Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIENr. 58
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu
Grefier - -
Cu participarea procurorului
La ordine judecarea recursului penal, având ca obiect art. 208 Cod penal, formulat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 20 din 20.01.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 18.09.2008, când:
CURTEA DE APEL:
Deliberând asupra recursului penal de față.
Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 1009/04.04.2007, hotărât:
I) Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08.01.1984 în I, CNP:-, cu domiciliul în satul, comuna, județul I, cetățean român, fără antecedente penale, studii - 10(zece) clase, fără ocupație, necăsătorit, la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prev. și ped. de art. 208.alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal cu aplicarea disp.art. 75 lit. c Cod penal, art. 74 alin.1 lit.a și art. 76 alin. 1 lit.c Cod penal.
În baza disp.art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de disp.art. 64 lit. a, Cod penal.
În baza disp.art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, anterior arătată, pe o perioadă de 4 (patru) ani care, conform disp.art. 82 Cod penal, constituie termen de încercare pentru acesta.
În baza disp.art.71 alin. 5 Cod penal pe durata termenului de încercare anterior menționat dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de disp.art. 64 lit. a, b Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată prin prezenta sentință penală.
II) Condamnă pe inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 03.07.1987 în Municipiul C, CNP:-, cu domiciliul în satul, comuna, județul I, cetățean român, fără antecedente penale, studii - 11(unsprezece) clase, fără ocupație, la pedeapsa de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prev. și ped. de art. 208.alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal cu aplicarea disp.art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 99 și urm. Cod penal, art. 74 alin.1 lit. a,b,c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal ( patru acte materiale - infracțiune comisă la data de 30.06.2005, moment al epuizării acesteia).
În baza disp.art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de disp.art. 64 lit. a, Cod penal.
În baza disp.art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, anterior arătată, pe o perioadă de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni care, conform disp.art. 110 Cod penal constituie termen de încercare pentru acesta.
În baza disp.art.71 alin. 5 Cod penal pe durata termenului de încercare anterior menționat dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de disp.art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza disp.art. 1101alin.1 Cod penal raportat la disp.art.861alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași la datele ce vor fi fixate de către această instituție și să urmeze programul ce va fi stabilit;
b)- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile;
c)- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza disp.art. 1101alin.1 Cod penal raportat la disp.art.861alin.3Cod penal, pe durata termenului de încercare impune inculpatului obligația de a nu frecventa baruri, discoteci, săli de jocuri mecanice și de internet sau alte asemenea locații, precum și obligația de a nu lua legătura cu inculpatul.
Atrage atenția inculpatului asupra disp.art.1101alin.3 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată prin prezenta sentință penală.
Ia act că prejudiciul cauzat părții vătămate, cu domiciliul în I, b-dul - nr. 39, -.II,.1 a fost recuperat integral, aceasta nemaiconstituindu-se parte civilă în cadrul procesului penal.
În baza disp.art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la disp.art. 998-art.999 cod civil și art. 1000 alin.2 Cod civil admite cererile de pretenții civile formulate de către partea civilă, fiul lui și, născut la data de 25.11.1945 în comuna, județul I, cu domiciliul în I,-, -. B,.3 și de către partea civilă G, fiul lui și, născut la data de 11.04.1955 în I, cu domiciliul în I, șos. - nr. 14,. 1005 B, tr. I,. IV,. 20,în cadrul procesului penal. Obligă pe inculpatul - în solidar cu părțile responsabile civilmente și, ambii cu domiciliul în satul, comuna, județul I, să plătească părții civile suma de 861,64 lei și părții civile G suma de 10 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza disp.art. 14 și art. 346 Cod procedură penală respinge cererea de pretenții civile formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă, cu domiciliul în I,-, -.I,.4.
În baza disp.art. 118 lit. e Cod penal dispune confiscarea specială a sumei de 100 lei de la inculpatul și a sumei de 20 lei de la inculpatul -.
În baza disp.349 și art. 189 Cod procedură penală suma de 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpaților ( delegațiile nr.7057/23.08.2005 și nr. 10675/11.10.2006 emise de Baroul Iași ) va fi achitată Baroului I din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În baza disp.art.349 și art. 193 teza I Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre inculpați (inculpatul - în solidar cu părțile responsabile civilmente și ) să plătească părții civile suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de către aceasta în cadrul procesului penal.
În baza disp.art. 349 și art. 191 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre inculpați (inculpatul - în solidar cu părțile responsabile civilmente și ) la plata sumei de 240 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași emis în dosarul penal nr. 4390/P/2005 la data de 31.08.2006 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr-, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a următorilor inculpați:
- a inculpatului minor -, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 alin. 3 Cod penal.
