Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.48/R/2009
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Livia Mango Monica
JUDECĂTORI: - -
-
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
-
S-a luat spre examinare recursul având ca obiect contestația în anulare formulată de către contestatorul împotriva deciziei penale nr. 646/R/4 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Curții de APEL CLUJ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind contestatorul.
Procedura de citare este îndeplinită, însă contestatorul nu a fost transferat din Penitenciarul Târgu Mureș.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța în vederea prevederile art.391 alin.1 Cod pr.pen. potrivit cărora discutarea în principiu se face fără citarea părților, pune în discuție în lipsa inculpatului admisibilitatea în principiu a cererii.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea în principiu a contestației în anulare având în vedere că inculpatul a fost lipsă când s-a judecat recursul, fiind arestat în altă cauză.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea în principiu a contestației în anulare formulată de către contestatorul având în vedere că la data soluționării recursului acesta se afla arestat preventiv în Penitenciarul Sighișoara.
CURTEA:
Prin decizia penală nr. 646 din 4 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z, domiciliat în Tg.M,-,.3, jud.M, împotriva deciziei penale nr.203 din 30.06.2008 a Tribunalului Cluj.
S-a stabilit în favoarea Baroului de avocați C, suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.175 din 12.09.2007 pronunțată de Judecătoria Huedin în baza art.11 pct.2 lit.a pr.pen. rap. la art.10 lit.c pr.pen. a fost achitat inculpatul, zis "", fiul lui și, născut la data de 13.02.1971 în T M, jud. M, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, recidivist,. în T M,-,.3, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g și i pen. în dauna părții vătămate "Forț ", reprezentată prin d-ul Forț, cu. în., nr.70, jud. C, în prezent detinut în Penitenciarul Gherla.
În baza art.350 alin.2 pr.pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În baza art.346 alin.3 pr.pen. a fost respinsă acțiunea părții civile " ".
În temeiul art.192 pct.1 lit.a pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
La data de 09.05.2007, Postul de Poliție a fost sesizat de către reprezentanta părții vătămate "Forț ", despre faptul că în noaptea de 8/9.05.2007, persoane necunoscute au pătruns prin forțare în magazinul situat în com. nr.94/ A, de unde au sustras bunuri alimentare și nealimentare, în valoare de aproximativ 900 lei (5 ).
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a stabilit că lacătele ce asigurau poarta de acces, precum și cele care închideau grilajul metalic ce asigurau ușa magazinului au fost forțate. De asemenea, butucul și zarul ușii de acces în incinta magazinului au fost forțate.
magazinului, d-ul Forț a reclamat lipsa a 6 pachete de dropsuri, 3 pachete de bomboane, 50 de pachete de gumă, a unei sticle de, a unei sticle de votcă, a unei sticle de vin, a 20 de pachete de țigări, Winchester și, a 20 tuburi de șampon, și, a 10 deodorante și, a 5 brichete, a 22 de bucăți de ciocolată, și, a 2 pachete de cafea, a două pachete de cafea, a trei pungi cu pulpe de pui, a unei pungi cu pipote de pui și a unei tăvi cu mici (2-4 ).
Valoarea bunurilor sustrase a fost apreciată ca fiind de 1000 lei.
De la fața locului au fost ridicate 8 urme papilare, dintre care două de pe becul situat deasupra ușii magazinului, care a fost găsit desfiletat. Cele două urme au fost găsite apte pentru comparație, restul de 6 aparținând unor persoane care au avut acces în mod firesc în zona în care a fost comisă fapta (41 ).
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că cele două impresiuni digitale descoperite pe aparțin inculpatului.
Atât în cuprinsul urmăririi penale cât și în fața instanței, inculpatul a explicat prezența amprentelor sale pe becul aflat deasupra intrării în magazin prin aceea că în cursul zilei de 07.05.2007, în timp ce se întorcea de la O cu o persoană a cărei adresă nu a putut-o indica, au oprit la magazinul respectiv și în timp ce vorbea la telefon a întins mâna și a atins becul.
