Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 643/2009

Ședința publică de la 21 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Monica Farcaș

JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian

JUDECĂTOR 3: Ștefan

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin

- procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU împotriva deciziei penale numărul87/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 octombrie 2009 prin care s-a dispus amânarea pronunțării la acest termen și care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Constată că prin sentința penală nr. 525/6.10.2008 a Judecătoriei prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 291. penal în infracțiunile prev. de art.288 alin. 1. penal cu aplicarea art. 41 alin. 2. penal și de art. 291. penal cu aplicarea art. 41 alin. 2. penal, a fost condamnată inculpata (fostă ),fiica lui și, născută la 12.11.1974 în Sibiu, jud. Sibiu, de cetățenie română, fără ocupație, divorțată, domiciliată în G, nr. 1183, jud. Sibiu, posesoare a seria - nr. - eliberată de Poliția Municipiului Sibiu, cu CNP-, fără antecedente penale, la:

- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin. 1. penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42. penal și a art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. e penal.

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 alin. 1. penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42. penal și a art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. e penal.

Prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 2. penal în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 2. penal cu aplicarea art. 41 alin. 2. penal, a fost condamnată aceeași inculpată la:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2. penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și a art. 42. penal și a art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. c penal.

A fost condamnată inculpata la:

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221. penal și a art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. e penal.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. c penal s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care inculpata o va executa în final.

S-a interzis inculpatei exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71. penal a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64. penal:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 81, 82. penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de mai sus pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Pe aceeași durată, de 4 ani, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art. 71 alin. ultim penal.

S-a făcut aplicarea disp. art. 359 alin. 1.pr.pen. și s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84. penal.

Prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 2. penal în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 2. penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.penal, a fost condamnat inculpatul,fiul lui și -, născut la 9.12.1971 în Sibiu, jud. Sibiu, cetățean român, fără ocupație, divorțat, cu stagiul militar satisfăcut, domiciliat în G, nr. 1154, jud. Sibiu, posesor al seria - nr. - eliberată de Poliția Municipiului Sibiu, cu CNP -, recidivist, la:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2. penal cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 41 alin. 2 și a art. 42. penal.

Prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 291. penal în infracțiunea prev. de art. 291. penal cu aplicarea art. 41 alin. 2. penal, a fost condamnat același inculpat la:

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291. penal cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 41 alin. 2, art. 42. penal.

A fost condamnat inculpatul la:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1. penal, art. 209 alin. 1 lit. e penal cu aplicarea art. 37 lit. b penal.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. c penal s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa în final.

S-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71. penal a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64. penal:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 14, 15 și 346.pr.pen. coroborate cu art. 998, 999 și 1003.civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile suma de 5483,1 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

S-a luat act de faptul că partea civilă Regionala de Transport Feroviar de Călători Bar enunțat la acțiunea civilă formulată în cauză.

În baza art. 191.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Inculpații și au fost căsătoriți din 15.02.1991 și până în 15.07.2004, continuând să aibă o relație de concubinaj după desfacerea căsătoriei.

În data de 13.09.2006 inculpații s-au prezentat la casa de bilete din stația Sibiu pentru a procura abonamente de călătorie. Astfel, după ce inculpata a cumpărat un abonament, observând faptul că numita, casiera de serviciu nu era atentă, inculpatul a sustras un carnet cu 18 abonamente ștampilate dar necompletate, carnetul aflându-se pe pervazul ghișeului.

Ulterior, inculpatul i-a dat inculpatei două abonamente pe care aceasta le-a completat cu numele său, circulând cu acestea pe ruta Sibiu-.

De asemenea, inculpatul a folosit și el două din cele 18 abonamente, fără a se putea stabili cine le-a completat cu numele său.

Un alt abonament a fost oferit numitului, care nu a cunoscut provenința acestuia, fiind completat ulterior de soția sa,. Pentru abonamentul oferit numitul urma să-i plătească inculpatului o sumă de bani însă nu a mai făcut acest lucru, aflând între timp de la inculpată că abonamentul era furat.

