Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 497/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 497/2009
Ședința publică de la 01 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 201/A/25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul recurent în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat cu delegație din oficiu și avocat cu delegație din oficiu pentru inculpata recurentă, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, prin reținerea de circumstanțe atenuante constând în aceea că a recunoscut și regretat comiterea faptei, reducerea pedepsei aplicate.
Avocata inculpatei recurente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, menținerea soluției instanței de fond, prin care s-a dispus achitarea acesteia în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.a Cod pr. penală, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat.
Solicită a se observa că prin întregul material probator administrat în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunei înțelegeri între inculpați, în speță existând dubii serioase în ceea ce privește existența vreunui sprijin intenționat al inculpatei care ar putea fi apreciat ca și complicitate în sensul legii penale.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor formulate de cei doi inculpați ca nefondate și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală.
Cu privire la recursul inculpatului, nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa, avându-se în vedere circumstanțele în care au fost comise faptele, gravitatea lor și antecedentele penale ale inculpatului. Față de aceste aspecte, pedeapsa inculpatului este just individualizată în cuantumul stabilit, la individualizarea ei ținându-se seama de toate criteriile de individualizare.
Cu privire la recursul inculpatei, instanța de apel a făcut o corectă apreciere a probelor de la dosar, pronunțând în mod corect o soluție de condamnare a ei. Au fost avute în vedere declarațiile contradictorii ale inculpaților, martorii audiați au indicând-o ca fiind prezentă în magazin când inculpatul a fost acolo, rezultând cu certitudine participarea ei în calitate de complice la comiterea celor două furturi.
Având ultimul cuvânt, inculpatul lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Se constată că prin sentința penală nr. 198/2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Petroșania condamnat pe inculpatul, la:
- 3(trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și g și art. 209 alin. 2 lit. b pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a pen.
În temeiul art. 61.pen. - a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de pedeapsă de 295 zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2(doi) ani și 10(zece) luni aplicată prin sentința penală nr. 1756/2002 a Judecătoriei Petroșani, iar în temeiul art. 39 alin. 2.pen. a contopit restul de pedeapsă menționat, cu pedeapsa aplicată în cauză,inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3(trei) ani închisoare.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b pen. pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. 1.pen.
II. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, comb. cu art. 10 lit. a pr.pen. - a achitat pe inculpata, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și art. 209 alin. 2 lit. b pen. cu aplic. art. 41 alin. 1.pen.
În temeiul art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 1, 2 și 3 lit. a pr.pen. rap. la art. 998 - a admis ca fondată acțiunea civilă formulată de partea civilă - și-n consecință:
A obligat pe inculpatul - la plata sumei de 1.400,00 lei, daune materiale, către partea civilă -.
A constatat partea vătămată, " P, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1.pr.pen. - a obligat pe inculpatul la plata sumei de 200,00 lei, cheltuieli judiciare, către stat.
În temeiul art. 192 alin. 3.pr.pen. suma de 200,00 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, a fost lăsată în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 18 ianuarie 2007, inculpatul -, însoțit de către, pe care o cunoștea întrucât fusese prieten cu fiica acesteia, s-a dus în vizită la o rudă(mătușă) a sa în localitatea P, pe care însă nu au găsit-o acasă (declarațiile inculpatului - - filele 45 - 46; 47; 48; 49 - 51; 69 - 70 și 211 și declarațiile inculpatei - filele 57 - 58; 59; 60 - 61; 62 - 63 și 170).
În jurul orei 1900, s-au deplasat la magazinul situat la parterul blocului nr. 124 de pe strada 1 - 2. din localitatea P, unde se află magazinul aparținând, Casa", pentru a cumpăra un cadou
În magazin se afla partea vătămată, administratorul societății comerciale,.
Întrucât trecuse ora închiderii magazinului, partea vătămată închisese ușa, astfel că inculpatul, însoțit de inculpată, a bătut la geam și, sub pretextul că inculpata care însoțea pe inculpat vrea să cumpere un cadou, cei doi au intrat în magazin, partea vătămată permițându-le accesul.
