Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 511/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 511
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal având ca obiect " furt calificat " promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr.168 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25 septembrie 2008, susținerile părților fiind consemnata în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.227 din 2.05.2007, Judecătoria Hârlăua dispus următoarele:
A condamnat pe inculpatul,fiul lui și, născut la 26 iulie 1973 în orașul, recidivist, la pedeapsa de 10(zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a,g, Cod penal cu aplicarea art.74 lit. c,art.76 lit. c și art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal pe durata legală.
A condamnat pe inculpatul,fiul lui și, născut la data de 13 iulie 1986 în mun. I, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.208 alin.1,209 alin.1 lit. a,g Cod penal cu aplicarea art.74 lit. c,76 lit. c și art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art.83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată dispusă prin sentința penală nr.218/28.03.2005 a Judecătoriei Hârlău și dispune executarea în întregime a pedepsei de 1(un) an închisoare aplicată inculpatului prin sentința amintită care nu se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
Total pedeapsă de executat 1(un) an și 10(zece) luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. la art.64 lit. a,b Cod penal pe durata legală.
A constatat că prejudiciul cauzat a fost recuperat.
Onorariile avocați oficiu vor fi acoperite inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
A obligat pe fiecare dintre inculpați să plătească către stat câte 250 lei cheltuieli judiciare( din care 100 lei la urmărirea penală și 100 lei onorariu avocat oficiu).
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele: Inculpații, și -
domiciliați în comuna, județul
La data de 04.09.2006 inculpații s-au deplasat cu două atelaje pe raza pădurii, pentru a sustrage lemne de foc.
Aceștia au ajuns, în jurul orelor 22,30 pe raza Cantonului Silvic aparținând Ocolului Silvic și di n depozitul Coasta - aflat în gestiunea numitului au sustras un număr de 15 bușteni din speciile fag, și stejar, material lemnos ce se afla stivuit pe marginea drumului forestier.
În timp ce se deplasau cu căruțele încărcate cu material lemnos, pe strada - din orașul, în jurul orelor 04,30 au fost depistați și identificați de către organele de poliție.
Materialul lemnos a fost inventariat și cubat în vederea confiscării, iar apoi predat numitului - gestionar la Ocolul Silvic. Din procesul verbal de cubare rezultă faptul că buștenii erau marcați prezentând plăcuțe de identificare de culoare galbenă Fiind audiați, inculpații și - au declarat că s-au ajutat reciproc să încarce material lemnos în cele două căruțe, respectiv 6 bușteni în căruța lui - și 9 bușteni în căruța lui.
Învinuitul, fiind audiat, a precizat că a plecat împreună cu cei doi în pădure la solicitarea lui - pentru a cumpăra lemne de foc, însă atunci când a realizat că cei doi intenționează să sustragă material lemnos a refuzat să-i ajute să încarce buștenii în căruțe.
Față de acesta s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău scoaterea de sub urmărirea penală.
Prejudiciul cauzat de către inculpați prin sustragerea unui număr de 15 bușteni din speciile, fag și stejar este de 274,86 lei RON și a fost recuperat integral.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motivele:
Inculpații au arătat că rechizitoriul s-a bazat pe declarația unui singur martor și nu a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpaților. Infracțiunea de furt, reținută în sarcina celor doi inculpați îi lipsește un element al laturii obiective - cei doi inculpați având consimțământul pădurarului - și un element al laturii subiective, cei doi crezând că lemnele fac parte din cota pădurarului.
Prin decizia penală nr. 168 din 10.04.2008, Tribunalul Iașia admis apelurile formulate de inculpații și și au desființat integral hotărârea primei instanțe.
În rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. "b" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală a dispus achitarea celor doi inculpați pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 -209 lit. "a", "g" Cod penal.
A reținut tribunalul în pronunțarea deciziei menționată că, prin sentința primei instanțe cei doi inculpați au fost condamnați la câte o pedeapsă cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, reținându-se că aceștia au sustras o cantitate de lemne, aparținând Ocolului Silvic Hîrlău, pe raza Cantonului Silvic, lemn ce se afla în gestiunea numitului.
În apel au fost audiați inculpații, care și-au schimbat declarațiile date în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, motivând că acele declarații le-au dat ca urmare a influențelor exercitate de pădurar.
Cei doi inculpați au arătat, în declarații, că s-au înțeles cu pădurarul să le dea o căruță de lemne, la canton era o stivă de lemne, le-au încărcat însă la întoarcere au fost surprinși de organele de poliție.
Din declarațiile celor doi rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță.
Tot în fața instanței de apel, cei doi inculpați au solicitat audierea martorilor, și.
Analizând materialul probator administrat în fazele procesuale parcurse, Tribunalul reține următoarele:
Declarațiile celor doi inculpați se coroborează cu declarațiile martorilor, rezultând că anterior plecării spre canton între inculpatul și pădurarul a intervenit o înțelegere conform căreia inculpatul și coinculpatul trebuia să ia niște lemne de la pădurar. Existența acestei înțelegeri a fost dovedită cu martorii arătați, chiar dacă martorul nu a recunoscut că ar fi discutat cu cei doi. Mai mult, martorul a fost împreună cu cei doi inculpați pentru ai ajuta să încarce lemnele și a arătat că și a mers cu cei doi inculpați și le-a arătat de unde să încarce lemnele. Martorul a confirmat că pădurarul a plecat împreună cu inculpatul, într-o căruță, pentru a lua niște lemne.
