Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 642/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 642/2009
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Felicia Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 186/A/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 octombrie 2009 prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1413/2003, Judecătoria Devaa dispus condamnarea inculpatului la:
-3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al.2,3 Cod penal, parte vătămată SC Proiect SRL D;
-6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;
-6 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. și ped. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;
-10 luni închisoare pentru infracțiunea de instigare la fals în declarații, prev. și ped. de art. 25 Cod penal, rap. la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
A constatat că pedeapsa de 10 luni închisoare este grațiată în întregime și condiționat potrivit art. 1 din Legea nr, 543/2002, modificată prin OG nr. 18/2003 și a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din aceeași lege.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele negrațiate și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. b Cod proc. penală, a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1,2 Cod penal, părți vătămate și.
A lăsat nesoluționată acțiunea civilă a părților civile și.
A respins cererea acestor părți civile cu privire la aplicarea sechestrului asigurator.
A dispus restabilirea situației anterioare, în sensul că a obligat pe inculpat la plata sumei de 130.000.000 lei despăgubiri către partea civilă SC XXI SRL
A obligat partea civilă SC XXI SRL D să predea inculpatului autoturismul marca Audi 80 model B4, an construcție 1984, culoare metalizat, serie șasiu -, serie motor -.
În baza art. 163 și urm. Cod proc. penală, a instituit măsura sechestrului asupra autoturismului Audi 80 cu elementele de identificare de mai sus pentru garantarea creanței de 130.000.000 lei în favoarea părții civile SC XXI SRL
A anulat contractele false aflate la filele 58-60 dosar, documentul Targa seria - și cartea seria -.
A stabilit în sarcina MJ plata sumei de 400.000 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu și a obligat inculpatul la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a cumpărat în luna septembrie 2000 de la numitul din T un autoturism marca Audi 80 înmatriculat în Italia cu nr.PD - împrejurare în care primit și actele mașinii.
În luna octombrie 2000, între inculpat și partea vătămată a intervenit o convenție prin care primea autoturismul Audi în schimbul unui autoturism Ford Escort, proprietate a părții vătămate, plus suma de 25.000.000 lei și 700 DM, cu obligația sumată de inculpat de a se ocupa de formalitățile de vămuire și înmatriculare.
În conivență ilicită cu inculpatul, partea vătămată a dat acestuia un act de împuternicire redactat pe calculator, pe care l-a primit înapoi după circa o săptămână. în fotocopie, purtând pe verso o încheiere de autentificare din care rezulta că proprietarul ar fi împuternicit pe și să conducă autoturismul Audi 80.
La cererea părții vătămate, inculpatul s-a ocupat de obținerea în mod repetat de numere provizorii de circulație. Pentru acestea, inculpatul a întocmit în fals mai multe contracte de vânzare-cumpărare sub semnătură privată între și, fără dată, respectiv, de două ori, și în prima Jaa nului 2001, prin intermediul numiților și, din județul A și din județul C, pe care i-a determinat, contra unor sume de bani, să facă declarații false în fața lucrătorilor de la Serviciuld e Evidență Informatizată a Persoanei, a obținut de cinci ori înmatricularea provizorie a autoturismului Audi 80 în județele respective (H, A, C).
Mai mult, partea vătămată a dar pașaportul său inculpatului iar acesta a reușit, cu ajutorul unor persoane încă neidentificate și pe baza actelor false, aplicarea ștampilelor de ieșire și intrare în țară în 19 aprilie 2001, pe pașaportul părții vătămate, consecutiv tranzitul vamal realizat astfel, în mod fraudulos inculpatul a obținut și declarația vamală, pe rolul instanțelor civile aflându-se litigiul dintre și autoritățile vamale în legătură cu neplata taxelor vamale.
Văzând că formalitățile de înmatriculare definitivă întârzie, partea vătămată a predat inculpatului autoturismul și a cerut să i se restituie banii pe care îi plătise.
În considerarea celor dezvoltate, instanța a apreciat că acțiunile inculpatului nu pot angaja răspunderea penală pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1,2,3 Cod penal.
Astfel, raporturile juridice dintre părți au un caracter pur civil, inculpatul fiind ținut să răspundă în limitele convenției făcute cu părțile vătămate.
De altfel, părțile vătămate au și obținut un titlu de creanță împotriva inculpatului pe calea somației de plată.