În timp ce inculpata a solicitat, după ce s-a uitat la o poșetă, să vadă niște blugi care se aflau în altă parte a magazinului, inculpatul a rămas lângă biroul părții vătămate, prefăcându-se că se uită la pulovere.
În timpul cât inculpatul s-a aflat lângă biroul părții vătămate și până când inculpata s-a uitat la pantalonii pe care însă nu i-a cumpărat - profitând de neatenția părții vătămate - acesta a sustras din poșeta părții vătămate, aflată pe birou, portofelul care conținea suma de 1.800,00 lei, cartea de identitate a părții vătămate, permisul de conducere al acesteia, două carduri bancare, o agendă de telefon și o iconiță - bunuri în valoare de 2.000,00 lei (proces verbal de consemnare a plângerii orale - fila 21; declarațiile părții vătămate - filele 22 - 26; procese verbale de recunoaștere după fotografie - filele 29; 30 - 31 și 32 - 33; planșă fotografică cuprinzând aspecte de la recunoașterea din grup de fotografii - filele 34 - 36; declarația martorului asistent la recunoașterea după grup de fotografii, - filele 41 - 42; proces verbal de reconstituire - fila 37; planșă fotografică cuprinzând aspecte de la reconstituirea efectuată - filele 38 - 39).
În data de 1 februarie 2007, inculpatul s-a întâlnit cu inculpata în localitatea P, împreună urmând să se întâlnească cu o persoană cu care s-au înțeles să discute în vederea procurării unor locuri de muncă în Spania - persoană cu care însă nu s-au întâlnit.
Trecând prin dreptul magazinului aparținând, - " P, magazin situat în zona pieței," din localitatea P, inculpata a observat o față de masă astfel că ambii inculpați au intrat în incinta magazinului, în care se aflau vânzătoarele - și (declarațiile inculpatului - - filele 45 - 46; 47; 48; 49 - 51; 69 - 70 și 211 și declarațiile inculpatei - filele 57 - 58; 59; 60 - 61; 62 - 63 și 170).
După ce s-au uitat împreună la gresie și faianță, inculpata a cerut să fie servită cu mușama, care se afla expusă în capătul magazinului.
Pentru a tăia mușamaua solicitată de către inculpată, ambele vânzătoare s-au deplasat la acel raion, iar inculpatul - a rămas lângă tejghea, în dreptul locului în care se afla cutia în care se țineau banii rezultați din vânzări.
În timp ce vânzătoarele tăiau mușamaua, inculpatul - s-a aplecat peste tejghea și a luat banii care se aflau în cutie, respectiv suma de 300,00 lei și i-a băgat în buzunar.
Inculpatul a fost observat de către martorul, soțul vânzătoarei, acesta atrăgându-le atenția celor două vânzătoare că inculpatul a sustras banii și le-a spus să închidă ușa magazinului.
După ce ușa magazinului a fost închisă, a fost anunțat telefonic administratorul societății și organele de poliție (declarațiile martorilor - - filele 12 - 13 și 171; - filele 17 - 18 și - filele 19 - 20 și 172; declarația părții vătămate - filele 15 - 16; proces verbal de cercetare la fața locului - fila 6; planșă fotografică - filele 7 - 9 și proces verbal de percheziție corporală - fila 11).
Inculpatul a scos banii din buzunar și i-a aruncat pe tejghea și le-a rugat pe vânzătoare să îl lase să părăsească magazinul și chiar a încercat să iasă din magazin, dar a fost împiedicat de către martora -, care l-a prins de mână (declarațiile martorilor - - filele 12 - 13și 171; - filele 17 - 18 și - filele 19 - 20 și 172; declarația părții vătămate - filele 15 - 16 și certificat medico - legal - fila 14).
