Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 499/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 499
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 131 din data de 18 martie 2008 Tribunalului Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosar împuternicire avocațială și motivele de recurs avute în vedere de inculpat, motive ce vizează achitarea. Arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei penale nr. 131 din data de 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași și să se dispună în temeiul dispozițiilor art. 11 al.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c din Codul d e procedură penală, achitarea inculpatului.
In fapt, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 al.1, al.2 lit. b,c și alin.2 ind.1 lit. a din Codul penal, reținându-se că acesta la data de 12.10.2007 a deposedat, prin violență pe partea vătămată, de un telefon mobil, marca Motorola A 835, un portofel în care se afla suma de 160 lei și 5 card-uri bancare precum și acte personale.
Pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, inculpatul a avut o poziție sinceră, a negat săvârșirea faptei așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, declarația inculpatului fiind coroborată cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.
Probele acuzării sunt declarația părții vătămate, a martorilor si precum și un document clasificat emis de UM 0807, care arată ce telefoane dar și ce cartele au fost folosite pe telefonul părții vătămate.
În ceea ce privește partea vătămată, aceasta a dat o serie de declarații în cursul urmăririi penale însă nu s-a prezentat la nici un termen de judecată pentru a-și susține declarația în fața instanței. De asemenea are convingerea că declarațiile acesteia ar putea fi răsturnate și că instanța putea să vadă că identificarea s-a făcut sub presiuni și că partea vătămată nu știe nici la acest moment cine a tâlhărit-
Martorul a susținut în fața instanței de judecată că declarația dată la urmărirea penală i-a fost dictată, iar în fața instanței a declarat că nu are certitudinea că cel care l-a sunat ar putea fi inculpatul și că nu-și amintește numărul de telefon cu care inculpatul l-a sunat.
Martorul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține declarația dată la urmărirea penală.
Față de motivele expuse pe larg în notele depuse la dosar, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 al.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c din Codul d e procedură penală.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul apreciază că recursul inculpatului este nefondat, motiv pentru care solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, ca fiind legală și temeinică. Din probele administrate în cauză rezultă în mod clar că inculpatul este cel care, prin acte de violență, a deposedat partea vătămată de bunuri.
S-a invocat că inculpatul a fost plecat din localitate în ziua respectivă, însă nu este exclus ca acesta să fi plecat din localitate, dar apreciază că a plecat după săvârșirea faptei.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 3297/06.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 211 aliniatele 1, 2 litera b, c și aliniatul 2 indice 1 litera a Cod penal cu aplicarea art. 74 litera a Cod penal și art. 76 litera b Cod penal condamnă pe inculpatul, porecla" ", fiul lui și al, născut la data de 18.12.2004, în I, domiciliat în satul Schitu, comuna, județul I, -, fără antecedente penale la pedeapsa de 4 ( patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tălhărie" prev. de art. 211 aliniatele 1, 2 litera b, c și aliniatul 2 indice 1 litera a Cod penal cu aplicarea art. 74 litera a Cod penal și art. 76 litera b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În temeiul dispozițiilor art. 86 indice 1 aliniatul 1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ( patru) ani închisoare aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 9( nouă) ani, stabilit conform art. 86 indice 2 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei accesorii.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanța se face de Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială infractorilor de pe lângă Tribunalul Iași.
În caz de neîndeplinire a obligațiilor, serviciul desemnat cu supravegherea condamnatului va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86 indice 4 alin. 2 Cod penal.
Pune în vedere inculpatului prevederile art. 86 indice 4 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și nerespectării măsurilor de supraveghere.
În temeiul dispozițiilor art. 88 Cod penal din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului deduce durata reținerii și arestării preventive de la 25.01.2007 la 13.09.2007.
La data rămânerii definitive a prezentei sentințe, o copie a acesteia se va comunica organelor prevăzute de art. 145 aliniatul 2 indice1 Cod procedură penală.
