Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 62/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.62/R/2010
Ședința publică din 02 februarie 2010
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,fiul lui și, născut la data de 28.12.1987, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.54/A din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea prev. și ped. de art.209 din Codul penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest și asistat de către apărătorul său ales, av., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și părțile responsabile civilmente intimate și, lipsă fiind părțile civile intimate, Autoritatea Tutelară și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu partea civilă intimată, reprezentanta părții civile SC CO O, dovada de îndeplinire a procedurii de citare la adresa din O,-, -7,.21, nu a parvenit la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței și faptul că la dosar s-a depus prin serviciul registratură al instanței răspuns la adresa solicitată la termenul anterior către Penitenciarul Oradea prin care se arată că inculpatul a fost arestat începând cu data de 13.11.2009, după care:
La întrebarea instanței, inculpatul recurent arată că într-adevăr a fost arestat pe teritoriul României la data de 13.11.2009, dată la care a fost încarcerat, i s-a comunicat pentru ce este arestat, dar nu cunoștea numărul hotărârii de condamnare și nici pedeapsa aplicată, știa doar că este vorba despre o faptă minoră.
Instanța pune în discuția părților tardivitatea recusului declarat în cauză de către inculpat.
Avocat arată instanței că inculpatul a fost încarcerat în belgia din data de 7.11.2008, deci data la care s-a pronunțat hotărârea de către Tribunalul Bihor, respectiv 2.03.2009, inculpatul era încarcerat în Belgia. Învederează că raportat la dispozițiile art.363 pct.3 Cod procedură penală, termenul de apel sau de recurs față de inculpații arestați curge de la comunicarea copiei după dispozitivul hotărârii, iar inculpatul fiind încarcerat în Belgia această comunicare nu a fost făcută. Apreciază că recursul este declarat în termen, sens în care solicită a se respinge excepția de tardivitate ridicată de către parchet. Totodată, arată că inculpatul nu avea cum să cunoască această decizie, el fiind de peste 1 an și J încarcerat în Belgia și nu avea cum să știe că poate face recurs împotriva unei hotărâri sau că printr-o hotărâre din România, condamnat la o pedeapsă cu închisoarea. Arată că potrivit art.5 din CEDO în mod expres se prevede că orice inculpat are dreptul de a participa el însuși la judecarea cauzei, iar inculpatul era și minor la data la care s-a judecat cauza la Tribunalul Bihor, astfel că instanța era datoare să facă verificări prin care să constate că inculpatul nu se sustrage de la judecarea cauzei. Apreciază că pentru aspectele arătate, recursul declarat de către inculpat este în termen.
Reprezentantul parchetului susține că recursul declarat de către inculpat este tardiv și ca atare solicită instanței respingerea pe acest temei. Solicită a se constata că odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de fond, a sentinței penale nr.54/2009, autoritățile judiciare române, în speță Judecătoria Oradeaa emis la data de 29.04.2009 un mandat european de arestare tocmai în vederea executării unei pedepse, acesta fiind pus în executare de către autoritățile belgiene la data de 26.06.2009. Explicându-i-se procedura mandatului european în prezența traducătorului și a apărătorului desemnat din oficiu, inculpatului prezent, i se aduce la cunoștință motivul reținerii și motivul arestării pe mandatul european de arestare, sens în care și consimte la predare în vederea executării pedepsei stabilite, deci din data de 26.06.2009 inculpatul avea cunoștință de acest aspect, fiind de acord cu predarea, predare care însă a fost puâțin amânată pentru a-și executa pedeapsa stabilită de autoritățile belgiene, astfel că în data de 3.11.2009 are loc predarea efectivă și fizică și ajunge pe teritoriul României. Însă luând termen limită data de 3.11.2009, odată cu încarcerarea în penitenciar, i se aduce la cunoștință motivul încarcerării, iar copia după hotărâre și mandatul de executare l-a și semnat. Pornind de la data de 3.11.2009, calculul celor 10 zile, solicită a se constata vizavi de data declarării acestuia 2.11.2009, chiar și a unui recurs în termen, sunt depășite cele 10 zile, fiind depășite în mod automatic indiferent de cum s-ar cataloga acest recurs apare ca și tardiv. Pe aceste considerente apreciază că tardivitatea este evidentă.
Avocat, în replică, arată instanței că dispozițiilor art.363 pct.3 Cod procedură penală, arată în mod expres că termenul de apel curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru inculpații arestați și astfel nu se poate susține că recursul este tardiv.