- a inculpatului major, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
Se reține în actul de sesizare a instanței că inculpatul minor -, în perioada 14.05.2005-30.06.2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de zi și de noapte, singur și împreună cu altul pentru unul dintre actele materiale, prin efracție și escaladare, a sustras bunuri (aparatură electronică, obiecte de cosmetică, un covor) și bani din locuințele părților vătămate, și și, de asemenea, a încercat să sustragă bunuri din locuința părții vătămate G, fiind întrerupt însă de o persoană. Valoarea totală a prejudiciului cauzat a fost apreciată la suma de 5.500 lei.
În sarcina inculpatului major se reține prin același act de sesizare a instanței că, în noaptea de 29/30.06-2005, împreună cu inculpatul minor -, prin efracție și escaladare, a sustras bunuri (aparatură electronică, obiecte de cosmetică și un covor) din locuința părții vătămate, cauzându-i acesteia un prejudiciu total apreciat la suma de 5.000 lei, recuperat parțial.
În declarațiile date în faza de urmărire penală, fiecare dintre inculpați a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere a faptei/faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu.
În cursul cercetării judecătorești, prezent în fața instanței, inculpatul minor - a fost de acord să dea declarație în prezenta cauză, menținându-și atitudinea procesuală adoptată în faza de urmărire penală, în sensul recunoașterii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Deși legal citat, inculpatul major nu s-a prezentat în fața instanței la nici un termen de judecată.
Inculpatul - a solicitat proba cu înscrisuri pentru a dovedi conduita sa corespunzătoare normelor de conviețuire socială, anterior comiterii faptelor reținute în sarcina sa.
Inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială pentru a dovedi conduita sa corespunzătoare normelor de conviețuire socială, anterior comiterii faptei reținute în sarcina sa.
Pentru considerentele expuse în încheierea de ședință din data de 21.02.2007 instanța de judecată a admis proba cu înscrisuri solicitată de către ambii inculpați și a respins proba testimonială solicitată de către inculpatul.
În cursul urmăririi penale a fost efectuată ancheta socială obligatorie la domiciliul inculpatului minor -, la dosarul cauzei fiind depus referatul nr. 1866/22.07.2005 întocmit de către Primăria Comunei, Județul În cuprinsul acestuia se menționează că minorul a rezultat din relația de concubinaj a părinților săi - și, a absolvit școala profesională din Comuna, Județul I, iar condițiile de trai ale familiei sale sunt decente.
În cauză, pentru inculpatul minor, a fost întocmit și un referat de evaluare nr. 65/20.02.2007 - de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași. În cuprinsul acestuia se menționează identificarea unor factori psihosociali pozitivi care influențează sau pentru a influența conduita inculpatului, astfel:
- atitudinea receptivă a tânărului față de normele sociale pozitive;
- comportamentul pozitiv al tânărului în familie și comunitatea locală, înainte de comiterea faptei și în prezent;
- asumarea, de către tânăr, a consecințelor negative ale comportamentului infracțional;
- absența anturajului negativ;
- lipsa antecedentelor penale;
- prezența unei calificări profesionale;
- atitudinea tânărului față de activitățile lucrative pe fondul nevoii de independență financiară;
- susținerea morală și materială din partea mamei și implicarea acesteia în prevenirea altor comportamente antisociale.
Se menționează, de asemenea, că nu au fost identificați factori psihosociali negativi relevanți care ar putea influența conduita generală a tânărului.
Cu privire la perspectivele de reintegrare în societate a inculpatului, se precizează următoarele:
Inculpatul este integrat în familie și comunitate. S-a argumentat această opinie prin comportamentul tânărului în comunitate, relațiile acestuia cu membrii familiei și sătenii, precum și atitudinea acestuia față de normele sociale. De asemenea, s-a apreciat ca relevanță atitudinea acestuia față de muncă și susținerea de către mama sa.
Totodată, se consideră că tânărul dispune de resurse interne, fiind în același timp motivat în scopul eliminării comportamentului antisocial. De asemenea, se apreciază ca eficientă implicarea părinților în procesul de reintegrare socială și profesională a fiului lor.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform dispozițiilor art. 339 alin. 2 din Codul d e procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, probele administrate în cauză nerelevând o situație de fapt diferită de aceasta. Astfel:
În fapt,
1. În seara zilei de 29.06.2005, inculpații - și s-au întâlnit în apropierea școlii din Satul, Comuna, Județul I, hotărându-se să meargă împreună să sustragă bunuri din locuința părții vătămate.
