Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 48
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Zăinescu Elena
JUDECĂTOR 2: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 3: Nonea Ioana
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 01.07.1956 deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 198 din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 1736/07.10.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
Prin sentința penală nr. 1736/07.10.2009 a Judecătoriei Ploiești, în baza art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e Cod pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod pen și a art. 37 alin.1 lit. b Cod pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.07.1956, în localitatea B, județul B, domiciliat în B,-, județul B, CNP -, în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 13.05.2009.
S-au aplicat disp. art. 71 Cod penal, interzicându-se inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al. 1 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod proc. penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 Cod Penal s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la data de 13.05.2009 la zi.
Totodată, s-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat A în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova conform delegației nr. 232/2010 aflată la fila 27 dosar, lipsă fiind intimatele părți vătămate, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală avocat a luat legătura cu recurentul inculpat A în stare de arest și având cuvântul pentru acesta arată că nu sunt cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 198 din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 1736/07.10.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care recurentul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Recurentul inculpat a recunoscut și regretat fapta, având o atitudine constantă atât la urmărirea penală cât și la instanța de judecată, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă iar prejudiciul a fost recuperat prin restituirea bunurilor.
Se arată că recurentul inculpat a avut probleme de sănătate în urma cărora a fost internat la Spitalul.
Critică hotărârile atacate sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pe care o consideră prea mare în raport de faptele comise.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și ținându-se cont de atitudinea avută de recurentul inculpat și problemele medicale ale acestuia, să fie redozată pedeapsa aplicată în sensul reducerii acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că la data de 13.05.2009 recurentul inculpat a comis într-un interval de două ore patru acte materiale de furt calificat în condițiile în care acesta se afla în stare de recidivă postcondamnatorie și în mod corect instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu computarea duratei reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2009 la zi.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că a avut un loc de muncă, a fost agent de pază timp de 4 ani, dar dintr-o întâmplare într-o seară a fost atacat la locul de muncă de 7-8 indivizi înarmați cu răngi de fier, fiind internat în spital, iar soția l-a părăsit. Arată că faptele comise se datorează bolii provocate de atacul suferit.
Regretă faptele comise. Arată că pe data de 13 mai 2009, când s-au petrecut faptele, mergea la fratele său să se interneze la Spitalul nr. 9 din B pentru a putea beneficia de pensie, nefiind infractor.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1736 din 01.10.2009, Judecătoria Ploieștia condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.07.1956, în localitatea B, județul B, domiciliat în B,-, județul B, CNP -, arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e) cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.b) cod penal.
În baza art.71 cod penal s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art.64 lit.a și b, cu excepția dreptului de a alege iar în baza art.350 alin.1 cod proc. penală s-a menținut starea de arest și conform art.88 cod penal s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la data de 13.05.2009 la zi.
În latură civilă, s-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și la cercetarea judecătorească vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată și următoarea situație de fapt:
La data de 13 mai 2009, între orele 6 și 8, inculpatul aflându-se în Gara de Sud din municipiul Pas ăvârșit în baza aceleiași hotărârii infracționale patru acte materiale de sustragere de bunuri aparținând a patru părți vătămate: de la partea vătămată aflată în sala de așteptare a de Sud a sustras o geantă de voiaj, profitând că aceasta dormea pe o canapea; de la, gestionar în cadrul - SRL, a sustras de pe tejghea casa de marcat; de la părțile vătămate, gestionar în cadrul B SRL P și, lucrător comercial în cadrul 92 P, inculpatul a sustras de pe un raft o brățară de metal și respectiv de pe umeraș o pereche de pantaloni.
Bunurile sustrase au fost recuperate și restituite părților vătămate, astfel că acestea nu s-au mai constituit părți civile în cauză.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, antecedența infracțională a inculpatului, anterior acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 06.06.2007, precum și atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei comise, a aplicat pedeapsa de cinci ani închisoare, menținând starea de arest și a computat reținerea și arestarea preventivă.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de conduita sinceră și de regret manifestată în cursul urmăririi penale și în fața instanței.
Tribunalul Prahova, prin decizia penală nr.198 din 11.11.2009 a respins ca nefondat apelul inculpatului, a menținut starea de arest și a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 13.05.2009 la zi.
În considerentele deciziei se arată că la aplicarea și stabilirea cuantumului pedepsei instanța de fond a ținut seama de dispozițiile art.72 cod penal, respectiv de gradul de pericol social al faptei comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, dar și de perseverența infracțională a inculpatului, care în mod evident își procură mijloacele de trai prin săvârșirea de infracțiuni, concluzionând că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată.
Nemulțumit de hotărârile pronunțate, inculpatul a declarat recurs, în termen legal, reiterând critica din apel referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, în sensul că este prea mare în raport de conduita sinceră și de regret, de împrejurarea că bunurile sustrase au fost recuperate și restituite părților vătămate iar acestea nu s-au constituit părți civile în cauză.
A mai arătat că are probleme de sănătate și a fost internat la Spitalul
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și reindividualizarea pedepsei.
