Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂ NI A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENAL ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENAL NR. 73/R/2009
Ședința public din data de 5 februarie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan judector
JUDECTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de ctre inculpatul și Parchetul de pe lâng Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr. 292/A/27 octombrie 2008 pronunțat în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecat pentru comiterea infracțiunilor de tinuire, prev. și ped. de art. 221 alin. 1.pen, fals în înscrisuri sub semntur privat în form continuat, prev. și ped. de art. 290.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. uz de fals, prev. și ped. de art. 291 teza a II-a pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. conducerea unui autovehicul cu numr fals de înmatriculare în form continuat, prev. și ped. 35 alin. 2 teza a II-a din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal fcut în cauz se prezint aprtorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., cu delegație avocațial la dosar, lips fiind inculpatul și partea vtmat.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei, dup care, aprtorul inculpatului u, având în vedere c inculpatul a fost achitat în fața instanței de fond, iar soluția a fost menținut în fața instanței de apel, apreciaz c se impune citarea acestuia cu mandat de aducere, în vederea audierii, sens în care solicit amânarea judecrii cauzei.
Reprezentatul Parchetului apreciaz c nu se impune amânarea judecrii cauzei pentru acest motiv.
Curtea, deliberând, constat c, raportat la dispozițiile legale, audierea inculpatului este necesar doar în msura în care acesta este prezent, astfel c având în vedere lipsa inculpatului u respinge cererea de amânare formulat în acest sens de ctre aprtorul inculpatului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acord cuvântul prților în dezbaterea judiciar a cauzei.
Reprezentantul Parchetului constat c Judec toria Cluj -N în temeiul art. 10 lit. d, raportat la art. 11 pct. 2 lit. a și c pr.pen. a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile de tinuire, uz de fals și conducere a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare, apreciind c nu s-a dovedit dincolo de orice urm de îndoial c autoturismul provenea din comiterea infracțiunii de furt și c certificatul de înmatriculare și numrul de înmatriculare ale mașinii sunt false. Soluția pronunțat de instanța de fond a fost menținut și de ctre instanța de apel. Consider c cele dou hotrâri pronunțate în cauz sunt nelegale, deoarece atât instanța de fond cât și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile pe versiunea inculpatului deși aprarea acestuia nu este susținut de nicio prob nici mcar de martorul propus în aprare. Vinovția inculpatului a fost dovedit pentru toate capetele de acuzare, mai ales c inculpatul nu a putut justifica intrarea în mod legal în posesia autoturismului, respectiv c nu a identificat persoana de la care a cumprat mașina. În opinia sa, când o persoan achiziționeaz un autoturism, mai ales la o valoare ridicat, își ia niște msuri de siguranț pentru acoperirea oricrui viciu. În acest context, apreciaz c inculpatul nu a fost cumprtor de bun credinț pentru c a cunoscut c autoturismul provenea din comiterea infracțiunii de furt, având în vedere c yala autoturismului era forțat și c mașina pornea doar cu ajutorul unei anumite chei, fiind greu de crezut c inculpatul nu cunoștea c sistemul de pornire al autoturismului este deteriorat. Solicit a se avea în vedere c inculpatul se ocup cu vânzarea-cumprarea de autoturisme și c aceasta cunoștea c avea nevoie de un contract de vânzare cumprare pentru ca ulterior s poat vinde mașina. Apoi, conform actelor se poate observa c vânztorul autoturismului indicat de inculpat, respectiv numitul u, nu este cel din acte, numitul, care identificat fiind a artat c nu-l cunoaște pe inculpat și c nu i-a vândut autoturismul, inculpatul recunoscând aceste aspecte.
Totodat, deși inițial inculpatul nu a recunoscut c a redactat contractul de vânzare - cumprare, ulterior acesta a recunoscut și c l-a semnat în fals pentru a vinde autoturismul, îns doar dup întocmirea unei expertize grafologice. Dup întocmirea expertizei grafologice inculpatul a recunoscut și c a falsificat declarația de asigurare, din toate aceste elemente de rea credinț reieșind în opinia sa preocuparea deosebit a inculpatului de a scpa de mașin. De asemenea, inculpatul a recunoscut c a verificat seria motorului și a șasiului, putându-se observa, mai ales de o persoan care este expert în vânzarea-cumprarea de autoturisme, c seria șasiului era modificat.
Pentru aceste motive, solicit admiterea recursului, casarea celor dou hotrâri pronunțate în cauz și condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tinuire la pedeapsa închisorii, constatarea grațiat a pedepsei pentru aceast fapt, încetarea procesului penal faț de inculpat pentru infracțiunile prev. de art. 291.pen. și art. 35 teza a II-a din Decretul nr. 328/1966 ca urmare a împlinirii termenului de prescripție special a rspunderii penale, deducerea conform art. 88.pen. a reținerii din 18 aprilie 19999 și desființarea înscrisurilor falsificate.