Inculpatul recurent solicită instanței punerea sa în libertate.
Partea responsabilă civilmente intimată arată că inculpatul are un copil de 3 ani pe care nu-l cunoaște și solicită punerea în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.634/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute in rechizitoriu in sarcina inculpatului - minor la data faptei, din 5 infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209. penal, în infracțiunea de furt calificat in forma continuată, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g și i și alin. 2 lit. b penal, cu aplic. art. 99 alin. 3. penal și art. 41 alin. 2, 42. penal.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g și i și alin. 2 lit. b penal, cu aplic. art. 99 alin. 3. penal, art. 109. penal și art. 41 alin. 2, 42. penal, a fost condamnat inculpatul - minor la data faptei, la1 an și 6 luni închisoarecu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a teza II și lit. b penal pe perioada executării.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g și i penal, cu aplic. art. 99 alin. 3. penal și art. 109. penal, a fost condamnat inculpatul - minor la data faptei, la1 an și 6 luni închisoarecu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a teza II și lit. b penal pe perioada executării.
În baza art. 88. penal s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate privind pe inculpatul, timpul reținerii și arestului preventiv din data de 06.12.2005 la 21.07.2006.
În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 998 și urm. civil, au fost obligați inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente, respectiv, cât și, la despăgubiri civile pentru infracțiunile săvârșite în minorat în favoarea părților civile: SC Com SRL, în sumă de 7.000 RON;, în sumă de 500 RON;, în sumă de 1.000 RON;, în sumă de 20 RON; ,. în,-,. 24, jud. B, în sumă de 2.000 EURO.
Toate sumele vor fi actualizate prin aplicare indicelui de inflație la data plății efective
S-a constatat că părțile civile, nu-și mai mențin constituirea de parte civilă ca urmare a recuperării in natură a bunurilor furate, respectiv ca urmare a faptului că nu au suferit pagube materiale.
În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente la câte 1.000 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
1. In seara zilei de 05.12.2005, inculpații minori, in baza unei înțelegeri prealabile, au sustras prin efracție bunuri din autoturismul părții vătămate parcat intr-un loc public. Bunurile au fost abandonate in timp ce inculpații încercau să se sustragă urmării organelor de politie, fiind restituite părții vătămate.
2. În data de 03.12.2004, pe timpul zilei, inculpatul minor a pătruns in cabinetul avocațial in care se desfășurau activitățile curente, de unde a sustras un laptop proprietatea SC Com SRL O, pe care l- vândut cu suma de 200 EURO martorului.
3. În seara zilei de 08.12.2004, împreună cu invinuitul, inculpatul minor a sustras bicicleta părții vătămate, situată într-un loc public.
4. În seara zilei de 22.12.2004, împreună cu învinuitul, inculpatul minor a sustras poșeta părții vătămate, ce conținea buletin de identitate, chei si suma de 70 lei.
5. În noaptea de 27/28.07.2005, inculpatul minor a pătruns prin efracție in sediul SC Internațional SRL de unde a sustras o unitate centrală de calculator, monitor, tastatură și mouse.
6-10. În noaptea de 31.07.-01.08.2005, împreună cu învinuitul, in baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul minor a încercat să pătrundă prin efracție si să sustragă bunuri din autoturismele parcate in locuri publice ale părților vătămate, și, insă nu a reușit, abandonând ideea infracțională. După acest moment împreună, au pătruns prin efracție in autoturismele părților vătămate și, parcate in locuri publice, de unde au sustras bunuri.
11. În data de 23.05.2005, însoțit de învinuiții și, inculpatul minor i-a cerut părții vătămate telefonul mobil al acestuia pentru a efectua un apel si după ce l-a primit a fugit cu el.
12. În noaptea de 03/04.12.2005, împreună cu o persoană neidentificată, inculpatul minor a sustras din torpedoul unui autoturism taxi cu care călătoreau, aparținând părții vătămate, un portmoneul cu bani si carduri bancare. După ce și-a însușit sumele găsite inculpatul a abandonat portmoneul sustras pe acoperișul casei martorului.
