Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 656/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.656/
Ședința publică de la 14 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram judecător
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 127 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, lipsă fiind recurentul inculpat, intimații părți civile, G, intimații părți vătămate,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat solicită acordarea unui termen de judecată pentru a fi audiat martorul care se află în Penitenciarul Galați și pentru faptul că recurentul inculpat se află în spital. Precizează că a fost condamnat la 4 ani.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că nu poate fi audiat, în recurs, ca martor numitul care are calitatea de coinculpat în această cauză dar acesta nu a declarat apel sau recurs.
Cu privire la cererea formulată de recurentul inculpat pentru audierea martorului, Curtea apreciază că nu este necesară audierea acestuia ca martor, nefiind posibil în această cale de atac iar pe de altă parte, s-a dat o declarație de către acesta în calitate de coinculpat.
Recurentul inculpat insistă în acordarea unui nou termen de judecată întrucât nu dorește să fie judecat separat de recurentul inculpat cu acesta neavând nici o legătură.
Având în vedere că av. - apărător desemnat din oficiu pentru inculpații și lipsește, Curtea lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la a doua strigare a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate asistat de av. - apărător desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară, depusă la dosar, lipsă fiind recurentul inculpat, intimații părți civile, G, intimații părți vătămate,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. precizează că inculpații și au formulat recurs împotriva hotărârii instanței de apel fiind nemulțumiți de cuantumul pedepsei aplicate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul care a participat la săvârșirea faptei în calitate de tăinuitor privind bunurile sustrase de coinculpatul de la mai multe sustrageri, pentru care i s-a reținut în mod corect fapta de tăinuire, lasă la aprecierea instanței dacă pedeapsa aplicată a fost individualizată corect.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, un tânăr lipsit de antecedente penale, participant doar la o singură faptă săvârșită în data de 5 octombrie 2004, când împreună cu ceilalți coinculpați au sustras bunuri în cuantum de 550.000 lei RON, apreciază că instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă prea mare.
Precizează că instanța de apel a apreciat apelul declarat de acest inculpat ca fiind întemeiat și i-a redus pedeapsa la 3 ani.
Având în vedere prejudiciul modic încercat de partea vătămată de 550.000 lei RON, consideră că instanțele ar fi trebuit să aprecieze că față de inculpatul, participant doar la o singură acțiune ilicită în cauza de față se impunea aplicarea dispozițiilor art. 181Cod penal.
Apreciază că Tribunalul Galați trebuia să facă în mod just aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b Cod procedură penală și cu aplicarea unei sancțiuni administrative.
Reiterează și în recurs această cerere privind pe inculpatul.
Solicită admiterea recursurilor formulate ca fiind întemeiate cu cheltuieli din fondurile Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că fapta săvârșită de inculpatul prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, reducându-i-se în calea de atac a apelului pedeapsa cu 1 an închisoare.
Față de modalitatea de comitere a faptei, într-un loc public, împreună cu o altă persoană, prin efracție consideră că se impune aplicare unei pedepse și nu a unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În ceea ce privește pe inculpatul precizează că acesta nu a declarat apel și s-a reținut corect, de către instanța de apel, recidiva și rezolvarea laturii civile.
Solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de cei doi inculpați cu obligarea acestora la cheltuieli către stat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, precizează că acea faptă nu a fost săvârșită de el ci de alt inculpat. Solicită să i se deducă ce a executat.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1428/06.06.2006 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 3532/P/2004 s-a dispus conform art. 334.C.P.P. numai in sensul de a se retine disp. art. 37 lit.b in loc de art. 37 lit.a, fată de inculpații si.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 (sase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1 - 209 lit.a, e, g si al.2 lit.b cu aplicarea art. 41 al.2 si art.37 lit.b
S-a constatat că inculpatul este arestat in altă cauză.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221. cu aplicarea art. 41 al.2 si art. 37 lit.b
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1 - 209 lit.a, e si i
S-a constatat că inculpatul este arestat in altă cauză.