Aprtorul inculpatului solicit admiterea în parte a recursului declarat de Parchet, doar cu privire la anularea înscrisurilor falsificate și menținerea celor dou hotrâri pronunțate în cauz cu privire la condamnarea inculpatului, întrucât din probele administrate nu rezult fr urm de îndoial c a cunoscut c mașina era furat și c certificatul de înmatriculare și plcuțele de înmatriculare ale autoturismului erau false. Mai mult, atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit c aceste modificri nu erau lizibile cu ochiul liber.
Solicit a se avea în vedere c este de notorietate c nu întotdeauna cu ocazia vânzrii unui autoturism se întocmește un contract de vânzare cumprare în acest sens. Referitor la faptul c autoturismul pornea doar cu ajutorul unei chei speciale, solicit a se avea în vedere și împrejurarea c, cheile se pot pierde, iar acestea putea fi înlocuite cu chei artizanale.
Consider c singura infracțiune care se poate reține în sarcina inculpatului este cea de fals sub semntur, cu privire la care s-a împlinit termenul de prescripție, astfel c solicit anularea înscrisurilor false.
Pentru aceleași motive, solicit admiterea recursului declarat de inculpat. Cu onorariu din.
Reprezentantul Parchetului solicit respingerea recursului declarat de inculpat.
CURTEA
Prin sentința penal nr.195 din 29.02.2008 pronunțat de Judec toria Cluj N, în baza art.121, art.122 litd pen. raportat la art.124 Cod penal, s-a constatat intervenit prescripția speciala a rspunderii penale a inculpatului -, fiul lui si, nscut la data de 22.08.1976 in Reghin, jud. M, necstorit, CNP -, domiciliat în Târgu M,-. 12, judo M, cu antecedente penale, sub aspectul svârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semntura privata in forma continuata, prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
În baza art. Il pct 2 raportat la art. 10 litd Cod pr. penala, s-a dispus achitarea inculpatului -, fiul lui si, nscut la data de 22.08.1976 in Reghin, jud. M, necstorit, CNP -, domiciliat in Targu M,-.12, jud. M, cu antecedente penale, sub aspectul svârșirii infracțiunilor de tinuire, prev. de art. 221 alin.1 Cod penal, uz de fals in forma continuata, prev. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal si conducere pe drum public a unui autovehicul cu numr fals de înmatriculare in forma continuata, prev. de art. 35 alin.2 din Decretul 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal si art. 13 Cod penal.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea vtmat.
În baza art.191 Cod pr. penala, a fost obligat inculpatul sa plteasc statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, suma in care s-a inclus onorariul de traductor in suma de 369,75 lei in favoarea traductor din C-N, onorariul de avocat pentru aprtor din oficiu de 100 lei, in favoarea avocat, onorariu care s-a suportat din fondul special al Ministerului justiției, restul cheltuielilor judiciare rmânând in sarcina statului.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut urmtoarele:
În noaptea de 25/26.02.1999 s-a sustras autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare LI -, aparținând prții vtmate de pe strada --- din C-N, autoturism ce ulterior a suferit modificri la seria caroseriei si i s-a înlocuit numrul de circulație cu un numr fals -, contrarncându-se un certificat de înmatriculare in care s-a trecut ca proprietar al autoturismului o persoana fictiv, cu numele de, cu domiciliul in B M, strada -, certificat in care s-a consemnat seria de caroserie modificata.
Din cercetrile efectuate s-a constatat ca numrul de înmatriculare - era un numr falsificat de la un numr de circulație real -, numr ce a fost modificat la litera L, care a fost transformata in litera
Numrul de circulație - aparținea martorului din B M, care la data de 18.03.1999 a depus o reclamație la politie privind dispariția numerelor de înmatriculare.
Din probele dosarului si declarația inculpatului a rezultat ca acesta a împrumutat de la o cunoștința de a sa, martorul -- suma de 10.000 DM, suma cu care in cursul lunii martie 1999 inculpatul s-a deplasat la piața de mașini din C-N, unde a achiziționat autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare -.
Cu ocazia încheierii tranzacției inculpatul a observat ca autoturismul avea ușa dreapta faț cu urme de forțare, dar persoana care i-a vândut autoturismul a susținut ca acesta i-a fost spart cu puțin timp înainte, furându-i-se casetofonul.
Din declarațiile date de inculpat atât in cursul urmririi penale, cât si cu ocazia primei judecați, acesta a artat ca persoana care i-a vândut autoturismul i-a spus ca nu are originalul crții de identitate a autoturismului, prezentându-i o copie dup aceasta carte de identitate, promițând ca va trimite originalul actului cu ocazia încheierii formalitților de transcriere.