Astfel, cei doi inculpați s-au deplasat cu căruța inculpatului - până la un drum din apropierea locuinței părții vătămate, unde au lăsat mijlocul de transport. Mergând la domiciliul părții vătămate, prin efracție, cei doi inculpați au pătruns în imobil de unde au sustras două televizoare, un radiocasetofon cu CD, două boxe, un magnetofon, un pick-up, mai multe benzi magnetice, un covor, cinci prosoape și articole de cosmetică.
Bunurile sustrase au fost transportate cu căruța inculpatului - de cei doi, la o cabană din apropierea Satului, unde asigura paza martorul.
Ulterior, cei doi inculpați au revenit în Satul, deplasându-se la locuința martorului, pe care l-au trezit și l-au luat cu ei, pentru a-i ajuta să aducă înapoi în sat, de la Șoseaua I (aflată la aproximativ 3 km), căruța în care se aflau bunurile sustrase. Cu o parte din bunuri, cei doi inculpați au plecat în municipiul I, unde le-au vândut unor persoane necunoscute. Inculpatul - a predat o parte din bunurile sustrase din locuința părții vătămate organelor de cercetare penală.
2. În ziua de 28.06.2005, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul -, singur, s-a deplasat la locuința părții vătămate unde, după ce a escaladat gardul împrejmuitor, a spart un geam al imobilului, prin spațiul astfel creat pătrunzând în interior. Din una din camerele imobilului, inculpatul - a sustras suma de 3.400.000 lei ce se afla în două cărți, pe un fotoliu, bani pe care i-a cheltuit în interes personal.
Prejudiciul creat părții vătămate nu a fost recuperat.
3. În ziua de 29.06.2005, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul - s-a deplasat la locuința părții vătămate G cu intenția de a sustrage bunuri. După ce a escaladat gardul locuinței și a spart, cu ajutorul unei bucăți de fier, un geam al acesteia, inculpatul a fost surprins de către martorul, împrejurare în care a fugit de la locul faptei.
4. În ziua de 14.05.2005, inculpatul - a vizitat-o pe partea vătămată la cabana a cărei pază o asigura acesta din urmă, consumând împreună băuturi alcoolice.
După ce partea vătămată a adormit, inculpatul - i-a sustras din buzunar suma de 1.500.000 lei, bani cu care a plecat în Satul și pe care i-a cheltuit în interes personal.
Inculpatul a povestit despre cele întâmplate martorilor și
Situația de fapt, așa cum a fost reținută de către instanța de judecată, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- plângerile și declarațiile părților vătămate, G (filele 12-23, dosar urmărire penală și filele 99-100, dosar instanță);
- procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto aferente (filele 33-39, fila 40-54, dosar urmărire penală);
- raportul de constatare tehnico-științific-dactiloscopic din data de 08.07.2005 întocmit de către Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului I (filele 68-72, dosar urmărire penală);
- raportul de constatare tehnico-științific-dactiloscopic din data de 22.07.2005 întocmit de către Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului I (filele 74-77, dosar urmărire penală);
- raportul de constatare tehnico-științific-dactiloscopic din data de 25.07.2005 întocmit de către Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului I (filele 79-83, dosar urmărire penală);
- declarațiile martorilor, - și (filele 24-25, fila 28, filele 29-32, dosar urmărire penală și filele 75-76, fila 102, dosar instanță);
- dovezile de recuperare parțială a prejudiciului cauzat părții vătămate (filele 85-86, dosar urmărire penală);
- alte acte încheiate în cauză, toate acestea coroborându-se cu declarațiile date de către inculpatul în faza de urmărire penală și de către inculpatul - în ambele faze procesuale, în care aceștia au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, făcându-se astfel, pe deplin, dovada vinovăției fiecăruia dintre aceștia.
În drept,
1) Fapta inculpatului major care, în noaptea de 29/30.06.2005 împreună cu inculpatul minor -, prin efracție și escaladare a sustras mai multe bunuri din locuința părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i din Codul penal, cu aplicarea disp. art. 75 lit. c din Codul penal.
2) Faptele inculpatului minor - care, în perioada 14.05.2005-30.06.2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de zi și de noapte, singur și o dată împreună cu inculpatul, prin efracție și escaladare, respectiv profitând de neatenția unei persoane, a săvârșit un număr de patru acte materiale de sustragere bunuri și bani - dintre care, un act material rămas în fază de tentativă - din locuințele părților vătămate, și G, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g, i din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 99 și următoarele din Codul penal.