În data de 26.11.2006, în trenul personal nr. 2412, fost prezentat controlorului de tren ( ) de către inculpatul un abonament care conținea modificări, ceea ce a atras atenția numitei - angajată la. - aceasta notându-și seria și numărul abonamentului. În compartiment se afla și numitul. În urma verificărilor făcute ulterior, aceasta a constatat că seria și numărul abonamentului corespundeau unuia din cele 18 abonamente sustrase în 13.09.2006.

Întrucât inculpatul a fost căutat în data de 26.11.2006 de către organele de poliție, ca urmare a sesizării numitului, în legătură cu abonamentul folosit în aceeași zi, în data de 29.11.2006 a distrus prin ardere celelalte 13 abonamente.

În ceea ce privește contravaloarea acestor abonamente, Regionala de Transport Feroviar de Călători B, în baza raporturilor contractuale de dreptul muncii a recuperat de la numita -suma de 5483,1 lei, sumă ce i-a fost reținută acesteia din drepturile salariale.

În cauză s-a efectuat un raport de constatare tehnico-științifică având ca obiect scrierile existente pe abonamentele de călătorie seria C nr. -, - și -, concluziile fiind că scrisul de mână cu care sunt completate rubricile de pe reversul abonamentului de călătorie seria C nr. - reproduce scrisul model de comparație executat de numita scrisul de mână cu care sunt completate rubricile de pe reversul abonamentului de călătorie seria C nr. - reproduce scrisul model de comparație executat de inculpată, iar scrisul de mână cu care sunt completate rubricile de pe reversul abonamentului de călătorie seria C nr. - nu reproduce scrisul model de comparație executat de inculpat.

Inculpații au recunoscut în faza de urmărire penală săvârșirea faptelor, contribuind în mod esențial la aflarea adevărului.

Astfel, inculpatul, deși inițial a negat sustragerea abonamentelor (declarația din 29.11.2006), ulterior (declarația din 30.01.2006) a recunoscut că a luat cele 18 abonamente și apoi, în lunile octombrie și noiembrie a călătorit cu două abonamente. De asemenea, inculpatul a declarat că și concubina sa, inculpata a folosit două abonamente, menționând că abonamentele folosite de el și de inculpată au fost completate de amândoi.

Inculpata a declarat că a completat două abonamente și le-a folosit în lunile octombrie și noiembrie 2006.

Ulterior, inculpații au părăsit țara și nu s-au prezentat la judecarea cauzei, inculpatul angajându-și apărător în cauză.

Această stare de fapt a fost reținută de către instanță în baza declarațiilor inculpaților (filele 45, 53-55 din dosarul nr. 433/P/2007) coroborate cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. 35112C/21.03.2007 (filele 14-20), cu declarațiile martorilor, și (filele 29-30, 31, 32-33, 34, 35-36, 37-38, 39, 40-41, 42, 43, respectiv 86, 87, 88, 89) și ale părții civile (filele 27,28, respectiv 85).

În drept, fapta inculpatului de a sustrage în public, în data de 13.09.2006, un număr de 18 abonamente pentru călători întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i, e penal.

Faptele aceluiași inculpat de a utiliza, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la scurte perioade de timp, în datele de 13.09.2006, două abonamente CFR pentru călători, cunoscând că acestea au fost completate cu mențiuni nereale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 alin. 1.penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.penal.

Faptele inculpatului de a prezenta la scurte perioade de timp, două abonamente lunare de transport pe calea ferată știind că acestea sunt falsificate, călătorind pe tren cu acestea și prezentându-le organului de control CFR spre justificarea calității de abonat CFR, inducându-l astfel în eroare pe controlor și producând o pagubă ca urmare a neachitării costului abonamentului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. și ped.de art. 215 alin. 1 și 2.penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.penal.

În ceea ce privește abonamentul dat de inculpatul numitului, completat ulterior de soția acestuia și folosit de ca abonament pentru perioada 28.10-27.11.2006, instanța reține că în cauză nu există probe care să confirme săvârșirea de către inculpatul a vreunui act de participație improprie la comiterea infracțiunilor prev. de art. 288, 291 sau 215.penal, atâta timp cât numitul nu a cunoscut faptul că abonamentul era sustras și din declarațiile acestuia nu rezultă că ar fi fost determinat de inculpat să completeze în fals acel abonament și apoi să circule cu el, știind că este fals.