Conform art. 71. s-au interzis inculpaților, si drepturile prev. de art. 64.
A fost obligat inculpatul la 800 lei Ron către partea civilă.
Au fost obligați inculpatii si la 50 lei Ron către partea civilă
S-au constatat acoperite prin restituire prejudiciile civile cauzate părților vătămate, si.
A fost obligat fiecare inculpat la cate 200 lei Ron cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu in cuantum de 80 lei Ron a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință penală prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați sub nr. 5405/P/2004, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1-209 lit.a,e,g și al.2 lit. b cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 și art. 37 lit.a Cod Penal; inculpatul pentru infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 37 lit. a Cod Penal, iar inculpatul pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1-209 lit. a,e și i
Cod PenalAnalizând și coroborând declarațiile celor trei inculpați cu declarațiile părților vătămate, și G și ale martorilor, și, alături de expertiza criminalistică dactiloscopică, procese-verbale de constatare, adrese de predare/primire bunuri și fișele de cazier judiciar la zi, prima instanța a reținut următoarele:
Inculpatul nu are ocupație, a suferit multiple condamnări anterioare și s-a hotărât să procure niște sume de bani din sustragerea de bunuri din autoturisme, iar în perioada iulie -octombrie 2004 acesta a săvârșit opt furturi, astfel:
În data de 23.07.2004, în jurul orei 18,00 inculpatul a forțat portbagajul autoturismului părții vătămate și a sustras din interior o bormașină și un flex electric cu accesorii - provocând un prejudiciu total de 1000 lei RON.
Împreună cu coinculpatul, acesta a vândut bunurile martorului cu prețul de 80 lei RON, bani pe care i-a cheltuit împreună.
În cursul urmăririi penale, prejudiciul a fost recuperat, astfel că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
La data de 25.07.2004, inculpatul a forțat portbagajul autoturismului părții vătămate de unde a sustras 2 aparate foto "" și "" cu teleobiective, acumulatori și un telefon mobil-în valoare 1800 lei ROL.
Ulterior, acesta a prezentat bunurile furate și coinculpatului relatând de unde provin, apoi s-au deplasat împreună la martorul căruia i le-au vândut pentru suma de 150 lei RON.
Cei doi inculpați au împărțit banii și i-au cheltuit împreună.
Au fost recuperate aparatul foto și un teleobiectiv, astfel că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu diferența de 800 lei RON.
În perioada 4-5.08.2004, fără să se poată stabili cu exactitate data, inculpatul a mai sustras din portbagajul părții vătămate, parcat în Cartierul I, prin forțarea sistemului de închidere, o trusă cu diferite chei și scule pe care apoi le-a valorificat, vânzându-le martorului pentru suma de 10 lei RON.
Bunurile sustrase, în valoare de 50 lei RON au fost restituite, astfel că proprietarul nu s-a mai constituit parte civilă.
În data de 08.08.2004, continuându-și activitatea infracțională, inculpatul a sustras o trusă de scule în valoare de 150 lei RON din mașina părții vătămate, parcată în loc public, prin forțarea portbagajului, fiind observat de martorul.
Bunurile furate au fost vândute de inculpat martorului cu suma de 13 lei RON, iar în timpul cercetărilor prejudiciul a fost recuperat.
În data de 10.08.2004, inculpatul a folosit același mod de operare pentru a fura din portbagajul mașinii părții vătămate o trusă de scule în valoare de 200 lei RON.
Partea vătămată l-a observat și l-a urmărit iar după ce l-a prins și-a recuperat bunurile sustrase.
În data de 18.08.2004, același inculpat s-a deplasat la autoturismul părții vătămate, oferindu-i spre vânzare diverse bunuri și apoi, profitând de neatenția acesteia, i-a sustras de pe banchetă un telefon mobil marca "Nokia", în valoare de 150 lei RON.
A doua zi, inculpatul a vândut telefonul martorului cu suma de 40 lei, iar în timpul urmăririi penale partea vătămată și-a recuperat bunul.