Justificarea dată de inculpat a fost rațională și credibilă, chiar dacă poate fi apreciată nesinceră, având în vedere atitudinea oscilantă a acestuia privind deplasarea sa pe raza comunei. Totuși, impresiunile digitale au fost descoperite pe exteriorul magazinului, în incinta acestuia negăsindu-se nici o urmă care să confirme pătrunderea inculpatului.
În același timp, din declarația martorei (42), a rezultat că în ziua de 08.05.2007, precum și în noaptea de 8/9.05.2007, inculpatul s-a aflat la domiciliul său din T-M împreună cu martora.
Lipsa obiectelor sustrase din magazin și forțarea pătrunderii în incintă, precum și prezența inculpatului în exteriorul magazinului din care s-a săvârșit furtul au fost confirmate de probele administrate în cursul urmăririi penale. De asemenea, antecedența penală a inculpatului, precum și atitudinea acestuia în cursul procesului penal au putut duce la concluzia potrivit cărei a inculpatul a fost autorul. Acestea au fost însă probe indirecte, care, în raport cu mărturia concubinei inculpatului, care constituie o probă directă, nu au putut conduce la stabilirea vinovăției inculpatului. Astfel, din declarația menționată a rezultat că în noaptea în care spargerea a avut loc, inculpatul se afla în cu totul altă parte.
Martora a fost ascultată cu respectarea dispozițiilor procedurale, iar relația de concubinaj existentă între ea și inculpat nu a fost de natură să conducă la nevalabilitatea mărturiei.
În consecință, în temeiul art.11 pct.2 lit.a pr.pen. rap. la art.10 lit.c pr.pen. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, iar în temeiul art.350 alin.2 pr.pen. a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.
Conform art.346 alin.3 pr.pen. actiunea părtii civile a fost respinsă. împotriva acestei sentințe a declar t apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin care a criticat hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii penale prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.g și i pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. în motivare arătându-se în esență că prima instanță a dat o interpretare greșită probelor administrate în cauză (apreciind în mod greșit depoziția martorei - ca fiind o probă directă și hotărâtoare în cauză), în condițiile în care probele administrate în faza de urmărire penală trebuiau coroborate cu cele administrate în faza de judecată, lucru care nu s-a întâmplat, fiind încălcate astfel dispozițiile art.63 alin.2 pr.pen. care prevăd că aprecierea fiecărei probe se va face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a constatat că apelul este fondat
Aceasta deoarece, după cum în mod corect s-a aratat în motivele de apel, instanța de fond a nesocotit dispozițiile art.63 alin.2 pr.pen. potrivit cărora probele nu au valoare dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate în cauză, în scopul aflării adevărului.
Din acest punct de vedere, pe de o parte, prima instanță trebuia să țină seama și de primele declarații date de inculpat în faza de urmărire penală și în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, unde a arătat că nu a fost niciodată în com., jud. C, iar în săptămâna 07 12.05.2007 nu a fost plecat din municipiul TMu nde locuiește și ar fi fost împreună cu fratele său la muncă, zilnic, executând lucrări de construcții în cartierul din acest oraș (32 ). în mod surprinzător, însă, după ce a luat la cunoștință de materialul de urmărire penală (mai cu seamă de cele două urme papilare descoperite pe becul găsit desfiletat din exteriorul magazinului), inculpatul "și-a adus aminte" că a trecut prin com. și a oprit în data de 7 mai 2007, în această localitate, venind de la O, când a stat puțin timp în fața magazinului AF "Forț ", atunci fiind posibil să fi atins becul montat deasupra ușii de la intrare (35-36 și 6 dosar instanță).
Apărarea formulată de inculpat, abia după ce a aflat că urmele sale au fost descoperite pe becul de deasupra ușii de la intrare, în sensul că probabil a atins becul cu mâna în mod întâmplător, în timp ce vorbea la telefon, este evident nesinceră și puțin credibilă, trebuind privită cu serioase rezerve, întrucât cele două urme ridicate de pe, nu sunt urme de atingere, ci sunt urme de prindere a becului cu mâna pentru a putea fi desfiletat, lucru ce s-a întâmplat în mod cert în noaptea de 8/9 mai 2007, când s-au sustras bunurile, și nu la o altă dată. De altfel, este foarte puțin probabil ca aceste "urme de atingere" la care face referire inculpatul în apărare, din data de 7 mai 2007, să conțină suficiente elemente pentru identificarea persoanei care le-a creat, mai ales că este vorba de un aflat în exteriorul magazinului (deci supus factorilor de mediu) și care a funcționat apoi în nopțile de 7/8 mai și, respectiv, 8/9 mai 2007.
Pe de altă parte, cu toate că instanța de fond a reținut totuși prezența inculpatului în apropierea magazinului și a apreciat că atitudinea oscilantă a acestuia în cursul procesului penal, precum și antecedentele sale penale, constituie probe indirecte care ar putea duce la concluzia conform căreia inculpatul ar fi autorul furtului, a considerat că aceste probe nu pot conduce la stabilirea vinovăției inculpatului, întrucât sunt probe indirecte, în raport cu mărturia concubinei inculpatului, martora -, care ar confirma alibiul acestuia, în sensul că s-a aflat la domiciliu în noaptea de 8/9 mai 2007, când s-a comis furtul.
Referitor la depoziția din faza de judecată a martorei (care a fost apreciază ca fiind probă directă și hotărâtoare în cauză), este de menționat faptul că aceasta nu se coroborează cu declarațiile date de martoră în faza de urmărire penală, când arătase inițial că nu știe unde a fost concubinul ei în noaptea de 8/9.05.2007 (47 ), iar apoi a refuzat să răspundă la întrebările organelor de poliție cu privire la ce a făcut inculpatul în săptămâna 07 - 12.05.2007 (48 ). Mai mult, martora, care lăsase de înțeles în declarația dată în fața instanței (42-43 dosar instanță), că știa tot ce făcuse inculpatul în săptămâna 07-12.05.2007, arată că abia la penitenciar, când a vorbit cu inculpatul, a aflat că acesta fusese plecat în ziua de luni, 07.05.2007 din mun. Tg. M, în mun. O, încercând astfel să confirme acea trecere prin com., despre care și inculpatul și-a amintit doar după ce a văzut toate actele de urmărire penală din dosarul cauzei.
În altă ordine de idei, prima instanță nu a insistat în audierea martorului, fratele inculpatului, care nu confirmase în declarația sa ceea ce susține inculpatul, în sensul că ar fi fost împreună la muncă, zilnic în perioada 07 - 12.05.2007, executând lucrări de constructii în cartierul din municipiul T În cazul în care, din motiv obiective, acest martor nu putea fi audiat, instanța de fond trebui a să dea citire declarației martorului din faza de urmărire penală și să țină seama de aceasta la judecarea cauzei, conform art.327 alin.3 pr.pen. întrucât nu confirmă alibiul inculpatului.
Așadar, prezența inculpatului la locul faptei în noaptea de 8/9 mai 2007, când a defiletat becul de deasupra ușii magazinului aparținând AF "Forț ", din com., de unde au fost sustrase bunuri, este certă, alibiul inculpatului nu este confirmat de probele administrate în cauză, iar declarația martorei -, dată în fața instanței, este nesinceră și vădit părtinitoare (martora fiind evident interesată să confirme în ultimul moment alibiul formulat de concubinul ei), motiv pentru care se impune a fi înlăturată.
Față de cele menționate mai sus și având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, tribunalul a constatat că nu există nici un dubiu în privința stabilirii vinovăției acestuia cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că, în noaptea de 8/9 mai 2007, inculpatul a pătruns prin efracție în magazinul aparținând "Forț ", situat în com. nr.94/ A, jud. C, de unde a sustras bunuri în valoare de aproximativ 1000 lei, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g și i pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. (37 și 6, 17 dosar instantă).
În consecință, în baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. tribunalul a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin, împotriva sentinței penale nr.175/2007 a Judecătoriei Huedin, pe care a desființat- în întregime.
Pronunțând o nouă hotărâre, tribunalul a condamnat pe inculpatul, în baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g și i pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a luat în considerare gradul de pericol social concret, relativ ridicat, al infracțiunii săvârșite, atitudinea nesinceră avută de inculpat pe întreg parcursul procesului penal, precum și faptul că acesta este recidivist, fiind condamnat anterior de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat.
Totodată, s-a facut aplicarea art.71 alin.2 și art.64 lit.a și b pen. Potrivit art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive începând cu data de 13.05.2007 și până la data de 14.09.2007.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, fiind îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art.14 și 346.pr.pen. comb. cu art.998 civ. inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 1000 lei către partea civilă "Forț " din com. nr.94/A jud.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței pronunțate de judecătorie.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat.
Potrivit declarațiilor formulate de inculpat în cursul urmăririi penale precum și în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, acesta nu a fost prezent niciodată pe raza comunei jud.C, iar în perioada 7-12.05.2007 acesta nu a plecat din mun.Tg.M unde locuiește.
Ulterior, după ce a luat cunoștință de materialul de urmărire penală, inculpatul a precizat că a trecut prin localitatea în data de 7 mai 2007 venind dinspre O când a oprit în fața magazinului AF"Forț "și e posibil să fi atins becul montat deasupra ușii de la intrare.
Ca atare, instanța de apel apreciat în mod corect că prezența inculpatului la locul faptei la data de 8/9 mai 2007 este dovedită dincolo de orice dubiu, iar depoziția martorei dată în fața instanței a fost înlăturată ca fiind nesinceră și vădit părtinitoare.
De asemenea, s-a reținut în mod corect că apărarea formulată de inculpat după ce a aflat că urmele sale au fost descoperite pe becul de deasupra ușii de la intrare, în sensul că probabil a atins becul cu mâna în mod întâmplător în timp ce vorbea la telefon este evident nesinceră și puțin credibilă. Astfel, prin raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză s-a stabilit că urmele papilare descoperite și ridicate în cazul furtului comis la data de 8/9.05.2007 au fost create de inculpatul.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de apel că nu există nici un dubiu cu privire la faptul că în noaptea de 8/9 mai 2007 inculpatul a pătruns prin efracție în magazinul aparținând Forț situat în com. nr.94/A jud.C de unde a sustras bunuri în valoare de aproximativ 1.000 lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g, i pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen.
De asemenea, s-a apreciat în mod corect că o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, va fi de natură să asigure reeducarea inculpatului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare inculpatul solicitând ca după admiterea în principiu, pe fond,anularea hotărârii atacate și rejudecarea recursului, deoarece la acea dată se afla în stare de arest preventiv în Penitenciarul Tg-M,fiind incidente disp. art.386 lit. a,b
C.P.P.La termenul de judecată de azi Curtea a pus în discuție admiterea în principiu a contestației în anulare formulată de condamnat prin prisma disp. art. 391.
C.P.P.Astfel potrivit art. 391 alin.1 instanța C.P.P. examinează admisibilitatea în principiu a contestației prevăzute în art. 386 lit.a-c și e C.P.P. fără citarea părților,iar potrivit art. 391 alin.2 instanța C.P.P. constatând că cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar va admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
În contextul celor expuse, Curtea în baza art. 391.pr.pen, va admite în principiu contestația în anulare formulată de către contestatorul arestat preventiv în altă cauză, aflat în Penitenciarul Târgu Mureș, cu referite la decizia penală nr. 646 din data de 4 noiembrie 2008 Curții de APEL CLUJ și va dispune citarea părților pentru termenul din data de 16 februarie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 391 Cod procedură penală, admite în principiu contestația în anulare formulată de către contestatorul, fiul lui și arestat preventiv în altă cauză, aflat în Penitenciarul Târgu Mureș, cu referite la decizia penală nr. 646 din data de 4 noiembrie 2008 Curții de APEL CLUJ.
Dispune citarea părților pentru termenul din data de 16 februarie 2009.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
3 ex./
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Livia Mango Monica