Astfel, în cazul prevăzut de art. 25.penal, activitatea de determinare presupune în mod obligatoriu inocularea, cu intenție, în conștiința instigatului a hotărârii de a săvârși fapta prevăzută de legea penală de către instigat, or în cauza de față, pe de o parte, inculpatul doar i-a dat colegului său un abonament necompletat, întrucât acesta îi ceruse să-i împrumute niște bani, fără a urmări în vreun fel să-l determine pe acesta să completeze și să folosească acel abonament, iar pe de altă parte numitul nu a cunoscut în nici un moment faptul că, prin completarea abonamentului și folosirea acestuia ar putea săvârși, și implicit ar putea fi determinat de către inculpat să comită o infracțiune.

Fapta inculpatei de a utiliza două abonamente lunare de transport pe calea ferată știind că acestea provin din furt întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221,penal.

Faptele aceleiași inculpate de a completa cu mențiuni nereale, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la scurte perioade de timp, două abonamente lunare de transport pe calea ferată, care potrivit dispozițiilor art. 150 alin. 2. penal raportat la art. 145. penal constituie înscrisuri oficiale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. și ped. de art. 288 alin. 1. penal cu aplicarea art. 41 alin. 2. penal.

Faptele inculpatei de a utiliza, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la scurte perioade de timp, două abonamente CFR pentru călători, cunoscând că acestea au fost completate cu mențiuni nereale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 alin. 1. penal cu aplicarea art. 41 alin. 2. penal.

În fine faptele inculpatei de a prezenta, la scurte perioade de timp, două abonamente lunare de transport pe calea ferată știind că acestea sunt falsificate, călătorind pe tren cu acestea și prezentându-le organului de control CFR spre justificarea calității de abonat, inducându-l astfel în eroare pe controlor și producând o pagubă ca urmare a neachitării costului abonamentului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 2 .penal cu aplicarea art. 41 alin. 2. penal.

Întrucât prin actul de sesizare a instanței încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de către cei doi inculpați, raportat la starea de fapt reținută chiar de către procuror, a fost eronată, la termenul de 9.06.2008 instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor.

Având în vedere considerentele expuse mai sus și ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța constată că încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații și este cea reținută mai sus, sens în care va dispune, conform art. 334.pr.pen. schimbarea încadrării juridice, prin reținerea formei continuate în cazul celor doi inculpați cu privire la infracțiunile prev. de art. 291 și art. 215 alin. 1 și 2.penal, iar în cazul inculpatei prin reținerea și a infracțiunii prev. de art. 288. penal în formă continuată.

Astfel, față de inculpata s-a început urmărirea penală și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288.penal, fără a se pronunța vreo soluție de către procuror cu privire la această infracțiune, reținându-se însă în rechizitoriu că inculpata a completat două abonamente, falsificându-le, abonamente pe care le-a folosit ulterior.

La încadrarea în drept a faptei s-a menționat însă doar art. 291.penal, deși abonamentele constituie, potrivit art. 150 alin. 2.penal, înscrisuri oficiale, iar în acest caz infracțiunea de uz de fals nu absoarbe în conținutul său constitutiv infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

În ceea ce îl privește pe inculpatul, deși acesta a recunoscut că a completat două abonamente și în cauză nu s-a început urmărirea penală față de acesta și pentru infracțiunea prev. de art. 288.penal, prin rechizitoriul procurorului s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru această infracțiune, în baza art. 10 lit. c pr.pen. iar împotriva dispoziției de netrimitere în judecată nu s-a formulat plângere conform art. 278 ind. 1 alin. 1 teza finală pr.pen. drept pentru care inculpatul nu mai poate fi tras la răspundere penală pentru această infracțiune.

Conform fișei de cazier judiciar a inculpatului, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 64/19.04.1999 pronunțată de Tribunalul Sibiu, fiind arestat la 24.09.1998 și liberat condiționat la 23.08.2000, cu un rest rămas de executat de 406 zile.

Prin urmare, pedeapsa se consideră executată la data de 23.09.2001, dată de la care începe să curgă termenul de reabilitare prevăzut de art. 135 alin. 1 lit. a penal, respectiv 5 ani și 6 luni.

Cum faptele din septembrie-noiembrie 2006 au fost săvârșite înainte de data împlinirii acestui termen (respectiv 22.03.2007) iar infracțiunile pentru care inculpatul va fi condamnat prin prezenta sentință sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 1 an, în cauză vor fi aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b privind recidiva postexecutorie.

Instanța va lua act de faptul că partea civilă Regionala de Transport Feroviar de Călători Bar enunțat la acțiunea civilă formulată în cauză.

Numita s-a constituit parte civilă în cauză (filele 39, 44), solicitând suma de 5483,1 lei, sumă ce reprezintă reținerile din salariu ca urmare a pierderii celor 18 abonamente

Având în vedere starea de fapt reținută mai sus, instanța constată că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, faptele inculpaților cauzând un prejudiciu material, cert și actual părții civile.

Potrivit art. 998 și art. 999.civil orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Astfel, în această cauză, instanța este datoare să verifice dacă faptele inculpaților au produs părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 5483,1 lei, fără a verifica justețea reținerilor din salariu efectuate de Regionala de Transport Feroviar de Călători B, aspecte cu privire la care s-a promovat de altfel o acțiune civilă specială (litigiu de muncă) la ribunalul Sibiu înregistrată sub nr-.

Chiar în situația în care instanța civilă de dreptul muncii ar constata că reținerile din salariul părții civile au fost nejustificate, paguba suferită de aceasta este certă, inculpații având calitatea de părți în acel dosar și având posibilitatea să ceară recuperarea sumelor pe care le voi achita părții civile - de la Regionala de Transport Feroviar de Călători

În cauza de față, instanța a fost sesizată doar cu acțiunea civilă formulată de către -, urmând a se pronunța doar cu privire la aceasta, conform reglementărilor în materia răspunderii civile delictuale.

Având în vedere starea de fapt reținută mai sus, instanța consideră că există raport de cauzalitate iar cuantumul prejudiciului suferit efectiv de partea civilă în urma faptelor inculpaților este dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, sens în care în baza art. 14, 15 și 346.pr.pen.coroborate cu art. 998, 999 și 1003.civil va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință va obliga inculpații, în solidar, să plătească părții civile suma de 5483,1 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Prin decizia penală nr. 87/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibius -au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 525 din 6.10.2008 a Judecătoriei Sibiu pe care a desființat-o în parte.

A fost înlăturată din sentința atacată obligația solidară a inculpaților la plata sumei de 5483,1 lei către partea civilă și a fost obligat la plata acestei sume numai inculpatul.

În baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25.pen. raportat la art. 288 alin. 1.pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a dispus ca onorariul de 200 lei pentru avocata din oficiu a intimatei să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției.

În motivare instanța de apel a reținut că mai înainte de orice este de observat că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt așa cum aceasta s-a conturat din probatoriul administrat atât în timpul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești.

Încadrarea juridică dată faptelor este, de asemenea corectă. Din acest punct de vedere critica din apel și corespunzător acesteia, extinderea procesului penal și punerea în mișcare a acțiunii penale pentru instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25.pen. raportat la art. 288 alin. 1.pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul, au apărut ca neîntemeiate. Din probele ce s-au administrat nu rezultă existența activității de instigare așa cum se susține în apel. Pentru acest considerent s-a dispus achitarea inculpatului pentru această infracțiune, în condițiile art. 10 lit. d pr.pen.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei aceasta a fost corect făcută de instanța de fond. Critica din apel în sensul că uzul de fals ar fi inclus în latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune nu a putut fi primită pentru că aceasta constituie o activitate infracțională distinctă așa cum a argumentat prima instanță.

Apelul parchetului a apărut însă fondat pentru motivul referitor la soluționarea acțiunii civile. Astfel, inculpații au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor către partea civilă. Din probe a rezultat că cel care a sustras cele 18 abonamente a fost inculpatul, motiv pentru care a și fost condamnat pentru infracțiunea de furt calificat. Obligarea la plata despăgubirilor și a inculpatei a apărut ca fiind nelegală în acest context.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, motivele de recurs fiind modificate de reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, după cum urmează: se solicită a se schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 288 Cod penal în cea prev. de art. 283 Cod penal, reținută în sarcina inculpatei și trimiterea cauzei în rejudecare pentru a fi pusă în discuție schimbarea încadrării juridice.

Se solicită trimiterea cauzei în rejudecare pentru o corectă soluționare a laturii civile, deoarece nu s-a calculat distinct prejudiciul pentru infracțiunea de furt și cea de înșelăciune pe de o parte, iar pe de altă parte, se impune obligarea inculpatei la plata contravalorii a două dintre abonamentele sustrase, deoarece a beneficiat în mod direct de acestea.

Reprezentanta Parchetului a declarat că nu susține motivul de recurs privind reținerea în sarcina inculpaților a infracțiunii de uz de fals, prev. de art.291 Cod penal, motiv pentru care acesta nu va fi examinat de instanța de recurs.

Verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs așa cum au fost precizate, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Inculpata a completat cu mențiuni nereale două abonamente lunare de transport pe calea ferată, motiv pentru care a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Încadrarea juridică a faptei este corectă, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 283 Cod penal, și anume, falsificarea de timbre, mărci sau bilete de transport.

Inculpata nu a efectuat o activitate de contrafacere sau alterare a unor bilete de transport.

constă în confecționarea unor bilete de călătorie, iar alterarea înseamnă a modifica conținutul sau aspectul unei astfel de valori.

Niciuna dintre aceste activități nu a fost reținută în sarcina inculpatei, aceasta doar completând în fals abonamentele de călătorie, motiv pentru care corect s-a stabilit încadrarea juridică a acestei fapte, aceea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 Cod penal.

Prin motivele de recurs se solicită condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu motivarea că atât timp cât abonamentele au fost neîntrerupt în posesia sa și inculpatul este cel care le-a folosit, scrisul de mână identificat pe ele neaparținându-i, este cert că el a determinat o altă persoană să procedeze la completarea rubricilor respective.

Instanța de apel a procedat corect achitând inculpatul pentru infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal.

Pentru a putea fi condamnat inculpatul și pentru săvârșirea acestei infracțiuni era necesar ca la dosar să existe probe care să dovedească desfășurarea unei activități infracționale specifice instigatorului, și anume, aceea de determinare a unei persoane să comită o faptă prevăzută de legea penală.

Deoarece din probele administrate nu a rezultat elementul material al instigării la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, iar condamnarea unei persoane nu poate fi pronunțată doar pe baza unei prezumții, constatăm că aplicarea inculpatului pentru această faptă este temeinică și legală.

Cu privire la ultimul motiv de recurs, care privește greșita soluționare a laturii civile, și acesta este neîntemeiat.

Instanța de apel a procedat corect atunci când l-a obligat pe inculpatul la plata întregului prejudiciu, deoarece acesta a fost cauzat prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, și nu ca urmare a celorlalte infracțiuni care au fost reținute în sarcina inculpaților.

Din momentul în care au fost sustrase abonamentele partea civilă a fost privată de posibilitatea de valorificare a acestora, înregistrând astfel un prejudiciu în cuantum de 5483,10 lei, constând în folosul nerealizat de parte.

Deci, fapta inculpatului fiind cauzatoarea prejudiciului, justifică obligarea acestuia la plata întregului prejudiciu.

Cererea Parchetului de trimitere a cauzei în rejudecare este nejustificată, nefiind incident niciunul din cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 3-5, 6 teza a II-a, pct. 7-10 și pct. 21 Cod procedură penală, care permit trimiterea cauzei în rejudecare.

În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva deciziei penale nr. 87/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dos. pen. nr-.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 600 lei (câte 300 lei pentru fiecare inculpat), va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva deciziei penale nr. 87/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dos. pen. nr-.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 600 lei (câte 300 lei pentru fiecare inculpat), va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier

Red.

Tehnored. /2ex/13.11.2009

2 ex./10.11.2009

jud. apel,

jud. fond

Președinte:Monica Farcaș
Judecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Ștefan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Alba Iulia