În data de 29.08.2004, inculpatul a mai sustras din portbagajul mașinii părții vătămate mai multe acte ale firmei acestuia, cartea de identitate, cea de alegător, permisul de conducere, asigurare auto și cartela telefonică, în valoare de 400 lei RON, toate aflate într-o borsetă.
În aceeași zi, inculpatul a fost depistat de polițiști vânzând cartela iar asupra sa au fost găsite parte din actele furate, care au fost restituite părții vătămate, aceasta constituindu-se parte civilă cu diferența de 200 lei RON.
În data de 05.10.2004, partea vătămată G se afla în atelierul său de pe strada T din G când a observat pe geam două persoane care furau bunuri din portbagajul mașinii sale. Apropiindu-se acesta a reușit să-l prindă pe inculpatul care avea o sacoșă în mână, iar a reușit să fugă.
Cei doi au sustras din portbagajul deschis prin forțare o trusă auto și o toporișcă în valoare de 55 lei RON.
Fiind recuperată doar toporișca, partea vătămată s- mai constituit partea civilă cu diferența de 50 lei.
Prin expertiza criminalistică dactiloscopică nr. 310/2004, s- stabilit că fragmentul de urmă papilară ridicat de pe portbagajului, în dreapta sistemului de închidere, a fost creată de degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului.
Prima instanță a reținut că în drept, faptele comise de inculpatul, care în baza aceleași rezoluții infracționale și prin efracție a sustras din mai multe autoturisme parcate în loc public, fiind însoțit la o faptă și de un alt inculpat- bunuri în valoare totală de 3700 lei RON, constituie infracțiunea continuată de furt calificat prev. de art. 208 al.1 -209 lit. a,e,g și Cod Penal al.2 lit. b cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2.
Cod PenalFapta coinculpatului, care împreună cu altă persoană a sustras prin efracție dintr-un autoturism parcat în loc public, bunuri în valoare totală de 55 lei RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1-209 lit. a,e, și i
Cod PenalFaptele coinculpatului, care a primit și înlesnit valorificarea bunurilor despre care știa că proveneau din furturi și a urmărit obținerea unor foloase materiale, constituie infracțiunea continuată de tăinuire prev. de art. 221.Cod Penal cu aplic. art. 41 al.2
Cod PenalPrima instanța, în ce privește starea de recidivă, conform art. 334.C.P.P. față de inculpații și a reținut dispozițiile recidivei postexecutorii prev. de art.37 lit. b în loc de art.37 lit. a
Cod PenalS-a arătat că ambii inculpați sunt plurirecidiviști cu multiple condamnări anterioare-, față de sentința penală 128/07.11.1994 a Tribunalului Galați definitivă la 07.12.1994, cazier filele 118-119, iar inculpatul, față de sentința penală nr. 843/25.03.1993 a Judecătoriei Galați prin care a fost condamnat la un an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, fiind arestat la 15.07.1993.
Pentru toate aceste considerente, conform art. 52 și 72.Cod Penal, instanța de fond a condamnat pe inculpații, și la câte o pedeapsă cu închisoarea, ținând seama de modalitatea insidioasă de săvârșire a faptelor, pericolul social concret precum și perseverența infracțională a inculpaților și, dar și de personalitatea celor trei infractori.
Prima instanță a apreciat că, ținând seama de faptul că cei trei inculpați nu pot fi recuperați social, scopul pedepsei față de toți cei trei poate fi atins numai prin privare de libertate.
S-a constatat că inculpații și sunt arestați în alte cauze.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64.Cod Penal pentru cei trei inculpați.
În ce privește latura civilă a cauzei, conform art. 14.C.P.P. și art. 998 Cod Civil, prima instanța a dispus obligarea inculpaților la dezdăunarea părților civile și G, legal constituite în cauză.
S-au constatat integral acoperite prin restituire prejudiciile civile cauzate părților vătămate, și.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpații și.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația apreciat sentința penală apelată ca fiind nelegală, pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a manifestat rol activ în soluționarea cauzei, pe de o parte pentru a se atașa hotărârile judecătorești penale pentru corecta rezolvare a antecedentelor penale, pe de altă parte pentru audierea nemijlocită a martorilor din lucrări.