În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice solicitată de reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din data de 13.12.2006 și pusă în discuția contradictorie a părților la termenul de judecată din data de 21.02.2007, în sensul de a se reține în sarcina inculpatului - două infracțiuni. respectiv infracțiunea de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i din Codul penal, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 99 și următoarele din Codul penal (în dauna părților vătămate, și G) și infracțiunea de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i din Codul penal (în dauna părții vătămate ) - săvârșite în condițiile art. 33 lit. a din Codul penal, instanța de judecată, conform disp. art. 334 din Codul d e procedură penală a dispus respingerea ei având în vedere că probele administrate în cauză atestă existența unei rezoluții infracționale unice a inculpatului, în baza căreia acesta a săvârșit toate actele materiale ce au format obiectul cercetării judecătorești în prezenta cauză.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, prima instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 din Codul penal, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 din Codul penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
Astfel, instanța, a avut în vedere - pe de o parte - gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii acestora, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, starea de minoritate a inculpatului -, numărul actelor materiale comise de către fiecare dintre inculpați, iar - pe de altă parte -a avut în vedere persoana fiecăruia dintre inculpați, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, care au avut o atitudine procesuală corespunzătoare în fața organelor judiciare, recunoscând comiterea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, împrejurarea că inculpatul minor a manifestat interes față de recuperarea prejudiciului cauzat părților vătămate prin faptele comise, în sensul că a fost de acord să acopere prejudiciul rămas nerecuperat, ceea ce dovedește o conștientizare a consecințelor negative ale adoptării unei conduite antisociale, instanța deci, funcție de toate aceste criterii, a aplicat fiecărui inculpat câte o pedeapsă cu închisoarea orientată sub limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, prin reținerea, în favoarea inculpatului major a circumstanțelor atenuante stabilite de disp. art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal, iar în favoarea inculpatului minor circumstanțelor atenuante stabilite de disp. art. 74 alin. 1 lit. a, b, c din Codul penal, în acord cu disp. art. 76 alin. 1 lit. c și d din Codul penal.
Constatând că sunt întrunite cumulativ condițiile ale disp. art. 81 din Codul penal și apreciind că scopul pedepsei, implicit reeducarea inculpaților se pot realiza fără privare de libertate, prima instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei ce a fost aplicată fiecăruia dintre aceștia prin prezenta sentință penală, pe o durată stabilită conform disp. art. 82 din Codul penal, pentru inculpatul major și conform disp. art. 110 din Codul penal, pentru inculpatul minor și care va constitui termen de încercare pentru aceștia.
Potrivit art. 71 alin. 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b din Codul penal, pedeapsa accesorie a cărei executare a fost suspendată pe durata termenului de încercare anterior menționat.
În ceea ce-l privește pe inculpatul minor -, în baza disp. art. 1101alin. 1 din Codul penal, raportat la disp. art. 861alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de încercare, instanța l-a obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași la datele ce vor fi fixate de către această instituție și să urmeze programul ce va fi stabilit;
b)- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile;
c)- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
De asemenea, în baza disp. art. 1101alin. 1 din Codul penal, raportat la disp. art. 861alin. 3 din Codul penal, pe durata termenului de încercare s-a impus aceluiași inculpat obligația de a nu frecventa baruri, discoteci, săli de jocuri mecanice și de internet sau alte asemenea locații, precum și obligația de a nu lua legătura cu inculpatul.
S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 83 din Codul penal și art. 1101alin. 3 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor cu închisoare aplicate prin prezenta sentință penală.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 5.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de către inculpați și nerecuperate. În declarația dată în fața instanței de judecată, partea civilă a precizat că i-au fost restituite o parte dintre bunurile sustrase, însă bunurile electronice recuperate (respectiv un pick-up și un magnetofon marca "") nu mai erau în stare de funcționare și nici nu a existat posibilitatea reparării lor, datorită lipsei pieselor de schimb necesare.
Partea vătămată a precizat în declarația dată în fața instanței de judecată că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 861,64 lei, reprezentând cheltuielile de igienizare a locuinței pe care le-a efectuat ulterior săvârșirii faptei de către inculpatul -, cheltuieli a căror necesitate a fost impusă de împrejurarea că acesta și-a făcut nevoile fiziologice pe pardoseala locuinței, călcând ulterior în acestea și ștergându-și picioarele de covor, pardoseală și cablurile electrice din casă.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale, partea vătămată Gap recizat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 10 lei, reprezentând contravaloarea unui geam spart de către inculpatul, iar partea vătămată a precizat că nu înțelege să formuleze pretenții civile, întrucât prejudiciul ce i-a fost cauzat a fost recuperat integral prin restituirea sumei de bani ce i-a fost sustrasă de către același inculpat.
În susținerea pretențiilor civile indicate, partea civilă a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială (indicând în calitate de martor pe numitul ), iar partea civilă a solicitat proba cu înscrisuri, probe ce au fost admise de către instanța de judecată ca fiind utile, pertinente și concludente în soluționarea cauzei.
Partea civilă a depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate (filele 103-110, dosar instanță).
Partea civilă nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri în dovedirea pretențiilor civile.
Cu privire la cererile de despăgubiri civile formulate de către părțile civile și G, instanța, având în vedere manifestarea de voință a inculpatului -, în sensul achiesării integrale la pretențiile civile formulate de către acestea în cadrul procesului penal și reținând că o asemenea atitudine procesuală în ceea ce privește latura civilă a unei cauze penale, obligă instanța de judecată să acorde despăgubiri civile în cuantumul solicitat, în baza disp. art. 14 și art. 346 din Codul d e procedură penală, cu referire la disp. art. 998 - art. 999 din Codul civil și art. 1000 alin. 2 din Codul civil a obligat pe acest inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumelor de bani solicitate de către fiecare dintre părțile civile anterior menționate.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de către partea civilă, prima instanța a reținut că, deși există achiesarea integrală a inculpatului - la pretențiile civile solicitate de către aceasta, în lipsa unei asemenea manifestări de voință și din partea inculpatului - dată fiind solidaritatea răspunderii civile delictuale a inculpaților, care au săvârșit împreună infracțiunea cauzatoare de prejudiciu în dauna părții civile - și constatând, în același timp, că declarația martorului, care a luat cunoștință de la însăși partea civilă despre valoarea bunurilor sustrase de către inculpați, nu este suficientă, în lipsa altor probatorii, pentru dovedirea cuantumului prejudiciului pretins a fi cauzat, în baza disp. art. 14 și art. 346 din Codul d e procedură penală a respins-o ca fiind neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art. 118 lit. e din Codul penal, instanța a dispus confiscarea specială de la inculpatul a sumei de 100 lei și de la inculpatul - a sumei de 20 lei, sume de bani rezultate, conform declarațiilor acestora, din vânzarea unor bunuri sustrase din locuința părții vătămate și care nu vor servi la despăgubirea acesteia din urmă.
Împotriva sentinței penale indicate mai sus au declarat apel partea civilă și inculpatul.
În apelul său, partea civilă a arătat că deși a dovedit cu mărturia unui martor valoarea bunurilor sustrase din locuința sa de către inculpați și cu toate că inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii de furt, prima instanță respins fără temei acțiunea sa civilă și dispus confiscarea sumelor de bani obținute de inculpați din vânzarea unor bunuri sustrase.
Partea civilă mai arătat că faptele inculpaților au provocat teamă și nesiguranță în familia sa, care fost nevoită să vândă locuința și să plece din zonă la două luni după spargere, astfel că prima instanță trebuia să oblige pe inculpați la plata daunelor morale în valoare de 1000 lei.
Inculpatul nu și- motivat apelul, însă în dezbateri apărătorul său a arătat că pedeapsa aplicată de prima instanță este mult prea mare.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept însă în limitele devoluate de cele două apeluri, Tribunalul a constatat că apelurile declarate sunt fondate pentru următoarele motive:
Prima instanță administrat legal și apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și la persoana inculpaților, stabilind corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Astfel, din declarațiile părților vătămate, și G, procesele verbale de cercetare la fața locului, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului la 08.07.2005, 22.07.2005 și 25.07.2005, declarațiile martorilor, dovezile de recuperare parțială prejudiciului cauzat părții vătămate rezultă că în seara zilei de 29.06.2005 inculpații și au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, situată în satul, comuna, județul I, de unde au sustras două televizoare, un radiocasetofon cu CD, două boxe, un magnetofon, un pick-up, mai multe benzi magnetice, un covor, cinci prosoape și articole cosmetice.
De asemenea, din mijloacele de probă indicate mai sus rezultă că în 14.05.2005 inculpatul sustras 150 lei din buzunarul părții vătămate în timp ce aceasta dormea; că în ziua de 28.06.2005 inculpatul pătruns prin escaladare și efracție în locuința părții vătămate de unde sustras suma de 340 lei; că în ziua de 29.06.2005 același inculpat pătruns prin escaladare și efracție în locuința părții vătămate cu intenția de sustrage bunuri, însă, fiind surprins de martorul, fugit de la locul faptei.
