Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 675/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
758/2009
DECIZIA PENALĂ NR.675
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.05.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.127/A/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, răspunde recurentul inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, lipsind intimata parte civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare întrucât familia a angajat avocat ales pe d-na.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, răspunde recurentul inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, lipsind intimata parte civilă.
Recurentul inculpat solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a cererii formulate, având în vedere că s-a mai acordat un termen pentru același motiv.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de recurentul inculpat întrucât a mai beneficiat de un termen pentru același motiv, iar la dosar nu este depusă delegație de apărător ales sau vreo cerere de amânare pentru imposibilitatea de prezentare a acestuia.
Constatând că nu sunt excepții de invocat, probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât judecata a avut loc în condiții de lipsă de procedură, acesta nefiind citat la domiciliul la care locuia efectiv, ci la adresa de la care fusese evacuat, fiind mutat cu locuința de aproximativ de 5 ori începând cu data evacuării sale.
Reprezentanta Ministerului Public învederează că hotărârea de condamnare a fost comunicată în luna iunie 2008, recurentul inculpat a declarat în apel în data de 3.11.2008, astfel că, în mod legal și temeinic a fost respins apelul ca fiind tardiv. Pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat declară că a fost evacuat din locuința de la adresa la care a fost citat de instanță, s-a mutat de 5 ori de la data evacuării și declară că este arestat din anul 2008.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr.127/A din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în majoritate, a respins ca tardiv apelul declarat de apelantul împotriva sentinței penale nr.1176 din 3.05.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, cu obligarea apelantului la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin sentința penală nr. 1176/03.05.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B în dosarul penal nr-, în baza art.26 raportat la art.208 al. 1-209 al.1 lit.a, e pen. inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art.26 raportat la art.240 pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a si 34 lit.b pen. inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art.86 ind.1 pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condițiile art.86 ind.2 pen.
În baza art.86 ind.3 pen. pe durata termenului de încercare s-au stabilit următoarele obligații în sarcina inculpatului:
- să se prezinte lunar, în ziua de vineri la de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
- să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art.864pen.
În baza art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa perioada de la 1.03.2003 la 11.06.2003.
În baza art.14 si 346 Cod pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata în solidar cu ceilalți coinculpați la 1500 USD, în echivalent în lei în favoarea părții civile.
În baza art.191 al.2 Cod pr.pen. inculpatul a fost obligat la 400 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța fondului a reținut că la data de 1.03.2003, în jurul orelor 12.45, partea vătămata se afla pe Calea împreuna cu martorii, si Salli și după ce au ieșit din magazinul, partea vătămată a fost acostată de inculpații și, care și-au declinat calitatea de polițiști, primul dintre cei doi prezentând și o legitimație de poliție cu insignă, aceștia solicitând părții vătămate să prezinte pașaportul și să arate buzunarele. Partea vătămată le-a comunicat celor doi că pașaportul se afla la hotelul unde locuia și le-a înmânat portofelul în care avea suma de 1800 USD. Inculpatul a verificat conținutul portofelului iar inculpatul a percheziționat partea vătămata, cei doi sustrăgând astfel din portofel suma de 1500 USD. După acest control, cei doi inculpați au restituit părții vătămate portofelul.
În acest timp, inculpatul, care s-a aflat în apropiere, staționând lângă un autoturism Daewoo, s-a apropiat de grupul în care se afla și partea vătămată și a intervenit, separând partea vătămată și martora de restul grupului, pentru a le permite astfel celorlalți doi inculpați să acționeze cu mai multa ușurință.
Cei trei s-au îndepărtat ulterior și au urcat în autoturismul Daewoo condus de martorul, fiind însă urmăriți de organele de politie si imobilizați.
Inculpații nu au recunoscut inițial săvârșirea faptelor, arătând că s-au întâlnit în ziua respectivă și au mers împreună cu un taxi în zona Bisericii Italiene, au intenționat să intre într-un magazin de încălțăminte și au fost imobilizați de organele de politie.
În cursul cercetării judecătorești, inculpații au revenit asupra declarațiilor inițiale, recunoscând săvârșirea faptei, respectiv că se aflau pe Calea și văzându-l pe cetățeanul străin ieșind din magazinul au hotărât să îi sustragă acestuia o suma de bani, sens în care inculpații și, declinându-și calitatea de polițiști, primul prezentând si o legitimație, au percheziționat portofelul si buzunarele părții vătămate si au sustras suma de 800 USD, inculpatul rămânând în apropierea celor doi pentru a distrage atenția grupului în care se afla și partea vătămată.