Astfel, pentru o justă soluționare a cauzei instanța de fond ar fi trebuit să dispună atașarea sentinței penale 3037/17.12.2004 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală 250/26.04.2005 a Tribunalului Galați în ceea ce privește antecedentele penale ale inculpatului, precum și a sentinței penale 769/23.03.2001 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală 1217/18.12.2002 a Tribunalului Galați în ceea ce privește antecedentele penale ale inculpatului.
Cât privește martorii și pentru ei nu s-a făcut dovada imposibilității audierii nemijlocit.
Instanța de fond a apreciat greșit că inculpații și se află în stare de recidivă postexecutorie, schimbarea încadrării juridice fiind o soluție nelegală în raport de probatoriul cauzei.
Astfel, inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat în formă continuată în perioada aprilie -octombrie 2004 în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de restul de 705 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală 137/19.01.2001, rest în care inculpatul a comis prezenta infracțiune.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de tăinuire în perioada termenului de încercare de 5 ani, stabilit prin sentința penală 769/23.03.2001 Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală 1217/18.12.2002 a Tribunalului Galați. Prin urmare, reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b este greșită. Inculpatul a săvârșit infracțiunea de tăinuire din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie.
Instanța de fond nu a stabilit încadrarea juridică legală a faptei pentru.
Inculpatul, a fost trimis în judecată fără a se preciza că are antecedente penale ( fișa de cazier de la urmărirea penală demonstrând acest lucru), este în stare de recidivă astfel încât, după ce s-ar fi atașat hotărârile judecătorești ce-l priveau( sentința penală 2107/29.09.2000 a Judecătoriei Galați și sentința penală 3037/17.12.2004 a Judecătoriei Galați ) s-ar fi putut verifica modalitatea recidivei ce trebuia reținută în sarcina sa astfel încât era obligatoriu a se stabili încadrarea juridică corectă a faptei comise.
Instanța de fond nu a rezolvat legal și temeinic antecedentele penale ale celor 3 inculpați.
Instanța de fond în mod total nejustificat, în dezacord cu normele și jurisprudența CEDO, a aplicat celor 3 inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal.
O soluție legală și temeinică ar fi fost dacă în sentința penală s-ar fi constatat, motivat, care din drepturile civile prev. de art. 64 Cod penal trebuie interzise fiecărui inculpat, astfel încât să fie atins scopul preventiv-educativ al pedepsei.
Instanța de fond, prin neadministrarea tuturor probelor n-a putut pronunța o soluție legală și temeinică în ceea ce privește măsura de siguranță confiscării speciale.
Astfel, părțile vătămate și nu se constituie parte civilă deși n-au recuperat bunurile.
Cumpărătorii de bună credință, și nu au pretenții civile, deși bunurile cumpărate le-au fost ridicate de organele de poliție.
Inculpatul a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare raportat la fapta comisă, în mod greșit s-a reținut incidența în cauză a disp. art. 37 lit. b pen. și nu disp. art. 37 lit. a pen, și totodată, în mod nelegal i s-au interzis toate drepturile prev. de art. 64.pen.
Inculpatul a apreciat, de asemenea, că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare, solicitând reținerea de circumstanțe atenuante (art. 74 lit. b pen.) și totodată, a apreciat că nu se impunea interzicerea tuturor drepturilor prev. de art. 64 pen.
Prin decizia penală nr. 127 din 29 februarie 2008 Tribunalului Galațis -au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpații și.
S-a desființat în totalitate sentința penală apelată și în rejudecare:
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1 pen. rap.la art.209 al.1 lit.a,e,g și alin.2 lit.b pen. cu aplicarea art.41 al.2 pen. si art.37 lit.a pen. (faptă din 23.07.2004- 05.10.2004).
În baza art.61 al.1 teza II pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sent.pen. nr.994/14.04.2003 a Judecătoriei Tulcea, din care rămas un rest neexecutat de 705 zile închisoare.