În drept, faptele inculpatului, de a sustrage, la intervale scurte de timp și în realizarea aceleași rezoluții infracționale, din loc public, bunuri, acte care servesc la dovedirea identității și bani - de la două părți vătămate - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. e și g și art. 209 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Cu privire la comiterea de către inculpata a complicității la infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și art. 209 alin. 2 lit. b pen. cu aplic. art. 41 alin. 1.pen. instanța de fond a reținut următoarele:
Din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat că inculpata a fost împreună cu inculpatul în ambele ocazii în care acesta a comis actele materiale de sustragere, astfel:
În data de18 ianuarie 2007,dată la care co-inculpații au intrat, împreună, în magazinul situat parterul blocului nr. 124 de pe strada 1 - 2. din localitatea P, iar inculpatul a sustras din poșeta părții vătămate, aflată pe birou, portofelul care conținea suma de 1.800,00 lei, cartea de identitate a părții vătămate, permisul de conducere al acesteia, două carduri bancare, o agendă de telefon și o iconiță - bunuri în valoare de 2.000,00 lei - nu rezultă însă din probele administrate, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata ar fi comis acte materiale apte să constituie, din punct de vedere juridic, formal, acte de complicitate concomitentă în sensul art. 26.pen.
Inculpatul, în mod constant, arată că inculpata nu cunoștea despre faptul că a sustras portofelul părții vătămate (declarațiile inculpatului - filele 45 - 46; 49 - 51 și 69 - 70), precizând că portofelul sustras, despre care presupunea, la momentul comiterii sustragerii, faptul că conține o sumă M de bani - l-a deschis abia când a ajuns la domiciliul său din D - lucru care creează suspiciuni cu privire la existența unei înțelegeri infracționale între inculpați.
Împrejurarea că inculpatul a profitat de faptul că inculpata a solicitat părții vătămate să îi arate o pereche de blugi, astfel că partea vătămată s-a îndepărtat de locul în care se afla poșeta, iar inculpatul a sustras portofelul din poșetă - în condițiile în care inculpata nu a fost conștientă și avertizată asupra intențiilor inculpatului și nu a intenționat să sprijine activitatea infracțională a inculpatului - fapta de complicitate nu există și nu poate fi reținută în sarcina inculpatei.
Împrejurarea că inculpata a restituit părții vătămate suma de 600,00 lei cu prilejul întâlnirii care a avut loc la sediul poliției în cadrul cercetărilor desfășurate în cauză, respectiv cu prilejul audierii celor două părți și efectuării de recunoașteri (declarația părții vătămate - fila 25 - cu privire la împrejurări din data de 22 februarie 2008) - nu este de natură să conducă la concluzia existenței unei înțelegeri infracționale între inculpații din cauză, anterioare, concomitente sau ulterioare comiterii actului material care constituie infracțiunea, inculpata precizând cu acel prilej (al remiterii sumei de bani) că banii provin de la avocatul inculpatului care a primit suma de bani de la inculpat pentru aor estitui părții vătămate, iar o altă stare de fapt nu a fost dovedită în cauză.
În data de 1 februarie 2007,înainte de a se începe cercetări împotriva inculpatului și a inculpatei pentru infracțiunea comisă în data de 18 februarie 2007 (partea vătămată fiind chemată la sediul poliției pentru efectuarea unei recunoașteri cu privire la persoanele suspecte - la data de 2 februarie 2008 - fila 23 - iar inculpatul audiat în cauză prima dată abia la 21 februarie 2007 - fila 45), cei doi inculpați au fost, de asemenea, împreună, la magazinul aparținând, - " P, magazin situat în zona pieței," din localitatea
Împrejurarea că inculpata, prin faptul că voind să cumpere o bucată de mușama a determinat ca ambele vânzătoare aflate în magazin să se deplaseze la standul de mușama pentru a tăia bucata solicitată de către inculpată - iar de acest fapt a profitat inculpatul care a luat banii care se aflau în cutia de sub tejgheaua din sticlă și i-a băgat în buzunar - în lipsa unor dovezi privind existența unei înțelegeri anterioare sau concomitente între cele două persoane cu privire la înlesnirea comiterii de către inculpat a actului de sustragere - nu poate fi apreciată ca și o contribuție în forma complicității în sensul art. 26.pen. a inculpatei la fapta comisă de către inculpat.