Părțile vătămate s-au constituit parte civilă in cauză cu contravaloarea bunurilor sustrase, după cum urmează: SC Com SRL, reprezentată de, cu suma de 7.000 RON;, cu suma de 500 RON;, cu suma de 1.000 RON;, cu suma de 20 RON;, cu suma de 2.000 EURO, iar părțile civile, nu și-au mai menținut constituirea de parte civilă ca urmare a recuperării in natură a bunurilor furate, respectiv ca urmare a faptului că nu au suferit pagube materiale.
Audiați, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor.
Inculpatul minor a arătat că își menține declarațiile formulate in dosarul de urmărire penală și că recunoaște că in seara de 05.12.2005, împreună cu inculpatul minor, forțând cu o foarfece mașinii au sustras din autoturismul părții vătămate câteva sacoșe cu bunuri, fiind alergați și prinși de organele de politiei care au găsit bunurile sustrase asupra lor.
Inculpatul minor a arătat că își menține declarațiile formulate la dosarul de urmărire penală pe care le-a dat de buna voie in prezenta apărătorului, si unde susține că a declarat numai adevărul. Inculpatul recunoaște săvârșirea faptelor de la punctele 2, 4, 9, 10 din rechizitoriu, iar cu privire la fapta nr. 3 arată că a primit bicicleta furată de la numitul si că el doar a vrut să o restituie la partea vătămată, parte care i s-a plâns că bicicleta i-a fost furată. A aratăt că a recunoscut săvârșirea faptei de la punctul 7 din rechizitoriu întrucât ar fi fost forțat de partea vătămată la acest lucru. Inculpatul nu aduce argumente in apărare pentru ca instanța să poată aprecia dacă apărarea se susține, respectiv dacă poate fi primită. Cu privire la fapta 2 recunoscut că a sustras un laptop si că ar dori să despăgubească partea vătămată.
Inculpații regretă săvârșirea faptelor.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpații minori au antecedente penale din perioada minoratului.
Prin ordonanțele din 05.12.2005 inculpații au fost reținuți.
Prin încheierea nr. 62/M/06.12.2005 in dosar nr. 10168/2005 inculpații au fost arestați preventiv.
In privința inculpatului minor măsura arestului preventiv a fost prelungită și ulterior menținută până la data de 21.07.2006.
In privința inculpatului minor măsura arestului preventiv nu a fost prelungită, din dosarul de urmărire penală și din actul de sesizare nerezultând data punerii in libertate.
Prin Încheierea Judecătoriei Oradea din 13.12.2005 in dosar nr. 10396/2005 s-a respins propunerea arestului preventiv privind inculpatul minor, fără să fie comunicată situația inculpatului după acest moment, in condițiile in care prin adresa de înaintarea dosarului la Judecătoria Oradea se înaintează in dublu exemplar rechizitoriul pentru a fi comunicat inculpatului aflat in stare de detenție.
Rezultă așadar, că la data înregistrării dosarului la Judecătoria Oradea - 19.12.2005, doar inculpatul se află în stare de arest preventiv.
Însă, din fișa de cazier judiciar de la fila 142 dosar instanță, s-a evidențiat că prin încheierea nr. 65/M/2005 dosar 10168/2005 inculpatul a fost arestat preventiv la 06.12.2005, fiind pus in libertate la data de 15.01.2006.
Apare evidentă eroarea cu privire la numărul încheierii de arestare, cât și confuzia privind data eliberării care, potrivit fișei de cazier, este ulterioară trimiterii in judecată, devreme ce prin încheierea din 20.12.2005 dată la înregistrarea dosarului la instanță in dosar nr. 10617/2005 - dosar din care s-a disjuns prezenta cauză - s-a dispus in baza art. 300 ind. 1.C.P.P. menținerea arestului preventiv doar in privința inculpatului fără a se face vorbire despre măsura preventivă in cazul celuilalt inculpat.
Întrucât, în ciuda demersurilor efectuate de instanță (caziere judiciare recente), aceste confuzii nu au fost lămurite pe parcursului urmării penale, instanța a dedus durata arestului preventiv doar privind inculpatul.
În ce-l privește pe inculpatul acesta a fost arestat pentru săvârșirea faptelor în perioada 03.12.2004 - 05.12.2005.
Instanța a constatat că pentru faptele 5 și 11 din rechizitoriu - pentru care a fost începută urmărirea penală și care au fost avute în vedere și cu ocazia luării măsurii arestării, fapte săvârșite la datele de 27/28.07.2005 și 23.05.2005, nu există rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică privind minorul, in condițiile in care faptele au fost săvârșite înainte de împlinirea vârstei de 16 ani (minorul a împlinit 16 ani la 02.10.2005).
