Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 621/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.621
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul împotriva deciziei penale nr.205/A/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul recurentului - inculpat, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei penale recurate și pe fond pronunțarea unei hotărâri legale. Invocă greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza II și lit.b Cp la infracțiunea de raport sexual cu o minoră, prev. de art.198 al.1 Cp, cu reținerea art.74 lit.c și 76 lit. Precizează că în conformitate cu dispozițiile art.65 al.1 Cp, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor poate fi aplicată dacă pedeapsa stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că față de gravitatea infracțiunii și persoana infractorului se impune aplicarea acesteia, or în cauză s-a aplicat o pedeapsă de un an și nu se impunea aplicarea pedepsei complementare.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei tribunalului și menținerea hotărârii instanței de fond - Judecătoria Bacău, prin care s-a dispus achitarea inculpatului. Arată că în cauză se impunea achitarea inculpatului pentru modalitatea în care s-au săvârșit acele infracțiuni. Față de dezvoltarea psihică a inculpatului, modalitatea de săvârșire a faptei, partea vătămată consimțind la întreținerea de raport sexual cu inculpatul, soluția care se impunea era de achitare. Cu privire la infracțiunea de furt se impune soluția de achitare, precizând că inculpatul a luat telefonul pentru a da un mesaj. Este de acord cu recursul declarat de parchet.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.2567 din 03.12.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art.11 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.1Cod procedură penală, achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la 14.03.1988 în municipiul B, județul B, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în B,-, județul B, CNP - -, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
1) furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e,g Cod penal;
2) raport sexual cu un minor prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal.
În temeiul art.181Cod penal raportat la art.91 alin.1 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art.14, 346 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1300 lei către partea vătămată cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art.189 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei către avocat cu titlu de onorariu avocat din oficiu.
În temeiul art.192 alin.1 pct.1 lit.d Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 29.11.2006, numitul a sesizat prin plângere organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului B, faptul că în seara zilei de 28.11.2006 fiul său, a fost deposedat de un telefon mobil marca Samsung de către inculpatul.
Ca urmare a cercetărilor efectuate s-a stabilit faptul că, la data de 28.11.2006, în jurul orelor 18,00, partea vătămată în timp ce se afla în fața școlii " " din municipiul Baf ost oprit de către inculpatul care i-a solicitat telefonul mobil pentru a da un mesaj. Astfel, inculpatul profitând de starea de neatenție a părții vătămate a luat telefonul mobil și a fugit de la locul faptei, deplasându-se în aceeași zi la SC" " din municipiul B unde a vândut telefonul sustras numitului Bogdan contra sumei de 70 lei și a unui telefon mobil Nokia, fără a-i spune acestuia proveniența reală a bunului.
Cu ocazia audierii lui Bogdan, acesta a arătat faptul că, a vândut telefonul unei persoane necunoscute contra sumei de 300 lei, deoarece nu avea o baterie performantă.
Cu ocazia audierii inculpatului, acesta a recunoscut și regretat fapta comisă.
Cu ocazia audierii părții vătămate acesta a arătat faptul că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 1200 lei, reprezentând contravaloarea telefonului sustras.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului de a sustrage părții vătămate un telefon mobil marca Samsung, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.e,g Cod penal.
Mijloace de probă: plângere și declarație parte vătămată; declarații învinuit; declarații martori Bogdan,.
La data de 20.01.2007, minora din municipiul B, născută la data de 9.05.1993 a formulat plângere penală împotriva inculpatului arătând faptul că aceasta a fost victima unei infracțiuni de viol.
Prima fază a cercetărilor, potrivit declarației acesteia a scos în evidență faptul că în seara zilei de 19.01.2007, în jurul orelor 19,30 ar fi acostată de doi tineri care prin acte de violență ar fi întreținut cu ea raporturi sexuale normale, în spatele garajului nr. 3641 pe dintre blocurile 2 și 4 de pe strada - din municipiul
Ulterior, partea vătămată a revenit asupra celor relatate anterior și a arătat faptul că aceasta a fost agresată sexual de un tânăr pe care-l cunoștea indicându-l pe inculpatul în vârstă de 18 ani și care este membru al anturajului comun, cerc de tineri frecventat de altfel și de partea vătămată.