Totodat inculpatul a susținut ca i s-a prezentat talonul autoturismului, c a verificat datele înscrise privind autoturismul, constatând ca în talonul mașinii era trecut ca proprietar numitul, respectiv o alta persoana decât cea care îi vindea autoturismul și care se numea, cu domiciliul in B M,-,.63.
Întrucât intre inculpat si nu s-a încheiat în scris nici un contract de vânzare-cumprare, act ce urma sa fie încheiat doar în momentul radierii autoturismului, vânztorul autoturismului a lsat buletinul su de identitate, cu numele de si un numr de telefon la care putea fi contactat pentru finalizarea formalitților de înscriere.
Ulterior inculpatul a circulat cu autoturismul cumprat si întrucât autoturismul nu era asigurat, a dorit sa încheie un contract de asigurare la societatea de asigurri Astra SA Agenția C, astfel ca la data de 26.03.1999 a solicitat încheierea unei asigurri auto folosind certificatul de înmatriculare in care figura ca proprietar, completând în fals cererea de asigurare in care a trecut ca se numește, semnând în fals - fila 44 dosar, fapt ce a fost stabilit ulterior prin raportul de constatare tehnico-științific nr.285.761 din 19.12.2001 al Biroului Criminalistic
În data de 3.04.1999 inculpatul a redactat, dactilografiat si semnat un contract fictiv de vânzare-cumprare intre in calitate de vânztor si - in calitate de cumprtor, semnând în fals pentru ambele prți, act pe care inculpatul dorea sa îl foloseasc la vânzarea autoturismului.
În data de 17.04.1999 inculpatul s-a deplasat la T, unde a expus spre vânzare autoturismul din litigiu, fiind verificat de organele de politie din cadrul LP. T, ocazie cu care inculpatul a prezentat polițistului copia cârtii de identitate a autoturismului, certificatul de înmatriculare, contractul de vânzare-cumprare menționat mai sus și buletinul de identitate pe numele de.
La o verificare mai atenta s-a constatat ca numrul de înmatriculare al autoturismului era falsificat, de asemenea și seria sașiului era modificat.
Organele de politie au procedat ulterior la identificarea pretinsului vânztor -, care era la acea data student la C si care a declarat ca în cursul lunii octombrie 1998 si-a pierdut buletinul si ca nu a vândut niciodat nici un fel de autoturism.
În cursul judecrii cauzei martorul - a artat ca i-a împrumutat pe inculpat pentru a cumpra acel autoturism, c l-a vzut pe inculpat circulând cu autoturismul cumprat si ca împrumutul i-a fost restituit.
Din probele dosarului nu a rezultat implicarea inculpatului în sustragerea autoturismului, nefcându-se dovada ca acesta ar fi cunoscut ca bunul cumprat de el provenea din furt si c certificatul de înmatriculare și plcutele de înmatriculare erau false, inculpatul cumprând din târgul de autoturisme din C-N mașina respectiv, cu intenția de aor evinde mai scump, acesta ocupându-se cu cumprri si vânzri de autoturisme.
Împrejurarea ca autoturismul prezenta la una din portiere urme de forțare nu poate conduce automat la concluzia ca inculpatul cunoștea proveniența ilicit a bunului si nu i se poate imputa o neverificare amnunțita a datelor de identificare ale autoturismului, care au fost modificate, modificri ce nu puteau fi observate cu ochiul liber, ele devenind vizibile doar dup o tratare chimica a plcutelor de poansanare a seriei caroseriei si dup o verificare a aversului plcutei de înmatriculare.
La data achiziționrii autoturismului, inculpatul era in vârsta de 22 ani, vârsta la care avea o redusa experiența de viata, astfel ca se justifica aprecierea acestui a ca lsarea in garanție a buletinului de ctre vânztor pân la finalizarea tranzacției si neîncheierea pe loc a unui contract de vânzare cumprare nu poate sa constituie motive serioase de suspiciune privind proveniența licit a bunului cumprat
În actul de incuIpare s-a mai artat c inculpatul trebuia sa știe c autoturismul este furat prin faptul ca i s-au predat o pereche de chei contrafcute sau ca închiztorul de la ușa era defect.
Inculpatul în declarațiile date in faza de urmrire penala și in fata instanței de fond a susținut constant ca persoana de la care a cumprat a justificat avarierea închiztorii de la ușa prin faptul ca anterior vânzrii i-a fost sparta mașina, ocazie în care s-a furat si un casetofon.
Aspectul legat de faptul ca cele dou chei de la mașina nu erau originale, nu poate sa constituie în sine un element de inculpare a lui u - pentru svârșirea infracțiunii de tinuire, atâta timp cât aceast contrafacere a chei lor nu se putea observa cu ușurința, existând posibilitatea pierderii cheilor originale si înlocuirea lor cu alte chei.
