Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 594/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 594/
Ședința publică din data de 27 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă judecător
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu Președinte Secția Penală
JUDECĂTOR 3: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în B,-,. 2,. 3,. 43, împotriva deciziei penale nr. 146 din 10.06.2008 a Tribunalului Brăila.
La apelul nominal a răspuns apelantul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 58/27.10.2008, lipsă fiind intimata parte vătămată Metin.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a declarat recurs împotriva deciziei penale 146/2008 a Tribunalului Brăila și respectiv, împotriva sentinței penale 1042/2007 a Judecătoriei Brăila, nemulțumit fiind de faptul că a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Actul în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului, și la care se referă în mod expres cele două instanțe este actul de depistare, în care se arată că inculpatul a fost găsit într-o moară cu 2 telefoane, un spray, o cartelă și 60 de euro și că a recunoscut că a sustras acele bunuri.
Într-adevăr, inculpatul a fost găsit având bunurile respective asupra sa, dar atunci când a recunoscut că le-a sustras, se afla în stare de ebrietate.
Susține că situația este cu totul alta. Inculpatul a recunoscut că a sustras bunurile respective motivat de faptul că a înlesnit un contact sexual între martora și partea vătămată și i-a fost teamă că va fi acuzat de săvârșirea infracțiunii de proxenetism. Infracțiunea de furt i s-a părut mai puțin gravă decât infracțiunea de proxenetism.
În realitate, inculpatul a primit aceste bunuri de la. La dosar există declarația dată de la Tribunalul Brăila, declarație în care arată că i-a dat bunurile respective lui și apoi nu s-a mai întâlnit cu el.
În motivarea respingerii cererii de achitare se pune accent pe declarația părții vătămate. Solicită să se aibă în vedere că declarația este scrisă în limba română, deși partea vătămată este cetățean, nicăieri nu se face mențiunea că la audiere ar fi participat vreun traducător. Este și o declarație olografă dată de partea vătămată în limba. Consideră că declarația este scrisă probabil de polițist, este semnată de șofer și este pusă ștampila firmei.
Nu crede că partea vătămată a scris toate acele amănunte în declarație, pentru că pe acesta nu o interesa decât recuperarea telefoanelor și a sumei de bani.
Învederează că inculpatul a recunoscut că a sustras bunurile doar în procesul-verbal de depistare, pe care l-a semnat fiind în stare de ebrietate, dar la organele de urmărire penală a arătat exact cum s-au petrecut lucrurile. Și în fața instanțelor de judecată inculpatul a susținut aceleași lucruri pe care le susține astăzi în recurs.
În motivarea hotărârilor instanțele au reținut că inculpatul are antecedente penale. Consideră că trebuie avut în vedere faptul că inculpatul a executat pedepsele pentru faptele respective, că acum este căsătorit, are un copil, a încercat să se schimbe.
Susține că în acest moment există un dubiu confirmat de declarația martorei, iar acest dubiu poate duce instanța la concluzia că nu inculpatul a săvârșit infracțiunea și că se poate dispune achitarea lui în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală.
În subsidiar, în situația în care se va înlătura primul motiv de recurs, solicită să se aprecieze că pedeapsa este exagerat de mare.
Solicită admiterea recursului și să se dispună în consecință.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul este nefondat.
Instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, aceasta stabilindu-se având în vedere declarațiile părții vătămate care susține în mod constant că în momentul în care era cu martora în spatele autotrenului, a trecut în fugă tânărul cu care discutase anterior, adică inculpatul, și verificând ulterior interiorul cabinei, ale cărei uși nu erau asigurate, a constatat că îi lipsesc bunurile. Aceste declarații se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză, în special cu declarațiile martorilor și G, care l-au și observat pe inculpat intrând în cabina autotrenului de unde au sustras bunurile. De asemenea, se coroborează și cu declarațiile martorilor și date în faza urmăririi penale.
Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că fost întrebat dacă recunoaște că s-au găsit bunurile la el, și a spus da, dar nu știe cum s-au schimbat declarațiile ulterior. Susține că nu știe ce s-a întâmplat la poliție.
Consideră că nu trebuie să plătească pentru o faptă pe care nu a comis-
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 1942/11.02.2007 a Judecătoriei Brăila, în baza art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea la data de 26/27.07.2006 a infracțiunii de furt calificat, parte vătămată Metin.
În baza art. 61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1399 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 458/22.12.2002 a Tribunalului Brăila, definitivă la data de 17.12.2002 prin neapelare și s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată Metin nu se constituie parte civilă în procesul penal, întrucât a recuperat în natură prejudiciul ce i s-a produs.
În baza art. 189-191 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare datorate statului din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției către Biroul de Avocați
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 26/27.07.2006, în jurul orelor 2300, în timp ce partea vătămată Metin - cetățean - se afla în cabina autotrenului marca cu număr de înmatriculare 34 19, parcat în zona intersecției dintre străzile - și - -, l-a observat pe inculpatul însoțit de martora.
Inculpatul i-a făcut semn părții vătămate să coboare din mașină, cei doi comunicând cu ajutorul semnelor prin care inculpatul i-a propus părții vătămate să întrețină relații sexuale cu martora, în schimbul sumei de 20 Euro.
Cetățeanul a fost de acord, însă nu i-a dat la acel moment bani inculpatului și s-a îndreptat cu martora în spatele remorcii autotrenului, fără a asigura portiera cabinei.
Partea vătămată Metin nu a inițiat raport sexual cu martora, întrucât la observat pe inculpat că se îndepărta în fugă din zona respectivă, astfel că a verificat interiorul cabinei și a constatat lipsa celor două telefoane mobile, a cartelei, a 60 Euro și a spray-ului.
În acea noapte martorul a sesizat organele de poliție cu privire la săvârșirea unui furt de către o persoană necunoscută din cabina unui autotren parcat pe str. - la intersecția cu str. - -.
La fața locului a fost dirijată o patrulă a poliției, care împreună cu martorii și G l-au depistat pe inculpatul, despre care martorul a relatat că l-a observat intrând în cabina autotrenului marca cu număr de înmatriculare 34, de unde a sustras mai multe bunuri, după care a fugit în curtea societății, unde a fost depistat.
În momentul depistării, inculpatul era îmbrăcat doar cu lenjerie intimă, restul hainelor fiind împăturite și ținute în mână. În urma unui control sumar asupra acestor haine s-au găsit două telefoane mobile (marca Nokia 6100 și My C 2-3), o cartelă telefonică ( cu inscripția TD 1 ), un spray pentru insecte marca "" și șase bancnote de câte 10 Euro fiecare.
Fiind întrebat cu privire la proveniența acestor bunuri, inculpatul a declarat lucrătorilor de poliție, în prezența martorilor și G că le-a sustras dintr-un auto parcat în zona străzilor - - lângă fabrica de confecții "Short".
Acest aspect a fost consemnat în procesul-verbal de depistare ce poartă semnăturile inculpatului și a celor doi martori menționați mai sus.
Mai departe inculpatul i-a condus pe lucrătorii de poliție la locul comiterii faptei, unde partea vătămată Metin și-a recunoscut bunurile ce i-au fost sustrase de către inculpat.
Întrucât și-a recuperat prejudiciul produs, partea vătămată Metin a declarat la urmărirea penală (fila 16 dosar) că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care prin Decizia penală nr. 249/10.09.2007 a Tribunalului Brăilaa fost respins ca tardiv introdus.
Inculpatul a exercitat calea de atac a recursului și Curtea de APEL GALAȚI prein Decizia penală nr. 35/R/18.01.2008 în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală a admis recursul inculpatului împotriva Deciziei penale nr. 249/10.09.2007 a Tribunalului Brăila, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată sub nr-.
Inculpatul și-a motivat apelul susținând că deși s-au găsit asupra sa lucrurile reclamate sustrase, el nu este autorul infracțiunii de furt, ci el a primit acele bunuri de la martora, care nu i-a spus cum au ajuns în posesia sa. A susținut că a avut reprezentarea că poliția îl urmărește pentru proxenetism și nu pentru furt.
Prin Decizia penală nr. 146/10.06.2008, Tribunalul Brăilaa admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința în parte sentința apelată și, în rejudecare, a înlăturat dispozițiile privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza 1 și lit. c din Codul penal.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, în esență, că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în baza probelor administrate în cauză.
S-a reținut însă că în mod nejustificat instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. teza 1 din Codul penal (dreptul de a alege) și de art. 64 lit. c din Codul penal (dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii).
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele invocate în fața instanței de apel, în sensul că bunurile care au fost găsite asupra sa nu le-a sustras de la cetățeanul, ci i-au fost date de martora - fapt pe care l-a ascuns cu prilejul audierii în cursul urmăririi penale, deoarece s-a temut că ar putea fi acuzat de proxenetism.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de inculpat, se constată că în mod corect cele două instanțe au reținut că acesta a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, având în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele fotografice, declarațiile părții vătămate Metin - traduse din limba de interpretul autorizat, declarațiile date în cursul urmăririi penale de către martora și menținute în fața instanței de fond, precum și declarațiile martorilor, G și.
Din coroborarea acestor probe rezultă în mod indubitabil că în noaptea de 26/27.07.2006, inculpatul a sustras mai multe bunuri, în valoare totală de 746,50 lei, aparținând părții vătămate Metin, din cabina unui autotren parcat în loc public - faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e, g din Codul penal.
Împrejurarea că, fiind reaudiată de către instanța de apel, la cererea inculpatului, martora și-a modificat fără o explicație convingătoare declarația, susținând că ea a primit respectivele bunuri de la partea vătămată și le-a încredințat inculpatului, nu este de natură să creeze dubii asupra vinovăției acestuia deoarece noua versiune susținută de martoră nu se coroborează cu niciun mijloc de probă administrat în cauză.
În consecință, criticile formulate de inculpat prin motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a hotărârilor penale recurate, în limitele prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, nu se constată motive care să atragă casarea acestora, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 23.12.1972 în B, CNP -, domiciliat în B,-,. 2,. 3,. 43) împotriva deciziei penale nr. 146/10.06.2008 a Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 1042/11.05.2007 a Judecătoriei Brăila pronunțată în dosarul nr-).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/13.11.2008
Tehnored. /2 ex./04.12.2008
Fond:
Apel -,
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Liviu Herghelegiu, Aurel Burlacu