Examinând și obiectul juridic al infracțiunii de înșelăciune, s-a constatat că acesta ocrotește relațiile sociale cu caracter patrimonial care implică încrederea și buna credință a celor ce intră în aceste relații.
Ori, din momentul în care părțile vătămate au intrat în conivență frauduloasă cu inculpatul, acestea nu mai pot apela la protecția oferită de legea penală.
Față de cele de mai sus, instanța în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. b Cod proc. penală, a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1,2,3 Cod penal, iar potrivit art. 346 al. 4 teza a I-a Cod proc. penală, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de părțile civile și. Cât privește cererea acestora de luare a măsurii asiguratorii a sechestrului asupra autoturismului, a fost respinsă ca neîntemeiată.
faptul că înstrăinase deja autoturismul Audi 80 unei alte persoane și dând asigurări că poate fi înmatriculat, inculpatul a vândut în data de 31 mai 2001, același autoturism, cu concursul SC Com SRL D, părții vătămate SC Proiect SRL D, în prezent SC XXI SRL D, reprezentată prin administratore.
În ziua următoare, partea vătămată a plătit inculpatului 100.000.000 lei urmând ca diferența de 50.000.000 lei din prețul convenit să se achite la înmatriculare.
În drept, fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 al. 2 și 3 Cod penal.
În susținerea acestei încadrări juridice, s-a precizat că în contractul încheiat cu, seria caroseriei corespundea cu cea de pe Targa, care oricum era falsă, iar în momentul examinării autoturismului s-a descoperit că sașiul avea poansonată o altă serie, fără a se putea stabili care este de fapt seria autentică a autoturismului.
În drept, faptele inculpatului care, în prima Jaa nului 2001 și în realizarea unor rezoluții infracționale unice, a redactat mai multe contracte de vânzare-cumpărare sub semnătură privată și le-a semnat în fals la rubricile destinate vânzătorului și cumpărătorului, folosindu-le apoi la obținerea declarațiilor vamale și a înmatriculărilor provizorii, a folosit cartea de identitate a autoturismului și cartea și cu intenție a determinat pe numiții, și să facă declarații neconforme adevărului în fața lucrătorilor SEIP A și C, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 al. 1 Cod penal, uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal și instigare la fals în declarații, prev. de art. 25 Cod penal, rap. la art. 292 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza acestor texte de lege, inculpatul a fost condamnat.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel părțile civile, și Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva.
Apelurile declarate au fost admise prin decizia penală nr. 573/A/2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 3301/2004.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs peste termen inculpatul.
Recursul declarat peste termen a fost admis de Curtea de APEL ALBA IULIA care a dispus casarea deciziei penale nr. 573/A/2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la ribunalul Hunedoara.
În rejudecarea apelului declarat de părțile civile, și Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva:
Părțile civile nominalizate mai sus au solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune săvârșită în dauna acestora, obligarea inculpatului la plata sumei de 800.000.000 lei ROL ( 80.000 lei RON) cu titlu de3 despăgubiri civile și anularea declarației vamale din 19 aprilie 2001 despre care se susține că a fost întocmită în fals de inculpat.
În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna părților civile și, majorarea pedepselor aplicate acestuia, reținerea stării de recidivă având în vedere pedepsele aplicate inculpatului anterior comiterii faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, prin sentința penală nr. 615/1995 a Judecătoriei Deva.
De asemenea, sentința atacată a fost criticată pentru faptul că s-a dispus anularea înscrisurilor intitulate TARGA seria - și respectiv carte seria - deși acestea nu erau atașate la dosarul cauzei. De asemenea, a fost criticată dispoziția de a se restitui inculpatului autoturismul ce a făcut obiectul cauzei, după plata despăgubirilor la care a fost obligat către deținătorul actual, partea civilă SC XXI SRL (fostă SC Proiect SRL D).
Prin decizia penală nr. 186/A/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, a fost desființată parțial sentința penală nr. 1413/2003 a Judecătoriei Deva și a fost reținută în sarcina inculpatului aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b pen. cu privire la infracțiunile prev. de art. 215 al. 1, 2, 3.pen.(partea vătămată Proiect D), art. 290 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. art. 291.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. art. 25 rap. la art. 292.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen.
Au fost înlăturate dispozițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 cu privire la grațierea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului în baza art. 25 rap. la art. 292.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. iar în baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3.pen. cu apl. art. 37 lit. b pen.(partea vătămată Proiect D); 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pen. în condițiile art. 71.pen.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
A fost respins ca nefundat apelul declarat de părțile civile și.