Împrejurarea că inculpata a intervenit în favoarea inculpatului, cerând persoanelor care rețineau pe inculpat până la venirea organelor de poliție să îl lase să plece și le-a întrebat pe acestea dacă nu au si ei copii (declarația martorei - - fila 12 - 13 și - fila 17 - 18), chiar dacă denotă existența unui afect față de inculpat nu este o dovadă a existenței unei complicități în sensul legii, și nu este nici măcar o atitudine de aprobare a faptei inculpatului.
Ambii inculpați au negat existența vreunei înțelegeri între ei la comiterea faptei (declarațiile inculpaților - filele 47; 48; 49 - 51; 69 - 70 și 211 și declarațiile inculpatei - filele 57 - 58; 59; 60 - 61; 62 - 63 și 170), iar existența unei astfel de înțelegeri nu rezultă din probele administrate în cauză.
În consecință, s-a apreciat că în condițiile în care sprijinul inculpatei la comiterea de către inculpat a faptelor prevăzute de legea penală nu este dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar în speță există dubii serioase în ce privește existența unui astfel de sprijin intenționat al inculpatei susceptibil a fi apreciat ca și complicitate în sensul legii penale - achitarea inculpatei de sub învinuirea adusă, raportat la inexistența unei fapte de complicitate care să poată fi reținută în sarcina ei - se impune, instanța făcând aplicarea disp. art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. a pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.400,00 lei, sumă care reprezintă prejudiciul rămas nerecuperat, respectiv 1.200,00 lei și costul eliberării unei noi cărți de identitate, a unui nou permis de conducere, două noi carduri bancare, contravaloarea agendei de telefon și a unei iconițe (constituire de parte civilă - fila 26).
Reținând că prejudiciul a cărui reparare îl solicită parte civilă este cert, actual, este consecința directă a faptei comise cu vinovăție de către inculpatul -, și nu a fost reparat - instanța de fond a privit ca fondată acțiunea civilă și a admis-o, constatând întrunite condițiile art. 998.civ. relative la răspunderea civilă delictuală.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, partea civilă și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, în motivarea apelului, a solicitat desființarea parțială a sentinței atacate și condamnarea inculpatei pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, susținând că din probele administrate în cauză rezultă, fără echivoc, vinovăția acesteia iar soluția de achitare pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei grave erori de interpretare a probelor ( filele 5-12).
Partea civilă, în motivarea apelului, a solicitat înlăturarea obligării inculpatului de la plata sumei de 1400 lei despăgubiri civile, ca urmare a faptului că prejudiciul a fost achitat integral de acesta în luna ianuarie 2008 (fila 3).
Inculpatul a solicitat desființarea sentinței atacate și achitarea sa conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, deoarece nu a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat de prima instanță.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 201/A/25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- au fost admise ca fondate apelurile formulate deParchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani,partea civilă-și inculpatul-, a fost desființată în parte sentința atacată, și în consecință:
S-a dispus condamnarea inculpatei, fiica lui și, născută la data de 07.02.1967 în localitatea Negrești - O, județul S - M, studii 8 clase, fără ocupație, căsătorită, recidivistă, domiciliată în D,-,. 4, județul H, -,la:
-2 (doi) ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 26.pen. rap. la art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit.a,e, pen. și al. 2 lit. b pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. art. 37 lit. pen. și art. 74 și 76 lit. c pen.
În baza art. 83.pen. a fost revocată suspendarea condiționată cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 361/2004 a Judecătoriei Hunedoara și dispune executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa de3 (trei) ani închisoare.
A privat pe inculpată de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b pen. în condițiile prev. de art. 71.pen.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile apelante, în sumă de 1.400 lei a fost recuperat integral fiind înlăturată și dispoziția privind obligarea inculpatului - la plata acestei sume către partea civilă -.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în primă instanță.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:
Inculpații locuiesc în municipiul D și se cunosc de mai mult timp, fapt necontestat de aceștia.
Între inculpați a existat o înțelegere prealabilă de a comite furturi pe raza municipiului
În baza acestei înțelegeri, inculpații s-au deplasat în municipiul P în data de 18 ianuarie 2007, iar la ora 19.00, au intrat în magazinul situat la parterul blocului nr. 124 de pe strada 1 - 2. aparținând SC Casă SRL; sub pretextul că inculpata dorește să cumpere un cadou.
De menționat că trecuse ora închiderii dar inculpatul a bătut la geam, iar partea vătămată a deschis și le-a permis inculpaților accesul.
Inculpata s-a uitat la o poșetă, după care s-a deplasat să vadă niște blugi care se aflau în altă parte a magazinului, distrăgându-i atenția părții vătămate, iar inculpatul a rămas lângă biroul părții vătămate, prefăcându-se că se uită la niște pulovere.
Profitând de această situație inculpatul, astfel cum a reținut și instanța de fond, a sustras din poșeta părții vătămate aflată pe birou, portofelul în care se aflau suma de 1800 lei, cartea de identitate, permisul de conducere, două card-uri bancare și o iconiță.
Inculpații au părăsit magazinul fără a cumpăra nimic și au revenit la
În data de 01 februarie 2007, inculpații s-au deplasat din nou în municipiul P și au intrat, la ora 13.00, într-un magazin situat în zona pieței, aparținând SC SRL P, s-au arătat interesați de gresie și faianță, după care inculpata a solicitat vânzătoarelor - și un sortiment de mușama, din cea mai scumpă, care se afla în capătul magazinului, lângă stativul de linoleum.
Ambele vânzătoare s-au deplasat în acea zonă, timp în care inculpatul a rămas lângă tejghea, în locul unde se afla o cutie cu banii rezultați din vânzări.
Profitând de faptul că vânzătoarele tăiau mușamaua solicitată de inculpată, tocmai pentru a le distrage atenția, inculpatul s-a aplecat peste tejghea și a luat banii care se aflau în cutie, respectiv suma de 300 lei și i-a băgat în buzunar.
Inculpatul a fost observat de către martorul, soțul vânzătoarei, care le-a atras atenția celor două vânzătoare și le-a cerut să închidă ușa magazinului.
După închiderea ușii, a fost anunțat administratorul magazinului, partea vătămată.
Inculpatul a scos banii din buzunar, i-a aruncat pe tejghea și le-a rugat pe vânzătoare să îl lase să părăsească magazinul, dar a fost împiedicat de martora -.
Inculpata a intervenit în sprijinul inculpatului, cerând persoanelor care au blocat ieșirea din magazin să îl lase să plece.
Coroborând probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine existența unei înțelegeri anterioare între cei doi inculpați, în baza căreia inculpata a acționat pentru a facilita sustragerea de bani și alte bunuri de către inculpat.
Astfel, inculpații au dat declarații contradictorii în legătură cu prezența lor în P, în datele de 18 ianuarie 2007 și 01 februarie 2007.
Inculpatul a susținut inițial că s-a deplasat în P, împreună cu inculpata, la data de 18 ianuarie 2007, pentru a merge în vizită la o rudă de-a lui ( filele 45-46 dosar urmărire penală), după care a declarat că s-au deplasat pentru ca inculpata să-l pună în legătură cu o persoană din, care îi poate găsi un loc de muncă în străinătate ( fila 70 dosar urmărire penală), pentru ca în cursul cercetării judecătorești să susțină că a venit singur în P, unde urma să întâlnească o persoană care i-a promis să-i găsească un loc de muncă în străinătate ( fila 221).
Inculpata a susținut că l-a însoțit pe inculpat la P, în 18 ianuarie 2007, pentru ca acesta să-și viziteze o mătușă ( filele 57-58 dosar urmărire penală), pentru ca ulterior să susțină că nu a fost în P la acea dată ( fila 170 dosar fond).