În temeiul dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele cod civil respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 500 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iașia reținut următoarele:
La data de 12.10.2006, în jurul orelor 21.00, partea vătămată a ieșit din locuința proprie pentru a face cumpărături la un magazin din apropiere, luând asupra sa portofelul și telefonul mobil. La întoarcere, a decis să treacă printr-un gang aflat între două blocuri. Pe când se afla aproape de ieșirea din acest gang, a observat apropiindu-se din sens opus doi indivizi - inculpatul și o persoană rămasă necunoscută --, a încercat să îi ocolească, însă aceștia s-au depărtat unul de altul, încadrându-l, după care amândoi au început să îi aplice lovituri cu pumnul în zona feței. Din cauza loviturilor, partea vătămată a căzut și și-a pierdut cunoștința timp de 2-3 minute. Când și-a revenit, a observat că îi lipseau telefonul mobil marca Motorola A 835 și portofelul. Violențele la care a fost supusă partea vătămată i-au cauzat acesteia o tumefacție echimotică ce a necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, o fractură dublă de mandibulă ce a necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale și leziune cervicală ce a necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Pe data de 15.10.2006, inculpatul împreună cu, și alte cunoștințe s-au deplasat cu un autoturism de ocazie din localitatea de domiciliu - sat Schitu, comuna - în municipiul I, întrucât era ultima seară a sărbătorilor. Din zona cel aceștia s-au deplasat cu două autoturisme taxi înspre Palatul Culturii, inculpatul urcând în aceeași mașină cu prietena sa, și. Întrucât era pe scaunul din față, a discutat cu taximetristul iu și i-a cerut o carte de vizită pe care era scris numărul 0745.001.946, pentru a apela și altădată la serviciile acestuia, afirmând că telefonul său este în altă mașină. În aceeași seară, în jurul orelor 23.30, inculpatul l-a sunat pe iu de pe numărul de telefon 0749.674.396, spunând că sunt "băieții pe care i-a luat din ", solicitându-i să-i transporte în, dar iu a refuzat, fiind într-o altă cursă externă. În zilele imediat următoare iu a mai primit apeluri de la același număr de telefon, dar nu a mai răspuns.
Pe data de 17.10.2006, inculpatul l-a abordat pe martorul, oferindu-i spre vânzare telefonul marca Motorola aparținând părții vătămate. a cumpărat telefonul contra sumei de 60-70 lei, folosind cartela cu numărul 0751.-, însă deoarece nu avea încărcător, pe data de 22.10.2006 - duminică, l-a vândut mai departe lui care a introdus cartela cu numărul 0751. 759.722. Câteva zile mai târziu, a făcut schimb de telefoane cu vecinul său, care folosea cartela cu numărul 0748.767.757. Două săptămâni mai târziu, telefonul aparținând părții vătămate a fost amanetat de către martora, verișoara lui.
Situația de fapt a fost reținută de prima instanță pe baza analizei coroborate a declarațiilor părții vătămate, martorilor audiați și inculpatului, precum și a aspectelor consemnate în procesele-verbale încheiate de organele de cercetare penală.
Inculpatul a negat constant săvârșirea faptei ( 95-99 dosar p; 111 dosar instanță), arătând că la data de 12.10.2006, orele 21.45, nu se afla în I, ci în satul Schitu, comuna, la domiciliul prietenei sale, de unde a plecat abia a doua zi dimineața, orele 7.00-8.00. Inculpatul a negat faptul că l-ar fi apelat pe martorul iu, taximetrist, de pe telefonul sustras folosind cartela cu numărul 0749. 674.396 și de asemenea, faptul că el ar fi fost cel care a vândut telefonul Motorola martorului la data de 17.10.2006.
Față de această atitudine procesuală, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 69 Cod procedură penală, potrivit cărora declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Martorii, ( 45-71 dosar p; 112-117, 143, 218-221 dosar instanță), propuși de inculpat în apărarea sa, au încercat prin declarațiile multiple date în cursul urmăririi penale, dar și în fața instanței de judecată, să întărească afirmațiile acestuia, construindu-i un alibi "pro causa". Instanța a luat în considerare la aprecierea probelor menționate mai sus faptul că martorii sunt membri ai familiei inculpatului și ai viitoarei sale soții, deci viitori afini precum și prieteni, ceea ce a determinat o poziție evident subiectivă în declarațiile date. Pe de altă parte, față de faptul că partea vătămată a refuzat pe tot parcursul judecății să se prezinte pentru a fi audiată, deși i s-a pus în vedere că această atitudine poate atrage aplicarea unei amenzi judiciare,prima instanță a luat în considerare declarațiile date în cursul urmăririi penale, apreciind însă asupra acestora cu o mai mare rezervă și cu prudență, reținându-le numai în măsura în care s-au coroborat cu ansamblul probelor existente în cauză.