Pe raționamentul actului de acuzare, inculpatul putea sa fie trimis in judecata cu aceiași argumentație pentru furtul autoturismului si nu pentru tinuire.
Instanța de fond a constatat ca in dosarul cauzei nu exista probe concludente care sa conduc la ideea ca inculpatul u ar fi svârșit infracțiunea de tinuire prev.de art.22l alin.l pen. si nici infracțiunile de uz de fals in forma continuata, prev.de art.29l pen. cu aplicarea art.4l alin.2 pen si de conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu nr. fals de înmatriculare, în forma continuata, prev. de art.35 alin.2 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.4l alin.2 pen. si art.l3 pen. întru cât inculpatul nu avea de unde s știe ca actele mașinii, respectiv talonul mașinii si cartea de identitate a autoturismului sunt false si nici ca numerele de înmatriculare erau falsificate.
Pentru aceste considerente, instanța de fond in baza art. Il pct 2 raportat la art. 10 litd Cod pr. penala, a dispus achitarea inculpatului -, sub aspectul svârșirii infracțiunilor menționate mai sus, lipsind un element constitutiv al infracțiunii, respectiv intenția.
În cursul judecrii dosarului, instanța de fond a pus in discuție intervenirea prescripției speciale a rspunderii penale a inculpatului pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semntura privata in forma continuata, prev. de art.290 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. aceasta fiind singura infracțiune svârșit cu vinovție de inculpat, fapta rezultând din aceea ca în data de 26.03.1999 inculpatul a completat in fals declarația de asigurare pe numele de, persoana fictiva ce nu a putut fi identificata, semnând in fals contractul de asigurare si întocmind si semnând in fals contractul de vânzare-cumprare din data de 3.04.1999 intre si.
În cazurile descrise mai sus legate de falsurile întocmite de inculpat, instanța de fond a considerat c acestea au fost svârșite cu vinovție, cu intenția directa a inculpatului de a altera realitatea cu un scop bine definit de a putea vinde la rândul sau autoturismul mai facil in condiții de aparenta legalitate.
Faț de aceasta situație, instanța de fond, vzând dispozițiile art. 122 lit.d si art.124 pen. text de lege ce prevede intervenirea prescripției speciale, in cazul dat aceasta intervenind la trecerea unui termen de 7 ani si 6 luni de la data svârșirii faptei, respectiv data de 3.04.1999, termenul împlinindu-se in 3.10.2006. Pentru aceste considerente, în baza art. 121, art.122 lit.d raportat la art. 124 Cod penal, instanța de fond a constatat intervenit a prescripția special a rspunderii penale a inculpatului -, sub aspectul svârșirii infracțiunii de fals in înscrisuri sub semntura privat în forma continuat, prev. de art.290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
În baza art.14 și 346.pr.pen. art.998 civ. instanța de fond a respins pretentiile civile formulate de partea vtmat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lâng Judec toria Cluj -N, care a criticat hotrârea atacat ca fiind nelegal și netemeinic, solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii penale prin care s se dispun încetarea procesului penal faț de inculpatul u - sub aspectul svârșirii infracțiunilor de uz de fals în form continuat și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu nr. fals de înmatriculare în form continuat, ca urmare a împlinirii termenului de 7 ani și 6 luni al prescripției speciale a rspunderii penale; condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru svârșirea infracțiunii de tinuire, prev. de art.221 alin.l pen. cu aplicarea art.40 pen. și art.83 pen. raportat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendare condiționat, aplicat acestui a prin sentința penal nr.39/1999 a Judec toriei Sinaia; deducerea reținerii din data de 18.04.1999 în conformitate cu dispozitiile art.88 pen.; respectiv, anularea înscrisurilor
falsificate potrivit prevederilor art.348 pr.pen.
