Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 499/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 5681/303/2008
412/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.499
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul A împotriva Deciziei penale nr.55/A/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat A, în stare de arest, asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului:
Apărătorul ales al recurentului - inculpat A, având cuvântul, solicită reanalizarea probelor administrate în cauză și să se țină cont de poziția procesuală a inculpatului de nerecunoaștere a săvârșirii faptei. Consideră că procesul-verbal de prindere în flagrant prezintă situația de fapt astfel încât să inducă ideea că cei doi au săvârșit fapta împreună, însă, solicită a se observa că inculpații au fost prinși la 100 de locul faptei, în apropierea unei stații de tramvai, de altfel, din declarația martorului asistent rezultă că inculpații au fost imobilizați în stația de tramvai, astfel că nu se poate afirma cu certitudine că inculpații au săvârșit fapta.
Precizează incidența cazului de casare prevăzut de art.3859pct.18 și C.P.P. concluzionând, în temeiul art.38515alin.2, lit.b C.P.P. solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterior pronunțate și, pe fond, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, prin care să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 alin.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c C.P.P. în subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei în raport cu circumstanțele reale și personale și aplicarea unei pedepse egale cu cea a autorului, cu atât mai mult cu cât contribuția inculpatului A la săvârșirea faptei a fost minimă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, considerând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 C.P.P. din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul Aaa sigurat paza locului faptei în vreme ce inculpatul a sustras din respectivul autoturism un aparat antiradar și un cablu de alimentare, în acest sens fiind procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de percheziție corporală și declarațiile martorului -.
Cât privește individualizarea pedepsei, solicită a se observa că pedeapsa a fost orientată spre minim, inculpatul este recidivist, recidiva este specială, în sensul că primul termen a fost tot o pedeapsă stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, astfel încât, nu se impune reducerea pedepsei sub minimul special.
Totodată, consideră că decizia din apel nu este motivată, dar fața de neinvocarea art.3859pct.9 C.P.P. acest caz de casare nu poate fi luat în considerare din oficiu.
Recurentul-inculpat A, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorului, subliniază că nu a participat la săvârșirea faptei și solicită Curții să țină cont că are în întreținere un copil minor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.670 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, s-a dispus, în baza art.208 alin.1-209 alin.1, lit. a, e, i Cod penal, raportat la art.74 lit.a și art.76 lit.c Cod penal, condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a (teza a II-a) și lit.b Cod penal.
În baza art. 350 alin.1 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la 20.06.2008, la zi.
În baza art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1 - 209 alin.1, lit. a, e, i Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1, lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul A, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a (teza a II-a) și lit.b Cod penal.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 20.06.2008, la zi.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.118 lit.b Cod penal, a confiscat de la inculpatul A foarfecele folosit la săvârșirea infracțiunii.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații la câte la 800 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în data de 19.06.2008 lucrătorii de poliție din cadrul Secției nr. 15 Poliție au procedat la supravegherea domiciliului inculpatului A, cunoscut cu antecedente penale.
Astfel, s-a constatat că în jurul orei 1400, inculpatul A s-a întâlnit cu inculpatul în fața imobilului de mai sus, după care s-au îndreptat către complexul comercial, apoi către, șoseaua, șoseaua, strada T M, bulevardul, strada C, observându-se faptul că aceștia se opreau în dreptul unor autoturisme și se uitau în interiorul acestora, în dreptul bordului. În continuare, cei doi inculpați s-au oprit lângă un autoturism, situat într-o parcare la intersecția strada C cu Bd. - -, s-au uitat în interiorul acestuia, după care au plecat către domiciliu cu un autobuz
În jurul orei 2030, cei doi inculpați au ieșit din imobil și s-au deplasat cu un autobuz până în stația din Sectorul 6. Deplasându-se pe trotuar și prin parcări, cei doi se uitau în interiorul unor autoturisme în dreptul bordului.
La un moment dat, în parcarea din fața blocului A8 din bulevardul Drumul nr. 107, Sector 6, inculpații s-au uitat atent în interiorul autoturismului, de culoare gri metalizat, cu numărul de înmatriculare B-52-, în dreptul bordului, după care s-au așezat pe o bancă, la aproximativ 4-5 metri distanță de autoturism. După 2-3 minute, cei doi inculpați au mers din nou lângă autoturismul descris mai sus, iar inculpatul, cu ajutorul unui corp metalic, a forțat încuietoarea portierei dreapta față a acestuia, după care a deschis portiera, a pătruns în interior și a sustras un aparat antiradar, a închis portiera, după care cei doi s-au îndreptat pe jos pe bulevardul Drumul spre strada
La o distanță de aproximativ 100 de metri de locul comiterii furtului, cei doi au fost imobilizați de către organele de poliție, asupra inculpatului fiind găsit aparatul antiradar marca "", având seria - și cablul de alimentare aferent, iar asupra inculpatului A, găsindu-se o foarfece, având lungimea de 15 cm.
De față la imobilizarea inculpaților a fost martorul -, care a declarat că inculpații au recunoscut în momentul imobilizării că au sustras aparatul antiradar, pătrunzând în interiorul autoturismului prin forțarea portierei cu ajutorul foarfecii.
Aparatul antiradar marca având seria - și cablul de alimentare aferent au fost restituite, pe bază de dovadă, părții vătămate.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza materialului probator administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de prindere în flagrant și planșă fotografică; plângere și declarație parte vătămată; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografica; procese-verbale de conducere în teren și planșa fotografică; dovada de predare-primire obiecte sustrase; procese-verbale de percheziție corporală a inculpaților; declarațiile martorului -; declarațiile inculpaților.
Instanța de fond a concluzionat că faptele inculpaților și A întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații A și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că instanța de fond a dispus în mod greșit condamnarea acestora, reținând o situație de fapt greșită.
Prin decizia penală nr.55/A din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A; s- edus prevenția de la 20.06.2008, la zi și s- menținut starea de arest a apelantului - inculpat A.
În baza art. 369 Cod procedură penală, s-a luat act că - la data de 26 noiembrie 2008 - inculpatul și-a retras apelul.
A fost obligat fiecare apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a arătat următoarele:
Cu privire la apelul inculpatului, tribunalul a reține că la termenul din 26.11.2008, acesta a invederat instanței ca înțelege să-și retragă apelul, astfel că față de poziția acestuia și dispozițiile art.369 Cod procedură penală, a luat act de manifestarea de voință a inculpatului.
Analizând apelul promovat de inculpatul A, Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut în mod corect pe baza probatoriului administrat, situația de fapt așa cum a fost aceasta reținută în actul de sesizare a instanței, din probatoriul administrat rezultând fără putință de tăgadă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, Tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o justă individualizare a acesteia având în vedere atât criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, cât și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine nesinceră și este recidivist, instanța dând deja dovadă de clemență prin aplicarea unei pedepse în cuantum orientat spre minim.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A, solicitând, în principal, achitarea în temeiul prevăzut de art.11 pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, iar în subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate, al cărei cuantum este apreciat ca fiind prea mare.
Examinând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul inculpat, cât și din oficiu - sub toate aspectele de fapt și de drept - conform art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Curtea, examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art.3856alin.1 și 2, art.3859pct.18 Cod procedură penală, a tuturor probelor administrate, apreciază că acesta nu este întemeiat.
Astfel, se constată că ambele instanțe au făcut o analiză temeinică, critică și prin prisma tuturor dovezilor administrate în fond și în apel, atât a situației de fapt și de drept, dar și a tuturor apărărilor inculpatului, stabilind întemeiat împrejurările comiterii infracțiunii, activitatea inculpatului recurent, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului.
Toate apărările inculpatului au fost temeinic și argumentat cenzurate, iar pe baza analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cauză (proces-verbal de prindere în flagrant și planșă fotografică; plângere și declarație parte vătămată; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografica; procese-verbale de conducere în teren și planșa fotografică; dovada de predare-primire obiecte sustrase; procese-verbale de percheziție corporală a inculpaților; declarațiile martorului -; declarațiile inculpaților) s- ajuns la concluzia certă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, respectiv complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art.26 Cod penal, raportat la art.208 alin.1 și art. 209 alin.1 lit. a, e și i Cod penal.
Susținerea inculpatului, în sensul că nu este autorul infracțiunii, este reală, fapt pentru care el a fost trimis în judecată în calitate de complice, formă a participației penale, care potrivit art.26 Cod penal presupune ajutarea în orice mod a autorului faptei, cu intenție, la comiterea unei infracțiuni. Or, probele administrate dovedesc că inculpatul a ajutat pe autorul infracțiunii - asigurând paza și apoi susținerea autorului faptei în deplasarea de la locul faptei - care a sustras din autoturismul aparținând părții vătămate, un aparat antiradar, întărindu-i autorului convingerea reușitei.
Astfel, toate aceste acțiuni ale inculpatului A nu pot fi calificate decât ca acte de complicitate, iar apărările acestuia nu au niciun suport juridic, dar nici probator.
Așa fiind, toate dovezile conduc la concluzia certă că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, cum corect au reținut și instanțele anterioare - fond și apel, Curtea apreciază că solicitarea de achitare nu poate fi primită.
Cât privește critica, vizând cuantumul ridicat al pedepsei, se constată că și aceasta este nefondată.
Sancțiunile de drept penal se aplică pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, constrângerea și reeducarea infractorului, context în care, instanțele - procedând la individualizarea pedepsei - operațiune, de altfel, extrem de complexă, adaptează pedeapsa la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea abstractă (sau concretă) a faptei, cât și cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura îndeplinirea funcțiilor și scopului respectivei pedepse.
Pornind de la aceste repere - expres consacrate de dispozițiile art.72 Cod penal coroborate cu dispozițiile art.52 Cod penal - instanța care a judecat fondul cauzei a realizat o justă individualizare a sancțiunii aplicate inculpatului, pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care acesta urmează să o execute în regim de detenție, reflectând atât gradul de pericol social al faptei, cât și periculozitatea inculpatului A - care nu se află la prima confruntare cu legea penală.
Chiar și în aceste condiții, respectiv a comiterii infracțiunii în stare de recidivă, prevăzute de art.37 alin.1, lit.b Cod penal, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, deci la nivelul minimului special prevăzut de lege, clemența manifestată de instanțele anterioare fiind evidentă și nejustificând o reducere a cuantumului pedepsei.
Pentru toate aceste considerente și, cum din oficiu nu sunt motive de nelegalitate a hotărârilor, urmează a respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În conformitate cu prevederile art.383 alin.2 Cod procedură penală, constatând că temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive nu s-au schimbat, Curtea va deduce din pedeapsa aplicată durata executată, la zi.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr.55/A din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Deduce prevenția inculpatului recurent de la 20.06.2008, 07.04.2009.
Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - reprezentând onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./22.04.2009
Dact./24.04.2009
Ex.2
Red.--II.
Red.-Jud.Sect.6
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