Audiată de către organele de cercetare penală, partea vătămată a declarat că i-ar putea recunoaște pe făptuitori, iar cu ocazia efectuării recunoașterii din grup, în prezența martorilor asistenți ( 27,28), l-a indicat pe inculpat cu certitudine după statură, constituție și fizionomia feței, în pofida declarației acestuia că nu l-a văzut niciodată.
În privința activităților inculpatului și a locului unde acesta s-a aflat în data de 12.10.2006, orele 8.00-16-00, instanța reține că, și în ipoteza în care declarațiile martorilor audiați la cererea inculpatului ar fi adevărate nu înlătură posibilitatea ca după această oră, inculpatul să se fi deplasat în Intervalul orar în care circulă microbuze spre I este 7.00-17.00 dar din declarațiile inculpatului, ale martorilor, se poate deduce că inculpatul obișnuiește să apeleze frecvent la servicii de taximetrie sau mașini de ocazie pentru a ajunge dintr-o localitate în alta ( 116 dosar instanță).
În legătură cu afirmația inculpatului în sensul că, după orele 16.00 și până a doua zi dimineața la 8.00, nu a părăsit locuința prietenei sale, susținută și prin afirmațiile martorilor (116 dos. instanță), ( 220, 221 dosar instanță), instanța constată existența unor neconcordanțe esențiale între declarațiile date de aceștia. Astfel, la data de 12.01.2007, martora, prietena inculpatului, a declarat cu ocazia audierii în fața organelor de cercetare penală că nu-și mai aduce aminte ce a făcut ea sau inculpatul în perioada 09.10-14.10, oferind informații doar asupra zilei de 15.10, când au fost împreună în I, cu ocazia sărbătorilor. la 01.02.2007, a declarat, diferit, amintindu-și cu certitudine că inculpatul a stat la ea în fiecare noapte din perioada 09.10-15.10, Martorii și, membri de familie ai prietenei inculpatului, audiați fiind în aceeași zi, au dat declarații similare asupra zilei de 12.10, dar nu au fost în măsură să ofere nici o informație în legătură cu celelalte zile din intervalul 09.10-15.10.
Este dificil de crezut că la 4 luni de la comiterea faptei martorii ar fi mai în măsură să dea detalii despre perioada relevantă decât la 3 luni de la acest moment.
Din procesul-verbal privind rezultatul accesului temporar la informațiile clasificate și declasificate aparținând reiese că în perioada 12.10-17.10, pe terminalul mobil cu seria - -.0. aparținând părții vătămate a fost introdusă și folosită cartela cu numărul 0749.674.396 -- cartelă care a fost găsită și ridicată de la, cumnatul inculpatului.( 100 dosar ). În intervalul mai sus menționat, a fost apelat numărul 0745.001.946, care aparține martorului iu, taximetrist, fapt ce se coroborează cu cele declarate de acesta ( 29, 30 dosar; 217 dosar instanță). Martorul a arătat că la data de 15.10.2006, a transportat din zona cel la Palatul Culturii pe inculpat împreună cu alte 2 sau 3 persoane. Inculpatul, care se afla pe scaunul din dreapta sa, și o persoană de sex masculin aflată în spate au discutat despre o bătaie petrecută cu câteva zile înainte, afirmând că "dacă vor ei, vor mai și pe alții", posibil fiind ca evenimentul de spre care discutau să fie fapta ce face obiectul prezentei cauze. La un moment dat, inculpatul, afirmând că telefonul său este în cealaltă mașină - cel de-al doilea taxi cu care s-au deplasat fratele inculpatului și alți prieteni -, a luat o carte de vizită pe care era notat numărul de telefon 0745.001.946, pentru a putea apela și altă dată la serviciile acestuia. Mai mult, martora (57-59) a arătat că a văzut în acea seară că fratele inculpatului avea asupra sa un telefon mobil, pe care îl ținea închis, dar nu a putut preciza marca acestuia, aspect care se coroborează cu motivarea dată de inculpat taximetristului, în sensul că telefonul său este în celălalt taxi, existând o probabilitate mare ca telefonul în discuție să fie cel aparținând părții vătămate. Din aceasta reiese că afirmațiile martorului că în acea perioadă nu a avut nici un telefon mobil nu corespund adevărului ( 56, 70-71 dosar ).
În aceeași seară, în jurul orelor 23.30, martorul iu a primit un apel d e pe numărul 0749.674.396, persoana recomandându-se ca unul din "băieții pe care i-a luat din ", solicitându-i-se să îi transporte în comuna. Martorul a refuzat, aflându-se la acel moment într-o altă cursă externă. În legătură cu zilele imediat următoare, acesta a confirmat aspectele relevate de procesul-verbal menționat, în sensul că a mai fost apelat de pe aceeași cartelă, dar fie a ajuns prea târziu la locul indicat, fie nu a mai răspuns. De asemenea, l-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care a stat în dreapta sa în seara respectivă (31-35 dosar ), deși nu a putut preciza în fața instanței dacă tot acesta a fost cel care l-a sunat mai târziu (217 dosar instanță). Sunt infirmate, astfel, susținerile inculpatului din faza de judecată, în sensul că nu l-ar fi sunat deloc pe taximetrist în zilele următoare, ci abia după data de 20 octombrie.
Un alt aspect relevant îl reprezintă momentul achiziționării cartelei de către, fratele inculpatului. Inițial, inculpatul a afirmat că încă de pe data de 15 octombrie fratele său avea un telefon mobil și cartelă cu numărul 0749.674.396. Cu ocazia ultimei audieri de către organele de cercetare penală, a afirmat contrar, că telefonul și cartela cu numărul respectiv a fost cumpărată de fratele său abia pe data de 22.10. Prin declarațiile date, martorii, și au încercat să întărească această ultimă variantă, relatând în amănunt că pe data de 22.10, însoțit de au fost în bazarul din I, de unde primul a cumpărat o cartelă cu numărul 0749.674.396 și un telefon mobil. Ulterior, pe 28.10, inculpatul le-a cumpărat pentru a le folosi întrucât urma să plece în Italia ( 56, 70-71 dosar ).
Instanța de fond a apreciat că aceste susțineri în apărarea inculpatului sunt evident influențate de administrarea ulterioară a unor probe dovedind legătura directă între cartela cu numărul 0749.674.396 și telefonul mobil sustras prin violențe de la partea vătămată, astfel încât instanța le va înlătura ca nesincere, reținând în schimb că, această cartelă, chiar dacă nu a aparținut exclusiv inculpatului, în perioada 12.10-17.10 fost folosită de acesta pe telefonul mobil al părții vătămate, ceea ce conduce la ideea că acest bun s-a aflat în posesia sa în perioada arătată.
Această situație de fapt este confirmată de declarația martorului ( 36 dosar ) și procesul-verbal de efectuare a recunoașterii după fotografii ( 37-40 dosar ), din care reiese, prin coroborare cu aspectele consemnate în procesul-verbal privind rezultatul accesului temporar la informațiile clasificate și declasificate aparținând ( 78 dosar ), că la data de 17.10.2006, un tânăr pe care l-a recunoscut ca fiind inculpatul l-a abordat, oferindu-i spre vânzare telefonul mobil marca Motorola aparținând părții vătămate. Acesta a acceptat, plătindu-i un preț de aproximativ 60-70 lei, și a introdus în telefon cartela cu numărul 0751.-. 22.10.2006, martorul a vândut mai departe telefonul menționat către martorul (cu declarație la fila 41,42 dos.; 142 dosar instanță), moment în care acesta a introdus cartela cu numărul 0751.759.722, pentru a-i verifica funcționarea în condiții bune. Câteva zile mai târziu - 25.10.2006, a făcut schimb de telefoane cu vecinul său. care folosea cartela cu numărul 0748.767.757. Ulterior, telefonul aparținând părții vătămate a fost amanetat de către martora R, verișoara lui.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii se realizează printr-o acțiune de furt, în înțelesul art. 208 (1) Cod penal, prin întrebuințarea de violențe asupra părții vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece inculpatul a avut reprezentarea faptei și a consecințelor sale, urmărind conștient producerea rezultatului, scopul cu care a acționat fiind însușirea pe nedrept a bunurilor aparținând părții vătămate.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 72 Cod penal, art. 52 Cod penal și necesitatea realizării prevenției generale și speciale.
