Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 646/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 646
Ședința publică din data de 04 august 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de revizuentul fiul lui G și - născut la data de 20 martie 1977, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 147 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuent împotriva sentinței penale nr. 138/08 aprilie 2008 Judecătoriei Câmpina.
Prin sentința penală nr. 138/08 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina în temeiul disp. art. 403 alin. 3 Cod proc. penală a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 359/19 mai 2005 aceleiași judecătorii formulată de condamnatul.
Cauză luată la a doua strigare pentru lipsa apărătorului desemnat inițial din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuentul personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova conform delegației nr. 2910/2008 aflată la fila 7 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței apărătorul din oficiu a luat legătura cu revizuentul arătând că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru revizuent arată că acesta a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 147 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 138/08 aprilie 2008 Judecătoriei Câmpina, prin care s-a respins cererea de revizuire.
Recurentul este nemulțumit de faptul că o parte din declarațiile date de martorii audiați în cauză nu sunt reale, faptele nu s-au petrecut așa cum s-a consemnat.
Se invocă ca temei al revizuirii art. 394 lit. a Cod proc. penală. Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii de revizuire și micșorarea pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că motivul invocat de revizuent nu este dintre cele expres arătate în disp. art. 394 lit. a Cod proc. penală. Concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul având ultimul cuvânt solicită admiterea cererii de revizuire. Arată că nici ora menționată în dosar ca fiind cea a comiterii faptei nu este reală.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.138/08 aprilie 2008 Judecătoria Câmpina, în temeiul disp.art.403 alin.3 Cod procedură penală, a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. nr.359/19 mai 2005 aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr.899/07 octombrie 2005 Curții de Apel Ploiești formulată de condamnatul fiul lui G și -, născut la data de 20 martie 1977 în comuna de Târg, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, condamnatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv pentru onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză că motivele invocate de condamnat nu se regăsesc între cele prevăzute de disp.art.394 Cod procedură penală, în sensul că pe această cale nu se poate solicita schimbarea încadrării juridice a faptei într-o infracțiune mai ușoară și nici nu se poate corecta eventuala aplicare greșită a prevederilor legale privitoare la incidența unor cauze de modificare a pedepsei.
Împotriva sentinței a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că cererea sa este admisibilă.
Prin decizia penală nr.147 din 11 iunie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul și a dispus obligarea apelantului la cheltuieli judiciare către stat.
La pronunțarea deciziei, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.359/19 mai 2005 Judecătoriei Câmpina, susținând că probele administrate în cauză nu dovedesc realitatea faptelor reținute în sarcina sa și că în timpul urmăririi penale nu s-au audiat martorii solicitați de acesta.
A reținut tribunalul că revizuentul se află în executarea unei pedepse privative de libertate ca urmare a săvârșirii în concurs real a infracțiunilor de furt calificat, violare de domiciliu și profanare de morminte, sentința de condamnare fiind rămasă definitivă prin respingerea apelului conform deciziei penale nr.657/02 septembrie 2005 Tribunalului Prahova și recursului potrivit deciziei penale nr.899/07 octombrie 2005 Curții de Apel Ploiești.
Instanța de apel a constatat că motivele invocate de revizuent vizează încadrarea juridică a faptelor, solicitându-se pe această cale schimbarea încadrării
juridice într-o infracțiune mai ușoară, cerere pe care a apreciat-o ca inadmisibilă, întrucât aceste motive nu se regăsesc în textul de lege invocat de către condamnat, confirmând astfel soluția primei instanțe.
Totodată, s-a motivat că pe calea de atac a revizuirii întemeiată pe disp.art.394 alin.1 lit.a-e Cod procedură penală, nu se poate admite cererea condamnatului pe motive ce exced în totalitate celor prevăzute limitativ și expres de acest text.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs revizuientul care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac, astfel cum cer disp.art.385/10 alin.1 și 2 Cod procedură penală.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru revizuient a solicitat admiterea căii de atac formulate, casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii de revizuire pe temeiul prev.de art.394 lit.a Cod procedură penală, susținând că acesta este nemulțumit de faptul că o parte din declarațiile martorilor audiați în cauză nu sunt reale, iar faptele nu s-au petrecut așa cum s-a consemnat.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate circumscrise cazului de casare prev.de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev.de art.385/9 alin.3 și 4 Cod procedură penală, constată că recursul declarat de revizuient este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Condamnatul, deținut în Penitenciarul Ploieștia solicitat revizuirea sentinței penale nr.359/19 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina, definitivă prin decizia penală nr.899/07 octombrie 2005 Curții de Apel Ploiești pe temeiul prev.de art.394 alin.1 lit.c și d Cod procedură penală, susținând că în mod greșit organele de cercetare penală și procurorul au reținut că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat, pe timp de noapte, și că martorii audiați în cauză, respectiv și au fost determinați să dea declarații nereale, solicitând astfel reaprecierea situației de fapt și aprobatoriilor, a încadrării juridice a infracțiunilor și redozarea pedepsei.
Potrivit disp.art.394 alin.1 lit.c Cod procedură penală, revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, iar în conformitate cu art.394 alin.1 lit.d din același cod, revizuirea poate fi cerută când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
Art.395 din Codul d e procedură penală prevede că situațiile ce constituie cazurile de revizuire întemeiate pe disp.art.394 lit.c și d din același cod, se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă că prin sentința penală nr.359 din 19 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina, definitivă prin decizia penală nr.899/07 octombrie 2005 Curții de Apel Ploiești, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.208 - 209 alin.1 lit.g Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.319 Cod penal cu
aplic.art.37 lit.a Cod penal, 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.208 - 209 alin.1 lit.g Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal și 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.192 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, dispunându-se în final ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, căreia i-a fost alăturată, conform art.83 Cod penal, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.495/2001 a Judecătoriei Câmpina, urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
La stabilirea situației de fapt, a împrejurărilor comiterii infracțiunilor și vinovăției inculpatului, instanțele au avut în vedere probele administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv declarațiile martorilor, precum și declarațiile inculpatului.
Examinând cererea de revizuire formulată de condamnatul în raport de motivele invocate și materialul probator aflat la dosarul cauzei, în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că aceasta este inadmisibilă, întrucât acestea nu se regăsesc între cele arătate expres și limitativ în art.394 Cod procedură penală, așa încât în mod corect soluția a fost menținută și de instanța de apel, fiind pronunțată în conformitate cu Decizia în interesul legii nr.60/24 septembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În fapt, revizuentul, deși a invocat motivele prev.de art.394 alin.1 lit.c și d Cod procedură penală, iar cu ocazia dezbaterii recursului și motivul prev.de lit.a a aceluiași articol, în motivarea cererii nu a făcut referire la vreun înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat și care să fi fost declarat fals, nici la faptul că vreun membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat actul de cercetare penală ar fi comis o infracțiune în legătură cu respectiva cauză și nici la descoperirea unor fapte sau împrejurări ca nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Totodată, se constată că revizuentul nu a depus înscrisuri conform art.395 alin.1 Cod procedură penală, pentru a proba admisibilitatea unei asemenea cereri.
Prin formularea cererii, condamnatul a urmărit reanalizarea probatoriului administrat în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești precum și administrarea de probe noi, însă acestea, așa cum au reținut și instanțele anterioare nu constituie temeiuri de revizuire, nefiind incident nici cazul prev.de art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, întrucât nu se referă la fapte și împrejurări descoperite după pronunțarea hotărârii de condamnare și necunoscute instanței cu ocazia deliberării și care să conducă la pronunțarea unei soluții diametral opuse, respectiv de achitare.
În cauză, așa cum rezultă din însăși motivarea cererii, revizuentul nu contestă în totalitate situația de fapt ori vinovăția sa, ci susține doar că există anumite neconcordanțe în declarațiile martorilor audiați, în raport de faptele săvârșite și momentul comiterii acestora, aspecte ce nu pot fi analizate pe calea extraordinară de atac a revizuirii, atâta timp cât aceleași apărări au fost invocate și cu ocazia soluționării în fond a pricinii, precum și a căilor ordinare de atac exercitate de acesta.
Pentru considerentele expuse, Curtea constatând că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice, iar criticile invocate de revizuent sunt neîntemeiate, în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul, fiul lui G și -, născut la 20 martie 1977, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr.147/11.06.2008 a Tribunalului Prahova și sentinței penale nr.138/08.04.2008 a Judecătoriei Câmpina.
Obligă recurentul la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 august 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.IN
Tehnored.EV
4 ex./12.08.2008
dos.f- Judecătoria Câmpina
-
dos.a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