Din cuprinsul cercetărilor efectuate în cauză a rezultat faptul că în noaptea zilei de 19.01.2007, în jurul orelor 17,00, minora a luat din locuința sa o sticlă cu gin și s-a deplasat pe str.- unde s-a întâlnit cu un cerc de prieteni printre care se afla și inculpatul.
Aici toți tinerii au consumat această sticlă cu gin, precum și o sticlă cu 2 de bere cumpărată tot de partea vătămată.
După ce au consumat băuturi alcoolice, inculpatul i-a solicitat părții vătămate să-l însoțească în curtea Liceului, pentru a întreține raporturi sexuale.
Minora a fost de acord, iar cei doi tineri s-au deplasat pe marginea terenului de fotbal al liceului, unde s-au așezat pe iarbă și după ce s-au dezbrăcat au întreținut un raport sexual normal.
La un moment dat, la fața locului a apărut o persoană, probabil paznicul liceului cu care inculpatul a discutat.
În tot acest timp, minora nu a schițat nici un gest prin care să sugereze că ar avea nevoie de ajutor sau să încerce să scape fugind.
L-a însoțit apoi pe inculpat în punctul unde consumase anterior băuturi alcoolice, dar au constatat faptul că ceilalți membri ai grupului părăsiseră zona.
Pentru aceste motive, inculpatul și partea vătămată au întreținut din nou relații sexuale normale, după care s-au despărțit.
Plângerea părții vătămate privind săvârșirea infracțiunii de viol nu s-a probat în nici un fel.
Declarația acesteia este inconsecventă, iar potrivit materialului probator administrat în cauză, a rezultat faptul că inculpatul nu a exercitat acte de amenințare sau alte violențe asupra acesteia pentru aod etermina să întrețină raporturi sexuale cu el.
Mai mult decât atât, la data de 13.01.2007 și 19.01.2007, cei doi au mai întreținut relații sexuale, dar în nici una din cele două împrejurări nu au fost exercitate violențe de către inculpat.
Relevant în acest sens, este și concluzia raportului medico-legal de constatare nr.203/22.01.2007, potrivit căreia minora nu prezintă urme de violențe pe suprafața corpului.
În urma recoltării de probe din secreția vaginală s-a constatat la data examinării, mai precis 22.01.2007, prezența spermatozoizilor.
Acest lucru pledează pentru un raport sexual recent și care se coroborează cu declarația inculpatului care recunoaște acest lucru.
În momentul în care inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu această minoră cunoștea faptul că partea vătămată nu împlinise 15 ani, fiind elevă în clasa a VII-a.
Vinovăția inculpatului s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: plângerea formulată de către - mama minorei, declarații parte vătămată; constatare medico-legală; declarații martori, recunoaștere inculpat.
Fapta inculpatului de a întreține relații sexuale cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani, cunoscând că este elevă în clasa a VII-a, constituie infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.17 Cod penal infracțiunea este fapta socială care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. În ceea ce privește pericolul social, în conformitate cu dispozițiile art.18 Cod penal, acesta are în vedere orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile apărate de legea penală și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
În baza art.181Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă unei dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Pentru ca o pedeapsă să-și atingă scopul preventiv, ea trebuie să fie astfel aleasă și dozată încât, prin fiecare din funcțiile ei să realizeze un efect preventiv maxim. Individualizarea legală se face prin stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune în raport de gradul de pericol social abstract de faptei, ținând cont de importanța valorii sociale lezate și de gravitatea vătămării la care e supusă acesta, dar individualizarea judecătorească se face post delictum de instanța judecătorească și constă în adecvarea pedepsei la o anumită faptă concretă și la un infractor care trebuie reeducat.
Este de necontestat faptul că o pedeapsă de același gen și cuantum nu produce același efect educativ asupra tuturor infractorilor, instanța fiind datoare să țină seama de elementele care caracterizează persoana infractorului: starea psihofizică a acestuia, mediul în care s-a dezvoltat și trăiește, comportarea sa înainte și după săvârșirea infracțiunii, modul în care individul este perceput de societate.
În speță, inculpatul, a avut o conduită bună în societate înainte de săvârșirea infracțiunii, acesta nemaiavând de a face cu rigorile legii, nu prezintă pericol social prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde. Astfel, din întreg probatoriul rezultă că acesta are studii superioare.