Pe de altă parte, la stabilirea și aplicarea pedepsei principale a avut în vedere și probele în circumstanțiere administrate - înscrisuri conținând caracterizări ale inculpatului ( 134-141 dosar instanță)-, din care reiese că inculpatul este cunoscut în colectivitatea din care face parte ca o persoană credincioasă, modestă, receptivă, cu o purtare adecvată, precum și faptul că, deși nu are o ocupație stabilă, își ajută familia în activitatea de olărit. Fișa de cazier relevă faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Față de toate acestea, prima instanță reținut incidența circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 (1) lit.a Cod penal și a făcut aplicarea art. 76 (1) lit.b Cod penal, prin coborârea pedepsei sub minimul special.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
Punând în balanță ansamblul acestor considerente, prima instanță apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, că săvârșirea faptei deduse judecății reprezintă un accident în viața inculpatului, că judecata în cauză de față constituie un avertisment pentru inculpat, că durata reținerii și arestării preventive l-au făcut pe să conștientizeze consecințele deosebit de grave ale faptei sale, astfel încât executarea pedepsei urmează a fost suspendată condiționat sub supraveghere, în baza art. 861(1), 862și 863Cod penal, pe durata unui termen de încercare maxim.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 lei reprezentând prejudiciul material suferit (declarație la filele 9-10 dosar ), dar nu și-a dovedit pretențiile.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului promovat, inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe, motivat de greșita interpretare a probelor administrate în cauză de către prima instanță, considerând că probele acuzării constând în declarația părții vătămate, a martorului și a martorului, precum și un document clasificat emis de 0807 arătând ce telefoane și ce cartele au fost folosite de partea vătămată nu sunt în măsură să stabilească cu certitudine vinovăția inculpatului.
În considerarea celor mai sus expuse, inculpatul a solicitat instanței să facă aplicarea disp. art. 11 alin 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât nu este cel care a săvârșit fapta din prezenta cauză.
Prin decizia penală 131/18.03.2008 a Tribunalului Iași, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, împotriva sentinței penale nr. 3297/12.XI.2007 a Judecătoriei Iași.
astfel, tribunalul a reținut următoarele.
Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu pertinent concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici.
Totodată, prima instanță a făcut o analiză atât a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului, precum și a apărărilor formulate de acesta, care au fost înlăturate motivat.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, vinovăția inculpatului în ce privește fapta dedusă judecății. Astfel, în mod corect s-a reținut că probele obiective administrate în cauză, constând în declarațiile martorilor asistenți, declarațiile părții vătămate, procesul - verbal de recunoaștere din grup, procesul - verbal de cercetare la fața locului confirmă împrejurarea că la data de 12.10.2006, orele 21,00, partea vătămată a căzut victimă unei infracțiuni săvârșite prin violență, în urma căreia aceasta a căzut și și-a pierdut cunoștința,constatând ulterior că a fost deposedată de telefonul mobil A 835 și de portofel. La recunoașterea din grup efectuată, partea vătămată a declarat că recunoaște cu siguranță pe inculpat după statură, constituție și fizionomie ca fiind una dintre cele 2 persoane care au agresat-
La acestea se adaugă procesul - verbal privind rezultatul accesului temporar la informațiile clasificate și declasificate aparținând din care rezultă că telefonul mobil marca Motorola marca A 835, care până la 12.10.2006 a fost folosit în rețeaua și în rețeaua, are seria - -.
Din procesul - verbal încheiat la 24.01.2007, rezultă că utilizatorii telefoanelor mobile ce au utilizat terminalul mobil cu seria - -0 precum și posesorii telefoanelor mobile ce au fost ajutați de aceste telefoane mobile sunt: care a utilizat numărul de apelare 0749.674.396, apelul fiind destinat numitului iu, următorii utilizatori fiind și, posesorii ulteriori ai telefonului mobil respectiv.
Martorul a confirmat împrejurarea că l-a cunoscut pe inculpatul, în ziua de 15.10.2006 când a efectuat o cursă cu taxiul, în care se afla inculpatul și alte persoane. Ulterior, martorul a confirmat că în aceeași seară a fost sunat de către inculpatul care a solicitat efectuarea unei curse, refuzată însă de martor.
probator administrat în cauză înlătură declarațiile contradictorii date de inculpat pe parcursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, rezultând în mod vădit că acesta își adapta declarațiile în funcție de probele administrate în cauză, în sprijinul susținerilor sale administrându-se probe vădit pro cauza, prin mărturiile unor persoane aflate în relații de rudenie sau afinitate cu inculpatul.
Asupra tuturor aspectelor relevante, inculpatul a dat declarații contradictorii, înlăturate motivat de către prima instanță, datorită neconcordanțelor cu alte probe administrate în cauză, precum și cu împrejurări de fapt certe și de necontestat precum aceea că în perioada 12.10 - 17.10 cartela cu nr. 0749 674.396 fost folosită de inculpatul pe telefonul mobil al părții vătămate.
De asemenea, s-a administrat proba cu martorul din care rezultă că acesta a recunoscut pe inculpatul ca fiind tânărul care la data de 17.10.2006 l-a abordat intenționând să-i vândă un telefon mobil marca Motorola A 835. Martorul a cumpărat respectivul telefon pe care a introdus cartela cu nr. 0751.925.283 și pe care ulterior, pe 22.10.2006 l-a vândut lui.
În mod just prima instanță a înlăturat declarațiile martorilor și care au declarat că inculpatul a rămas la domiciliul lor în seara de 12.10.2006, atâta timp cât cel puțin martora a dat dovadă de o memorie deosebit de selectivă, amintindu-și un amănunt minor, respectiv că în zilele de 12 - 15.10.2006 inculpatul ar fi rămas la domiciliul său peste noapte, dar nu își aduce aminte un amănunt important, respectiv data la care inculpatul s-a întors din Italia, iar în ce-l privește pe martorul, acesta nu ar fi putut ști ce a făcut permanent inculpatul rămas la domiciliul său.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de inculpatul, care reiterează criticile din apel, solicitând reaprecierea probelor și achitarea sa întrucât nu este autorul faptei.
Curtea, examinând hotărârile criticate și actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs indicate, ce vor fi analizate în cadrul disp. art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală, constată următoarele:
Comiterea de către instanță a unei erori grave de fapt, caz de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală se referă la situația în care, prima instanță pronunță una dintre soluțiile prev. de art. 345 Cod procedură penală, pe baza unor fapte reținute greșit, contrar probelor indubitabile existente în cauză.
Cazul de casare invocat de recurent presupune o apreciere greșită a probelor în sensul că, în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate existând o neconcordanță vădită între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.
În speță, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei precum și la persoana făptuitorului, reține în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Coroborând probele administrate în faza cercetării penale și în mod direct, pe parcursul cercetării judecătorești rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 1,2 lit. b,c și alin.2 ind. 1 lit. a Cod penal, soluția de condamnate a acestuia dispusă și menținută de instanța de apel fiind în concordanță deplină cu toate mijloacele de probă administrate în cauză.
Instanța de fond a analizat în mod detaliat fiecare probă administrată, reținând argumentat doar acele probe care se coroborează în ansamblul probator al cauzei.
În mod just au fost înlăturate ca nesincere declarațiile inculpatului și ale martorilor propuși de acesta, pentru a-și construi un alibi "pro causa", martori care sunt fie rude, fie afini ai inculpatului și care au încercat prin depozițiile lor să denatureze adevărul.
La cercetarea penală partea vătămată l-a indicat fără dubii pe inculpat ca fiind persoana care a agresat-o, recunoscându-l pe acesta după constituție, statură, fizionomia feței, în prezența martorilor asistenți (27,28). Pe parcursul judecății, partea vătămată a refuzat să se prezinte pentru a fi audiată, așa încât au fost avute declarațiile acesteia de la urmărirea penală în măsura în care s-au coroborat cu ansamblul probator existent în cauză.
Din procesul verbal privind rezultatul accesului temporar la informațiile clasificate și declasificate aparținând a rezultat că, în perioada 12.10.-17.10, pe terminalul mobil cu seria - -. a aparținut părții vătămate, a fost introdusă și folosită o cartelă telefonică ce a fost găsită la, cumnatul inculpatului ( 100 dosar urm. pen.). Martorii audiați la solicitarea inculpatului - rude cu inculpatul - au încercat să acrediteze faptul că a cumpărat din bazar cartela cu un telefon mobil.
În mod just instanța a înlăturat ca nesincere aceste declarații; declarațiile martorului, procesul -verbal de recunoaștere după fotografii, coroborate cu aspectele consemnate în procesul verbal privind rezultatul accesului temporar la informațiile clasificate și declasificate aparținând, dovedesc fără dubiu că la data de 17. 2006 inculpatul i-a oferit spre vânzare martorului telefonul mobil Motorola 835 aparținând părții vătămate, iar în perioada 12.-17. inculpatul a folosit cartela cu nr. - pe telefonul mobil al părții vătămate.
Din analiza coroborată a probelor administrate pe pot parcursul procesului penal rezultă cu certitudine că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa încât critica adusă hotărârilor recurate este vădit neîntemeiată.
Pentru considerentele ce preced, constatând că nu este incident nici vreunul din motivele de casare ce se iau în considerare din oficiu, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 131/18.03.2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
31.10.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