În motivare, se arat în esenț c în mod neîntemeiat prima instanț a dispus achitarea inculpatului sub aspectul svârșirii infracțiunilor de tinuire, uz de fals în form continuat și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu nr. fals de înmatriculare în form continuat, nesocotind dispozițiile art.63 pr.pen. referitoare la coroborarea tuturor probelor administrate în cauz. Astfel, se arat c declarațiile nesincere și contradictorii ale inculpatului, modul dubios în care a intrat în posesia unui autoturism cu urme certe de efracție, timpul scurt cuprins între data sustragerii autoturismului și data la care inculpatul a intrat în posesia lui, împrejurarea c cele dou chei de la mașin nu erau originale, modul nefiresc de derulare a tranzacției în urma creia inculpatul susține c a intrat în posesia autoturismului (fr încheierea unui contract de vânzare cumprare, deși autoturismul era luat de la o persoan necunoscut și cu plata prețului pe loc), inconstanța în declarațiile inculpatului cu privire la calitatea persoanei de la care a cumprat autoturismul și faptul c avea o experienț considerabil în activitatea de cumprare-revânzare a autoturismelor, sunt date care, coroborate între ele, indic fr dubiu faptul c inculpatul nu este un cumprtor de bun credinț, c el cunoștea caracterul fals al plcuțelor cu numerele de înmatriculare aplicate pe autoturismul provenit din furt și c a recurs la falsificarea contractului de vânzare-cumprare pentru autovehiculul în cauz și la completarea în fals, pe numele unei persoane fictive, a cererii ctre societatea de asigurare ASTRA, tocmai în vederea producerii unor consecințe juridice, respectiv pentru a putea circula cu autoturismul "în condiții de siguranț" și apoi pentru a-l oferi spre vânzare, prin folosirea actelor falsificate. De asemenea, se mai mentioneaz c instanta de fond a omis a se pronunța asupra cererii formulate de procurorul de ședinț cu privire la reținerea dispozițiilor art.40 pen. faț de încadrrile juridice reținute în sarcina inculpatului și a omis s deduc, conform art.88 pen. reținerea acestuia din data de 18.04.1999 (precizându-se totuși c aceste omisiuni sunt mai puțin relevante sub aspectul efectului juridic - dat fiind soluția adoptat de instanț faț de faptele pentru care a fost trimis în judecat inculpatul). În sfârșit, se mai arat c nelegalitatea sentinței atacate const în omisiunea anulrii înscrisurilor falsificate de inculpat, respectiv contractul de vânzare-cumprare pentru un vehicul folosit aflat la filele 58-60 din dosarul de urmrire penal, declarația de asigurare din data de 26.03.1999 (44 ) și tichetul de asigurare cu nr.- eliberat de ASTRA (44 ) precum și anularea celorlalte înscrisuri falsificate existente la dosar (respectiv certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a autoturismului și plcuțele de înmatriculare), chiar dac inculpatul nu a fost trimis în judecat pentru contrafacerea acestora, îns a fost trimis în judecat pentru faptul c a uzat de aceste acte, în condițiile în care cunoștea caracterul fals al lor.
Prin decizia penal nr.292/A din 27 octombrie 2008 pronunțat de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lâng Judec toria Cluj -N împotriva sentinței penale nr.195/29.02.2008 a Judec toriei Cluj -N, care a fost desființat parțial, numai în ceea ce privește omisiunea aplicrii dispozițiilor art.348 pr.pen. privind desființarea înscrisurilor falsificate de inculpat.
Pronunțând o nou hotrâre, în aceste limite, în baza art.348 pen. s-a dispus desființarea total a urmtoarelor înscrisuri falsificate de inculpat: contractul de vânzare cumprare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 03.04.1999 (5860 ), declarația de asigurare din data de 26.03.1999 (44 ) și tichetul de asigurare cu nr.- eliberat de Societatea de Asigurare - Reasigurare Astra (44 ).
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
S-a stabilit în favoarea Baroului C suma de 100 lei reprezentând onorariul
avocațial din oficiu (cuvenit av. ), care s-a avansat din
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) au rmas în sarcina acestuia.
Pentru a hotrî astfel instanța a reținut urmtoarele:
Soluția de achitare pronunțat de instanța de fond, cu privire la infracțiunile de tinuire, prev. de art.221 pen. uz de fals, prev. de art.291 pen. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu nr. false de înmatriculare, prev. de art.35 alin.2 din Decretul nr.328/1966 este legal și temeinic, în cauz fiind pe deplin aplicabile dispozițiile 11 pct2 rap. la art.10 litd pr.pen. întrucât din probele administrate în cauz nu rezult, dincolo de orice urm de îndoial, împrejurarea c inculpatul u - a cunoscut faptul c autoturismul cumprat din târgul de mașini, în scop de revânzare, provenea din furt, respectiv c certificatul de înmatriculare și plcuțele de înmatriculare ale acestuia erau false, lipsind astfel intenția direct - element esențial al laturii subiective a acestor infracțiunii.
Aceasta deoarece, pe de o parte, dup cum în mod temeinic a artat instanța de fond, oricât de atent le-ar fi analizat inculpatul (și cu toat presupusa sa experienț în acest domeniu), modificrile datelor de identificare ale autoturismului cumprat nu puteau fi constatate cu ochiul liber, ele devenind vizibile doar dup tratarea chimic a plcuțelor de poansanare a seriei caroseriei și dup verificarea aversului plcuțelor de înmatriculare (verificri care, evident, nu se fac la achiziționarea unui autoturism din târgul de mașini). Pe de alt parte, nici împrejurrile constatate personal de ctre inculpat, și anume c autoturismul prezenta la una din portiere urme de forțare, respectiv c cele dou chei ale autoturismului, care i-au fost predate, nu erau originale, nu sunt în msur s conduc, prin ele însele, la concluzia c inculpatul cunoștea provenința ilicit a bunului cumprat, mai cu seam c justificarea oferit de vânztorul autoturismului privind urmele de efracție era perfect plauzibil iar cheile originale ale autoturismului puteau fi pierdute și înlocuite cu alte chei de ctre proprietarul acestuia.