La determinarea cauzei și condițiilor care au dus la săvârșirea faptei nu au stat manifestări negative ale inculpatului care să genereze ideea că există manifestări antropologice, fizico-logice, psihologice, etc. care să conducă la ideea că acesta nu poate fi resocializat decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, chiar și în condițiile în care s-ar aplica dispozițiile art.81 Cod penal.
Chiar dacă inculpatul posedă antecedente penale în minoritate ce sunt de natură să atragă revocarea beneficiului suspendării condiționate, instanța în raport de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de pericolul social concret, de faptul că inculpatul s-a prezentat în fața instanței și a dat dovadă de regret cu privire la faptele săvârșite, a apreciat că îndreptarea inculpatului nu poate avea loc în mediu penitenciar, dimpotrivă ar avea consecințe mult mai grave asupra comportamentului inculpatului, asupra viitorului acestuia și îl va împinge către un comportament infracțional și în consecință, în temeiul art.11 pct.2 lit.a și al art.10 lit.1cu art.181Cod penal, a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilo0r reținute în sarcina sa întrucât acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.
S-a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatului, avându-se în vedere că faptele comise de către acesta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.205/A/17.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr penală s-a admis apelul formulat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂUîmpotriva sentinței penale nr. 2567/ 03 2007a JUDECĂTORIEI BACĂU, pronunțată în dosar nr- cu privire la latura penală a cauzei
S-a desființat sentința apelată sub aspectul arătat, s-a reținut cauza spre rejudecare și in consecință a fost condamnat inculpatul - cu date de stare civilă cunoscute - pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- furt calificat prev. de art. 208 alin 1 - 209 alin 1 lit e, g cu art. 74 lit c și 76 lit c cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- raport sexual cu un minor prev. de art. 198 alin 1 cu art. 74 lit c și 76 lit c cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin 1 lit. a teza a II- a și lit b Cod penal;
În baza art. 33 lit a și art. 34 lit.b cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin 1 lit. a teza a II- a și lit b Cod penal;
Pedeapsă rezultantă:1 an închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin 1 lit. a teza a II- a și lit b Cod penal;
În baza art. 83 cod penal s-a revocat măsura suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340/ 20. 07 2008 tribunalului Bacău definitivă prin neapelare la 01. 08 2006 și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză;
Pedeapsă de executat: 1 an și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin 1 lit. a teza a II- a și lit b Cod penal;
În baza art. 71 cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 alin 1 lit. a teza a II- a și lit b Cod penal;
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză, pe baza cărora în mod corect a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului, însă a apreciat greșit faptele acestuia de a sustrage un telefon mobil de la partea vătămată și de a întreține relații sexuale cu partea vătămată, care nu împlinise vârsta de 15 ani, cunoscând că aceasta este elevă în clasa a VII-a, sunt lipsite în mod vădit de importanță.
Potrivit art.18/1 alin.1 din Codul penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și conținutul ei concret, fiind lipsit în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În aprecierea gradului de pericol social trebuie să se țină seama, potrivit al.2 al aceluiași articol, de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță nu era cazul a se face aplicarea art.18/1 din din Cod Penal examinarea lucrărilor dosarului rezultând că faptele săvârșite de inculpat prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Actul sexual cu un minor este, prin natura sa, o infracțiune cu grad ridicat de pericol social, obiectul social vizând relațiile sociale referitoare la libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei care nu a împlinit vârsta de 15 ani. Aceste relații sociale obligă la abținerea tuturor de la acte sexuale cu o persoană mai mică de 15 ani a acelora care, în virtutea calității lor speciale au un ascendent asupra unei asemenea persoane. Nevalabilitatea consimțământului la act sexual echivalează cu lipsa acestui consimțământ, ceea ce face ca fapta să încalce libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei.
Referitor la modul și mijloacele de săvârșire a faptei de furt calificat este de reținut că inculpatul a luat telefonul mobil părții vătămate pentru a da un mesaj, însă profitând de neatenția acestuia a fugit și în aceeași zi a vândut telefonul unei alte persoane contra sumei de 70 lei și a unui telefon mobil Nokia, ceea ce depășește semnificația unei fapte lipsite în mod vădit de importanță.
Împrejurările menționate vădesc existența pericolului social al faptelor și făptuitorului, ceea ce caracterizează faptele comise ca infracțiuni, atitudinea sinceră a inculpatului și conduita sa în societate înainte de săvârșirea infracțiunilor, nefiind de natură să ducă la o altă concluzie.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e,g din și Cod Penal art.198 alin.1 din Cod Penal, texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea.
Fiind stabilită vinovăția inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia urmând a se ține seama la individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse în art.72 din Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, condițiile și împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile, urmarea produsă, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care a avut o poziție sinceră pe parcursul procesului penal și a mai cunoscut rigorile legii penale, fiind condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare prin sentința penală nr.340/2006 pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.211 alin.1,2 lit.c și al.2/1 lit.a din cu Cod Penal art.99 din
Cod PenalFață de datele cauzei s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai cu executare în regim de detenție.
Având în vedere că inculpatul a comis faptele în interiorul termenului de încercare stabilit prin sentința penală 340/2006, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală mai sus menționată, pedeapsă care urmează a fi executată alături de pedeapsa aplicată în cauză.
În favoarea inculpatului s-au reținut și circumstanțe atenuante prev.de art.74 din Cod Penal, avându-se în vedere poziția sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b din Codul penal.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul.
Parchetul a criticat decizia pentru nelegalitate constând în greșita aplicare a pedepsei complementare în condițiile în care pedeapsa principală este de 1 an închisoare.
În cererea de recurs inculpatul a solicitat "recalcularea" pedepsei, iar oral cu ocazia dezbaterilor a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței primei instanțe.
Verificând decizia pe baua motivelor invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de art.3859al.3 CPP, Curtea constată că recursurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune:
Atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului.
În ce privește evaluarea gradului de pericol social concret, în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.181Cp.
Potrivit art.181al.1 Cp, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit alineatului 2, la stabilirea în concret a gradului e pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorilor.
Instanța de apel a făcut o corectă evaluare a pericolului social, deoarece atât fapta de furt cât și cea de raport sexual cu un minor prezintă gradul de pericol social al infracțiunii respective, având în vedere printre altele că părțile vătămate erau minori în vârstă de 13 ani, inculpatul profitând de lipsa de experiență a acestora și de posibilitățile reduse ale acestora de a se împotrivi acțiunii inculpatului.
În același timp, este de remarcat că datele privind persoana inculpatului dovedesc că și anterior acesta a intrat în conflict cu legea penală, din înscrisurile depuse în cauză rezultând că a fost sancționat în minoritate pentru infracțiunea de tâlhărie și infracțiunea de furt, iar sancțiunile aplicate nu au fost de natură să asigure reeducarea inculpatului, astfel încât instanța de apel a făcut o corectă individualizare a pedepsei, acest motiv invocat de inculpat nefiind fondat.
Recursurile declarate de procuror și inculpat sunt fondate cu privire la greșita aplicare a pedepsei complementare.
Potrivit art.65 al.3 Cod penal, pedeapsa complementară, chiar și atunci când este obligatorie, se poate aplica numai dacă pedeapsa principală este închisoare de cel puțin 2 ani. În cauză, pedeapsa principală aplicată inculpatului de instanța de apel este de 1 an închisoare, ceea ce face ca aplicarea pedepsei complementare să fie nelegală.
Din considerentele arătate, în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod proc.pen. se vor admite recursurile numai sub acest aspect, se va casa decizia sub acest aspect și pe fond se va înlătura aplicarea pedepsei complementare, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și de recurentul - inculpat - împotriva deciziei penale nr.205/A din data de 17.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia penală recurată numai în ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal pentru infracțiunea de raport sexual cu o minoră, prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal, reține cauza spre rejudecare și în consecință;
Înlătură aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal pentru infracțiunea de raport sexual cu o minoră, prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal, inculpatul urmând să execute doar pedeapsa principală de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- -
- -
- -
GREFIER
- - -
Red.sent.pen. St.
Red. D/ Gh.
Red.
Tehnored.
Ex.4
05/05.11.2008
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru
