Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.29/R/2010
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,fiul lui și, născut la data de 2 februarie 1946, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest și asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av., în baza împuternicirii avocațiale nr.109 emisă la data de 20.01.2010 de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpatul recurent depune la dosarul cauzei memoriu în care inserează că dorește să fie cercetat în stare de libertate pentru că nu există pericol că s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească, are o vârstă înaintată și apreciază că nu sunt probe împotriva lui.
Doamna judecător declară oral că înțelege să se abțină de la soluționarea prezentei cauze întrucât a făcut parte din compunerea completului de judecată care a pronunțat decizia penală nr.36/A din 24.03.2009 a Curții de Apel Oradea în ceea ce-l privește pe inculpat.
După soluționarea incidentului procedural, respectiv a admiterii cererii de abținere formulată de către doamna judecător, prin încheierea dată în ședință secretă s-a dispus în baza art.98 alin.7 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești ca compunerea completului de judecată să se realizeze prin includerea primului judecător aflat pe planificarea de permanență din perioada 18.01 - 24.01.2010, respectiv a domnlui judecător - -.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului declarat de către inculpat.
Apărătorul numit din oficiu pentru inculpatul recurent arată instanței că susține recursul astfel cum a fost formulat și solicită admiterea acestuia cu motivarea că procesul penal poate continua și cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat întrucât nu au survenit elemente care să conducă la modificarea temeiurilor arestării în raport și de fapta reținută în sarcina inculpatului respectiv omor și ținând seama de cercetarea judecătorească ce continuă la fond solicită respingerea recursului.
Inculpatul recurent solicită instanței punerea sa în libertate întrucât este nevinovat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, născut la data de 02.02.1946 în com. județul B, CNP -, fiul lui și, deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea penală nr.6/2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.7/12 februarie 2007.
Pentru a pronunța această încheiere, ribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile în materie, în cauză fiind incidente disp. art. 143 și art. 148 al.1 lit. f Cod procedură penală existând indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală raportat la mijloacele de probă existente la dosarul cauzei. Pe de altă parte, inculpatul este învinuit de comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din gravitatea faptei comise respectiv, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, văzând stadiul procesului, având în vedere și scopul măsurii preventive, în baza disp. art. 300/2 combinat cu art.160/b al.3 Cod procedură penală și cu referire la prev.art.23 al.4/2 din Constituția României și disp.art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și să fie cercetat în stare de libertate pentru că nu există pericol că s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească, are o vârstă înaintată și apreciază că nu sunt probe împotriva lui.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se analizează din oficiu, instanța constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
În mod legal și temeinic prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului pe motiv că temeiurile care au stat la baza luării acesteia nu s-au modificat, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din gravitatea faptei reținute în sarcina sa, respectiv din circumstanțele reale în care s-ar fi comis aceasta.
În legătură cu aspectul invocat de inculpat în sensul că nu există probe împotriva sa, instanța are în vedere art.148 raportat C.P.P. la art.143 alin.1 C.P.P. potrivit căruia măsura arestării preventive poate fi luată împotriva unei persoane dacă există probe sau indicii temeinice să s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Ca atare, și existența indiciilor temeinice poate să stea la baza emiterii unui mandat de arestare preventivă împotriva unei persoane bănuite de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, ținându-se seama de întregul probatoriu care se regăsește la dosarul cauzei.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent,împotriva încheierii penale din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent,fiul lui și, născut la data de 2 februarie 1946, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fodnul Ministerului Justiției și Libertăților.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /
jud.fond
tehnored.3ex./1.02.2010
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Pușcaș Mircea, Rus Claudia