Prima instanță a reținut declarațiile inculpaților date în cursul cercetării judecătorești întrucât acestea se coroborează în mare parte cu celelalte probe administrate în cauză, făcându-se aplicarea art.69 pr. pen. privind valoarea probantă a declarațiilor inculpatului în procesul penal.
Cu ocazia percheziției efectuate asupra celor trei inculpați, s-a găsit asupra inculpatului legitimația de polițist seria - nr. 41408 cu insigna 6o6823 și asupra inculpatului suma de 260 USD, legitimația fiind ridicată.
Partea vătămată a recunoscut din grup pe cei doi inculpați, fără ezitare, aspecte consemnate în cuprinsul procesului verbal de recunoaștere din grup, indicându-l pe inculpatul ca fiind cel care a prezentat și legitimația de polițist.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța fondului a avut în vedere criteriile de individualizare prev.de art.72 pen. dar si principiulnon reformatio in pejus.
Astfel, s-a avut în vedere că săvârșirea infracțiunilor de acest gen, cunoscute sub numele de "" creează o stare de temere în rândul opiniei publice și în special în rândul persoanelor de naționalitate care se afla în România, acestea fiind țintele predilecte ale făptuitorilor. De asemenea, instanța fondului a apreciat că în speță se impune aplicarea unor pedepse cu executarea în regim de detenție, numai că fiind vorba despre rejudecare după desființare cu trimitere, nu se poate înrăutăți situația inculpatului în propriul apel, astfel încât s-a făcut aplicarea disp. art.861și 862. pen.
Totodată, s-a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, așa încât l-a obligat pe inculpat în solidar cu ceilalți coinculpați la plata a 1.500 USD, în echivalent în lei în favoarea părții civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, la data de 03.11.2008, inculpatul, solicitând repunerea în termenul de apel motivat de faptul că este arestat preventiv în altă cauză și a luat la cunoștință de hotărârea de condamnare la data de 30.10.2008. În motivarea apelului s-a arătat că judecarea cauzei a avut loc fără citarea legală a inculpatului apelant și instanța de judecată a agravat situația inculpatului în propria cale de atac.
În ședința publică de la data de 03.12.2008, inculpatul apelant prin apărător a arătat că a fost evacuat din locuința la care a fost citat pe parcursul judecății și că, ulterior, a locuit la alte 5 adrese, neavând posibilitatea de a se prezenta la organele de poliție pentru a le indica, astfel că sunt îndeplinite condițiile apelului peste termen.
În ședința publică din 25.02.2009, Tribunalul a pus în discuție din oficiu excepția tardivității apelului formulat de inculpatul.
Examinând actele dosarului în vederea soluționării excepției tardivității apelului, Tribunalul,în majoritate, a reținut următoarele:
Sentința penală apelată prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 861. pen. a rămas definitivă prin decizia penală nr. 916/11.10.2006 a Tribunalului București - Secția I Penală.
Prin sentința penală nr. 181/27.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 1 B s-a dispus, în baza art. 864alin. 2. pr. pen. revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare aplicată condamnatului și executarea acesteia în întregime în regim de detenție cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și b pen. Această sentință penală a rămas definitivă prin nerecurare.
La data de 17.03.2009 s-a emis, în baza sentinței anterior menționate, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 336/17.03.2008, ce a fost pus în executare la data de 19.06.2008, astfel cum rezultă din referatele întocmite în cauză (fila 27 dos- apel și fila 20 dos- recurs).
Prin decizia penală nr. 942/R/07.08.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală s-a respins ca nefondat recursul peste termen declarat la data de 10.06.2008 de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 181/27.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, prin care s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Verificând incidența în cauză a dispozițiilor art. 365 Cod pr.pen. tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a considera apelul declarat de inculpatul ca fiind un apel peste termen.
Astfel, cauza în care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală apelată a parcurs două cicluri procesuale. În cadrul primului ciclu procesual inculpatul a fost prezent în instanță la judecata în fond a cauzei care s-a finalizat prin sentința penală nr. 1489/20.09.2004 a Judecătoriei Sector 1 Această sentință penală a fost desființată în parte prin decizia penală nr. 1020/26.09.2005 a Tribunalului București Secția I penală și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Sector 1 B numai în ceea ce-l privește pe inculpatul, reținându-se că există neconcordanță între minută și dispozitiv. În rejudecare, inculpatul, deși citat la toate adresele cunoscute, nu s-a mai prezentat în fața instanței de fond care a soluționat cauza prin sentința penală nr. 1176/03.05.2006, ce face obiectul apelului în prezenta cauză. În atare situație, Tribunalul a reținut că nu este îndeplinită condiția ca partea să fi lipsit la toate termenele de judecată.