Toate aceste împrejurări au fost recunoscute de cei doi inculpați în cursul urmăririi penale, iar de inculpatul și cu prilejul audierii sale în cursul cercetării judecătorești în primă instanță.
Faptele săvârșite de cei doi inculpați au fost corect încadrate în dispozițiile art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. a, g, Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. Cod penal ( pentru inculpatul ) și art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. a, g, Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 99 Cod penal (pentru inculpatul ).
Pedepsele pentru infracțiunile săvârșite au fost individualizate pentru fiecare inculpat în acord cu dispozițiile prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând cont nu doar de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, de gradul concret de pericol sociale, urmările acestora, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, circumstanțe care diferențiază tratamentul sancționator aplicat fiecărui inculpat în parte.
În cazul inculpatului, aplicarea unei pedepse coborâte cu un an sub minimul special, în condițiile în care această reducere pedepsei sub minimul special nu era obligatorie, deoarece în sarcina inculpatului s-a reținut și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. Cod penal, a fost considerată de instanța de apel necesară pentru formarea unei noi atitudini a inculpatului față de valorile sociale ocrotite de norma penală.
Chiar dacă inculpatul avut activitate infracțională mai redusă decât cea a coinculpatului, tratamentul sancționator diferit aplicat acestora este justificat de faptul că limitele de pedeapsă în cazul inculpatului, minor la data săvârșirii infracțiunii, sunt reduse la
Prin urmare, critica inculpatului privind aplicarea unei pedepse prea mari nu a fost primită.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă, prima instanță apreciat corect că deși declarația martorului oferă criterii de evaluare a prejudiciului provocat de cei doi inculpați părții civile, totuși datele oferite de această mărturie referitoare la valoarea bunurilor sustrase nu sunt verosimile deoarece martorul cunoaște aceste valori chiar de la partea civilă.
În condițiile în care mijloacele de probă administrate în cauză nu au putut fi concludente în privința valorii bunurilor sustrase din locuința părții civile, achiesarea totală doar inculpatului, la pretențiile părții civile nu poate determina obligarea acestuia la plata tuturor daunelor materiale în solidar cu inculpatul, care nu făcut un asemenea act procesual de dispoziție.
Prin declarația sa dată în cursul urmăririi penale recunoscut doar că prin vânzarea unora dintre bunurile sustrase din locuința părții civile au obținut suma de 150 lei. Această achiesare parțială a inculpatului, alături de achiesarea totală inculpatului, justifică admiterea în parte acțiunii civile formulate de și obligarea în solidar a celor doi inculpați să îi plătească daune materiale în cuantum de 150 lei.
Cum partea civilă nu a solicitat obligarea la dezdăunare și părinților inculpatului, care era minor la data săvârșirii infracțiunii, Tribunalul, în virtutea principiului disponibilității acțiunii civile, a reținut că nu îi va obliga pe și la plata daunelor materiale în solidar cu fiul lor.
În ceea ce privește critica formulată în apel d partea civilă referitoare la neacordarea de către prima instanță a daunelor morale, Tribunalul a reținut că aceste daune nu puteau fi acordate în condițiile în care nici nu au fost solicitate de partea civilă, iar solicitarea lor pentru prima dată în fața instanței de apel este tardivă.
Având în vedere că partea civilă va fi despăgubită de cei doi inculpați cu suma de bani obținută de aceștia din valorificarea unora dintre bunurile sustrase, măsura confiscării acestei sume de bani nu a fost înlăturată.
Pentru toate aceste motive, Tribunalul în temeiul art. 379 pct.2 lit. Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de inculpatul și de partea civilă, desființat sentința penală nr. 1009/04.04.2007 Judecătoriei Iași în parte, în latură penală, în sensul că a înlăturat dispozițiile de confiscare sumei de 100 lei de la inculpatul și a sumei de 20 lei de la inculpatul și în latură civilă, în sensul că înlăturat dispozițiile de respingere a acțiunii civile formulate de partea civilă.
În rejudecare, Tribunalul, în temeiul art. 14, 346 al.1 Cod procedură penală și art. 998, 999, 1003 Cod civil, a obligat în solidar pe inculpații și să plătească părții civile despăgubiri civile în sumă de 150 lei.
Întrucât inculpații nu au avut nici culpă procesuală cu prilejul soluționării recursurilor, Tribunalul, în temeiul art. 193 al. ultim Cod procedură penală, a respins cererea părții civile de obligare inculpaților la cheltuieli judiciare.
În termenul legal prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile instanței de fond și de apel au fost recurate de partea civilă și criticate ca nelegale și netemeinice.
În latura penală, recurentul a invocat greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, susținând că instanțele nu au ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise relevat de condițiile concrete în care au acționat inculpații și de caracterul continuat al infracțiunii săvârșite, cuantumul pedepselor și modalitățile de executare stabilite nefiind de natură a asigura realizarea scopului instituit de art. 52 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, a susținut că este greșită dispoziția instanței de apel dea obliga inculpații și - la plata sumei de 150 lei, cu titlu de daune materiale în condițiile în care probele administrate în cauză dovedesc că valoarea totală a prejudiciului patrimonial este de 5.000 lei.
A criticat și dispoziția instanței de apel privind înlăturarea răspunderii părinților inculpatului minor, întrucât potrivit art. 1000 alin. 2 Cod civil părinții sunt prezumați a răspunde pentru prejudiciul cauzat de copiii care locuiesc cu ei și pentru a fi absolviți de răspundere trebuiau să facă dovada cerută de art. 1000 alin. 5 Cod civil.
Criticile formulate de partea civilă au vizat și despăgubirile civile solicitate sub forma daunelor morale, considerând că teama și sentimentul de nesiguranță induse familiei sale în urma comiterii faptei de către inculpați justifică acordarea sumei de 1000 lei, cu acest titlu.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale precum și în raport cu dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, constată următoarele:
Din analiza coroborată a materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul el, în baza propriului examen, în mod judicios a stabilit vinovăția inculpaților și - în săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1 -209 alin. 1 lit. "a", "g", "i" Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. "c" Cod penal, respectiv art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. "a", "g", și "i" Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 și urm. Cod penal pentru inculpatul minor.
La stabilirea tratamentului sancționator instanțele au făcut o corectă analiză și o justă evaluare a tuturor datelor privind faptele săvârșite, cât și a elementelor ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, cu respectarea criteriilor stipulate în art. 100 Cod penal și art. 72 Cod penal.
Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptelor comise corelat cu împrejurările de săvârșire a acestora, dar și de buna conduită socială anterioară, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră adoptată de inculpați și starea de sănătate a inculpatului -.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor aplicate inculpaților, pedepse pe care Curtea le apreciază ca răspunzând cerințelor legale, fiind în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă.
Prin urmare, critica formulată de partea civilă -recurentă privind greșita individualizare a pedepselor nu este fondată, în cauză fiind avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei.
Verificând și modul de soluționare a laturii civile, Curtea constată următoarele:
În cauză partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de inculpați respectiv un televizor marca, un televizor marca, un radiocasetofon marca Sony, un pick-up, un magnetofon marca, 5 benzi de magnetofon, un covor, 5 prosoape și articole cosmetice.
Prin declarația dată în cursul primei judecăți, partea civilă a precizat că i-au fost restituite o parte din bunuri, respectiv pick-up, magnetofon, covor și prosoape și a menținut evaluarea pretențiilor sale la sume de 5.000 lei, susținând că bunurile electronice recuperate nu au mai putut fi folosite și nici reparate motivat de lipsa pieselor de schimb necesare repunerii lor în stare de funcționare.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a respins ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de partea civilă, apreciind că deși există achiesarea integrală a inculpatului -, la plata despăgubirilor civile solicitate lipsește o asemenea manifestare de voință din partea inculpatului, iar, depoziția martorului propus de partea civilă pentru dovedirea pretențiilor formulate nu este suficientă pentru a-i fi admisă acțiunea civilă promovată.
La rândul său, instanța de apel a reținut că nu i se poate acorda întreaga despăgubire solicitată întrucât probele administrate nu justifică obligarea inculpaților la plata despăgubirilor materiale integrale.
Pe baza declarației date în cursul urmăririi penale inculpatul din care rezultă că acesta a obținut suma de 150 lei din vânzarea unora dintre bunurile părții vătămate și a manifestării exprese de voință a inculpatului - ce a achiesat la plata pretențiilor civile solicitate, Tribunalul a stabilit despăgubirea datorată de inculpați la sume de 150 lei iar în virtutea principiului disponibilității acțiunii civile a înlăturat răspunderea părinților inculpatului minor -.
