Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 726/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr. 726/R/2008
Ședința publică din data de 8 decembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Monica
- -
GREFIER - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR - -
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 85/A/2008, pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului -N, având ca obiect infracțiunea de tentativă la furt calificat, prev. de art.20 rap. la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g,i Cod penal.
La apelul nominal se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul și partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 85/A/2008 a Tribunalului -N și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit. a Cod pr.pen. întrucât fapta nu există. Din probele administrate în cauză consideră că nu s-a dovedit intenția inculpatului de a-și însușii țigările. Martori oculari nu există, iar martorii indirecți au declarat în favoarea inculpatului, respectiv au arătat că inculpatul era în stare avansată de ebrietate și le-a spus că merge să-și cumpere țigări. Inculpatul, știind că programul la magazin era flexibil, s-a deplasat la magazin și după ce a constatat că ușa era închisă, a bătut la ușa și geamul locuinței părții vătămate și întrucât nu i s-a răspuns a plecat. Raportat la starea de fapt și probatoriul administrat în cauză, apreciază că este incident principiul in dubio pro reo.
Procurorul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând că instanța de fond și apel în mod corect au reținut vinovăția inculpatului raportat la probele administrate în cauză din care rezultă că inculpatul a fost surprins în momentul în care a vrut să pătrundă în magazin de tatăl părții vătămate, moment în care inculpatul a fugit. Susținerea inculpatului că a mers să cumpere țigări este infirmată de probele dosarului din care rezultă că inculpatul era într-o criză financiară acută și a mers la magazin după țigări la ora 1,30 noaptea când magazinul era închis.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului apreciază că a fost judicios individualizată raportat la circumstanțele personale și antecedentele penale ale acestuia.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr.1614/2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 21.12.1979 în B, jud.B-N, cetățean român, domiciliat în com de, nr.103, jud.B-N, recidivist, CNP--, la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat prev.de art.20 rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit."g, i" Cod penal cu aplic.art.37 lit."a" Cod penal.
În baza art.83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1357/2005 a Judecătoriei Bistrița și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în total 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplic.art.71 rap.la art.64 lit."a,b" Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, domiciliată în com. de, nr.127, jud.B-N, în calitate de reprezentat al PF "", 100 lei reprezentând prejudiciul nerecuperat.
Inculpatul a fost obligat să plătească 430 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei cu titlul de onorariu pentru apărătorul din oficiu,av..
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 1 spre 2 martie 2006, fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul -, a mers la magazinul aparținând PF "", din localitatea de, pentru a sustrage bunuri.
Magazinul este situat la parterul imobilului cu nr. 127, în care locuiește partea vătămată ( fostă ) căreia îi aparține unitatea.
Accesul în magazin se face direct din stradă ( DJ 173C) printr-o ușă din lemn într-un singur canat, prevăzută înspre exterior cu două obloane din lemn.
Inculpatul a deschis obloanele închise prin interior și a forțat ușa de acces pentru a pătrunde în magazin.
Prin forțare, mânerul yalei s-a rupt și ușa s-a blocat, astfel că nu a reușit să intre în magazin. De asemenea, șipca fixată pe tocul ușii s-a degradat.
Inculpatul a mers apoi la poarta de acces în curtea imobilului închisă prin interior cu foraiber și o sârmă de. A forțat sistemul de închidere ( poarta deschizându-se greu pe timp de iarnă, potrivit declarației persoanei vătămate ). Când a ajuns în zona afumătorii ( a cărei ușă a deschis-o, însă în interior nu se aflau produse din carne) a început să latre câinele persoanei vătămate - tatăl părții vătămate. Acesta nu dormea și ieșind în curte să vadă ce se întâmplă, a sesizat când inculpatul s-a ascuns după fântână în curtea părții vătămate. S-a menționat că imobilul în care locuiește și soția este separat de gard de cel în care locuiește.
Văzând că porțile de acces în curte sunt deschise, deși chiar el le închisese în jurul orei 22,00, persoana vătămată a plecat în urmărirea persoanei care fugise între timp pe ulița pe care locuiește și inculpatul.
Văzând-o intrând în curtea martorei, persoana vătămată a intrat în curte în zona porții, unde s-au îmbrâncit și au căzut amândoi la pământ.