Cu alte cuvinte, din împrejurrile la care s-a fcut referire mai sus se poate trage cel mult concluzia existenței unor prezumții în sensul c inculpatul ar fi cunoscut proveniența ilicit a bunului cumprat, aceeași concluzie putându-se trage și din caracterul inconstant al declarațiilor acestui a, respectiv din faptul neîntocmirii, pe loc, a unui contract de vânzare-cumprare cu privire la autoturismul în discuție, îns numai bazându-se pe aceste prezumții judiciare și pe activitțile ilicite ulterioare efectuate de inculpat pentru a putea circula cu autoturismul și a-l oferi apoi spre vânzare (și anume, falsificarea contractului de vânzare pentru autovehiculul în cauz și completarea în fals a cererii adresate societții de asigurare), instanța de fond nu putea pronunța o soluție de condamnare a acestuia pentru svârșirea infracțiunilor de tinuire, uz de fals și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu nr. false de înmatriculare, în lipsa unor probe certe care s vizeze faptele principale care trebuie dovedite în cauz, și anume acelea c inculpatul a cunoscut împrejurrile c autoturismul cumprat din târgul de mașini provenea din furt, respectiv c certificatul de înmatriculare și plcuțele de înmatriculare ale acestuia erau false.
Luând în considerare soluțiile de achitare, respectiv de încetare a procesului penal adoptate de instanța de fond, este evident c reținerea dispozițiilor art.40 pen. și art.88 pen. era total lipsit de eficienț juridic (situație recunoscut de altfel și de ctre Parchet), întrucât nu s-a pus nici un moment în cauz problema aplicrii vreunei pedepse inculpatului, pentru a putea discuta de agravarea regimului sancționator sau de deduceri din pedeapsa aplicat.
În alt ordine de idei, tribunalul a constatat c, deși a reținut vinovția inculpatului cu privire la svârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semntur privat, prev. de art.290 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și a dispus în mod corect încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale a rspunderii penale, conform art.124 pen. instanța de fond a omis s fac aplicarea dispozițiilor art.348 pr.pen. privind desființarea total a înscrisurilor falsificate de inculpat, și anume contractul de vânzare cumprare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 03.04.1999, declarația de asigurare din data de 26.03.1999 și tichetul de asigurare cu nr.- eliberat de Societatea de Asigurare - Reasigurare Astra, apelul declarat de Parchet fiind admisibil sub acest aspect În acest sens, în practica judiciar s-a statuat în mod constant c, atunci când constat c s-au falsificat acte oficiale sau sub semntur privat, instanța este obligat s dispun din oficiu desființarea acestora, indiferent dac soluția este de condamnare, achitare ori încetarea procesului penal.
Nu aceeași este îns situația în cazul celorlalte înscrisuri falsificate existente la dosar (certificatul de înmatriculare al autoturismului și cartea de identitate a acestuia) și al plcuțelor de înmatriculare false, întru cât, pe de o parte, inculpatul nu a fost trimis în judecat pentru falsificarea acestora și, mai mult, nu s-a dovedit nici faptul c el cunoștea caracterul fals al lor, iar pe de alt parte, în cauz s-a dispus disjungerea în vederea identificrii persoanelor care au sustras autoturismul, au falsificat seria caroseriei, plcuțele cu nr. de înmatriculare și au contrafcut certificatul de înmatriculare (problema desființrii acestor înscrisuri false și a plcuțelor de înmatriculare false urmând a se pune, așadar, în dosarul disjuns și nu în prezenta cauz).
Faț de cele menționate mai sus, în baza art.379 pct2 pr.pen. tribunalul a admis apelul declarat de Parchetul de pe lâng Judec toria Cluj -N împotriva sentinței penale nr.195/29.02.2008 a Judec toriei Cluj N, care a fost desființat parțial, numai în ceea ce privește omisiunea aplicrii dispozițiilor art.348 pr.pen. privind desființarea înscrisurilor falsificate de inculpat.
Pronunțând o nou hotrâre, în aceste limite, în baza art.348 pen. a dispus desființarea total a urmtoarelor înscrisuri falsificate de inculpat: contractul de vânzare cumprare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 03.04.1999 (58-60 ), declarația de asigurare din data de 26.03.1999 (44 ) și tichetul de asigurare cu nr.- eliberat de Societatea de Asigurare Reasigurare Astra (44 ).
Totodat, au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Conform art.189 pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. ), care s-a avansat din F.
Potrivit art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) au rmas în sarcina acestuia.