Conf.disp.art.61 al.1 teza III pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 4 (patru) ani închisoare aplicată inculpatului pentru fapta dedusă judecății cu restul de 705 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sent.pen. nr.994/14.04.2003 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin neapelare la 22.05.2003, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, sporită la 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.71 pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a, b pen.
Potrivit art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, durata reținerii din 11.08.2004- orele 08,05-14,30.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art.221 al.1 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.37 lit.a pen. (faptă din 23.07.2004; 25.07.2004).
În baza art.83 al.1 pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sent.pen. nr.769/23.03.2001 a Judecătoriei Galați, definitivă la 18.12.2002 prin dec.pen. nr.12127/2002 a Tribunalului Galați, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 al.1 -209 al.1 lit.a,f pen. pedeapsă care s-a dispus să se execute alături de pedeapsa de2 (doi) ani închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecății, dispunându-se ca inculpatul să execute în total o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art.71 pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza II, b pen.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1 pen. rap.la art.209 al.1 lit.a,e,i pen. (faptă din 05.10.2004).
În baza art.71 pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a, b pen.
Conf.disp.art.14 pr.pen. combinat cu art.998 civ. și art.1003 civ. au fost obligați inculpații și, în solidar, la plata sumei de 800 lei către partea vătămată/civilă și a sumei de 150 lei către martorul cumpărător de bună credință - cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.14 pr.pen. combinat cu art.998 civ. și art.1003 civ. au fost obligați inculpații și la plata sumei de 50 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea vătămată/civilă
S-a constatat acoperite integral prin restituire prejudiciile cauzate părților vătămate, și și parțial acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate/civile.
În baza art.118 lit.e pen. s-a dispus confiscarea în folosul statului de următoarelor sume:
- 40 lei de la inculpatul și 40 lei de la inculpatul - sume cu care martorul cumpărător de bună credință nu s-a constituit parte civilă;
- 13 lei de la inculpatul - sumă cu care martorul cumpărător de bună credință nu s-a constituit parte civilă;
- 40 lei de la inculpatul - sumă cu care martorul cumpărător de bună credință nu s-a constituit parte civilă;
- 250 lei de la inculpatul - sumă cu care partea civilă s-a constituit parte civilă la urmărirea penală dar la care a renunțat în faza de cercetare judecătorească și în apel, deși prejudiciul nu a fost recuperat;
- 50 lei de la inculpatul - sumă cu care partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă;
-10 lei de la inculpatul - sumă cu care martorul cumpărător de bună credință nu s-a mai constituit parte civilă în cauză;
- 20 lei de la inculpatul - sumă cu care martorul cumpărător de bună credință nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Potrivit art.189 pr.pen. onorariul apărător din oficiu pentru faza de cercetare judecătorească, în sumă de 180 lei s-a dispus a fi avansat Baroului de Avocați G din fondul Ministerului Justiției incluzându-se în cuantumul cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art.191 al.1,2 pr.pen. au fost obligați inculpații, și la plata a câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art.189 pr.pen. onorariul apărător din oficiu, în apel, în sumă de 450 lei s-a dispus a fi avansat Baroului de Avocați G din fondul Ministerului Justiției, incluzându-se în cuantumul cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel s-a dispus a rămâne în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Din analiza robelor adminJ. în cauză, prima instanța a reținut o corectă situație de fapt și a realizat o justă individualizare a modalității de executare a pedepselor pentru cei trei inculpați.
Sentința penală apelată s-a constatat a fi nelegală și netemeinică în privința laturii penale a cauzei față de cei trei inculpați, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, în privința inculpatul, în sarcina acestuia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 al. 1.pen. rap. la art. 209 al.1 lit. a,e,g și al. 2 lit. b pen. cu aplicarea art. 41 al.2 pen. (8 acte materiale comise în perioada 23.07. -05.10.2004, prejudiciu total- 37.000.000 lei ROL).