Atunci a văzut că persoana care era în curtea fiicei sale este inculpatul, căruia în localitate i se spune " ".
Pentru că inculpatul a început să strige, persoana vătămată a plecat spre casă, fiindu-i frică să nu fie agresat de rudele acestuia.
La întoarcere a văzut că sistemul de închidere a ușii de acces în magazin a fost forțat și a anunțat telefonic organele de poliție.
Inculpatul a suferit leziuni corporale vindecabile în 14-15 zile de îngrijiri medicale, în urma altercației avute cu persoana vătămată în curtea martorei și a formulat separat plângere penală împotriva persoanei vătămate, cauza aflându-se pe rolul Judecătoriei Bistrița.
Instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. de art. 20 alin. 1 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. "g" și "i" Cod penal cu aplic. art. 37 lit. "a" Cod penal.
Față de cele arătate și având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev.de art.72 Cod penal, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 alin. 1 Cod penal rap.la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. "g" și "i" Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. "a" Cod penal.
S-a reținut de prima instanță că, prin sentința penală nr.1357/2005 a Judecătoriei Bistrița, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe termen de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208, art.209 lit."a,g,i" Cod penal, condamnare raportat la care este și recidivist. Având în vedere că în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr.1357/2005 a Judecătoriei Bistrița, inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de fond a dispus în baza art.83 Cod penal,revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pedeapsă ce urmează a fi executată alăturat celei dispuse prin sentința apelată, în total, 3 ani și 6 luni închisoare, făcându-se aplic.art.71 rap.la art.64 lit."a,b" Cod penal.
În latura civilă a cauzei și în baza art.998 și 999 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile PF "", 100 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului nerecuperat, respectiv, contravaloarea yalei și manoperei de înlocuire a acesteia.
Impotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen legal, inculpatul, solicitând, în temeiul art.361,374 și 379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală rap.la art.11 pct.2 lit."a" și art.10 lit."a" Cod procedură penală, să se dispună achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii deduse judecății.
În motivele de apel s-a arătat că încă de la începutul fazei de urmărire penală inculpatul a avut în cauză o poziție constantă, în sensul negării totale a săvârșirii tentativei la infracțiunea de furt calificat, susținând că în seara respectivă a încercat ușa de la magazinul familial al părții vătămate, cu intenția de a-și cumpăra țigări, moment în care a constatat că aceasta este închisă.
Atunci s-a dus la geamul locuinței părții vătămate și a strigat-o pe fiica acestuia, care nu a răspuns. Văzând apoi televizorul aprins în camera respectivă a strigat-o și pe partea vătămată, care, de asemenea nu a răspuns, iar în această situație a pornit spre casă.
Când ajunsese deja în curtea mătușii sale, a fost lovit pe neașteptate "cu un par în cap sau cu un levier" căzând la pământ în stare de inconștiență. i-a fost salvată doar pentru că a fost transportat de urgență la Spitalul Clinic Județean - Clinica de Neurochirurgie C-
Această stare de fapt este confirmată pe fondul ei de către partea vătămată, care pretinde că în aceeași seară pe la orele 1,30 auzit câinele lătrând în curte; ieșind afară a observat doar " o umbră" în curte, constatând imediat că era un om care a ieșit în fugă afară pe poarta curții. În momentul în care s-a apropiat a constatat că obloanele magazinului erau deschise, respectiv ușa de la afumătoare era și ea deschisă. În baza acestor indicii, a tras concluzia că cineva a încercat să-l fure, motiv pentru care a ieșit din curte, ducându-se după presupusul hoț, 30-40.
La un moment dat, acea persoană s-ar fi "aruncat cu capul în peste portița de acces la, portiță care s-a deschis" (filele 42-44), iar partea vătămată l-ar fi urmărit, intrând însă pe portiță în curtea gospodăriei respective: "m-am dus să-l recunosciar când am vrut să-l identific, făptuitorul m-a prins, ne-am rostogolit, apoi făptuitorul a strigat "!""
