Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 60

Ședința publică din data de 22.01.2009

PREȘEDINTE: Cristina Georgescu

JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Aida Liliana Stan Gabriela

: -

Grefier:

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul -., fiul lui si, născut la data de 19.11.1978, domiciliat in Com., sat, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 194/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a admis apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 551/30.06.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, s-a desființat in parte în latură penală sentința atacată, in sensul că s-a redozat pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 211 al.1 cu aplic. art. 37 lit. b, la 3 ani si 4 luni închisoare. Cu aplic. art. 71 si 64 lit. a teza a II-a si lit. b, pe durata executării pedepsei.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat -., personal și asistat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale 8/5.01.2009 eliberată de Baroul Prahova și intimata parte civilă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat pentru recurentul inculpat depune la dosar o dovadă încheiată la data de 22 mai 2007, prin care numitul preda cartea de identitate aparținând numitei și o altă dovadă încheiată la data de 17 mai 2007, prin care aceeași persoană preda un ceas de damă, precum si ordonanță de scoatere de sub urmărire penală si de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din 17.10.2008 dată in dosarul nr. 5808/P/2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău.

Arată de asemenea, că alte cereri nu mai are de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată la rândul său că nu mai are cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.

Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, precum si față de actele și lucrările dosarului, constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul părților in dezbaterea recursului.

Avocat pentru recurentul inculpat, solicită in primul rând, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri si reținerea cauzei spre rejudecare pentru completarea probelor cu audierea martorilor, G și, precum si a părții vătămate, dat fiind faptul că aceștia și-au schimbat declarațiile de mai multe ori pe parcursul procesului penal.

Se solicită completarea probelor, dat fiind faptul că inculpatul nu se face vinovat de fapta reținută in sarcina sa, iar la percheziția corporală a acestuia nu s-a găsit nici un bun al părții vătămate.

Inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată, spunându-i să-i dea cele două telefoane mobile lui, datorită faptului ca avea o datorie mai veche la acesta din urmă, însă nu i-a sustras nici un bun. Mai mult, telefonul mobil al părții vătămate s-a aflat la și nicidecum la inculpat.

Susține că nu inculpatul este autorul faptei pentru care a fost condamnat de instanța de fond.

Intimata parte vătămată, având cuvântul, arată că la momentul când a dat declarație la poliție a fost influențată de organele de poliție si speriată de inculpat. La momentul incidentului, ea venea de la școală si s-a întâlnit cu numitul G, care era împreună cu inculpatul. Inculpatul era beat, avea de sânge pe haine, i-a vorbit urât și a amenințat-o, iar ea i-a dat buletinul si ceasul numitului și nu inculpatului. Precizează de asemenea, că nu ea a fost cea care s-a dus la poliție.

Susține că este de acord să-i fie admis recursul inculpatului și să fie achitat, întrucât nu acesta este autorul faptei.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că inculpatul a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Instanța de fond, după efectuarea probelor a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Instanța de apel, respectiv Tribunalul Buzăua redus pedeapsa aplicată inculpatului la 3 ani si 4 luni închisoare.

Verificând actele și lucrările dosarului efectuate atât în fața instanței, cât si la urmărirea penală se constată că inculpatul a comis fapta de tâlhărie în formă de coautorat si nu ca autor, aceasta reieșind chiar din susținerile părții vătămate de la acest termen de judecată, când a arătat că inculpatul a amenințat-

Pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat si menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca legale si temeinice.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că la momentul incidentului s-a aflat cu și că el nu a făcut altceva decât să-i zică părții vătămate să-i dea telefoanele lui pentru că aceasta avea o datorie la.

Se consideră nevinovat.

CURTEA

Asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința penala nr.551/30.06.2008 pronunțata de Judecătoria Buzău in dosarul nr- s-a dispus:

In baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art.75 lit.c cod penal și art.37 lit.a cod penal a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 22.04.1980 în mun. B, domiciliat în comuna Smeeni, sat Smeeni, județul B, CNP -, cetățean român, studii - 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, recidivist la 5 ani închisoare pentru furtul în formă continuată din 9.02.2007 - 14.05.2007 cu un prejudiciu de 15.696 lei.

