Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 496/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 496/2009
Ședința publică de la 01 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 130/5.07.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat cu delegație pentru intimatul, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța din oficiu pune în discuție tardivitatea declarării recursului de către petentul.
Avocata intimatului față de data declarării recursului raportat la data pronunțării soluției recurate, recursul este tardiv declarat și solicită respingerea lui ca atare.
Pe fond solicită a se constata că în mod legal și temeinic instanța Tribunalului Sibiua respins plângerea petentului constatând că acesta nu a săvârșit vreo faptă care să-i atragă răspunderea. Solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat justificate cu chitanță.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea excepției și respingerea recursului formulat de petent ca tardiv.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că sentința penală nr. 130/09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- s-au respins plângerile formulate de petenții și împotriva rezoluției procurorului din 18.03.2009 dată în dosar nr. 149/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, menținută prin ordonanța prim procurorului din 17.04.2009, dată în dosar penal nr. 199/II/2/2009.
În hotărâre instanța a reținut că prin rezoluția din 19.03.2009 dată în dosarul nr. 149/P/2009 s-a dispus, în baza art. 228 al. 4.C.P.P. 10 lit. d C.P.P. neînceperea urmăririi penale față de, pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 al. 1 Cod penal, și față de și pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 raportat la art. 257 al.1 Cod penal, cu motivarea că, făptuitorul, nu a afirmat și nu a intervenit pe lângă nici un funcționar în obținerea contractelor de muncă, iar sumele solicitate au fost justificate de la început, cei 340 lei fiind necesari pentru întocmirea unei asigurări, iar cei care nu ar fi vrut să le achite puteau renunța cu ușurință.
În ceea ce-i privește pe făptuitorii și, s-a reținut că aceștia nu au comis nici un act material de natură a fi apreciat ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în forma complicității (fila 27 dosar urmărire penală).
Plângerea formulată de petenta împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin ordonanța prim-procurorului din 17.04.2009 dată în dosarul nr. 199/II/2/2009, reținându-se că intimatul nu a făcut demersuri pe lângă diverși funcționari în scopul întocmirii contractului de muncă.
Împotriva ordonanței prim procurorului au formulat plângere ambii petenți solicitând restituirea sumelor achitate intimatului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului (declarațiile petenților și, contracte de muncă, certificat medical, declarația făptuitorului, plângeri ale petenților), tribunalul constată că plângerea formulată de petenta este nefondată iar plângerea petentului este inadmisibilă, motiv pentru care, în baza art. 2781alin. 8 lit. a C.P.P. acestea vor fi respinse, pentru următoarele considerente:
Pentru a exista infracțiunea de trafic de influență este necesar ca făptuitorul să primească sau să pretindă bani sau alte foloase, în condițiile în care acesta are, sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.
Ori, din declarațiile petenților și din celelalte probe, nu rezultă faptul că acesta ar fi pretins vreo sumă de bani pentru a interveni pe lângă un funcționar pentru obținerea vreunui act. Contractele de muncă au fost întocmite de angajatorii germani, iar nerespectarea clauzelor contractuale nu-i poate fi imputată intimatului, nefiind vorba de o obligație personală asumată de acesta. Suma de 200 Euro a reprezentat comisionul intimatului pentru propriile prestații, iar suma de 100 Euro de persoană au reprezentat contravaloarea certificatului de muncă ce urma a fi emis de oficiul de recrutare a forței de muncă pentru străinătate,din cadrul Institutului Minovici.
Întrucât inculpatul nu s-a prevalat de vreo influență pe lângă un funcționar,ci a luat sumele de bani pentru serviciile pe care el personal putea să le facă celor care au dat banii, și pentru eliberarea contractului de muncă, nu se poate reține, în speță, existența elementului material și a elementului subiectiv al infracțiunii de trafic de influență.
Ca atare, în mod corect, procurorul a apreciat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni, pronunțând o soluție de neîncepere a urmăririi penale, față de intimat.
În aceste condiții, nici participația improprie a celor doi petenți la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență nu poate subzista, dispunându-se, în mod corect, neînceperea urmăririi penale pentru cei doi petenți în baza art. 10 lit. d
C.P.P.Eventualele pretenții materiale reclamate de petenți, constând în restituirea sumelor achitate, pot fi valorificate pe cale unei acțiuni civile în cadrul căreia se va stabili dacă există o încălcare a clauzelor contractuale, persoana răspunzătoare de această încălcare și contribuția intimatului la încheierea acestor contracte, sau, pe cale unei plângeri penale pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune în convenții, în măsura în care se va constata incidența elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.
În aceste condiții, plângerea petentei se privește a fi nefondată, și în baza art. 2781al. 8 lit. a va C.P.P. fi respinsă.
În ceea ce privește plângerea petentului, aceasta se privește a fi inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 278.C.P.P. prevăd, ca și etapă obligatorie, plângerea formulată împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror, la prim-procurorul parchetului, această etapă fiind obligatorie, ea constituind o condiție prealabilă prevăzută de lege pentru a se putea declanșa procedura de judecată a plângerii în fața instanței de judecată, potrivit dispozițiilor art. 2781.
C.P.P.În speță, petentul nu a făcut dovada formulării plângerii împotriva rezoluției procurorului din 19.03.2009 la prim procurorul parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, deși această procedură este obligatorie, ea trebuie parcursă de persoana vătămată și de orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, înainte de a formula plângerea la instanța de judecată, împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.
Întrucât dispozițiile relative la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, conform art. 197 alin. 2.C.P.P. plângerea adresată direct instanței de judecată, împotriva rezoluției de netrimitere în judecat, fără ca acesta să fi fost atacată în prealabil potrivit art. 278.C.P.P. la procurorul ierarhic superior, se privește a fi inadmisibilă, fiind încălcate în acest caz, dispozițiile relative la sesizarea instanței, în acest sens statuând și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 13/2005 pronunță în soluționarea recursului în interesul legii promovat de procurorul general.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petentul, arătând că intimatul l-a înșelat cu suma de 500 Euro pentru a merge la muncă în Germania, promisiune pe care nu și-a îndeplinit-
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul declarat de petent este tardiv, având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 363 al. 3 Cod procedură penală termenul de declarare a căii de atac pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare curge de la pronunțare, așa cum corect s-a prevăzut în sentința atacată.
Petentul recurent a fost prezent la dezbaterile ce au avut loc la data de 29.06.2009, aș cum rezultă din încheierea întocmită pentru acest termen (f 19 dosar fond). Împrejurarea că instanța a amânat pronunțarea pentru data de 09.07.2009 nu modifică dispoziția legală invocată mai sus, termenul pentru declararea căii de atac urmând a fi calculat conform prevederilor legale invocate mai sus.
Termenul în care petentul putea să declare recurs a expirat la data de 20.07.2009, iar recursul formulat de petent a fost înregistrat la data de 28.07.2009, deci după expirarea termenului legal.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală instanța va respinge ca tardiv recursul declarat de petent, urmând să-l oblige la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare în favoarea intimatului și la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 130/9.07.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare în favoarea intimatului.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red. COM
Tehnored.LS/2ex/10.09.2009
Jud.fond:
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Ștefan