Au fost obligate părțile civile apelante la plata cheltuielilor judiciare în apel.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, în dauna părților civile și, infracțiune prev. de art. 215 al.1,2 Cod penal, soluție criticată în apelul celor două părți civile și în apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, s-a constatat că sub acest aspect, apelurile nu sunt întemeiate, soluția de achitare a inculpatului pentru această faptă fiind corect adoptată.
Astfel, din declarația părții civile, în special declarația de la fila 19 din dosarul de urmărire penală și declarația de la filele 14-17 (mai exact la fila 16) rezultă că partea civilă a cunoscut împrejurarea că autovehiculul cumpărat de el urma să fie înmatriculat numai în urma unor manevre ce urmau să ocolească o serie de restricții impuse de lege și nu cu respectarea tuturor normelor legale în vigoare.
Din declarația părții civile de la fila 19 reiese că a înmânat pașaportul său, act de uz strict personal și suma de 30.000.000 lei vechi inculpatului pentru a "rezolva tranzitul vamal" prin intermediul unor "relații la vamă". Cum tranzitul vamal presupunea trecerea frontierei, rezultă că partea civilă a încredințat pașaportul său inculpatului spre a-l folosi într-un mod ilicit.
Deși atunci când i-a fost restituit pașaportul pe acesta partea civilă a văzut o ștampilă din care rezulta că ar fi ieșit din România în Ungaria și o ștampilă din care rezultă că a intrat din Ungaria în România (fila 20 copie pașaport) la data de 19 aprilie 2001 și deși partea civilă susține că nu el a trecut frontiera la acea dată, el a formulat o plângere penală împotriva inculpatului abia la data de 23 august 2001, după mai bine de 4 luni.
Mai mult, pentru a verifica seriile de șasiu ale autoturismului Audi 80, partea civilă nu a solicitat Registrului Auto Român o identificare oficială a autoturismului, cu a apelat la cunoștințe personale pentru a determina un specialist să verifice situația mașinii, dar fără a întocmi documente legate de această verificare ( fila 16).
În perioada în care părțile civile au deținut autoturismul Audi 80, acesta a fost înmatriculat temporar în mai multe județe succesiv, situație evident în conflict cu legea pe care părțile civile nu au sesizat-o organelor în drept atâta timp cât situația aceasta a fost în folosul lor.
Rezultă așadar că părțile civile și au cunoscut, cel puțin la nivel general, că autoturismul ce le-a fost procurat de inculpat prezenta un risc la înmatriculare și că înmatricularea acestuia depindea de reușita unor operațiuni frauduloase în fața organelor vamale și au acceptat acest lucru.
Nu se explică astfel felul în care partea civilă a permis să-i fie folosit pașaportul și nu a sesizat timp de 4 luni organele în drept cu privire la cele două ștampile.
Așadar, concluzia primei instanțe că între părțile civile, și inculpat a existat o conivență frauduloasă și că aceștia nu au fost induși în eroare asupra situației autoturismului este justă, soluția de achitare fiind corectă.
În ce privește celelalte motive de apel invocate de părțile civile și, s-a constatat că sunt nefondate.
Având în vedere soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, în dauna acestor părți civile, inculpatul nu poate fi obligat prin decizia instanței de apel la despăgubiri față de părțile civile apelante, iar în ce privește anularea declarației vamale din 19 aprilie 2001, având în vedere că în legătură cu acest act se reține conivența frauduloasă între părțile civile și inculpat, actul nu poate fi anulat, el fiind în strânsă legătură cu acțiunea civilă care rămâne nesoluționată.
În ce privește apelul parchetului, s- constatat că este fondat sub următoarele aspecte:
Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 615 din 13 martie 1995 Judecătoriei Deva definitivă prin decizia penală nr. 593 din 13 iulie 2005, la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 292 Cod penal, cu aplicarea art, 41 al. 2 Cod penal, 1 an și 6 luni închisoare pentru două infracțiuni prev. de art. 215 al.2,3 Cod penal și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 2,3 Cod penal.
Pedepsele au fost contopite și s-a aplicat un spor de 6 luni, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 6 luni închisoare.
Faptele ce fac obiectul prezentului dosar au fost săvârșite după rămânerea definitivă a acestei condamnări, deci în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. b Cod penal.