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului (filele 86,93,170 dosar apel) a rezultat că prin sentința penală nr. 994/14.04.2003 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin neapelare la 22.05.2003, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, executată în perioada 24.06.2000 -22.01.2004, rămânând un rest neexecutat de 705 zile.
Prin comiterea faptei deduse judecății după liberarea condiționată din pedeapsa aplicată prin sentința penală 994/2003 a Judecătoriei Tulcea, dar înainte de împlinirea duratei pedepsei aplicate prin aceasta, în cauză au devenit incidente disp. art. 37 lit. a pen. referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie.
Raportat la considerentele expuse, schimbarea încadrării juridice și reținerea disp. art. 37 lit. b pen. de către instanța de fond s-a constatat a fi nelegală.
Raport la împrejurările concrete în care fapta a fost comisă și la valoarea prejudiciului cauzat, tribunalul a apreciat că pedeapsa de 6 ani închisoare (la individualizarea căreia au fost avute în vedere și disp. art. 37 lit. b pen. ) este prea mare și s-a dispus a fi redusă în apel, urmare și a reținerii incidenței disp. art. 37 lit. a pen.
Având în vedere însă perseverența infracțională a inculpatului în comiterea aceluiași gen de fapte, a apreciat că se impune aplicarea în cauză a disp. art. 61 al.1 teza II, III pen.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a mai fost condamnat pentru fapte concurente cu fapta din prezenta cauză prin sentința penală nr. 2584/16.12.2005 a Judecătoriei Galați (106 dosar apel), sentința penală 2604/22.12.2005 a Judecătoriei Galați (114 dosar apel), sentința penală nr. 1570/16.06.2006 a Judecătoriei Galați ( 111 dosar apel) și prin sentința penală nr. 526/01.03.2006 a Judecătoriei Galați ( f 123 dosar apel).
Cum însă la instanța de fond nu s-a procedat la soluționarea antecedentelor penale cu privire la faptele concurente mai sus precizate, operațiunea de contopire a pedepselor nu s-a putut efectua direct în apel, prin decizia nr. LXX(70) din 15.10.2007 a - Secțiile Unite stabilindu-se că: "Instanțele de control judiciar, nu pot dispune direct în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății, cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță".
În ce privește pe inculpatul, încadrarea juridică reținută de instanța de fond s-a constatat a fi corectă, în sarcina acestuia reținându-se săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1 pen. rap. la art. 209 al.1 lit. a, e, g pen. (un singur act material comis la 05.10.2004).
Prin sentința penală nr. 2107/2000 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la 15.11.2000, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 208 al. 1 pen. (faptă din 06.02.2000).
În baza art. 81-82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani. Prin încheierea din 13.02.2003 conf. art. 1 din Legea 543/2002 s-a constat ca fiind grațiată total și condiționat pedeapsa aplicată.
S-a constatat că termenul de încercare stabilit s-a redus ca efect al grațierii cu durata pedepsei, respectiv cu 1 an, acesta fiind de doi ani și s-a considerat împlinit la 15.11.2002 (fiind vorba de o grațiere postcondamnatorie, grațierea neputând crea o situație defavorabilă inculpatului în ce privește împlinirea termenului de încercare).
Ulterior, inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 3037/17.12.2004 a Judecătoriei Galați pentru o faptă concurentă cu cea din prezenta cauză, însă cum la instanța de fond nu s-a dispus contopirea acestor pedepse și față de considerentele anterior exprimate, nu s-a putut efectua această operațiune direct în apel.
Sentința penală apelată s-a constatat a fi netemeinică în privința inculpatului în ce privește cuantumul pedepsei aplicate, raportat la cuantumul prejudiciului cauzat și la participația sa efectivă impunându-se aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege pentru fapta comisă.
Având în vedere însă perseverența infracțională a inculpatului în comiterea aceluiași gen de fapte, faptul că deși a executat în parte pedeapsa aplicată prin sentința penală 3037/2004 a Judecătoriei Galați, scopul acestei pedepse nu a fost atins, nu s-a impus în cauză reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Totodată, raportat la aceleași considerente, modalitatea de executare a pedepsei stabilită la instanța de fond s-a apreciat a fi corect individualizată.