Inculpatul a susținut inițial să s-a deplasat la P, în data de 01 februarie 2007, la rugămintea inculpatei, pentru a se întâlni cu o persoană care urma să-i faciliteze un loc de muncă în străinătate, în gara CFR ( filele 48-50), iar ulterior nu mai justifică necesitatea prezenței inculpatei la așa-zisa întâlnire ( fila 70).
Inculpata a susținut că s-a deplasat la P în data de 01 februarie 2007, la solicitarea inculpatului ( fila 57), iar ulterior a susținut că urma să se întâlnească cu un prieten al soțului ei care urma să-i faciliteze plecarea la muncă în străinătate și a fost însoțită întâmplător de inculpat ( filele 62 și 170).
Declarațiile inculpaților cu privire la motivul prezenței în municipiul P, în 18 ianuarie 2007 și 01 februarie 2007, sunt contradictorii și nici una din variantele prezentate de aceștia nu este susținută de probe.
De asemenea, în condițiile în care inculpații ar fi trebuit să se întâlnească în P, la data de 01 februarie 2007, cu un în gara CFR, aflată la intrarea în P dinspre D, aceștia nu oferă o explicație plauzibilă pentru prezența lor în apropierea ieșirii din municipiul, înspre.
În consecință, din modul în care inculpații și-au desfășurat acțiunile, rezultă existența unei înțelegeri prealabile în vederea săvârșirii furturilor din 18 ianuarie 2007 și din 01 februarie 2007.
Împrejurarea că inculpații au participat la săvârșirea furtului din 18 ianuarie 2007 este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate ( filele 22-26), procesele verbale de recunoaștere după fotografie ( filele 30-36), procesul verbal de reconstituire din 21 februarie 2007 ( filele 37-40) și declarația martorului ( filele 41-42).
Declarația martorei potrivit căreia inculpata a locuit la domiciliul ei în tot cursul lunii ianuarie 2007 și nu a fost plecată la P ( fila 212), este infirmată de celelalte probe administrate în cauză, astfel încât va fi înlăturată.
Din declarațiile martorilor - ( fila 171), ( fila 172) și ( filele 17-18 dosar urmărire penală), rezultă cu certitudine că inculpata le-a distras atenția vânzătoarelor din magazinul aparținând SC SRL P, în data de 01 februarie 2007, facilitându-i inculpatului sustragerea sumei de 300 lei, fapt surprins de martorul.
Fiind reaudiat în apel, martorul a susținut că după părerea lui, inculpatul a avut-o ca și complice pe inculpata, în condițiile în care a văzut modul în care au acționat inculpații și momentul sustragerii sumei de 300 de lei.
Față de acestea, se constată că instanța de fond a apreciat în mod greșit probele administrate în cauză în ceea ce o privește pe inculpata.
Din starea de fapt prezentată mai sus rezultă cu certitudine participarea inculpatei în calitate de complice la săvârșirea celor două furturi, astfel încât soluția de achitare este nelegală.
Faptele săvârșite de inculpată întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,e și g Cod penal și al. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
În baza textelor de lege menționate, inculpata va fi condamnată de instanța de apel.
Având în vedere condițiile și împrejurările în care s-au săvârșit faptele, datele care caracterizează persoana inculpatei și împrejurarea că paguba pricinuită a fost reparată integral, s-a apreciat că se justifică reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea față de inculpată a dispozițiilor art. 74 și 76 lit. c Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatei au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptelor, împrejurările în care au fost comise, contribuția avută în derularea activității infracționale, cuantumul prejudiciilor integral recuperate, datele care caracterizează persoana și conduita inculpatei.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța de fond a stabilit în mod corect vinovăția acestuia cu privire la faptele ce i-au fost reținute în sarcină, pe baza probelor administrate în cauză.
Susținerile inculpatului că nu este autorul furturilor sunt neîntemeiate, în condițiile în care acesta le-a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești ( filele 69-70 și 211), recunoaștere care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. c Cod proc. penală.
Prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului având în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor, modul de comitere, mobilul și scopul urmărit și datele care caracterizează persoana și conduita inculpatului.