Împotriva mai sus menționatei decizii au declarat recurs inculpatul care insa nu si a motivat in nici un fel calea de atac promovata si Parchetul de pe lâng Tribunalul Cluj care a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotrâri pronunțate de instanțele ierarhic inferioare si, rejudecând, pronunțarea unei noi hotrâri prin care sa se dispun condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevzuta de art.221 alin.1 Cp la pedeapsa închisorii, pedeapsa care sa se constate ca fiind grațiat urmare a intervenției Lg.543/2002, încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție speciala a rspunderii penale pentru infracțiunile prevzute si pedepsite de art.291 Cp cu aplicarea art.41 alin.2 Cp si cea de art.35 teza a II a din Decretul nr.328/1966 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp, sa fie dedusa retinerea din 18.04.1999 si sa fie desființate, conform art.348 Cpp, toate înscrisurile falsificate.
In motivarea recursului promovat, Ministerul Publica invocat interpretarea eronata a vastului material probator administrat in cauza dându-se crezare doar versiunii prezentate de ctre inculpat si ignorându-se cu desvârșire a faptului ca nici pana la acest moment inculpatul nu a putut arata persoana de la care a cumprat autoturismul ce prezenta evidente urme de efractie.
Analizând recursurile declarate din prisma motivelor invocate de catre Parchet si a celor ce pot fi analizate din oficiu de ctre instanța de recurs si a probatoriului administrat, Curtea constata ca acestea sunt nefondate urmând a fi respinse pentru urmtoarele considerente:
Inculpatul recurent a fost trimis in judecata si cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de tinuire prev. de art.221 alin.1 Cp, fals in înscrisuri sub semntura privata prev. de art.290 Cp cu aplicarea art.41 alin.2 Cp, uz de fals prev. de art.291 teza II Cp in forma continuata si conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere de înmatriculare false prev de art.35 teza II din 328/1966, de asemenea in forma continuata, cu aplicarea art.13 Cp, fapte comise in condițiile concursului real de infracțiuni.
Instanțele ierarhic inferioare au reținut in esenț, contrar celor menționate in rechizitoriul întocmit in dos.420 /P/1999 al Parchetului de pe lâng Tribunalul Cluj ca vinovția inculpatului a fost dovedita fr putinț de tgada doar in ceea ce privește infracțiunea de fals in înscrisuri sub semnatura privata, mai exact ca a completat in fals declarația de asigurare pe numele, persoana fictiva, ctre Societatea de Asigurare-Reasigurare ASTRA -Agenția C prin a crei falsificare a obținut tichetul nr.- privind asigurarea obligatorie de rspundere civila auto pentru anul 1999 autovehiculului furat, iar la dat de - a redactat si semnat in fals un script intitulat contract de vânzare -cumprare pentru un vehicul folosit intervenit intre vânztor si cumprator, act de care s-a folosit ulterior in fata lucrtorilor de la IPJ T pentru a face dovada provenientei autovehiculului in litigiu.
Cu privire la aceasta infracțiune atât instanța de fond, cat si instanța de apel au retinut ca s-a împlinit termenul de prescripție speciala a rspunderii penale a inculpatului, având in vedere dispozițiile art.124 coroborat cu art.122 Cp.
Constatam ca instanțele au procedat in mod legal si temeinic fcând o corecta aplicare a principiilor ce guverneaz procesul penal, respectiv cel al prezumției de nevinovție si a celui potrivit cruia orice dubiu profita inculpatului.
Astfel, potrivit art.5 ind.2 Cpp orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovției sale printr-o hotrâre penala definitiva. Acest principiu se regasește si in dispozițiile art.1 ce stipuleaz ca scopul procesului penalesteca orice persoana care a svârșit o infracțiune sa fie pedepsita potrivit vinovției sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la rspundere penala.
Ca atare pentru a putea vorbi de vinovatia unei persoane si de tragerea sa la rspundere penala, faptele si împrejurrile cauzei trebuie lmurite fr putinț de tgad in baza unor probe si indicii temeinice. In cazul in care aceste probe nu sunt certe, sigure, complete instanțele sunt obligate sa aplice principuilin dubio pro reo.Prin adoptarea prezumției de nevinovție ca principiu de baz, distinct de celelalte drepturi care garanteaz și ele libertatea persoanei - dreptul la aprare, respectarea demnitții umane - s-au produs o serie de restructurri ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie s rspund urmtoarelor cerințe: - vinovția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamn și stabilirea vinovției; - sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etap a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru urmtoarea faz a procesului;- la adoptarea unei hotrâri de condamnare, pân la rmânerea definitiv, inculpatul are statutul de persoan nevinovat; la adoptarea unei hotrâri de condamnare definitive prezumția de nevinovție este rsturnat cu efecte "erga omnes"; - hotrârea de condamnare trebuie s se bazeze pe probe certe de vinovție, iar în caz de îndoial, ce nu poate fi înlturat prin probe, trebuie s se pronunțe o soluție de achitare.
Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovție, dintr-o simpl regul, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecrei persoane, de a fi tratat ca nevinovat pân la stabilirea vinovției printr-o hotrâre penal definitiv.
Faptul c inculpatul a fost inconsecvent în declarațiile date în fața organelor judiciare este irelevant, întrucât, conform art. 66 alin. (1) proc. pen. "inculpatul beneficiaz de prezumția de nevinovție și nu este obligat s-și dovedeasc nevinovția." Potrivit art. 69. proc. pen. "declarațiile inculpatului fcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevrului, numai în msura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurri ce rezult din ansamblul probelor existente în cauz." Inculpatul nu a recunoscut niciodat c ar fi cunoscut imprejurarea ca autovehiculul in litigiu este furat si nici ca actele acestuia erau false.
Este de netagaduit ca o recunoastere a inculpatului in acest sens ar fi dus, probabil, daca ar fi fost coroborat cu alte mijloace de proba la condamnarea acestuia, dar organele de urmrire penale nu au obținut o astfel de declarație, preferând sa fundamenteze un întreg dosar doar pe simple prezumții, bnuieli si presupuneri, fcând trimitere la diligentele de car ar trebui sa dea dovada un bun proprietar si mai puțin pe probe in sensul cerut de legea penala.
Având în vedere c, la pronunțarea unei condamnri, instanța trebuie s-și întemeieze convingerea vinovției inculpatului pe baz de probe sigure, certe și întrucât în cauz probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lsând loc unei nesiguranțe în privința vinovției inculpatului, se impune a se da eficienț regulii potrivit creia "orice îndoial este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Regulain dubio pro reoconstituie un complement al prezumției de nevinovție, un principiu instituțional care reflect modul în care principiul aflrii adevrului, consacrat în art. 3. proc. pen. se regsește în materia probațiunii. Ea se explic prin aceea c, în msura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovției celui acuzat conțin o informație îndoielnic tocmai cu privire la vinovția fptuitorului în legtur cu fapta imputat, autoritțile judectorești penale nu-și pot forma o convingere care s se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie s concluzioneze în sensul nevinovției acuzatului și s-l achite.
Înainte de a fi o problem de drept, regulain dubio pro reoeste o problem de fapt. Ï. justiției penale cere ca judectorii s nu se întemeieze, în hotrârile pe care le pronunț, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândit pe baz de probe decisive, complete, sigure, în msur s reflecte realitatea obiectiv (fapta supus judecții).
Numai așa se formeaz convingerea, izvorât din dovezile administrate în cauz, c realitatea obiectiv (fapta supus judecții) este, fr echivoc, cea pe care o înfțișeaz realitatea reconstituit ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dac în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevd ori pur și simplu nu exist, și totuși îndoiala persist în ce privește vinovția, atunci îndoiala este "echivalent cu o prob pozitiv de nevinovție" și deci inculpatul trebuie achitat.
Astfel, instanțele au constatat vinovția inculpatului doar cu privire la infracțiunea la care aceasta a fost dovedita fr dubiu si au dispus achitarea in privința celorlalte. Constatam ca nu se poate imputa acestora decât faptul ca au fcut o corecta si riguroasa aplicare a dispozițiilor procesual penale.
Cu privire la solicitarea Ministerului Public de a se dispune anularea certificatului de înmatriculare, a crții de identitate a autoturismului si a plcutelor de înmatriculare, Curtea constata ca raționamentul pentru care aceasta cerere a fost respinsa de ctre instanța de apel este legal si temeinic si va fi îmbrțișat si de ctre instanța de recurs. Inculpatul recurent nu a fost trimis in judecata si cercetat si pentru aceste fapte si nu trebuie omis ca obiectul judecții se mrginește la fapta si persoana aratata in actul de sesizare a instanței, potrivit art.317 Cpp. Cu privire la aceste fapte a fost constituit un alt dosar in care vor fi soluționate si aceste aspecte invocate in recursul parchetului. Ca atare recursul declarat de ctre Ministerul Public este nefondat
Constatând ca nu exista motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotrârilor atacate care sa poata fi analizate din oficiu, in condițiile in care inculpatul nu si a motivat calea de atac, Curtea va respinge ca nefundat declarat de ctre acesta, având in vedere dispozițiile art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cpp, conform dispozitivului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, domiciliat în Târgu M-/12, jud M și Parchetul de pe lâng Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr. 292/A din 27 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de 200 lei onorar pentru aprtor din oficiu, ce se va plti din fondul Ministerului Justiției.
Oblig pe inculpatu recurent s plteasc în favoarea statului suma de 450 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei, reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitiv.
Dat și pronunțat în ședința public din 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
3 ex./09.02.2009
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Chitidean Valentin Săndel Macavei