În ceea ce privește probatoriul testimonial este de menționat că nu au existat martori oculari care să probeze indubitabil elementele materiale ale tentativei de furt. Astfel, martorii audiați, și, nu au putut releva practic nici un element concret care să conducă la concluzia certă că în curtea părții vătămate, inculpatul a pătruns cu intenția certă de a sustrage bunuri. Dimpotrivă, toți confirmă susținerea inculpatului, în sensul că scopul real al "vizitei" sale nocturne la magazinul, respectiv curtea părții vătămate a fost acela de a-și cumpăra țigări, nicidecum acela de a fura. Astfel:
:"Am fost vizitat de către care era băut, dar conștient. Avea asupra lui o sticlă de Ť. Am stat de vorbă 45 minute, după care inculpatul mi-a spus că pleacă întrucât îi vine nevasta de la lucru. L-am condus până la poartă, unde rețin că a spus că nu are țigări și că vrea să-și cumpere" (53);
: "În jurul orelor 23 plecat la și după cca 20 minute a revenit și a întrebat dacă a sosit soția lui de la lucru, după care a plecat spunând că vrea să-și cumpere țigări" (58);
: a spus că pleacă să-și cumpere țigări" (60).
Aceste declarații prezintă, opinează inculpatul, suficiente indicii care atestă clar că cercetarea penală nu a confirmat învinuirea. În această situație, chiar dacă s-ar admite elementele faptice de natură să atragă asupra inculpatului bănuiala că la ora respectivă a intrat în curtea părții vătămate cu altă intenție decât aceea de a-și cumpăra țigări (ora neobișnuită - 1 noaptea; deteriorarea sistemului de închidere, pătrunderea în curtea părții vătămate; fuga nejustificată - în opinia instanței - de la fața locului), în nici un caz din aceste indicii nu poate rezulta intenția acestuia de a sustrage bunuri, astfel cum total eronat conchide procurorul și prima instanță. În cel mai bun caz pentru acuzare, aplicarea principiului clasic "In dubio pro reo", era soluția cea mai adecvată stării de fapt reținute.
Se susține în sentința atacată - care copiază ad literam argumentația procurorului din rechizitoriu - că de obicei magazinul era închis după orele 21, iar inculpatul trebuia să știe această împrejurare. Acest argument este înlăturat însă de către declarația martorei (nr.50), care precizează că programul de funcționare a acestuia nu era unul fix, că de obicei ușa magazinului era închisă, situație în care clienții obișnuiau să o cheme din casă pe vânzătoare - fiica părții vătămate:"De regulă închid magazinul pe la 21-21,30. Practic în timpul zilei magazinul este mai mult închis, căci cei mai mulți clienți obișnuiesc să o cheme pe de acasă pentru a-i servi. Numitul a susținut (cu ocazia reconstituirii, ) că a mers la ușa magazinului și a încercat clanța. Văzând că este închisă a intrat în curte și a încercat o altă ușă. Susținea că a căutat-o pe pentru a-și cumpăra țigări".
De asemenea irelevante sunt și celelalte argumente:
sistemului de acces în magazin: chiar dacă s-ar admite că inculpatul a sistemul yalei cu care era prevăzută ușa magazinului, acest aspect nu poate conduce în nici un caz la concluzia că acesta dorea să intre înăuntru pentru a sustrage bunuri. În situația dată, în care făptuitorul se afla sub influența băuturilor alcoolice, se poate admite ipoteza - foarte plauzibilă - că neavând controlul normal al mișcărilor sale, a apăsat mai tare pe sistemul respectiv rupându-l, însă nu se poate stabili cu certitudine din această împrejurare intenția lui de a pătrunde în magazin pentru a sustrage.
De altfel, inculpatul a recunoscut de la început (împrejurare confirmată de martorii audiați), că a mers la ușa magazinului încercând-o, situație în care - obiectiv vorbind - se putea produce ruperea yalei.
U de încălțăminte constatată la fața locului în apropierea afumătorii este de asemenea irelevantă, neputând dovedi același element: intenția inculpatului de a sustrage. Pe de altă parte expertiza științifică nici nu concluzionează cert că ar fi fost produsă de încălțămintea acestuia ci "a putut fi creată de o încălțăminte ce prezintă un desen antiderapant asemănător celui al încălțămintei ridicate de la ".
Acest "argument" nu constituie decât o simplă "prezumție de vinovăție" împotriva inculpatului. Ori, în domeniul dreptului penal nu există decât prezumția de nevinovăție (art.66 Cod procedură penală), nicidecum aceea de vinovăție!!!
de metal cu care fusese asigurată poarta părții vătămate, găsită în curtea mătușii inculpatului, constituie de asemenea un indiciu lipsit de importanță. Astfel, se poate admite ipoteza că în starea bahică în care se afla după ingurgitarea unei cantități importante de alcool în acea seară - chiar dacă era totuși conștient - a rămas cu sârma respectivă în mână, după ce-a ieșit din curtea lui, aceasta scăpându-i în momentul în care a fost lovit pe neașteptate de către partea vătămată.
Nici faptul că ar fi fugit, în momentul în care partea vătămată a sesizat prezența inculpatului în curtea sa, nu prezintă o importanță deosebită în situația dată. Dar inculpatul nu recunoaște această împrejurare (că ar fi fugit de partea vătămată, respectiv ar fi sărit poarta de acces la sa). Aici se impune a fi relevat un aspect total ilogic, învederat de către partea vătămată în declarația sa: că inculpatul dorind să scape de urmăritor, ar fi sărit "cu capul în " peste portița vecinei, care s-a deschis.
Ori, dacă această portiță putea fi deschisă normal prin apăsarea clanței, nu se poate argumenta rațional saltul acrobatic peste poartă, descris de către partea vătămată; de altfel această împrejurare nici nu a fost recunoscută de către inculpat. Dar martora, deși nu a văzut personal desfășurarea faptelor, menționează totuși un elemente deosebit de semnificativ: "Am auzit vocea nepotului meu:? "lasă-mă măi omule în!" (fila 51).
De aici rezultă cert nedumerirea inculpatului care, aflat în curtea mătușii sale a fost atacat pe neașteptate de către o persoană necunoscută neputând înțelege motivul acestei agresiuni. Ipoteza părții vătămate, a atacului inițiat de către inculpat împotriva părții vătămate, nu poate fi de asemenea agreată din punct de vedere logic; nu poate fi explicată rațional atitudinea brusc agresivă a inculpatului, după ce până atunci încercase să-și asigure scăparea prin fugă.
Toate aceste aspecte demonstrează în opinia noastră lipsa de consistență a probelor în acuzare, și nu puteau să conducă decât la concluzia nevinovăției inculpatului, pentru simplul motiv că nu se poate dovedi existența intenției acestuia de a sustrage bunuri, bani sau alte valori materiale din magazinul, respectiv incinta gospodăriei părții vătămate.
Dimpotrivă, probele administrate (declarațiile inculpatului, respectiv ale martorilor audiați), demonstrează fără putință de tăgadă că inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a mers în acea seară la magazinul familial al părții vătămate cu intenția certă de a-și cumpăra țigări, și, cunoscând că ușa era închisă, a încercat să o cheme pe vânzătoare - fiica părții vătămate, respectiv pe partea vătămată din casă (potrivit uzanței obișnuite practicate în situația în care ușa magazinului era închisă), motiv pentru care a pătruns în curtea gospodăriei, a strigat pe la ferestre, a mai încercat să deschidă și ușa casei, după care constatând că nu se trezește nimeni, a plecat liniștit spre casă, în drum abătându-se și pe la /cumnata sa (, pentru a-și căuta soția. În curtea rudei sale, a fost agresat absolut fără motiv de către partea vătămată.
Deși nu o menționează expres, atât procurorul cât și instanța, induc voalat ideea că inculpatul fiind recidivist (condamnat anterior pentru o faptă de furt - în dosarul penal nr.3531/2005 al Judecătoriei Bistrița ), ar fi avut aceeași intenție și în noaptea respectivă de a sustrage. Ori, nu există în penal prezumția de vinovăție, ci doar prezumția de nevinovăție.
Față de toate aceste argumente, ar fi o mare eroare judiciară să fie menținută o sentință de condamnare la 3 ani și 6 luni închisoare, a unei persoane (având 4 copii minori în întreținere), care - spre ghinionul său - s-a găsit într-un moment nepotrivit, într-un loc nepotrivit, într-o conjunctură nepotrivită creând (dacă luăm în considerare susținerea părții vătămate), impresia falsă că ar fi intenționat să sustragă din gospodăria acesteia.