Sub aspectul daunelor morale, instanța de apel a constatat că aceste daune nu au fost solicitate în fața primei instanțe, iar, solicitarea lor în apel este tardivă.
Soluția pronunțată de instanța de apel este greșită.
În speță, probele administrate - declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, dovezile de recuperare parțială a prejudiciului și declarațiile date de inculpați au dovedit cu certitudine că inculpații și - au sustras din locuința părții vătămate două televizoare, un radiocasetofon, un pick-up, un magnetofon, 5 benzi de magnetofon, un covor, 5 prosoape și articole cosmetice.
Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești partea vătămată și-a concretizat pretențiile pentru prejudiciul suferit prin infracțiune pe care le-a evaluat la valoarea de 5000 lei, precizând că bunurile electronice recuperate nu mai erau în stare de funcționare, fiind imposibilă repararea lor în lipsa pieselor de schimb necesare.
Susținerile părții vătămate sunt confirmate de procesele -verbale întocmite de organele de poliție cu ocazia restituirii bunurilor, a declarațiilor date de inculpatul - ce a recunoscut sustragerea bunurilor indicate de partea vătămată și faptul că bunurile recuperate au fost ascunse câteva zile în stuful din iaz, dar și de depoziția martorului ce a făcut instanței de fond relatări privind bunurile sustrase din locuința părții vătămate, contravaloarea acestora și imposibilitatea repunerii bunurilor recuperate în stare de funcționare având în vedere mărcile vechi ale aparaturii electronice și lipsa pieselor de schimb necesare.
Având în vedere dispozițiile art. 14 Cod procedură penală și ale art. 998 Cod civil ce prevăd că despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin infracțiune trebuie să constituie o justă și integrală reparare a daunelor ocazionate, precum și probele menționate mai sus, ce susțin cererea de acordare a daunelor materiale în integralitatea lor și dovedesc temeinicia acțiunii civile pronunțate, Curtea constată că se justifică obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei, de 5000 lei, în vederea reparării prejudiciului patrimonial cauzat.
La plata acestor despăgubiri va fi antrenată potrivit art. 1000 alin. 2 Cod civil și răspunderea părinților inculpatului minor -, răspundere bazată pe prezumția neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a îndatoririlor ce le revin față de copii.
Prin urmare, odată dovedit că minorul a săvârșit o faptă ilicită este antrenată răspunderea părinților ce are ca temei această prezumție, dispozițiile legale referitoare la răspunderea părinților corelându-se cu cele din art. 101 Codul familiei ce prevăd că "părinții sunt datori să îngrijească de persoana copilului fiind obligați, între altele, să îngrijească și de "educarea" lui", noțiune mult mai largă decât cea de supraveghere, pe care o include.
Conform art. 1000 alin. ultim Cod civil părinții "sunt apărați de responsabilitate dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil", adică dacă supravegherea copiilor nu a putut fi exercitată dintr-o cauză obiectivă, ce nu le poate fi imputată sau dacă din împrejurările în care fapta a fost săvârșită rezultă că aceasta nu a putut fi împiedicată de ei.
Cum, în speță, nu s-a făcut dovada unei asemenea cauze exoneratoare de răspundere, Curtea va obliga inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata daunelor materiale cuvenită părții civile.
Sub aspectul daunelor morale, instanța de recurs constată că acțiunea civilă promovată de partea civilă a vizat doar acordarea de daune materiale, solicitarea sumei de 1000 lei, cu titlu de daune morale, fiind făcută în apel cu nerespectarea temeiului prevăzut de dispozițiile art. 15 Cod procedură penală.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 38515pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală va fi admis recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 20 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi casată în parte, în latura civilă, în sensul antrenării răspunderii părinților minorului - și al majorării cuantumului despăgubirilor cuvenite părții civile.
Rejudecându-se cauza, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, art. 998 și art. 1000 alin. 2 Cod civil vor fi obligați în solidar inculpații și - -inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și - să plătească părții civile suma de 5000 lei, despăgubiri civile.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului de față vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 20 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o casează în parte, în latură civilă, în sensul antrenării răspunderii părinților minorului în temeiul art. 1000 alin. 2 Cod civil și al majorării cuantumului despăgubirilor cuvenite părții civile.
Rejudecând cauza:
În baza dispozițiilor art. 14 și 346 Cod procedură civilă, art. 998 și art. 1000 alin. 2 Cod civil, obligă inculpații și - în solidar inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și să plătească părții civile suma de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Menține toate celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
06.10.2008
Tribunalul Iași:
-
- -
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu, Anca Ghideanu