În ce privește pe inculpatul, în sarcina acestuia s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni de tăinuire în formă continuată, prev.de art. 221 al.1 pen. cu aplic. art. 41 al.2 pen. (două acte materiale comise la 23.07.2004 și respectiv 25.07.2004).
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului ( filele 61, 168 dosar apel) a rezultat că prin sentința penală nr. 769/23.03.2001 a Judecătoriei Galați, definitivă la 18.12.2002 prin decizia penală nr. 1217/2002 a Tribunalului Galați, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al.1 pen. rap. la art. 209 al.1 lit. a,f pen.
În baza art. 81-82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Prin comiterea faptei deduse judecății după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 769/2001 a Judecătoriei Galați și în interiorul termenului de încercare stabilit prin aceasta, în cauză au devenit incidente disp. art. 37 lit. a pen. referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie precum și disp. art. 83 al.1 pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Față de considerentele expuse, s-a constatat că dispoziția instanței de fond de schimbare a încadrării juridice cu reținerea disp. art. 37 lit. b pen. este nelegală și, pe cale de consecință, și nerezolvarea corespunzătoare a antecedentelor penale ale inculpatului.
Totodată, raportat la participația efectivă a inculpatului la comiterea faptei precum și la prejudiciul cauzat, pedeapsa aplicată de către instanța de fond s-a apreciat ca fiind prea mare, în apel dispunându-se reducerea acesteia (apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați fiind declarat în favoarea inculpatului ).
Sentința penală apelată s-a constatat a fi nelegală în privința inculpaților, și în ce privește interzicerea tuturor drepturilor prev. de art. 64.pen. ca pedeapsă accesorie, această dispoziție fiind în contradicție cu disp. art. 71 al.2 pen. pe de o parte, și pe de altă parte cu jurisprudența CEDO ( în acest sens cauza Sabău și împotriva României, cauza Hirst contra Marii Britanii).
Înalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile Unite, prin decizia nr. LXXIV(74) din 05.11.2007 a decis că: "dispozițiile art. 71.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza I -c pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 al.3 din pen.".
Astfel, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina celor trei inculpați (furt calificat și tăinuire), la împrejurările cauzei și persoana inculpaților (aceștia neavând ocupație și nefiind căsătoriți), dar și respectând principiul proporționalității, s-a apreciat că în cauză, în baza art. 71.pen. s-a impus aplicarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza II, b pen.
Inculpatul a fost reținut în data de 11.08.2004, între orele 08.05.- 14.30. astfel încât s-a dispus a se face aplicarea art. 88 pen. constatându-se, totodată, că este arestat în altă cauză.
Sentința penală apelată s-a constatat a fi nelegală și în ce privește latura civilă a cauzei și aplicarea corespunzătoare a disp. art. 118.pen.
Astfel, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 800 lei (RON), iar martorul cu suma de 1.500.000 lei(ROL).
Partea vătămată nu s-a constituit partea civilă, prejudiciul fiind recuperat ( 164 dosar fond).
Martorul a apreciat valoarea prejudiciului la 800.000 lei (ROL) dar deși nu a fost recuperat, a precizat că nu are pretenții civile ( 83 dosar ).
Partea vătămată a precizat că nu se constituie parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
Martorul, cumpărător de bună credință, a apreciat prejudiciul cauzat la suma de 130.000 lei (ROL) dar nu s-a constituit parte civilă (165 dosar fond).
Părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile, prejudiciul fiind recuperat.
Martorul cumpărător de bună credință a apreciat prejudiciul cauzat la suma de 400.000 lei (ROL) și, deși nu a fost recuperat, nu s-a constituit parte civilă.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei iar în faza de cercetare judecătorească, deși nu a fost recuperat, a precizat că nu mai are pretenții( 80 dosar fond).
Partea vătămată G s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 lei(ROL).
Partea vătămată a precizat că prejudiciul a fost parțial recuperat, rămânând de recuperat 500.000 lei (ROL) dar nu se mai constituie parte civilă ( 34 dosar fond).
Martorul a apreciat prejudiciul la suma de 100.000 lei (ROL) și deși nu l-a recuperat, nu are pretenții civile( 82 dosar fond).
Martorul a apreciat prejudiciul la suma de 200.000 lei(ROL) și deși nu a fost recuperat, nu s-a mai constituit parte civilă( 81 dosar fond).
Raportat la situația expusă, s-a dispus a se face aplicarea în mod corespunzător a disp. art. 14.pr.pen. combinat cu art. 998.civ. și art. 1003.civ. precum și a disp. art. 118 lit. e pen. constatând acoperite integral prin restituire prejudiciile cauzate părții vătămate, și și parțial acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate/civile.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpații și fără să-l motiveze așa cum prevăd dispozițiile art. 38510alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Așa fiind, instanța de recurs va examina cauza în condițiile art. 38510alin. 21Cod procedură penală și va analiza numai cazurile de casare care potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală se iau în considerare din oficiu.
Prin urmare, examinând în aceste limite cauza, Curtea constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, situația de fapt reținută este corespunzătoare probelor adminJ. încadrarea juridică dată faptei este legală, iar pedepsele stabilite fiecărui inculpat sunt just individualizate, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel cu plângerile și declarațiile părților vătămate și, declarațiile martorilor și coroborat cu declarațiile inculpaților și s-a făcut dovada că acesta din urmă a valorificat în perioada 23-25 iulie 2004 bunurile sustrase de primul inculpat, cunoscând că acestea proveneau din furt, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire în formă continuată prevăzută de art. 221 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
Cu declarația părții vătămate G și raportul de expertiză grafoscopică coroborat cu recunoașterea inculpaților și s-a făcut dovada că la data de 5 octombrie 2004 inculpatul a sustras prin efracție, dintr-un loc public, împreună cu o altă persoană, mai multe bunuri din portbagajul autoturismului părții vătămate G, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și g Cod penal.
În concluziile orale apărarea a susținut în ce-l privește pe inculpatul, că raportat la prejudiciul modic în sumă de 550.000 lei vechi s-ar fi impus achitarea întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.1și art. 181cu aplicarea unei sancțiuni administrative.
În ce-l privește pe inculpatul s-a susținut că recursul acestuia vizează cuantumul pedepsei, lăsându-se însă la aprecierea instanței de control judiciar să se constate dacă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei.
Susținerile apărării sunt lipsite de temeinicie, în cauză neimpunându-se achitarea inculpatului întemeiat pe dispozițiile art. 10 alin. 1 lit.1Cod procedură penală, fapta reliefând un pericol social concret suficient pentru aoc aracteriza ca infracțiune, astfel că nu se poate susține că s-ar fi adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, prejudiciul în sumă de 550.000 lei vechi fiind avut în vedere la nivelul anului 2004.
Față de datele care caracterizează faptele și persoana fiecărui recurent (astfel cum au fost reținute în mod judicios de instanța de apel, nemaifiind necesar a fi reiterate) Curtea apreciază că nu se impune redozarea pedepselor aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, pedepsele de 3 ani închisoare ( ) respectiv 5 ani închisoare ( ) răspunzând exigențelor art. 52 Cod penal.
Așadar, constatând că hotărârea recurată este temeinică și legală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile de față, conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 21 martie 1953 în comuna, județul B, domiciliat în G,-, - 5,. 1, cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, fără ocupație, recidivist) și (fiul lui și, născut la data de 29 aprilie 1972 în G, domiciliat în G, I, - 1,. 80 și fără forme legale în G, str. -.- nr. 75, cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale) împotriva deciziei penale nr. 127 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- - sentința penală nr. 1428 din 6 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Galați în dosar nr. 3532/P/2004.
Obligă pe fiecare inculpat la plata a câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red./8 decembrie 2008,
Tehnored./12 decembrie 2008,
Fond:
Apel: -
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marcian Marius