Prin decizia penală nr. 85 din 4 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița - în temeiul disp.art.379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul împotriva Sentinței penale nr. 1614/2007 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul penal nr-.
Apelantul a fost să plătească statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele
Contrar susținerilor inculpatului, materialul probator administrat în cauză a demonstrat vinovăția acestuia, raportat la comiterea tentativei la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit."g, i" Cod penal, în dauna părții vătămate. Așa cum instanța de fond a reținut, la data săvârșirii faptei, inculpatul nu avea bani pentru a-și cumpăra țigări, în seara respectivă fiind nevoit să vândă un din material plastic pentru suma de 100.000 lei vechi pe care i-a cheltuit cumpărând dulciuri pentru copii, pâine și țigări, iar din procesul verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor, și rezultă că sistemul de închidere a ușii de acces a fost forțat în noaptea respectivă, întrucât nu era defect din perioada anterioară.
U de încălțăminte ridicată cu ocazia cercetării locului faptei, a fost descoperită în zona afumătorii ( loc de depozitare a unor produse din carne), infirmându-se astfel susținerile inculpatului că a intrat în curte pentru aos triga pe partea vătămată, iar sârma cu care fusese asigurată poarta de acces în curtea locuinței părții vătămate a fost găsită a doua zi de organele de poliție în curtea martorei, unde s-a refugiat după comiterea faptei.
Raportat la apărările inculpatului, apar ca ilogice conduita sa, de a fugi de la locul faptei, imediat ce a fost descoperit de, precum și faptul că, urmare a activității sale a degradat în mod accentuat sistemele de închidere și siguranță a accesului în magazin, în condițiile în care nu ar fi avut intenții infracționale. De altminteri, cu ocazia reconstituirii faptei (35), inculpatul a declarat că, deși nu a văzut lumină în magazin, a "scuturat" de câteva ori ușa, împingând-o în exterior, cu intenția de a lua țigări.
Chiar dacă declarațiile martorilor relevă faptul că inculpatul a declarat că pleacă pentru a-și cumpăra țigări, conduita sa ulterioară, exprimată prin forțarea violentă a sistemelor de închidere a magazinului, închis la acea oră înaintată din noapte, neluminat, în absența proprietarului sau a unei alte persoane angajate, dovedește intenția sa de a pătrunde în magazin pentru a lua țigări fără acordul vreunei persoane îndrituite a vinde bunuri, starea sa bahică nefiind un argument convingător că acțiunile sale erau menite doar să "încerce" sistemele de securitate.
Deși nu este un motiv determinant prin el însuși pentru a forma convingerea instanței că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar, nu este de neglijat faptul că acestuia nu îi sunt străine activitățile infracționale de sustragere de bunuri, dat fiind faptul că prin Sentința penală nr.1357/2005 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 4.10.2005, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208, art.209 lit."a,g,i" Cod penal, condamnare raportat la care este recidivist.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul împotriva Sentinței penale nr. 1614/2007 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul penal nr-, iar în baza disp.art.192 al.2 Cod procedură penală apelantul a fost obligat să plătească statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună achitrea sa în baza art. 10 lit. a deoarece C.P.P. fapta nu există, cu motivarea în esență că din probe nu rezultă întenția inculpatului de a-și însuși țigările, astfel că este incident în cauză principiul in dubio pro reo.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este fondat însă pentru alte motive decât cele invocate.
Atât instanța de fond cât și cea de apel ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente aureținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridica a faptelor se circumscrie elementelor constitutive ale tentativei la infr. de furt calificat, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 208 alin.1 Cod Penal, art. 209 alin.1 lit.g, i cu Cod Penal aplic. art 37 lit. a)
Cod PenalProbele relevă în esență că în noaptea de martie 2006, pe,inculpatul nu avea bani pentru a-și cumpăra țigări, în seara respectivă fiind nevoit să vândă un din material plastic pentru suma de 100.000 lei vechi pe care i-a cheltuit cumpărând dulciuri pentru copii, pâine și țigări, iar din procesul verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor, și rezultă că sistemul de închidere a ușii de acces a fost forțat în noaptea respectivă, întrucât nu era defect din perioada anterioară.
U de încălțăminte ridicată cu ocazia cercetării locului faptei, a fost descoperită în zona afumătorii, infirmându-se astfel susținerile inculpatului că a intrat în curte pentru aos triga pe partea vătămată, iar sârma cu care fusese asigurată poarta de acces în curtea locuinței părții vătămate a fost găsită a doua zi de organele de poliție în curtea martorei, unde s-a refugiat după comiterea faptei.
Raportat la apărările inculpatului, apar ca ilogice conduita sa, de a fugi de la locul faptei, imediat ce a fost descoperit de, precum și faptul că, urmare a activității sale a degradat în mod accentuat sistemele de închidere și siguranță a accesului în magazin, în condițiile în care nu ar fi avut intenții infracționale.
Cu ocazia reconstituirii faptei (35), inculpatul a declarat că, deși nu a văzut lumină în magazin, a "scuturat" de câteva ori ușa, împingând-o în exterior, cu intenția de a lua țigări.
Chiar dacă declarațiile martorilor relevă faptul că inculpatul a declarat că pleacă pentru a-și cumpăra țigări, conduita sa ulterioară, exprimată prin forțarea violentă a sistemelor de închidere a magazinului, închis la acea oră înaintată din noapte, neluminat, în absența proprietarului sau a unei alte persoane angajate, dovedește intenția sa de a pătrunde în magazin pentru a lua țigări fără acordul vreunei persoane îndrituite a vinde bunuri, starea sa de ebrietate nefiind un argument convingător că acțiunile sale erau menite doar să "încerce" sistemele de securitate.
Raportat la cele expuse mai sus este evident că o soluție de achitare în baza art.10 lit. a) Cp.p., respectiv că fapta nu există este exclusă.
La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev de art. 72.Cod Penal, adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de săvârșire al acesteia, precum și persoana inculpatului care se afă în stare de recidivă postcondamnatorie și nu a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciului.
Având în vedere circumstanțele comiterii faptei, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, care însă nu înlătură răspunderea penală a inculpatului, precum și valoarea redusă a prejudiciului de 100 lei,circumstanțe atenuante care se circumsriu disp. art 74 alin 2,p, Curtea va constata că pedeapsa aplicată inițial nu a fost just dozată și se impune a fi redusă.
Ca atare în în baza art.38515pct.2 lit. d Cod procedură penală Curtea va admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.12.1979,. în com. de, nr.103, jud. B - N împotriva deciziei penale nr.85/A/2008 a Tribunalului Bistrița - N, pe care o va casa împreună cu sentința penală nr. 1614/2007 a Judecătoriei Bistrița, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și nereținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.2
Cod PenalRejudecând, în aceste limite va condamnă inculpatul, în baza art.20 rap la art.208 alin.1 art.209 alin.1 lit.g, i Cod penal. cu aplic. art.74 alin.2 și art.76 lit. și art.37 lit.a Cod penal la o pedeapsă de6 luni închisoarepentru comiterea tentativei la infracțiunea de furt calificat.
Se va menține dispoziția privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sent. Pen.1357/2005 a Judecătoriei Bistrița, având în vedere că inculpatul a comis prezenta faptă în cursul termenului de încercare,pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa totalăde 2 ani și 6 luni închisoare.
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate, având în vedere antecedența sa penală, care a impus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sent. Pen. 1357/2005 a Judecătoriei Bistrița, astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Se va stabili suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din în favoarea av..
În baza art 192 alin.3 Cp.cheltuielile p. judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit. d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.12.1979,. în com. de, nr.103, jud. B - N împotriva deciziei penale nr.85/A/2008 a Tribunalului Bistrița - N, pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 1614/2007 a Judecătoriei Bistrița, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și nereținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.2
Cod PenalRejudecând, în aceste limite condamnă inculpatul, în baza art.20 rap la art.208 alin.1 art.209 alin.1 lit.g, i Cod penal. cu aplic. art.74 alin.2 și art.76 lit. și art.37 lit.a Cod penal la o pedeapsă de6 luni închisoarepentru comiterea tentativei la infracțiunea de furt calificat.
Menține dispoziția privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sent. Pen.1357/2005 a Judecătoriei Bistrița, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul executând pedeapsa totalăde 2 ani și 6 luni închisoare.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Stabilește suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din în favoarea av..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
4 ex./
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica
