Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 558/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 558
Ședința publică din data de 18.06.2008
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Aida Liliana Stan
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii penale pusă in mișcare prin rechizitoriul nr. 2321/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău prin care au fost trimiși in judecată inculpații, fiica lui si, născută la data de 14 iulie 1976, domiciliată in B, sector 6,-,.822,.A,.3 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap la art. 208 al.209 al.l lit. a cu aplic. art. 37 lit. a și, fiul lui G si, născut la 23 mai 1967, domiciliat in Com., jud. V, l in B, sector 6,-,.822,.A,.3, pentru săvârșirea infracțiunii prev. si ped. de art. 208 al.1, 209 al.l lit. a cu aplic. art. 37 lit. a p, cauză reținută spre rejudecare potrivit deciziei penale nr. 362/10.04.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care au fost admise recursurile inculpaților, s-au casat hotărârile anterioare și s-a reținut cauza spre rejudecare pentru completarea probelor cu reaudierea părții vătămate si a martorilor din acte.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 18.06.2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, în fond după casare:
Prin sentința penală nr. 932/3.10.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău, in baza art. 208 al.l-209 al.l lit. a cu aplic. art. 37 lit. aaf ost condamnat inculpatul, fiul lui G si, născut la 23 mai 1967, domiciliat in com., jud. V, l in B, sector 6,-,.822,.A,.3, la o pedeapsă de 3 ani si 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, săvârșită in daune părții vătămate, in data de 30.05.2006.
In baza art. 61 al.l s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1242 zile închisoare neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 198/22.01.2001 a Judecătoriei Medgidia.
S-a contopit pedeapsa aplicată cu restul de 1242 zile închisoare neexecutat, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 3 ani si 6 luni.
In baza art. 71 al.2 s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 al.1, lit. a,b,c
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada în care inculpatul a fost reținut preventiv - o zi, respectiv ziua de 17.01.2007.
In baza art. 26 rap la art. 208 al.1- art. 209 al.l lit. a cu aplic. art. 37 lit. a fost condamnată inculpata, fiica lui si, născută la data de 14 iulie 1976, domiciliată in B, sector 6,-,.822,. A,.3, la o pedeapsă de 3 ani si 6 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat, săvârșită in dauna părții vătămate, in data de 30.05.2006.
In baza art. 61 al.l s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1215 zile de închisoare neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 47/6.12.1998 a Tribunalului Constanța.
S-a contopit pedeapsa aplicată cu restul de 1215 zile închisoare neexecutat, inculpata urmând să execute pedeapsa de 3 ani si 6 luni.
In baza art. 71 al.2 s-a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 al.l lit. a,b,c
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada in care inculpata a fost reținută preventiv -o zi, respectiv ziua de 17.01.2007.
In baza art. 14 al.3 cu C.P.P. aplic. art. 998 si 1003 cod civil au fost obligați cei doi inculpați in solidar la plata sumei de 380 lei către partea vătămată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 30.05.2006 in jurul orelor 12,00 cei doi inculpați, care sunt concubini si care locuiesc împreună in municipiul B, se aflau in municipiul B in zona Magazinului si pe o stradă din spatele blocurilor au observat partea vătămată. Cei doi au abordat partea vătămată, precizându-i că nu locuiesc in și că sunt in căutarea unei locuințe, pentru o perioadă de 2 săptămâni, cât intenționează să facă afaceri in zonă.
Partea vătămată, care mai închiriase camere din casa sa i-a invitat pe cei doi să o însoțească la locuința sa. Aici, inculpatul a rugat partea vătămată să intre in casă pentru a discuta, să nu audă vecinii discuția lor. Partea vătămată a intrat cu cei doi inculpați in bucătărie, unde inculpata a scos o de cafea din geantă si a preparat cafelele. Inculpatul a scos o bancnotă de 100 lei si a solicitat părții vătămate să-i schimbe in două bancnote de 50 lei. Partea vătămată a ieșit din bucătărie si a mers in altă cameră, unde ținea banii, pentru a efectua schimbul. La întoarcere și inculpata a solicitat efectuarea unei schimb similar si chiar a explicat părții vătămate că fiecare dintre ei are banii lui.
După ce inculpatul a observat unde ținea partea vătămată banii, a ieșit din bucătărie motivând că merge la toaleta din curte si a pătruns in camera de unde a văzut că partea vătămată a adus banii si a sustras dintr-o agendă de pe canapea întreaga sumă găsită, adică 380 lei. In jurul orelor 14,30 inculpații au plecat de la partea vătămată spunându-i acesteia că vor reveni cu bagajele.
Situația de fapt astfel reținută, s-a stabilit de instanța de fond prin coroborarea plângerii si declarațiilor părții vătămate cu concluziile rezultate si consemnate in procesele verbale de recunoaștere si declarațiile martorilor care au participat la recunoaștere.
Inculpații, prin apărătorii lor s-au apărat in sensul că nu au fost in ziua respectivă la B, ei fiind la familia unde au participat la o petrecere, după ce a ajutat această familie la cumpărarea mobilei.
Cei doi inculpați s-au angajat să depună la dosarul cauzei chitanța si factura de achiziție a mobilei.
Instanța de fond a înlăturat insă apărarea inculpaților motivat de faptul că, inculpatul in declarația sa a precizat că in ziua respectivă a fost la familia care a dat o petrecere cu ocazia întoarcerii soției din străinătate, însă martorii si HG au precizat că in perioada respectivă martora nu era in țară si petrecerea a avut alt scop - cumpărarea unei mobile. Mai mult, martora a precizat că a organizat o petrecere in luna februarie cu ocazia plecării ei in străinătate, petrecere la care au participat si cei doi inculpați.
Inculpata in declarația sa nu a precizat că a participat și o altă persoană, dar din declarațiile martorilor a rezultat că au fost doar martorii si cei doi inculpați.
Martorul a declarat că a cumpărat mobila de la un depozit de pe Bd. T si că poate prezenta in instanță factura de achiziție, iar inculpata la ultimul termen, in fața instanței de fond, a precizat că nu mai poate prezenta factura de la martor deoarece mobila a fost cumpărata de la niște vânzători ambulanți.
In concluzie, s-a reținut că deși cei patru martori au declarat aproximativ la fel cu privire la faptul că in ziua respectivă au participat la familia la cumpărarea si transportul unei mobile in apartament, iar după montarea acesteia au organizat o petrecere, instanța, față de cele arătate mai sus, a înlăturat declarațiile acestor martori ca nesincere, fiind necorespunzătoare realității, ele fiind contradictorii in ceea ce privește participanții si motivul organizării petrecerii in raport de declarațiile celor doi inculpați.
Cu privire la declarația părții vătămate adoptată in timpul procesului penal, aceea de nesiguranță cu privire la recunoașterea celor doi inculpați, instanța de fond a apreciat că aceasta se datorează trecerii timpului si problemelor de sănătate ale părții vătămate, care de la momentul faptei si până in prezent a suferit un accident vascular cerebral la data de 2.02.2007, așa cum rezultă din actele medicale de la filele 16-19, in plus de aceasta a mai precizat că la momentul recunoașterii nu a fost obligată de nimeni si nu s-au făcut presiuni asupra sa.
In drept, fapta inculpatului, care la data de 30.05.2006 a sustras suma de 380 lei din locuința părții vătămate, in timp ce inculpata distrăgea atenția acesteia s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.l-209 al.l lit. a cu aplic. art. 37 lit. a, iar in ceea ce o privește pe inculpata, fapta acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, infracțiune prevăzută de art. 26 rap la art. 208 al.l-209 al.l lit. a cu aplic. art. 37 lit. a
La dozarea pedepsei, instanța de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 si anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social sporit al faptei generat de modul de alegere al victimelor, persoane in vârstă, cu capacitate redusă de apărare dar si persoana inculpatului care nu a avut o poziție sinceră pe toată durata desfășurării procesului penal, nerecunoscând săvârșirea faptei si care are iun trecut infracțional bogat cu fapte de aceiași natură.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaților si, solicitând achitarea, in baza art. 10 lit. c C.P.P. fapta nefiind săvârșită de ei.
Au arătat că, din probatoriul administrat nu rezultă vinovăția lor, că martorii pe care i-au propus au precizat că ei s-au aflat la data respectivă la o petrecere în B, iar partea vătămată nu i-a putut recunoaște.
Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr. 286/18.12.2007 a admis apelurile inculpaților, a desființat in parte, in latură penală sentința atacată in sensul că a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 71-64 lit. a teza I si c cu privire la cei doi inculpat, menținându-se in rest dispozițiile sentinței.
Pentru pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că din probatoriul administrat in cauză rezultă că la data de 30.05.2006 inculpatul a sustras din locuința părții vătămate, suma de 380 lei, timp in care inculpata i-a distras atenția.
S-a mai reținut că fapta inculpaților reiese din plângerea si declarațiile părții vătămate, procesele verbale de recunoaștere, declarațiile martorilor ce au participat la recunoașterea din grup.
Apărările inculpaților, referitoare la prezenta lor in data respectivă la familia au fost înlăturată in mod corect de instanța de fond, avându-se in vedere contradicțiile existente intre declarațiile inculpaților si ale martorilor, si.
S-a mai apreciat de instanța de apel că pedepsele aplicate inculpaților au fost bine individualizate, raportat la gravitatea concretă a faptelor comise in dauna părții vătămate in vârstă de 72 ani, modalitatea in care au acționat, limitele pedepselor prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, persoana fiecărui inculpat, starea de recidivă postcondamnatorie in care au comis infracțiunile in cauză, anterior fiind condamnați pentru același gen de infracțiuni, atitudinea nesinceră adoptată in timpul procesului penal.
Insă, s-a apreciat de instanța de apel că apelurile inculpaților sunt insă fondate sub aspectul greșitei aplicări a pedepsei accesorii prev. de art. 71-64 lit. a teza I a si lit. c, raportat la natura si gravitatea infracțiunilor, la persoana fiecărui inculpat.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpații si, susținând in esență că, in cazul in speță, in mod eronat s-au pronunțat hotărâri de condamnare, având in vedere că nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute in sarcina lor.
S-a argumentat această poziție prin declarațiile martorilor audiați in fața instanței si prin susținerea părții vătămate in sensul probabilității recunoașterii inculpatului, folosindu-se expresia " parcă".
Aceeași recurenți au făcut referire la declarația părții vătămate, la aprecierea acesteia in sensul că nu cunoaște cine i-a sustras suma de bani si că nu-i cunoaște pe inculpați.
De asemenea, recurenții au susținut că declarațiile martorilor si părții vătămate nu sunt de natură a conduce la pronunțarea unei soluții de condamnare, probele sunt contradictorii, situație in care dubiul profită inculpaților.
Curtea, raportat la cuprinsul celor două hotărâri pronunțate în cauză, la declarațiile martorilor audiați atât in cursul urmăririi penale, cât și ulterior, pe parcursul soluționării cauzei si a celor doi inculpați audiați în fața instanței de recurs, în virtutea rolului activ, a considerat că se impune reaudierea părții vătămate, precum și a martorilor, si, motiv pentru care prin decizia penală nr. 362/10.04.2008 a admis recursurile inculpaților, a casat hotărârile anterioare și a reținut cauza spre rejudecare pentru completarea probelor cu reaudierea părții vătămate si a martorilor din acte.
Pentru decide astfel, instanța de recurs a avut in vedere următoarele:
Cu ocazia urmăririi penale, partea vătămată a fost cea care a recunoscut inculpatul, însă ulterior, în fața instanței de fond aceasta a devenit oscilantă, afirmând că nu-i mai recunoaște, argumentând și existența unor probleme de sănătate.
Martorul ca si si au avut o poziție oscilantă in fața instanței de fond in ceea ce privește audierea lor și a modului in care s-a desfășurat recunoașterea din grup.
In contextul materialului probator existent la dosarul cauzei, a poziției inculpaților, dar mai ales a părții vătămate și a martorilor, curtea a apreciat că pentru elucidarea cauzei sub toate aspectele este necesar reaudierea persoanelor la care s-a făcut referire anterior, în vederea stabilirii unei situații de fapt reale.
In urma reaudierii martorilor, si rezultă că la acest moment nu se poate afirma cu certitudine existența vinovăției inculpaților pentru motivele ce se vor arăta in continuare:
Astfel, in cuprinsul depoziției sale descrie modul in care s-a desfășurat recunoașterea din grup, susținând că inițial partea vătămată a avut o poziție oscilantă, arătând că nu este sigură, iar ulterior, după aproximativ 10 minute a revenit si la fel nu era foarte sigură că inculpații ar fi cei care nu au săvârșit fapta.
In ceea ce privește cuprinsul declarației pe care acesta a dat-o in cuprinsul urmăririi penale susține că nu citit cuprinsul declarației pe care a dat-o si nici nu i-a fost citit.
Cu privire la poziția părții vătămate pe parcursul procesului, in fața instanței de fond a arătat că nu-i mai recunoaște pe cei doi inculpați, si că nu este sigură că ei pot fi cei vinovați de săvârșirea infracțiunii, precizând in același timp că are grave afecțiuni optice, urmând a suferi o intervenție chirurgicală.
Deși în fața instanței de recurs s-a dispus reaudierea acesteia, aceasta nu a mai fost posibilă urmare stării de sănătate care la acest moment nu este transportabilă,având tulburări de vorbire și probleme cu vederea.
Declarațiile martorilor si se înscriu în contextul depoziției martorului, care au arătat că, inițial, persoanele care au făcut recunoașterea nu au recunoscut pe nici unul din grup, iar ulterior, una din doamne l-a indicat pe inculpat, afirmând " parcă ar fi el". Susțin de asemenea, ambii martori că declarațiile de la poliție nu li s-a citit și le-au fost date numai să semneze.
In contextul materialului probator administrat și reținând că declarațiile martorilor, ale părții vătămate si ale inculpaților sunt contradictorii cu privire la vinovăția acestora, existând o serie de dubii, in special cu privire la identitatea celor vinovați, se apreciază că in cazul în speță, într-adevăr au fost săvârșite fapte de furt, însă nu se poate afirma cu certitudine și fără dubiu că acestea pot fi reținute în sarcina inculpaților.
Astfel, martorii audiați descriu modul în care s-a realizat recunoașterea din grup, arătând într-o primă fază că partea vătămată nu i-a recunoscut pe inculpați, însă ulterior, după o pauză aceasta a indicat inculpații folosind însă, expresia " parcă ar fi".
Aceeași parte vătămată în fața instanței de fond a arătat că nu-i mai recunoaște pe cei doi inculpați și nu este sigură că pot fi ei inculpații.
Toate aceste elemente au fost de natură a contura instanței dubii cu privire la vinovăția celor doi inculpați, a faptului că aceștia au săvârșit infracțiunea de furt in dauna părții vătămate, context în care curtea, în baza disp. art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. c va C.P.P. achita pe inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208-209 al.1 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și respectiv art. 26 rap. la art. 208-209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
De asemenea, va înlătura obligarea inculpaților la despăgubiri civile către partea vătămată și la cheltuieli judiciare către stat, la fond și apel.
Văzând disp. art. 192 al.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În fond după casarea cu reținere, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală achită pe inculpații, fiul lui G si, născut la data de 23.05.1967, domiciliat in B,-,.772,.A,.3 și, fiica lui si, născută la 14.07.1976, cu același domiciliu, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și respectiv art. 26 rap. la art. 208-209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
Înlătură obligarea inculpaților la despăgubiri civile către partea vătămată și la cheltuieli judiciare către stat, la fond și apel.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red. /
4ex/30.06.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
OPINIE SEPARATĂ,
În sensul condamnării inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplic.art. 37 lit. a Cod penal și a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap la art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplic.art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare fiecare, cu revocarea liberării condiționate cu privire la resturile rămas neexecutare din pedepsele anterioare și contopirea acestora cu pedeapsa aplicată, cu consecința executării pedepsei cea mai grea de 3 ani și 6 lunii închisoare de către fiecare inculpat, în regimul prevăzut de art. 71 și 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
Consider că se impunea condamnarea inculpaților, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că cu prilejul cercetării judecătorești desfășurate în fața primei instanțe partea vătămată a precizat că nu este sigură că cei doi inculpați pot fi autorii faptelor, iar martorii audiați au relatat că, la recunoașterea din grup desfășurată la poliție, partea vătămat ar fi manifestat o oarecare ezitare în momentul în care i-a recunoscut pe inculpați.
Cu toate acestea, pe parcursul urmăririi penale, rezultă că dimpotrivă partea vătămată a fost sigură în declarațiile sale și nu rezultă că recunoașterea din grup s-ar fi desfășurat în condiții neconforme codului d e procedură penală.
Astfel, în declarația de la fila 7 dosar urmărire penală, partea vătămată a precizat că i-a recunoscut fără nicio ezitare pe cei 2 inculpați ca fiind autorii faptelor, iar cei trei martori prezenți la recunoașterea din grup, și, în declarațiile lor de la filele 21 - 23 dosar urmărire penală, au arătat că partea vătămată i-a recunoscut fără dubiu și fără nicio ezitare pe inculpați. Mai mult decât atât, martorul în declarația de la fila 93 dosar urmărire penală arată că inculpatul a încercat să o intimideze pe partea vătămată și să o facă să se răzgândească în ceea ce privește persoana sa, însă cu toate acestea partea vătămată și-a menținut poziția de recunoaștere a inculpaților.
Relatările ulterioare ale acelorași martori, audiați inclusiv de instanța de recurs, nu pot fi apreciate ca fiind convingătoare în privința nevinovăției inculpaților, câtă vreme nu se face dovada că mijloacele de probă expuse mai sus, din cursul urmăririi penale ar fi fost administrate cu violarea condițiilor procedurale.
Potrivit art.63 alin.2 probele C.P.P. nu au valoare mai dinainte stabilită, astfel încât nu se poate susține că ezitările părții vătămate și ale martorilor, din cursul cercetării judecătorești ar putea constitui elemente de natură să convingă asupra nevinovăției inculpaților, cu atât mai mult cu cât așa cum am precizat, toate mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale confirmă că partea vătămată i-a recunoscut fără dubiu și fără ezitare pe inculpați, iar cei 3 martori (participanți de altfel la recunoașterea din grup) au arătat siguranța cu care partea vătămată a făcut recunoașterea.
ulterioară a părții vătămate, se datorează vârstei înaintate a acesteia (75 de ani) și în plus, depozițiile martorilor în apărare propuși de inculpați -, și HG - sunt extrem de imprecise relativ la prezența acestora în altă localitate la data comiterii faptei, neputându-se dovedi cu certitudine că la data și ora comiterii faptei inculpații s-ar fi aflat în altă localitate decât B, cea în care s-a comis fapta, elementele de fapt cuprinse în depozițiile acestor martori formând convingerea clară că aceștia nu relatează adevărul ci încearcă să exonereze pe inculpați de răspundere penală.
părții vătămate și ale martorilor din declarațiile date în instanță, se bazează în mod exclusiv pe folosirea de către partea vătămată a expresiei "parcă ei ar fi" și în nici un caz pe faptul că partea vătămată ar fi fost absolut sigură că nu inculpații sunt autorii faptelor, ci alte persoane. Această ezitare nu poate avea în nici un caz consecința excluderii răspunderii penale, câtă vreme chiar dacă dubiul profită inculpaților, o atare expresie nu este în nici un caz suficientă pentru creea un dubiu asupra vinovăției inculpaților, deoarece toate mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale fac dovada fără putință de tăgadă a existenței faptei și vinovăției inculpaților.
Judecător,
-
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan, Cristina