Declarațiile acestor martori se coroborează cu declarațiile inculpatului date în faza apelului. De altfel situația de fapt reținută de prima instanță și stabilirea vinovăției celor doi s-a făcut în baza declarațiilor lor și a martorilor indirecți, audiați în faza de urmărire penală.
Așa cum s-a stabilit de către Înalta Curte de Casație și Justiție, condamnarea unui inculpat nu poate fi făcută decât în urma administrării în mod nemijlocit a probatoriului, în caz contrar, nu poate fi înfrânt principiul nevinovăției inculpatului.
Reprezentarea celor doi inculpați a fost că lemnele erau obținute în mod legal din cota pădurarului, situație de fapt dovedită cu probele administrate în apel.
În conformitate cu disp. art. 6 pct. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană ocupată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Ori, în speța de față, nu s-a dovedit, cu probele administrate, vinovăția celor doi inculpați, lipsind elementul intențional, esențial pentru existența infracțiunii.
În termen legal, decizia tribunalului a fost recurată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, fiind criticată pentru netemeinicie, motivat de faptul că, urmare a greșitei interpretări a probatoriului administrat, a apreciat în mod greșit că vinovăția inculpaților nu ar fi fost dovedită.
Arată recurentul, în motivele de recurs expuse pe larg în scris și reluate în partea introductivă a prezentei hotărâri, că, deosebit de împrejurările în care a avut loc săvârșirea faptei pe timp de noapte, ceea ce este de natură să atribuie caracter ilicit acesteia, în mod evident apărarea inculpaților s-a făcut "pro causa", câtă vreme martorii audiați de instanța de apel nu au fost propuși, ca probe și în cursul urmăririi penale.
Concluzionează recurentul că, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță este concludent cu privire la vinovăția inculpaților.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii de condamnare.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond, prin prisma motivului de recurs invocat, în raport cu cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală (neindicat de recurent în motivele formulate), Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Instanța de apel, pentru a-și forma propria convingere cu privire la vinovăția ori, dimpotrivă, nevinovăția inculpaților a administrat probe, în sensul reaudierii inculpaților și a admiterii de probe noi.
În Codul d e procedură penală român, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 5 ind. 2 statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă".
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe;
- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, întrucât simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției,
- sarcina probelor revine organelor judiciare,astfel că interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal,concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului (aceasta raportat și la susținerea de motive expuse în cererea de recurs, cu privire la probele administrate în cursul urmăririi penale);
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze peprobe certe de vinovăție,iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare, etc.
Faptul că inculpații au fost inconsecvenți în declarațiile date în fața organelor judiciare, este irelevant, întrucât, conform art. 66 alin. 1 Cod procedură penală "inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția". Mai mult, potrivit art. 69 Cod procedură penală, "declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză". Totodată, nu există nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpaților sau ale martorilor, instanța putând să considere că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligația de a le înlătura, motivat pe celelalte.
Or, declarația inculpaților de nerecunoaștere a faptei, în sensul că au luat lemnele respective cu acordul pădurarului, pe care l-au plătit pentru aceasta, sunt confirmate și susținute de toți martorii audiați de către instanța de apel.
Este adevărat că martorul - pădurarul de la care inculpații au luat lemnele, nu recunoaște înțelegerea avută cu aceștia, dar această împrejurare nu este suficientă pentru a înlătura, singură și prin ea însăși, celelalte probe administrate și care se coroborează între ele.
Mai mult, că declarația martorului amintit nu este concludentă în sensul solicitat de recurent, o constituie și cele relatate de către acesta, respectiv că "deși îi cunoaște pe inculpați numai din vedere, este posibil caanterior(!)să le fi dat acestora lemne în mod legal".
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuia să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpaților pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au caracter cert, nefiind decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpaților, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este favoarea inculpatului".
Or, în speța de față, astfel cum a rfeținut și instanța de apel, dovezile administrate nu sunt ferme în susținerea caracterului ilicit al faptelor săvârșite de către inculpați, în sensul că nu s-a dovedit în mod neechivoc că inculpații au luat lemnul respectiv fără a avea acordul persoanei îndreptățite.
Dimpotrivă, se poate contura convingerea că inculpații au luat lemnul ca urmare a unei înțelegeri pe care o încheiaseră, în acest sens cu pădurarul.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că instanța de apel a dat eficiențe cuvenite principiilor înscrise în art. 63 Cod procedură penală, cu privire la aprecierea probelor, cu respectarea garanțiilor de imparțialitate și contradictorialitate pe care le oferă administrarea acestora în fața unei instanțe, concluzionând în mod corespunzător asupra îndoielii din informațiile oferite de acuzare, care nu pot decât să profite celor acuzați.
Pe cale de consecință, Curtea urmează ca, în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, recursul procurorului.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECICE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva deciziei penale nr.168 din 10.04.2008, Tribunalului Iași, pe care o menține.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în sumă de 150 lei, din care 100 lei, onorariu de avocat oficiu pentru inculpatul, care va fi avansat din fondurile statului, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.10.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.-17.10.2008
Tehnored.
2 ex.
30.10.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Iulia Elena Ciobanu, Dan