Având în vedere că inculpatul este recidivist în condițiile recidivei postexecutorii și împrejurarea că instanța de fond a dispus revocarea liberării condiționate în temeiul art. 61 Cod penal, fără a aplica un spor de contopire, iar pedeapsa aplicată se situează la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, nu se justifică solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei.
Apelul inculpatului este fondat sub aspectul laturii civile a cauzei, în condițiile în care prejudiciul stabilit în favoarea părții civile a fost integral recuperat.
De asemenea, este fondat apelul părții civile care arată că a primit de la inculpatul suma de 1400 lei în cursul lunii ianuarie 2008.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpații și
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat ca prin reținerea de circumstanțe atenuante constând în aceea că a recunoscut și regretat comiterea faptei, să-i fie redusă pedeapsa aplicată.
Inculpata nu s-a prezentat în fața instanței să susțină recursul declarat, însă prin apărător desemnat din oficiu, s- solicitat menținerea soluției instanței de fond, prin care s-a dispus achitarea acesteia în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.a Cod pr. penală, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, raportat la faptul că din întregul material probator administrat în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunei înțelegeri între inculpați, în speță existând dubii serioase în ceea ce privește existența vreunui sprijin intenționat al inculpatei care ar putea fi apreciat ca și complicitate în sensul legii penale.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu în limitele statuate de art. 385 ind.9 alin.3 Cod pr. penală, Curtea constată că recursurile declarate de inculpații și sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și apel au reținut o corectă stare de fapt privind săvârșirea infracțiunii de furt săvârșită de inculpatul iar în ce privește pe inculpata trimisă în judecată pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, doar instanța de apel a reținut această infracțiune și a aplicat o pedeapsă în condițiile art. 72 Cod penal.
Cât privește pe inculpatul care prin motivele de recurs a criticat hotărârile atacate sub aspectul individualizării pedepsei, instanța constată nefondată critica.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedre gradul de pericol social al faptelor comise, modul de comitere a acestora, precum și a împrejurării că inculpatul posedă antecedente penale. Prin urmare, solicitarea acestuia de reducere a pedepsei aplicate formulată în temeiul art. 385/9 alin 1 pct. 14 Cod pr. penală este nefondat.
Motivele de recurs formulate de inculpata prin care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a raportat la art. 11 pct.1 lit. a Cod pr. penală pt. complicitate la infracțiunea de furt sunt nefondate.
Inculpata cu intenție a înlesnit și a ajutat pe inculpatul la săvârșirea faptei de furt astfel că aceștia în baza unei înțelegeri prealabile, s-au deplasat la data de 18 ianuarie 2007 în mun. P cu intenția de a comite fapte anti-sociale.
În timp ce inculpata a văzut poșeta părții vătămate pentru a distrage atenția acesteia, în așa fel încât inculpatul să poată opera, s-a deplasat să vadă niște blugi în altă parte a magazinului unde era însoțită de partea vătămată pentru a-i prezenta marfa solicitată.
De asemenea, inculpații au părăsit în același timp magazinul, iar inculpatul a dat o parte din bani și inculpatei, care atunci când acesta a fost prins a sărit în ajutorul lui.
Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu declarațiile părții vătămate, procesele verbale de recunoaștere după fotografie, procesele verbale de reconstituire și declarația martorului.
Prin urmare, instanța de apel a făcut o corectă individualizare și proporționalizare a pedepsei aplicate inculpatei.
Față de considerentele reținute, recursurile formulate de inculpați sunt nefondate urmând ca în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. penală să fie respinse.
În baza art. 189,192 alin.2 Cod pr. penală, inculpații vor fi obligați să plătească statului de câte 280 lei fiecare din care suma de câte 200 lei reprezintă onorarul apărătorului desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 201/A/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
Obligă inculpații recurenți la plata sumei de 280 lei fiecare, din care, suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. LS/2ex/08.09.2009
Jud.fond:
Jud.apel:,
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Ștefan
