ani de închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1 - art. 209 alin. 1 lit. g), i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal, a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 762 zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni și 857 zile de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 575/01.03.2005 pronunțată de Judecătoria Vaslui, rămasă definitivă în data de 12.07.2005, prin respingerea ca nefondat a apelului inculpatului prin decizia penală nr. 217/A/22.06.2005 a Tribunalului Vaslui.
În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a Cod penal, a contopit restul de 762 zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni și 857 zile de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 575/01.03.2005 pronunțată de Judecătoria Vaslui cu pedeapsa de 4 (patru) ani de închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani de închisoare.
Raportat și la cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 24.02.2009 la zi, inculpatul fiind arestat preventiv prin încheierea de ședință nr. 6 din data de 25 februarie 2009 pronunțată de către judecător din cadrul Judecătoriei Vaslui, în dosarul nr-, în baza căreia a fost emis nr. 5/U/25.02.2009.
În baza art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului și a obligat inculpatul la plata sumei de 1120 lei către partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal cu titlul de despăgubiri materiale.
Instanța a avut în vedere că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 7000 lei (verso fila 9 dosar de urmărire penală).
Din bunurile sustrase, au fost predate părții vătămate (conform dovezii de predare-primire aflată la dosarul de urmărire penală), -player marca "", ceasul marca " " și două tricouri marca ", rămânând nerecuperate opt tricouri marca ". Conform procesului-verbal de evaluare (fila 43 dosar de urmărire penală), valoarea unui tricou marca " " este de 140 lei.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, în baza art. 189 Cod procedură penală și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În termenul art.363 Cod procedură penală a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea sub aspectul temeiniciei în sensul că pedeapsa aplicată este prea mare raportat la problemele familiale pe care le are și a condițiilor concrete în care a comis fapta.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate de inculpatul precum și din oficiu conf. art.371 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Situația de fapt reținută de instanță corespunde probelor din dosar care au fost corect apreciate, pedeapsa aplicată inculpatului este legală și a fost judicios individualizată.
Instanța a avut în vedere în vedere pericolul social concret al faptei comise așa cum rezultă acesta din modul în care inculpatul a procedat, urmările produse, starea de recidivă postcondamnatorie în care se află inculpatul și care relevă persistența infracțională pe care acesta o manifestă.
În mod corect fost rezolvată situația infracțională inculpatului prin revocarea liberării condiționate pentru restul de 762 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară și care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală apelul inculpatului fost respins ca nefondat și menținută hotărârea atacată.
În baza art. 383 alin.2 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest inculpatului și s-s dedus din pedeapsa aplicată acestuia în continuare durata executată de la 8.04.2009 la zi.
Conform art.192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
În termenul legal prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul și criticate ca netemeinice.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat, în raport de atitudinea sinceră de recunoaștere și regret, de faptul că are în întreținere un copil minor, de situația materială precară, dar și de împrejurarea că prejudiciul cauzat a fost parțial recuperat, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat ce va fi analizat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, dar și din oficiu, conform prevederilor art. 385 ind. 9 alin. 3 cod procedură penală, combinate cu art. 385 ind. 6 alin. 1 și art. 385 ind. 7 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei, precum și la persoana inculpatului, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, probe ce oferit suficiente elemente pentru reținerea vinovăției inculpatului în comiterea faptei.
În raport cu situația de fapt reținută, activitatea infracțională desfășurată de inculpatul se circumscrie dispozițiilor art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. g și Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. Cod penal.
Sub aspectul tratamentului sancționator stabilit, Curtea constată că pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul este rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activității materiale infracționale concrete comise de inculpat, a gradului de pericol social concret al infracțiunii comise relevat de împrejurările săvârșirii faptei în timpul nopții și prin escaladare, valoarea prejudiciului cauzat și recuperat parțial, precum și a datelor personale ale inculpatului - atitudinea sinceră adoptată, dar și perseverența infracțională manifestată de inculpat ce a fost condamnat anterior de mai multe ori pentru comiterea unor fapte similare, fiind liberat condiționat din executarea ultimei pedepse aplicate și-a continuat conduita ilicită și a comis fapta dedusă judecății de față în stare de recidivă postcondamnatorie.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere de instanța fondului, la cuantificarea pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsă pe care Curtea o apreciază ca răspunzând cerințelor legale, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
Scopul pedepsei, astfel cum este definit în art. 52 Cod penal, nu poate fi atins prin coborârea pedepsei sub limita stabilită de prima instanță ce a manifestat suficientă clemență prin aplicarea unei pedepse în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.
În raport cu cele menționate anterior, Curtea constată că nu poate fi reținută critica inculpatului deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, astfel că pedeapsa aplicată este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului, față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Pentru considerentele expuse anterior, motivul de recurs invocat de inculpat fiind neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 98/A din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui, ce va fi menținută.
În baza art. 385 ind. 16 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 381 alin. 1 Cod procedură penală instanța de recurs va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive după data pronunțării deciziei recurate.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care a fost inclus onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 98/A din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care o menține.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive după data de 20 mai 2009.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare, în care a fost inclus onorariul de 200 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
pt. președinte
aflat în C
Red.
Tehnored.
02 ex.
18.07.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud. -
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Daniela Dumitrescu, Maria Cenușă