Nici condiția ca apelul să fie declarat nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei nu este îndeplinită.
Astfel, sentința penală apelată a fost comunicată către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, instituție chemată să efectueze supravegherea condamnatului, însă nu s-a putut pune în executare întrucât condamnatul nu s-a prezentat la termenele stabilite. Urmare acestui fapt, s-a dispus, așa cum s-a reținut anterior, revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea pedepsei de 3 ani închisoare în regim de detenție, fiind emis nr. 336/17.03.2008 care a fost pus în executare la data de 19.06.2008.
Apelul ce face obiectul prezentei cauze a fost declarat de inculpatul la data de 03.11.2008, cu mult peste termenul de 10 zile calculat de la data începerii executării, respectiv 19.06.2008, așa cum se prevede în disp. art. 365. pr. pen.
Tribunalul nu poate reține susținerea apelantului inculpat, în sensul că a luat cunoștință de hotărârea de condamnare apelată la data de 30.10.2008, întrucât la momentul la care apelantul inculpat a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 181/27.02.2008 a Judecătoriei Sector 1 B, prin care s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, a luat cunoștință de sentința penală apelată, chiar în declarația de recurs făcând mențiune despre această sentință (fila 2 dosar recurs - al Tribunalului București Secția I Penală).
Potrivit art. 185 alin.1 pr. pen. când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului.
Nerespectarea termenului de promovare a apelului, atrage, conform dispozițiilor legale mai sus menționate, decăderea din dreptul de a mai formula calea de atac.
În opinie separată, s-a considerat că se impunea judecarea pe fond a apelului declarat de inculpatul, fiind vorba de un apel peste termen, potrivit dispozițiilor art. 365 din pr. pen.
Astfel, prin sentința penală nr.1176/3.05.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pe un termen de încercare de 8 ani.
Prin sentința penală nr.181/27.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, prin hotărârea anterior menționată, dispunând executarea în întregime a acesteia în regim de detenție. Prin Decizia penală nr.942/R din 7.08.2008 a Tribunalului București - Secția I penală, s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul împotriva acestei sentințe penale.
La data de 31.10.2008 (data poștei) inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 1176/3.05.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B, cale de atac calificată ca apel peste termen de către Tribunal, la termenul din data de 3.12.2008.
Apelul astfel declarat de inculpat nu poate fi respins ca tardiv.
În cauză, hotărârea atacată - sentința penală nr.1176/3.05.2006 (Dosar nr-) a Judecătoriei Sectorului 1 B - nu este susceptibilă de executare, executarea pedepsei fiind suspendată sub supraveghere. Prin urmare, inculpatul - care a lipsit la toate termenele de judecată, putea formula oricând apel peste termen.
Dispozițiilor referitoare la necesitatea formulării căii de atac în termen de 10 zile de la data începerii executării pedepsei li se poate da eficiență în cazul recursului formulat împotriva sentinței penale de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv sentința penală nr.181/27.02.2008.
Legiuitorul a prevăzut pentru cele două hotărâri pronunțate în speță (cea de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendare și, respectiv, cea de revocare a suspendării executării pedepsei) două căi de atac diferite, care trebuie analizate distinct, în funcție de regimul fiecăreia, inclusiv cu privire la termenul în care pot fi formulate. Ca atare, nu se poate pretinde că cele două sentințe "fac corp comun", iar în termenul de 10 zile de la încarcerare inculpatul trebuia să formuleze atât recursul împotriva hotărârii de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, cât și apelul împotriva hotărârii prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, a cărei executare a fost suspendată. Faptul că inculpatul a cunoscut hotărârea de condamnare încă de la data formulării recursului împotriva sentinței penale nr. 181/27.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B nu înseamnă că de atunci a început să curgă și termenul de apel, întrucât legea vorbește sub acest aspect de data începerii executării pedepsei, iar nu de data la care inculpatul a luat cunoștință sau a aflat, în alt mod, de hotărârea de condamnare.