Raportat la incidența stării de recidivă, rezultă că dispozițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse nu mai sunt aplicabile pedepsei de 10 luni închisoare aplicată de prima instanță inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, astfel că aplicarea art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 urmează a fi înlăturată, iar pedeapsa de 10 luni închisoare va fi contopită cu celelalte trei pedepse stabilite de instanța de fond.
De asemenea, raportat la specificul infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, interzicerea dreptului electoral de a alege s-a considerat nejustificată, astfel că pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege a fost înlăturată.
Criticile din finalul motivării scrise depuse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, respectiv că înscrisurile intitulate Targa seria - și carte seria - nu puteai fi anulate, nefiind depuse la dosar, iar restituirea autoturismului Audi 80 către inculpat este greșită, au fost respinse ca neîntemeiate, chiar dacă cele două documente nu au fost depuse la dosarul cauzei, în situația în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, unde au fost trimise aceste acte, a adoptat o soluție de neîncepere a urmăririi penale ( fila 60), ele trebuie anulate, dispoziția de anulare urmând să producă efecte în locul în care ele se află.
Faptul că acele documente sunt falsificate s-a stabilit în cursul prezentului proces penal, iar a le lăsa să producă efecte în continuare ar fi o soluție contrară legii.
În ce privește dispoziția de restituire a autoturismului Audi 80 de către partea civilă SC XXI SRL către inculpat, după ce partea civilă va fi despăgubită de către inculpat cu suma de 800.000.000 lei ROL ( 80.000 lei RON) s-a considerat că este justă. În situația în care partea civilă SC XXI SRL ar primi și suma stabilită de prima instanță cu titlu de despăgubiri și ar păstra și autoturismul, s-ar realiza o îmbogățire fără justă cauză.
În concluzie, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Devaa fost admis în limitele expuse mai sus, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de recurs, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoaraa susținut nelegalitatea hotărârilor pronunțate în cauză, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru motivul că fapta săvârșită de el nu este prevăzută de legea penală, sub aspectul greșitei aprecieri a conivenței frauduloase dintre inculpat și părțile vătămate și sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor, raportat la dispozițiile art. 72.pen.
S-a arătat că uzând de manopere frauduloase, inculpatul a creat convingerea părților vătămate că autoturismul marca Audi 80, pe care l-a predat împreună cu actele de înmatriculare din Italia(certificatul Targa și cartea, ambele false), nu prezintă probleme juridice, urmând să se ocupe de înmatricularea acestuia în România.
Părțile civile au înțeles să cumpere un autoturism înmatriculabil, sens în care au predat inculpatului inclusiv banii necesari achitării taxelor vamale, precum și autoturismul și actele acestuia, inclusiv pașaportul părții vătămate.
Ulterior, inculpatul a menținut în eroare părțile vătămate, asigurându-le că deși s-au ivit probleme la înmatriculare, nu este vorba despre o imposibilitate în acest sens, părțile vătămate primind succesiv acte de înmatriculare provizorie din diferite județe.
S-a arătat că părțile vătămate nu au achiesat la aceste manopere ilegale, iar după două înmatriculări provizorii au refuzat să mai utilizeze autoturismul, realizând că sunt induse în eroare.
Prin urmare, s-a apreciat că în mod greșit instanțele au apreciat că în speță este vorba despre nerespectarea unui contract civil, deoarece, chiar dacă nu se poate stabili că inculpatul a cunoscut de la început că actele autoturismului erau false, totuși a menținut în eroare părțile vătămate pe parcursul executării convenției, cel puțin în ceea ce privește demersurile necesare înmatriculării autoturismului.
Astfel, pentru a-și asigura folosul injust, inculpatul a acceptat să primească de la părțile vătămate contravaloarea taxelor vamale și actele, însă nu a procedat la realizarea demersurilor legale, ci a întocmit mai multe acte false, inclusiv prin falsificarea semnăturilor părților vătămate pe mai multe contracte, predând acestora acte privind înmatriculări succesive pe alte nume și asigurându-le de legalitatea acestora, faptă ce constituie infracțiunea de înșelăciune, prin folosirea de mijloace frauduloase.
S-a considerat că aprecierea instanței referitoare la lipsa acestor manopere frauduloase este în contradicție cu condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals prin contrafacerea semnăturilor părților vătămate pe actele de înstrăinare a autoturismului, cât timp înmatriculările succesive au fost realizate în baza acestora, iar actele de înmatriculare obținute fraudulos au fost predate părților vătămate pentru a se asigura folosința autoturismului, fără ca părțile vătămate să cunoască modalitatea realizării acestora.
Cu privire la riscul la înmatriculare pretins acceptat de părțile vătămate, s-a arătat că instanța a omis să dea eficiență probelor care dovedesc că părțile vătămate au fost convinse să accepte schimbul de autoturisme, având în vedere că la momentul încheierii tranzacției nu aveau și suma necesară achitării taxelor vamale, inducerea în eroare realizându-se și prin disponibilitatea manifestată de inculpat de a accepta ca plata integrală a bunului să se realizeze la momentul înmatriculării.
Cu toate acestea, la 4 luni de la predarea autoturismului, părțile vătămate au înțeles să predea inculpatului sumele necesare plății taxelor vamale, pentru a se urgenta perfectarea contractului, moment din care inculpatul a desfășurat și alte demersuri frauduloase(infracțiuni de fals) pentru a-și asigura beneficiul realizat prin inducerea în eroare a părților vătămate, iar după ce părțile vătămate i-au predat autoturismul, solicitând restituirea contraprestației, l-a înstrăinat fraudulos către altă parte vătămată, utilizând tot acte false.
Având în vedere numărul faptelor săvârșite, modul de comitere, valoarea mare a prejudiciilor cauzate și rămase nerecuperate și persoana inculpatului, care s-a sustras urmăririi penale și judecății, s-a solicitat aplicarea unui spor de pedeapsă, pentru a se asigura realizarea scopului reglementat de art. 52.pen.
În susținerea recursului declarat, inculpatul a solicitat adoptarea unei soluții de achitare și în ceea ce privește cea de-a doua infracțiune de înșelăciune reținută în sarcina sa, arătând că restituirea mașinii de către partea vătămată a fost asimilată unei rezilieri, apreciind că sub condiția restituirii prețului, poate dispune de autoturism, sens în care a procedat la înstrăinarea lui către partea vătămată Proiect
Inculpatul a arătat că a aflat despre faptul că actele autoturismului nu sunt originale doar în momentul declanșării cercetărilor penale și efectuării constatării tehnico-științifice, astfel că nu a existat nici o intenție de a induce în eroare partea vătămată menționată.
Cu privire la partea vătămată, inculpatul a susținut că nu a redactat vreun contract de vânzare cumpărare, în speță aceste acte fiind formulare tipizate, semnate și redactate de către proprietarul italian și, de asemenea, semnate de partea civilă.
În subsidiar, inculpatul a solicitat să se acorde o eficiență sporită criteriilor de individualizarea a pedepsei, prev. de art. 72.pen. urmând să fie redozată pedeapsa de 3 ani închisoare, având în vedere că faptele reținute în sarcina sa au o vechime de peste 8 ani, iar neprezentarea sa în fața instanței în primul ciclu procesual s-a datorat împrejurării că nu a avut cunoștință de proces.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385 ind. 9 al. 3.pr.pen. Curtea constată următoarele:
Primele instanțe au reținut corect starea de fapt dedusă judecății, însă au stabilit în mod eronat că fapta de înșelăciune imputată inculpatului, în dauna părților vătămate și, nu este prevăzută de legea penală, reprezentând o neexecutare a unei obligații asumate printr-un contract civil.
Este incontestabil că între părți a intervenit o convenție, în temeiul căreia inculpatul a primit de la părțile civile un autoturism marca Ford Escort și suma de 5.000 DM, remițând acestora un autoturism marca Audi 80, împreună cu actele de înmatriculare de Italia, inculpatul obligându-se să se ocupe de formalitățile necesare înmatriculării autoturismului în România.
Chiar dacă s-ar reține susținerile inculpatului, în sensul că nu a avut cunoștință de faptul că actele inițiale ale autoturismului Audi 80 erau false(certificatul Targa și cartea ), manoperele ulterioare întreprinse de inculpat denotă intenția clară a acestuia de a induce în eroare părțile vătămate cu privire la posibilitatea reală de înmatriculare a autoturismului achiziționat.
Curtea reține astfel că inculpatul a înmânat părților vătămate, la solicitarea acestora de a poseda un act justificativ cu privire la deținerea autoturismului, o procură notarială dată de pretinsul proprietar italian, act fals, astfel cum a rezultat din cercetările efectuate.
În sensul arătat, Curtea constată că încheierea nr. 2960/18.12.2000 a Biroului Notarului Public din O, prin care "s-a autentificat" procura dată de părților vătămate, în realitate vizează un contract de comodat, autentificat la data de 18.08.2000, privind pe numiții și, conform adresei nr. 34/2001 a notarului public menționat(fila 192 dosar urmărire penală).
Mai mult, pentru a menține în eroare părțile vătămate, inculpatul a procedat la înmatricularea provizorie a autoturismului, în mai multe județe, fiind întocmite succesiv acte de vânzare cumpărare sub semnătură privată, prin care proprietarul italian a vândut autoturismul inculpatului, de două ori părții vătămate, apoi, pentru înmatriculările în alte județe, autoturismul a fost vândut de același numiților,.
Din declarațiile numitului, care a formulat cerere pentru înmatricularea provizorie a autoturismului, a rezultat că a procedat astfel la solicitarea inculpatului, fără a intenționa să achiziționeze autoturismul.
Din declarația martorei a rezultat însă că inculpatul i-a prezentat autoturismul în vederea cumpărării în martie 2001(perioadă în care autoturismul era înstrăinat de fapt părților vătămate ), cu condiția de a-i procura însă numere provizorii pentru efectuarea tranzitului vamal.
După procurarea numerelor provizorii, constatând că există unele nereguli, martora a arătat că a renunțat la cumpărarea autoturismului.
Numitul nu a putut fi audiat, pentru elucidarea condițiilor în care a solicitat numere provizorii pentru autoturismul în cauză.
Cert este însă că inculpatul a uzat de o serie de manopere frauduloase, în încercarea de a întări convingerea părților vătămate că autoturismul poate fi înmatriculat în circulație și a încasat de la acestea și contravaloarea taxelor vamale, promițând că se va ocupa de aceste formalități.
Nu poate fi ignorat nici faptul că, în nici un moment, după ce părțile vătămate i-au predat autoturismul și actele, inculpatul nu a intenționat să restituie contravaloarea prestațiilor sale, chiar și în condițiile în care a procedat ulterior la înstrăinarea aceluiași autoturism către reprezentantul Proiect și a încasat o sumă consistentă de la noul cumpărător(100.000.000 lei).
În condițiile expuse, nu se poate reține lipsa manoperelor frauduloase ale inculpatului, și nici lipsa intenției sale de a induce în eroare părțile vătămate cu privire cu ocazia încheierii, respectiv derulării contractului intervenit.
Manoperele efectuate succesiv de inculpat plasează faptele sale în sfera ilicitului penal, nefiind o simplă neexecutare a unui contract civil, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 10 lit. b pr.pen.
Nu a fost dovedită în cauză pretinsa conivență frauduloasă a părților vătămate cu inculpatul și nici faptul că acestea ar fi acceptat un risc referitor la posibilitatea de înmatriculare, având în vedere că în momentul în care au realizat faptul că autoturismul nu poate fi înmatriculat, părțile vătămate au restituit mașina inculpatului, fără a primi însă în schimb banii remiși sau autoturismul predat la schimb.
Având în vedere toate considerentele expuse, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen. în sarcina inculpatului și în privința părților vătămate, recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara fiind fondat.
Recursul inculpatului apare a fi fondat doar prin prisma soluției adoptate pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. uz de fals, prev. de art. 291.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. și instigare la fals în declarații, prev. de art. 25 rap. la art. 292.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. g pr.pen.
Raportat la data săvârșirii acestora, respectiv prima Jaa nului 2001, termenul de prescripție specială reglementat de art. 124.pen. s-a împlinit.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3.pen. cu apl. art. 37 lit. b pen. în dauna părții vătămate Proiect, Curtea constată că în mod corect instanțele au reținut întrunirea elementelor constitutive ale acesteia, nefiind justificată o soluție de achitare, după cum a solicitat inculpatul.
Este evidentă intenția sa de inducere în eroare, în condițiile în care, știind că autoturismul nu putea fi înmatriculat, având în vedere raporturile juridice anterioare cu părțile vătămate, inculpatul a înstrăinat autoturismul părții vătămate Proiect, fără a-i face cunoscute reprezentantului societății problemele autoturismului, și a încasat avansul de preț convenit, de 100.000.000 lei.
Pedeapsa pentru această infracțiune a fost corespunzător individualizată, conform criteriilor prev. de art. 72.pen. raportat la modalitatea concretă de comitere, la cuantumul prejudiciului, rămas nerecuperat, și la antecedentele penale ale inculpatului, aflat în stare de recidivă postexecutorie.
Faptul că de la data comiterii faptei și până în prezent a trecut o perioadă de timp considerabilă nu justifică reducerea pedepsei, atitudinea neconformă a inculpatului fiind în continuare incriminată și sancționată de legea penală.
Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d pr.pen. Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 186/A/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, va casa decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 1413/2003 a Judecătoriei Deva în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3.pen. în dauna părților vătămate și, în ceea ce privește soluția adoptată cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. uz de fals, prev. de art. 291.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. și instigare la fals în declarații, prev. de art. 25 rap. la art. 292.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. precum și în ceea ce privește soluționarea acțiunii civile formulate de părțile civile și, și procedând la rejudecare în aceste limite:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3.pen. cu apl. art. 37 lit. b pen.(în dauna părții vătămate Proiect D);
- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen.;
- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen.;
- 10 luni închisoare pentru infracțiunea de instigare la fals în declarații, prev. de art. 25 rap. la art. 292.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. g pr.pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. uz de fals, prev. de art. 291.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. și instigare la fals în declarații, prev. de art. 25 rap. la art. 292.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. ca urmare a intervenirii prescripției.
Pentru motivele expuse anterior, Curtea va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3.pen. cu apl. art. 37 lit. b pen. în dauna părților vătămate și, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3.pen. apreciind că o sancțiune penală în cuantumul menționat ar fi de natură să contribuie la atingerea scopului preventiv și coercitiv reglementat de art. 52.pen.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b pen. va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3.pen. cu apl. art. 37 lit. b pen. în dauna părții vătămate Proiect D în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa în final.
Pe latura civilă a cauzei, subsecvent soluției de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna părților vătămate, Curtea constată acțiunea civilă exercitată de sus-numiți se impune a fi admisă, în sarcina inculpatului fiind întrunite condițiile antrenării răspunderii sale civile delictuale, conform prevederilor art. 998.civ.
În acest sens, Curtea va constata că părțile civile sunt îndreptățite să primească echivalentul în lei la data plății al sumei de 8.135, 384 euro, conform constituirii de parte civilă, reprezentând toate sumele remise inculpatului pentru autoturismul în litigiu, precum și suma de 151.772.220 lei, imputată părților civile cu titlu de taxe vamale datorate plus majorări de întârziere pentru autoturismul în cauză, conform actului constatator nr. 99/23.05.2003 întocmit de către.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului, conform prevederilor art. 192 al. 3.pr.pen.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 186/A/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 1413/2003 a Judecătoriei Deva în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3.pen. în dauna părților vătămate și, în ceea ce privește soluția adoptată cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. uz de fals, prev. de art. 291.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. și instigare la fals în declarații, prev. de art. 25 rap. la art. 292.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. precum și în ceea ce privește soluționarea acțiunii civile formulate de părțile civile și, și procedând la rejudecare în aceste limite:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3.pen. cu apl. art. 37 lit. b pen.(în dauna părții vătămate Proiect D);
- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen.;
- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen.;
- 10 luni închisoare pentru infracțiunea de instigare la fals în declarații, prev. de art. 25 rap. la art. 292.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. g pr.pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. uz de fals, prev. de art. 291.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. și instigare la fals în declarații, prev. de art. 25 rap. la art. 292.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. b pen. ca urmare a intervenirii prescripției.
Condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3.pen. cu apl. art. 37 lit. b pen. în dauna părților vătămate și, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3.pen.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b pen. contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3.pen. cu apl. art. 37 lit. b pen. în dauna părții vătămate Proiect D în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa în final.
Obligă inculpatul să plătească părților civile și echivalentul în lei la data plății al sumei de 8.135, 384 Euro, cu titlu de despăgubiri civile, precum și suma de 151.772.220 lei cu titlu de taxe vamale datorate, plus majorările de întârziere.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored. LS/2ex/04.12.09
Jud.apel:,
Jud.fond:
Președinte:Monica Felicia FarcașJudecători:Monica Felicia Farcaș, Oana Maria Călian
