Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 520/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
Dosar nr-
2208/2008
DECIZIA PENALĂ NR. 520
Ședința publică din 09 aprilie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva deciziei penale nr. 610/A/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința de la data de 02.04.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.04.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.255 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, s-a dispus în baza art.208 alin.1 - 209 alin.1, lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza a II-a, și lit.b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 26.04.2006 la 07.06.2006.
În baza art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta, a sumei de 1.300 lei, din care 800 lei despăgubiri materiale și 500 lei daune morale.
Prin aceeași sentință, în baza art.11, pct.2, lit. b Cod procedură penală raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1, lit.a Cod penal, constatând că a intervenit decesul făptuitorului.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță - în fond, după desființare - a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 29.12.2005, în jurul orei 2030, împreună cu o persoană care nu a putut fi identificată, inculpatul a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, situată la parterul blocului A 49 din-, sector 6, de unde a sustras mai multe bijuterii din aur și, în valoare de aproximativ 800 lei, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul, s-a reținut că în timpul cercetărilor efectuate în faza de urmărire penală, acesta a formulat un auto denunț adresat Secției 22 Poliție, prin care a declarat că el este autorul infracțiunii de furt reținute în sarcina inculpatului, urmărind astfel să- favorizeze, în acest mod, pe inculpatul.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea, cu motivarea că fapta de furt calificat a fost săvârșită de și nu de el.
Prin decizia penală nr.610/A din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost espinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
Astfel, în seara zilei de 29.12.2005, martorul -, aflat în zona, în Str. - Câmpul cu, unde tocmai o vizitase pe bunica sa, în timp ce se afla în autoturismul său, așteptând un prieten, a observat, în jurul orei 20,00 - 20,10, doi tineri apropiindu-se de blocul și care i-au atras atenția prin faptul că "unul dintre ei i-a ținut cu mâinile piciorul celuilalt" realizând astfel "o scăriță" pentru a-i facilita ajungerea la geamul unui apartament situat la parterul blocului. Odată ajuns la geam, individul descris de martor, ca fiind "tuns scurt, îmbrăcat cu o geacă de culoare închisă, pantaloni de culoare închisă și adidași " a lovit cu pumnul geamul în partea dreapta sus, apoi a forțat prin împingere sistemul de închidere, fereastra deschizându-se și pătrunzând astfel în locuință. Văzându-I și pe cel de-al doilea individ că intră în scara blocului, moment urmat de aprinderea luminilor în apartamentul respectiv, martorul a realizat faptul că cei doi nu pot fi decât hoți din locuințe, cu atât mai mult cu cât îl cunoștea din vedere pe proprietar, motiv pentru care i-a alertat pe martorii și, aflați în fața scării Bab locului, cărora le-a solicitat sprijinul pentru a-i reține pe cei doi indivizi.
Astfel, martorii și au mers în spatele blocului A 49, în dreptul balconului aceluiași apartament, gândindu-se că cei doi indivizi ar putea încerca să iasă pe acolo, moment în care același individ care pătrunsese în apartament prin escaladarea ferestrei a fost surprins de către cei doi martori în timp ce forța grilajul de fier al balconului încercând să părăsească locul faptei. În declarația sa, martorul - a precizat următoarele: "când am ajuns în spatele blocului individul pe care îl văzusem că a escaladat geamul încerca să iasă din locuință prin balcon printre grilajul din fier și ridul balconului forțându-l".
În încercarea de a-l imobiliza, martorul I-a prins de picior pe individul respectiv, moment în care acesta a spart geamul balconului, acțiune în urma căreia martorul, de teamă să nu se rănească în cioburile de la geamul spart i-a dat drumul.
-se în interiorul locuinței, individul respectiv a părăsit locuința împreună cu celălalt coautor prin escaladarea aceleiași ferestre pe care a forțat-o pentru a pătrunde în apartament, cei doi fugind apoi în direcții diferite respectiv: unul pe Str. - cu spre Str. -, iar celălalt, pe lângă bloc, spre Școala generală nr. 176.
Acesta din urmă, (identificat ulterior în persoana inculpatului ) a fost urmărit de către martorul, care rămăsese în fata blocului, pentru a bloca această posibilă ieșire. Inculpatul nu a putut fi însă imobilizat, deoarece a sărit gardul școlii și a continuat să fugă, în timpul alegării aruncând din mâini o pereche de mănuși din material textil.
În declarația sa, martorul - a arătat că inculpatul pe care I-a urmărit, descris ca având "înălțime 1,75 - 1,80 m, față ovală, păr negru cu perciuni tip cui", și-a scos de pe mâini o pereche de mănuși din material textil, pe care le-a abandonat între scările 3 - 4 ale blocului. Martorul a mai arătat că, fiind invitat în data de 30.12.2005 la sediul Secției 22 Politie (a doua zi după comiterea faptei), I-a recunoscut din planșa fotografică, fără nicio ezitare pe inculpatul ca fiind persoana pe care a văzut-o ieșind din locuința părții vătămate. De asemenea, fiind reaudiat la data de 13.04.2006, martorul a declarat că își menține în totalitate declarațiile date anterior, confirmând faptul că persoana pe care a recunoscut-o din planșa fotografică (inculpatul ), este cea pe care a urmărit-o și care a aruncat o pereche de mănuși.
A mai arătat tribunalul că, instanța de fond a făcut și o corectă individualizare a pedepsei, folosind și aplicând în mod corect criteriile prev.de art.72 Cod penal, respectiv limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat, gradul de pericol social generic si concret al faptei, împrejurarea săvârșirii faptei (comisă împreună cu o altă persoană, în timpul nopții, prin efracție), de persoana infractorului (cunoscut cu antecedente penale), de eventualele circumstanțe atenuante sau agravante ale comiterii faptei, precum și de împrejurările care agravează răspunderea penală, respectiv starea de recidivă postexecutorie.
Concluzionând, Tribunalul a apreciat că în cauză există probe suficiente care dovedesc vinovăția inculpatului, în forma stabilită prin rechizitoriu și însușită de instanța de fond.
Nemulțumit și de această hotărâre, împotriva deciziei, în termen legal, au formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări, solicitând achitarea în temeiul prevăzut de art.11 pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală.
Examinând cauza în raport de criticile invocate, care formal se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.18 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, critica inculpatului recurent, invocată și la instanța de apel, întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, referitoare la situația în care s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare este nefondată.
Pentru a constitui un caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă și anume, pe de o parte esențială (să fi influențat asupra cauzei) și pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.
Instanța de fond și cea de apel au reținut (într-un al doilea ciclu procesual), în mod corect, vinovăția inculpatului, coroborând probele administrate în cauză.
Astfel, potrivit probelor administrate, rezultă cu certitudine și fără echivoc, împrejurarea că, în seara zilei de 29 decembrie 2005, în jurul orei 2030, inculpatul, împreună cu o persoană care nu a putut fi identificată, a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, situată la parterul blocului A 49 din-, sector 6, de unde a sustras mai multe bijuterii din aur și, în valoare de aproximativ 800 lei.
În cauză au fost administrate suficiente probe, care conduc indubitabil la concluzia certă că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, cum corect au reținut și instanțele anterioare.
Dată fiind situația de fapt astfel reținută, nicidecum nu se poate susține incidența - în această cauză - a cazului de casare consacrat de dispozițiile art.3859pct.18 Cod procedură penală, nefiind identificată nicio eroare gravă de fapt care să fi avut drept consecință condamnarea greșită a inculpatului recurent.
Față de toate aceste argumente, nefiind identificate nici motive care să poată fi luate în considerare din oficiu, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpatul, constatând legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate.
Reținând culpa procesuală a recurentului, Curtea, potrivit dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.610/A din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red./8.05.2009
Dact./8.05.2009
Ex.2
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Red.--II.
Red.-Jud.Sect.6
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