Or, pentru sentința penală nr. 1176/3.05.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B nu avem o dată a începerii executării pedepsei - executarea fiind suspendată. Abia prin sentința penală nr. 181/27.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B prin care s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, s-a dispus și executarea unei pedepse, emițându-se și mandatul de executare a pedepsei închisorii, în baza acestei din urmă hotărâri. Termenul de 10 zile în care trebuie formulată calea de atac peste termen se calculează începând cu data încarcerării doar pentru recursul formulat împotriva sentinței penale nr.181/27.02.2008.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât judecata a avut loc în condiții de lipsă de procedură.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2. pr. pen. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Formal, criticile invocate de recurent împotriva deciziei de respingere a apelului ca tardiv formulat nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de lege, iar potrivit art.3859pct.11 pr. pen. sunt supuse casării numai hotărârile prin care instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv, fără ca legiuitorul să prevadă posibilitatea atacării hotărârilor și în situația inversă, respectiv atunci când în mod greșit calea de atac a apelului a fost respinsă ca tardiv formulată.
Având în vedere dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea apreciază că art.3859pct.11 pr. pen. creează o discriminare pentru părțile ale căror apeluri au fost respinse ca tardive, cum este cazul în speță, așa încât pentru a da eficiența dreptului la un proces echitabil, Curtea consideră că acest caz de casare trebuie aplicat și în situația în care se atacă o decizie prin care apelul a fost respins ca tardiv.
Din acest motiv, instanța de recurs va analiza legalitatea și temeinicia deciziei atacate din perspectiva dispozițiilor art.3859pct.11 pr. pen.
Deși recurentul critică hotărârile din motive ce țin de soluționarea fondului cauzei, având în vedere că prin decizia recurată apelul a fost respins ca tardiv, examenul instanței de recurs se va limita numai la verificarea corectitudinii soluției din perspectiva respectării termenului de exercitare a căii de atac.
În acest sens, Curtea apreciază că instanța de apel a constatat în mod corect (prin decizie luată în majoritate) că apelul declarat de condamnatul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.365 pr. pen.
Astfel, potrivit dispoziției legale mai susmenționate: "Partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen dar nu mai târziu de 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii dispozițiilor privind despăgubirile civile".
În primul rând, se constată că susnumitul a fost prezent în fața instanței de fond la termenul din 20.06.2003 când a luat termen în cunoștință, fără a se mai prezenta însă ulterior la judecarea cauzei și nici la rejudecarea acesteia după admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare (fila 4 din dosarul nr.3856/2003 al Judecătoriei Sectorului 1), așa încât cerința referitoare la lipsa de la judecată nu este îndeplinită.
În al doilea rând, apelul a fost exercitat mult după împlinirea termenului prevăzut de lege, respectiv după 4 luni de la încarcerarea apelantului.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că instanța de apel a calculat în mod corect termenul pornind de la data încarcerării, deși apelul peste termen viza sentința penală nr.1176/2006, prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a acesteia, iar executarea pedepsei în regim de detenție s-a dispus ulterior, prin sentința penală nr.181/2008.
Desigur, din punct de vedere procedural, cele două sentințe au fost pronunțate în cauze diferite și sunt supuse unor căi distincte de atac, însă hotărârea de revocare a suspendării condiționate, prin care s-a dispus executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, a operat o modificare a sentinței penale de condamnare, așa încât dispozițiile din sentința penală nr.1176/2006 referitoare la modul de executare a pedepsei nu mai subzistă, toate efectele raportate la executarea pedepsei închisorii urmând a fi analizate în funcție de sentința penală nr.181/2008.
Între cele două sentințe există o strânsă legătură și tocmai datorită modificărilor aduse sentinței de condamnare prin sentința penală nr.181/2008, aceasta din urmă nu poate fi ignorată, iar ulterior rămânerii sale definitive, situația numitului nu mai poate fi analizată exclusiv din perspectiva sentinței de condamnare.
Din aceste motive, având în vedere că susnumitul a exercitat apelul peste termen ulterior încarcerării, la calculul termenului de declarare a căii de atac trebuie avută în vedere împrejurarea că sentința de condamnare astfel cum a fost modificată prin sentința de revocare a suspendării condiționate, a fost pusă în executare în ceea ce privește pedeapsa închisorii, așa încât respectivul termen trebuie calculat de la data încarcerării.
Așa cum în mod corect s-a reținut în opinia majoritară, numitul a fost încarcerat în data de 19.06.2008 și a declarat apel în data de 3.11.2008, mult după împlinirea termenului de 10 zile prevăzut de dispozițiile art.365 pr. pen.
Pe cale de consecință, apelul a fost tardiv declarat, decizia atacată fiind legală și temeinică, așa încât în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr. pen. recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.192 alin.2 pr. pen. Curtea va obliga recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.127/A din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.
Dact. /2 ex
- -;
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