Potrivit art. 117 alin. 1 teza 2.C.P.P. rap. la art. 48 teza ultimă penal, văzând și prev. art. 99 alin. 2. penal, expertiza medico-legală psihiatrică este obligatorie în ce-l privește pe minorul care a săvârșit faptele înaintea împlinirii vârstei de 16 ani, în scopul stabilirii dacă a săvârșit faptele cu discernământ.
La termenul de judecată din 25.05.2006, verificând regularitatea actului de sesizare a instanței, s-au pus în discuție constatările de mai sus, dispunându-se efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice obligatorii pentru cele două fapte săvârșite înaintea împlinirii vârstei de 16 ani de către inculpatul minor, cu reținerea dosarului pe rolul instanței, avându-se in vedere natura cauzei și celeritatea soluționării acesteia.
În ciuda tuturor demersurilor efectuate, inclusiv prin dispunerea conducerii cu mandat de aducere a inculpatului la Serviciul de Medicină Legală B, inculpatul nu a putut fi prezentat în vederea efectuării expertizei, cauza fiind amânată 8 termene de judecată în acest scop.
În lipsa expertizei medico-legale psihiatrice, instanța a considerat că este împiedicată să soluționeze pe fond prezenta cauză privind cele două fapte, neputând fi dispusă nici o eventuală achitare, nici o eventuală condamnare a inculpatului minor.
Prin urmare cauza a fost disjunsă prin sentința penală 800/2007 din 17.05.2007 pentru cele două fapte și trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea in vederea reluării urmăririi penale si refacerii urmăririi penale in cauza, in ce privește infracțiunile de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i pen. respectiv art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g și i pen. cu aplic art. 99 alin. 2. penal și 33. penal.
Revenind la cauza de față, la termenul de judecată din 24.04.2008 s-a pus in discuție schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute in sarcina inculpatului minor prin actul de sesizare din infracțiunile concurente de furt calificat intr-o infracțiune continuată de furt calificat, fiind respinsă cererea apărătorului inculpaților privind amânarea cauzei pentru a se pronunța cu privire la schimbarea încadrării.
Potrivit art. 333.C.P.P. inculpatul are dreptul să ceară amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea.
In cauza de față însă nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice intr-o altă infracțiune.
Prin urmare nu se aduce nici o vătămare intereselor legale ale inculpatului fiind vorba de aceeași infracțiune de furt calificat, fiind vorba doar de încadrarea juridică reținută de parchet - cu reținerea concursului, respectiv de punerea in discuție a reținerii formei continuate.
Pe parcursul procesului penal inculpatul și-a întemeiat apărarea raportat la întreaga stare de fapt și la toate actele materiale cu privire la care se referă schimbarea pusă in discuție, prin urmare amânarea cauzei pentru ca inculpatul să-și pregătească apărarea din acest motiv, respectiv pentru a se pronunța cu privire la această schimbare de încadrare, ar conduce la amânarea nejustificată a cauzei și la crearea sentimentului de tergiversare a acesteia.
Față de aceste considerente instanța a respins cererea avocatului inculpaților de amânare a cauzei.
Pe fond insă, apărătorul inculpaților a formulat concluzii atât pentru situația reținerii concursului de infracțiuni, cât si pentru situația in care încadrarea juridică va fi schimbată cu reținerea infracțiunii continuate, instanța amânând pronunțarea pentru depunerea concluziilor scrise.
In ciuda amânării repetate a pronunțării, inculpații prin apărător ales nu au înțeles să formuleze concluzii scrise.
La termenul de judecată din 14.07.2006 si din 17.01.2008, cu acceptul părților, au fost audiați martori sub rezerva reaudierii acestora. La termenul de judecată din 24.04.2008 parchetul si inculpații au declarat că nu formulează cereri sau excepții cu privire la acest aspect, deoarece la data audierii, procedura de citare a fost îndeplinită cu părțile cu privire la care au fost audiați martorii. Totodată părțile nu au invocat cereri sau excepții cu privire la celelalte măsuri dispuse pe parcursul cercetării judecătorești.
În ce privește martorii cu privire la care s-a probat in dosarul instanței că nu pot fi prezentați pentru a fi audiați, s-a procedat in conformitate cu art. 327 alin. 3.C.P.P. instanța urmând a ține seama de acestea la judecarea cauzei.
In cauză au fost efectuate evaluări de bunuri și întocmite dovezi de ridicare-restituire.
Faptele săvârșite de inculpatul minor, astfel cum au fost descrise și probate la dosar, de a sustrage bunuri si acte de identitate de la părțile vătămate, din autoturismele sau imobilele acestora, prin efracție, in timpul nopții, in locuri publice, cu sprijinul inculpatului ori a învinuiților, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în forma continuată, în condițiile participației penale, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g și i și alin. 2 lit. b penal, cu aplic. art. 99 alin. 3. penal, art. 109. penal și art. 41 alin. 2, 42. penal.
Fapta săvârșită de inculpatul minor, astfel cum a fost descrisă și probată la dosar, de a sustrage bunuri de la partea vătămată, din autoturismul acestuia, prin efracție, in timpul nopții, in locuri publice, cu sprijinul inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în condițiile participației penale, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g și i penal, cu aplic. art. 99 alin. 3. penal și art. 109. penal.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere atitudinea acestora, de recunoaștere a faptelor, cu rezerva apărărilor întemeiate pe aprecierile subiective ale fiecăruia, gradul de pericol social al faptelor, valoarea prejudiciului cauzat părților vătămate și faptul că acesta s-a recuperat parțial în natură, dar și faptul că aceștia au antecedente penale din perioada minoratului, instanța apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu executare în penitenciar, limitele pedepselor fiind redus la Față de considerentele prezentei s-a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante in favoarea inculpaților.
Instanța a ținut seama pe latura civilă de poziția părților civile care au formulat si menținut constituirea ca parte civilă, respectiv de poziția părților civile care nu și-au mai menținut constituirea de parte civilă ca urmare a recuperării in natură a bunurilor furate, respectiv ca urmare a faptului că nu au suferit pagube materiale, urmând a-i obliga in solidar pe inculpați cu părțile responsabile civilmente.
În baza art. 334.C.P.P. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute in rechizitoriu in sarcina inculpatului - minor la data faptei, din 5 infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209. penal, în infracțiunea de furt calificat in forma continuată, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g și i și alin. 2 lit. b penal, cu aplic. art. 99 alin. 3. penal și art. 41 alin. 2, 42. penal.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g și i și alin. 2 lit. b penal, cu aplic. art. 99 alin. 3. penal, art. 109. penal și art. 41 alin. 2, 42. penal, a condamnat pe inculpatul - minor la data faptei, la1 an și 6 luni închisoarecu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a teza II și lit. b penal pe perioada executării.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g și i penal, cu aplic. art. 99 alin. 3. penal și art. 109. penal, a condamnat pe inculpatul - minor la data faptei, la1 an și 6 luni închisoarecu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a teza II și lit. b penal pe perioada executării.
În baza art. 88. penal a scăzut din durata pedepsei inchisorii pronunțate privind pe inculpatul, timpul reținerii și arestului preventiv din data de 06.12.2005 la 21.07.2006.
În baza art. 14.C.P.P. rap. la art. 998 și urm. civ. a obligat pe inculpați în solidar cu părțile responsabile civilmente, respectiv, cât și, la despăgubiri civile pentru infracțiunile săvârșite în minorat în favoarea părților civile: SC Com SRL, reprezentată de, în sumă de 7.000 RON;, în sumă de 500 RON;, în sumă de 1.000 RON;, în sumă de 20 RO, toate sumele vor fi actualizate prin aplicare indicelui de inflație la data plății efective și, în sumă de 2.000 EURO.
A constatat că părțile civile, nu și-au mai menținut constituirea de parte civilă ca urmare a recuperării in natură a bunurilor furate, respectiv ca urmare a faptului că nu au suferit pagube materiale.
În baza art. 191.C.P.P. a obligat inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente la câte 1.000 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații și, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelante, iar în rejudecarea cauzei, inculpatul, solicită a se reține prevederile articolului 74 litera a și c cod penal cu articolul 76 litera d și pe cale de consecință reducerea pedepsei sub minimul special. Arată că, hotărârea primei instanțe este nelegală, având în vedere că în motivare se face referire la circumstanțele judiciare facultative, respectivă că nu are antecedente penale, că a recunoscut fapta pe care o regretă, însă la individualizarea pedepsei nu au fost reținute aceste circumstanțe. Consideră că prevederile articolului 74 litera a și c pot fi reținute, cu aplicarea art.99 aliniatul 2 cod penal și in consecința este posibila diminuarea pedepsei sub minimul special.