În baza art.1/1 al.1 teza a II a din Legea 61/1991 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal condamnat inculpatul la 1 an închisoare pentru portul fără drept al unei arme la data de 15.05.2007.

În baza art.85 al.1 din Legea 13/2007 rap. la art. 208 al.1,2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal a condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru furtul de energie electrică din 15.02.2007 - 26.03.2007.

În baza art.85 al.4 din Legea 13/2007, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal a condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru folosire de instalații electrice clandestine în perioada 15.02.2007 - 26.03.2007.

În baza art.33 - 34 lit. a Cod penal a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art.61 Cod penal a dispus menținerea liberării condiționate din pedeapsa anterioară.

În baza art.88 Cod penal a dispus deducerea din durata pedepsei de executat o zi reținere preventivă la 15.05.2007 și arestul preventiv de la 8.06.2007 la 4.10.2007.

A dispus aplicarea art.71-64 lit. a,b Cod penal pe timpul executării pedepsei.

A respins cererea privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu aceea a arestării preventive a inculpatului G.

În baza art.334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului, din art.211 al.1 și 2/1 lit. c cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, în disp. art.211 al.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod penal, texte în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la4 ani închisoarepentru tâlhăria comisă la 15.05.2007.

În baza art.88 Cod penal a dedus din durata pedepsei de executat timpul reținerii preventive - o zi la 15.05.2007.

A aplicat art.71-64 lit. a,b Cod penal pe timpul executării pedepsei.

In baza art.118 al.1 lit. b Cod penal a confiscat de la inculpat un clește "gură de ", un topor, doi conductori electrici și o țeavă metalică, bunuri aflate în camera de corpuri delicte a IJP.

In baza art.118 al.1 lit. e Cod penal a confiscat de la același inculpat 3500 lei și 750 lei sume cu care părțile vătămate și SC SRL nu s-au constituit părți civile.

A obligat pe inculpatul G la despăgubiri, astfel: 5000

lei către -, 50 lei către (cumpărător), 88 lei către Filiala de Furnizare a energiei electrice Muntenia Nord Agenția B, 960 lei către, 3610 lei către SC SRL, 300 lei către.

A constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate - în sumă de 250 lei a fost acoperit.

A obligat pe inculpatul la 100 lei despăgubiri către.

A obligat pe inculpați la câte 600 lei cheltuieli judiciare din care câte 150 lei onorariu apărător.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate următoarea situație de fapt:

La data de 5 mai 2007 partea vătămată, reprezentant legal al - din Cas esizat Postul de Poliție C că în noaptea de 4/5 mai 2007 persoane nedeterminate i-au sustras din incinta unui magazin diferite bunuri.

Din probele administrate a rezultat că în noaptea menționată inculpatul împreună cu minorul față de care s-a dispus disjungerea urmăririi penale, au pătruns în magazinul asociației familiale prin forțarea ușii de acces și de pe mai multe standuri au sustras diferite bunuri îndeosebi produse cosmetice din gama, bunuri în valoare de 6000 lei pe care le-au transportat la domiciliul inculpatului iar în zilele următoare acesta a remis o parte din bunuri martorei în vederea comercializării, fără ca aceasta să știe că provin din furt.

Acest act infracțional este unul din cele concepute de inculpat încă din luna februarie 2007 când s-a hotărât să sustragă bunuri de la diferite părți vătămate, acte pe care le-a înfăptuit astfel:

În noaptea de 9/10 februarie 2007 inculpatul G s-a deplasat la domiciliul numitei C (în prezent decedată) știind că aceasta nu se află în casă, a pătruns prin escaladare în curte și în casă pe o fereastră neasigurată de unde a sustras un serviciu de cafea, tacâmuri, un receptor portabil de telefon fix, o sticlă cu, obiecte de uz gospodăresc, bunuri în valoare totală de 3500 lei cu care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă deși prejudiciul nu a fost acoperit; în noaptea de 1/2.04.2007 inculpatul a mers la locuința nașului său Valeri de unde a luat cu acceptul acestuia atelajul cu care s-a deplasat la locuința părții vătămate. A pătruns în curtea locuinței prin escaladarea gardului împrejmuitor și dintr-o anexă a sustras 400 kg porumb boabe, pe care l-a transportat cu căruța la locuința lui, porumb pe care o parte l-a comercializat în târg, iar altă parte a folosit-o în gospodăria proprie. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 950 lei c/val. porumb sustras.

În noaptea de 25/26 aprilie 2007 inculpatul împreună cu făptuitorul minor s-a deplasat în localitatea Cîmpeni din comuna județul B, tot cu atelajul nașului său, a pătruns prin efracție în magazinul SC SRL de unde a sustras carne de pui, țigări, băuturi alcoolice, alte bunuri în valoare de 800 lei din care ulterior au fost declarate bunuri în valoare de 50 lei. Pentru diferența de prejudiciu partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În noaptea de 30.04/1.05.2007 inculpatul împreună cu același făptuitor minor au pătruns prin efracție în magazinul SC SRL Banului de unde au sustras băuturi alcoolice, produse alimentare și alte bunuri în valoarea de 3610 lei sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.

În noaptea de 7/8 mai 2007 inculpatul împreună cu același minor a pătruns în locuința părții vătămate prin escaladare și efracție, a sustras un televizor color tip Sport, o pereche de pantofi militari de ceremonie și alte bunuri în valoare de 1036 lei.O parte din bunuri au fost găsite la domiciliul inculpatului și restituie părții vătămate, care pentru prejudiciul neacoperit s-a constituit parte civilă cu suma de 300 lei;

În noaptea de 14/15 mai 2007 inculpatul a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate - de unde a sustras băuturi alcoolice, un aparat de radio și alte bunuri în sumă de 250 lei, bunuri ce au fost recuperate și restituite părții vătămate.

În drept faptele inculpatului astfel reținute și dovedite constituie infracțiunile de furt calificat prev. în art.208 al.1 -209 al.1 lit.a,g, i cod penal cu aplicarea art.41 al.2, art.75 lit.c și 37 lit.a cod penal.

În seara de 15 mai 2007 inculpatul a fost depistat de organele de poliție în timp ce se deplasa pe raza comunei Gherăseni, având asupra sa în mod nejustificat un topor, faptă de constituie infracțiunea prev.în art.1/1 al.1 pct.1 teza a II-a din Legea 61/1991 cu aplicarea art 37 lit.a cod penal.

Începând cu data de 15 februarie 2007 inculpatul și-a racordat locuința cu ajutorul unor conductori electrici direct de la rețeaua de electricitate de interes public ocolind astfel contorul de înregistrare a consumului, iar până la data de 26 martie 2007 produs părții vătămate Filiala de Furnizare a Energiei Electrice Muntenia Nord -Agenția B un prejudiciu de 88 lei fapte ce constituie infracțiunile de furt de energie electrică prev.în art.85 al.1 din Legea 13/2007 rap.la art.208 al.1 și 2 cod penal cu aplicarea art.37 lit.a cod penal și folosirea unei instalații clandestine prev.în art.85 al.4 din Legea 13/2007 cu aplicarea art.37 lit.a cod penal.

În sarcina inculpatului instanța a reținut că în ziua de 15 mai 2007 acesta a pătruns în curtea imobilului proprietatea martorului unde prin acte de violență psihică a deposedat-o pe partea vătămată - de două telefoane mobile și un ceas de mână.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei susținând că aceasta a fost săvârșită de făptuitorul minor.

Susținerea inculpatului a fost respinsă având în vedere declarațiile părții vătămate, ale făptuitorului precum și ale martorilor, și și a proceselor verbale de confruntare dintre inculpat și martori, probe din care rezultă situația de fapt reținută de instanță.

În drept fapta inculpatului constituie infracțiunea de tâlhărie prev.în art.211 al.1 cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod penal și nu cea reținută în rechizitoriu respectiv art.211 al.1,2/1 lit.c cod penal având în vedere că deposedarea părții vătămate nu s-a făcut în incinta casei de locuit ci în curtea locuinței.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie susținând ca nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, solicitând achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c pr.penală.

Tribunalul Buzău prin decizia penală nr. 194/23.10.2008 admis apelul declarat de inculpatul -., împotriva sentinței penale nr.531 din 30.06.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, in dosarul penal nr-, s-a desființat în parte în latură penală sentința atacată s-a redozat pedeapsa aplicată inculpatului în baza art.211 alin.1 Cod pen. cu aplicarea art. 37 lit.b Cod pen. la 3 ani și 4 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod pen. pe durata executării pedepsei.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt si încadrarea juridică a faptei, iar din probele administrate in cauză a rezultat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni,astfel ca în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția acestuia.

S-a reținut ca inculpatul apelant,in ziua de 15.05.2007 a pătruns in curtea imobilului aparținând martorului,unde prin acte de violenta psihica a deposedat-o pe partea vătămata de doua telefoane mobile si un ceas de mână în valoare totală de 130 lei,prejudiciul fiind recuperat parțial.

A mai observat instanța de apel că la individualizarea pedepsei s-au avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 cod penal,însa având in vedere valoarea redusa a prejudiciului cauzat părții vătămate, limitele de pedeapsa prevăzute de lege și gradul de pericol social al faptei, tribunalul a apreciat ca pedeapsa aplicată este prea aspră in raport de gravitatea faptei astfel încât se impune reducerea acesteia spre minimul special prevăzut de lege.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat, arătând că nu a exercitat asupra părții vătămate nici un fel de violență sau amenințări și că bunurile nu i-au fost remise lui, ci numitului, astfel că nu poate fi reținută vinovăția sa, solicitând achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c pr.penală.

Curtea examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție în forma cerută de lege de către inculpat.

Au fost avute astfel în vedere plângerile și declarațiile inițiale ale părții vătămate, declarațiile participantului, depozițiile martorilor, și, procesele verbale de confruntare dintre inculpat și martori.

Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că la data de 15.05.2007 în jurul orelor 15,00, în timp ce se afla în curtea imobilului casă de locuit, proprietatea numitului, inculpatul recurent prin exercitarea de acte de constrângere psihică a deposedat-o pe partea vătămată de două telefoane mobile și un ceas, bunuri în valoare de 130 lei, precum și de actul de identitate pe care îl avea asupra sa.

Încă din cursul urmăririi penale, inculpatul recurent a negat săvârșirea faptei, susținând că partea vătămată ar fi remis aceste bunuri coparticipantului, împreună cu care se afla inculpatul. Însă, apărările inculpatului, sunt contrazise de plângerile și declarațiile inițiale ale părții vătămate, declarațiile participantului, depozițiile martorilor oculari, și, procesele verbale de confruntare dintre inculpat și martori.

În mod judicios prima instanță a constatat că apărările inculpatului, formulate și în cursul cercetării judecătorești, sunt nefondate raportat la mijloacele de probă expuse mai sus, din care rezultă cu certitudine exercitarea de acte de amenințare și constrângere psihică asupra părții vătămate, sub imperiul cărora aceasta a remis inculpatului bunurile menționate precum și actul său de identitate.

În concret, rezultă că la 16.05.2007, deci imediat după incident partea vătămată s-a adresat cu plângere penală Poliției municipiului B, afirmând că inculpatul a deposedat-o prin acte de violență de bunurile sus menționate.

Chiar prin mijloacele de probă administrate rezultă că la data de 15.05.2007, partea vătămată s-a întâlnit pe stradă în localitatea Gherăseni, județ B cu inculpatul care era însoțit și de coparticipantul.

Inculpatul -a cerut părții vătămate să-i remită o sumă de bani ce reprezenta contravaloarea unor produse cosmetice pe care partea vătămată îi luase angajamentul să le distribuie la propunerea inculpatului G, inculpatul afirmând că de fapt aceste bunuri i-ar fi aparținut lui.

Cum partea vătămată a refuzat solicitarea inculpatului și a afirmat că nu a reușit să valorifice toate produsele cosmetice și nici să încaseze banii de la clienți, inculpatul a început să devină din ce în ce mai iritat și a hotărât să meargă împreună cu partea vătămată la domiciliul martorei, unde partea vătămată intenționa să se deplaseze, cu scopul de a încasa banii pe produsele cosmetice.

Ajunși la domiciliul martorei și pătrunzând în curtea locuinței (proprietate numitului ) inculpatul i-a cerut părții vătămate să-i remită drept garanție actul de identitate, cele două telefoane mobile și un ceas, bunuri care să reprezinte o garanție a plății produselor cosmetice.

Întâmpinat fiind de refuzul părții vătămate, inculpatul a manifestat o conduită agresivă verbal împotriva acesteia, fapt confirmat de depozițiile martorilor oculari prezenți.

Starea de temere insuflată părții vătămate, a fost accentuată și de faptul că inculpatul prezenta la acel moment pe abdomen și pe membrele superioare mai multe plăgi tăiate care sângerau, astfel încât în condițiile în care acesta a amenințat partea vătămată cu exercitarea de violențe asupra sa, ținând seama de contextul în care aceste amenințări au fost adresate, este evident că partea vătămată a acceptat să-i remită inculpatului bunurile solicitate doar în urma stării de temere ce i-a fost creată prin atitudinea amenințătoare a inculpatului.

Împrejurarea că ulterior în cursul cercetării judecătorești partea vătămată și-a nuanțat declarațiile încercând să-l exonereze pe inculpat de răspunderea penală și afirmând că de fapt ar fi remis aceste bunuri celuilalt participant prezent și anume, a atras asupra părții vătămate efectuarea de cercetări pentru comitere a infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 Cod penal.

Prin ordonanța nr.5808/P/2007 din 17.10.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, partea vătămată a fost scoasă de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.260 alin.1 cod penal, fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 700 lei constatându-se că atitudinea ulterioară nesinceră a acesteia nu este unicul criteriu și nici cel determinat pentru aprecierea gradului de pericol social al faptei.

Așadar, cum împotriva părții vătămate au fost desfășurate acte de urmărire penală în legătură cu comiterea unei infracțiuni îndreptată împotriva justiției și anume infracțiunea de mărturie mincinoasă, este evident că declarațiile ulterioare ale părții vătămate nu pot sta decât sub semnul neverosimilității, cu atât mai mult cu cât depozițiile martorilor oculari confirmă cele susținute inițial de partea vătămată în plângerea penală, depusă la poliție.

Prin urmare, nici susținerile părții vătămate, din fața instanței de recurs, (potrivit cărora bunurile au fost remise numitului și nu inculpatului), nu pot fi considerate credibile și nici nu pot atrage exonerare a inculpatului de răspundere penală.

Aceasta cu atât mai mult, cu cât, chiar în fața instanței de recurs partea vătămată a descris contextul în care fapta s-a petrecut și a confirmat că inculpatul a exercitat amenințări împotriva sa.

Ca atare, Curtea constată că în mod judicios apărările inculpatului au fost înlăturate de instanțele anterioare, câtă vreme existența faptei și vinovăția acestuia sunt confirmate de toate mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.

Partea vătămată, deși sancționată administrativ, pentru mărturie mincinoasă, nu a putut justifica în mod credibil schimbarea poziției sale procesuale cu atât mai mult cu cât potrivit art.63 pr.penală, probele neavând valoare dinainte stabilită, aprecierea acestora se face prin examinarea și coroborare acestora cu toate mijloacele de probă administrate.

Ori, cum celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, inclusiv plângerea și declarațiile părții vătămate, date în această fază procesuală, confirmă pe deplin existența faptei și vinovăția inculpatului, fără a se aduce dovezi privind exercitarea de acte de constrângere de către organele de cercetare împotriva părții vătămate, așa cum aceasta a susținut, rezultă cu claritate că soluția de condamnare a inculpatului este legală.

Așa fiind Curtea constată ca nefondate criticile inculpatului privind greșita sa condamnare și cum la examinarea din oficiu nu s-au constatat motive de nelegalitate ori netemeinicie, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.

Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -., fiul lui si, născut la data de 19.11.1978, domiciliat in, sat, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 194/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău si sentinței penale nr. 531/30.06.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău.

Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.01.2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Aida Liliana Stan Gabriela

- - - - - -

Grefier,

Red. GC/

2ex/02.02.2009

f-- Jud.

jud. fond

dosar apel - - Tb.

jud. apel ,

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3113/2006

Președinte:Cristina Georgescu
Judecători:Cristina Georgescu, Aida Liliana Stan Gabriela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Ploiesti