Curtea, examinând hotărârile recurate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.3 cod proc. penală, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Situația de fapt, modalitățile și împrejurările concrete de comitere a actelor materiale de sustragere, precum și vinovăția inculpatului au fost temeinic reținute de cele două instanțe, fiind dovedite cu probatoriile administrate în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul Poliției municipiului P - Secția nr.4, declarațiile martorilor și, agenți de pază, care l-au surprins pe inculpat la ieșirea din complexul comercial având asupra sa bunurile sustrase, declarațiile celor patru părți vătămate și declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei comise.
Astfel, în dimineața zilei de 13.05.2009, inculpatul-recurent, călătorind cu trenul din direcția B-B, fără legitimație de călătorie, a fost amendat contravențional și obligat să coboare din tren în stația cea mai apropiată, respectiv în stația CFR P-Sud.
A în Gara P-Sud, în baza aceleiași hotărâri infracționale, inculpatul a sustras de la care dormea pe o canapea în sala de așteptare o geantă de voiaj, după care s-a deplasat în zona pieții și a sustras de la partea vătămată - vânzătoarea, casa de marcat de pe tejghea și apoi din complexul comercial o brățară de metal aflată pe raftul din magazinul aparținând B SRL P și o pereche de pantaloni tip bluee-jeans de la partea vătămată, lucrător comercial în cadrul 92
Inculpatul a fost surprins cu bunurile sustrase la ieșirea din complexul comercial d e către agenții de pază, astfel că bunurile au fost recuperate și restituite persoanelor vătămate, conform dovezilor de predare-primire aflate la dosar.
Încadrarea juridică a faptei a fost corect stabilită, actele materiale de sustragere fiind comise în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale.
La individualizarea pedepsei, Curtea constată că s-a făcut o justă analiză și interpretare a dispozițiilor art.72 și art.52 cod penal, ținându-se seama atât de pericolul social ridicat al faptei comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege dar și de persoana inculpatului, care este recidivist.
Astfel, din fișa de cazier judiciar (fila 61 ) rezultă că acesta a fost condamnat pentru același gen de infracțiuni la pedepse cuprinse între 3 ani și 4 ani și 6 luni închisoare și deși a beneficiat de liberare condiționată, acesta nu a înțeles să respecte regulile de conviețuire socială și a continuat comiterea de infracțiuni, ceea ce denotă predispoziția sa la comiterea faptelor antisociale, precum și perseverența inculpatului în activitatea infracțională.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu este încadrat în muncă, nu are nici o ocupație, asigurându-și veniturile necesare existenței prin comiterea faptelor de furt, fiind "un infractor de obicei".
de viață antisocial pe care inculpatul îl practică nu este determinat de starea de sănătate, de vreo afecțiune a acestuia, cum acesta a încercat să susțină, la dosar nu există nici un act medical care să ateste existența vreunei maladii care să genereze un atare comportament.
Modalitatea de comitere a infracțiunilor, curajul și îndrăzneala acestuia, care profitând de neatenția părților vătămate și chiar de aglomerația din zonă, a sustras în mod repetat mai multe bunuri, denotă periculozitatea inculpatului precum și predispoziția acestuia la comiterea faptelor penale.
În plus, se constată că pedepsele executate anterior în regim de detenție nu și-au atins scopul preventiv-educativ și pentru reeducarea și încadrarea inculpatului în normele de conviețuire socială este necesară aplicarea unei pedepse ferme, așa cum au procedat instanțele anterioare.
Atitudinea de recunoaștere a faptei comise precum și restituirea bunurilor părților vătămate s-a datorat prinderii inculpatului în flagrant și nu inițiativei inculpatului sau a sentimentelor de regret ale acestuia.
Simpla recunoaștere a comiterii faptelor nu poate fi apreciată ca un element de natura circumstanțelor atenuante care să reducă pericolul social al faptei, atâta timp cât modalitatea de concepere și comitere a actelor materiale de sustragere demonstrează pericolul social ridicat al infracțiunii comise.
Așa fiind, Curtea constată că pedeapsa stabilită de 5 ani închisoare este justă și proporțională cu gravitatea faptei comise, fiind respectate întocmai dispozițiile art.72 și art.52 cod penal, motiv pentru care critica inculpatului se privește ca neîntemeiată.
Drept urmare, în cauză nefiind incident cazul de casare prev. de art.3859pct.14 cod proc. penală, hotărârile recurate sunt legale și temeinice sub toate aspectele și pe cale de consecință, recursul inculpatului fiind nefondat, va fi respins, în temeiul art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
Recurentul inculpat a fost judecat în stare de arest și potrivit art.383 alin.2 cod proc. penală și art.88 cod penal se va computa prevenția preventivă la zi, începând cu data de 13 mai 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 198/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 1736 din 07.10.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 13 mai 2009, la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. /Tehnored.
4 ex./21 ianuarie 2010
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Jud.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Zăinescu ElenaJudecători:Zăinescu Elena, Negulescu Elena, Nonea Ioana