Inculpatul a solicitat ca în urma reaprecierii probelor sa se procedeze la reducerea pedepsei. A solicitat a se avea în vedere persoana sa,respectiv ca a fost minor la data săvârșirii infracțiunii, fiind la prima tangență cu legea penală, a se lua în considerare dezvoltarea sa psihică la dat comiterii infracțiunii, considerând că se pot reține circumstanțe atenuante, având în vedere că prejudiciul a fost recuperat parțial si recunoscut comiterea faptelor.
Prin decizia penală nr.54/A din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 2 lit.a Cod procedură penală, s-au admis apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 634 din 22.05.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost desființată în sensul că s-a reformat dispoziția de aplicare pedepsei accesorii inculpaților în sensul că interzice inculpaților drepturile prev. de art. 64.lit.a teza a II - și lit.b cod penal pe durata executării pedepsei, însă cu începere de la împlinirea vârstei majoratului de către inculpați, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a virat în favoarea Baroului B suma de 100 RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat conform delegației 4089/18.08.2008, iar cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, ce constau în declarație parte vătămată, procese verbale de cercetare la fața locului, procese verbale de reconstituire, depoziții de martori asistenți și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului si ale inculpatului,audiat doar in fata primei instanțe, demonstrând cu certitudine că:
1. In seara zilei de 05.12.2005, inculpații minori, in baza unei înțelegeri prealabile, au sustras prin efracție bunuri din autoturismul părții vătămate parcat intr-un loc public. Bunurile au fost abandonate in timp ce inculpații încercau să se sustragă urmării organelor de politie, fiind restituite părții vătămate.
2. În data de 03.12.2004, pe timpul zilei, inculpatul minor a pătruns in cabinetul avocațial in care se desfășurau activitățile curente, de unde a sustras un laptop proprietatea SC Com SRL O, pe care l- vândut cu suma de 200 EURO martorului.
3. În seara zilei de 08.12.2004, împreună cu invinuitul, inculpatul minor a sustras bicicleta părții vătămate, situată într-un loc public.
4. În seara zilei de 22.12.2004, împreună cu învinuitul, inculpatul minor a sustras poșeta părții vătămate, ce conținea buletin de identitate, chei si suma de 70 lei.
5. În noaptea de 27/28.07.2005, inculpatul minor a pătruns prin efracție in sediul SC Internațional SRL de unde a sustras o unitate centrală de calculator, monitor, tastatură și mouse.
6-10. În noaptea de 31.07.-01.08.2005, împreună cu învinuitul, in baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul minor a încercat să pătrundă prin efracție si să sustragă bunuri din autoturismele parcate in locuri publice ale părților vătămate, și, insă nu a reușit, abandonând ideea infracțională. După acest moment împreună, au pătruns prin efracție in autoturismele părților vătămate și, parcate in locuri publice, de unde au sustras bunuri.
11. În data de 23.05.2005, însoțit de învinuiții și, inculpatul minor i-a cerut părții vătămate telefonul mobil al acestuia pentru a efectua un apel si după ce l-a primit a fugit cu el.
12. În noaptea de 03/04.12.2005, împreună cu o persoană neidentificată, inculpatul minor a sustras din torpedoul unui autoturism taxi cu care călătoreau, aparținând părții vătămate, un portmoneul cu bani si carduri bancare. După ce și-a însușit sumele găsite inculpatul a abandonat portmoneul sustras pe acoperișul casei martorului.
Sub aspect probator, s-a menționat că deși la baza probării faptelor stă cu rol însemnat declarația de recunoaștere a inculpaților,in mod special raportat la dovedirea împrejurării privind persoana autorilor faptelor, aceasta îndeplinește condiția coroborării impusă de articolul 69 respectiv C.P.P. se coroborează nu numai cu procesele verbale de recunoaștere și depozițiile martorilor asistenți, care derivă din această recunoaștere a inculpaților, ci se coroborează și cu declarațiile părților vătămate, fiind relevate aspecte identice asupra bunurilor sustrase.
Deși ambii inculpați în faza de urmărire penală au recunoscut săvârșirea acestor fapte iar cu ocazia reconstituirilor au indicat locul și modul de acțiune, atitudine manifestată și în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță,iar inculpatul și în fața instanței de apel, apreciem că solicitarea acestora de reducere a pedepsei aplicate este nefondată. Pedeapsa aplicată de instanța de fond este corect individualizată, fiind valorificate corect prevederile art. 72, aceasta având în vedere elementele pozitive la care inculpații au făcut trimitere în această cerere, respectiv atitudinea de sinceritate și cooperare cu organul judiciar. Instanța de fond în mod just a avut în vedere și celelalte criterii stabilite de lege în această materie, respectiv circumstanțele reale ale comiterii faptei, pe timp de noapte și prin efracție, prejudiciul mare nerecuperat integral, numărul mare de infracțiuni, cât și perseverența infracțională a inculpaților care în antecedența lor penală, însumează condamnări pentru fapte de același gen.
Față de aceste elemente sunt corect proporționalitate pedepsele aplicate nefiind obligata instanța de fond să rețină cu titlu de circumstanțe atenuante judiciare, împrejurările privind sinceritatea inculpaților si vârsta acestora la data comiterii faptelor,acestea fiind valorificate just in sensul adoptării unei pedepse mai blânde. Instanța de fond a reținut corect multitudinea de acte infracționale si trecutul infracțional al inculpaților care deși sunt persoane tinere au mai multe condamnări din minorat,si a acordat in mod just valoare preponderenta acestor elemente in cadrul individualizării pedepselor aplicate.
Având in vedere insă, decizia nr.51/4.06.2007 ÎCCJ pronunțată într-un recurs în interesul legii, instanța de apel a reformat dispoziția instanței de fond de aplicare a pedepsei accesorii inculpaților în sensul că a interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II - și lit.b cod penal pe durata executării pedepsei, însă cu începere de la împlinirea vârstei majoratului de către inculpați. S-au menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate
Din fondurile Ministerului Justiției s-a virat în favoarea Baroului B suma de 100 RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat conform delegației 4089/18.08.2008, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei instanței de apel, a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, dar fără a invoca în mod expres vreun motiv în susținerea căii de atac.
La termenul de judecată din 02.02.2010, Curtea a pus în discuția părților tardivitatea căii de atac declarată de către inculpat.
Instanța de recurs reține că inculpatul a fost arestat începând cu data de 13.11.2009 și depus în O iar ulterior a fost transferat în custodia Penitenciarului Satu Mare la data de 7 ianuarie 2010.
Inculpatul a fost arestat de către autoritățile Regatului de - Belgia, existând la dosar un certificat de detenție emis de penitenciarul rezultând că începând cu data de 06.11.2008 s-a aflat în custodia acestei unități de detenție.
La data de 29.04.2009 autoritățile române au emis pe seama inculpatului un mandat european de arestare, acesta fiind executat de autoritățile belgiene la data de 26.06.2009. Cu acea ocazie, inculpatului i s-a explicat procedura mandatului european de arestare în prezența unui traducător și i se aduce la cunoștință motivul reținerii și al arestării în baza mandatului respectiv.
Recurentul a consimțit la predare care are loc în mod efectiv la data de 3.11.2009 când ajunge pe teritoriul României în custodia autorităților, respectiv a Penitenciarului Oradea.
La data de 2.12.2009 inculpatul declară recurs împotriva deciziei penale nr.54/A/2009 a Tribunalului Bihor depășind termenul de 10 zile prevăzut de lege referitor la calea de atac.
Chiar luând în calcul atacarea deciziei în cele 10 zile ale termenului care ar curge ulterior momentului depunerii în penitenciar, se constată depășirea acestuia și în consecință, recursul inculpatului va fi respins ca tardiv.
Va fi obligat recurentul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală,
RESPINGEca tardiv recursul penal declarat de inculpatul, născut la 28.12.1987, deținut în Penitenciarul Satu Mare, împotriva deciziei penale nr.54/A din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Constată că inculpatul este arestat din data de 13.11.2009.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 2 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
NOTĂ:
Prin încheierea penală dată în Camera de consiliu din data de 05 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a dispus în baza art.195 din Codul d e procedură penală, îndreptarea erorii materiale evident strecurată în minuta deciziei penale nr.62/R din 02 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea și s-a înlocuit aliniatul "Constată că inculpatul este arestat din data de 13.11.2009" cu următorul aliniat: "Constată că inculpatul este arestat din data de 16.06.2009, ora 13,10".
red.dec.- /08.02.2010
jud.apel,
jud.fond
tehnored.2ex./08.02.2010
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela
