Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 733/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 733/
Ședința publică din data de 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 216 din 11 mai 2009 Tribunalului Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09 2009 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 16 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1631/06.2008 a Judecătoriei Galați fost condamnat inculpatul la o pedeapsă 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al 1 - 209 al 1 litera a Cod penal cu aplicarea art. 74 literele a și c Cod penal și referire la art. 76 litera c Cod penal.
În temeiul disp. art. 81 și art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei astfel aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a teza a II a și litera b Cod penal, iar în temeiul art. 71 al 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Prin aceeași sentință penală a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al 1- art. 209 al 1 litera a Cod penal și aplicarea art. 74 litera a Cod penal cu referire la art. 76 litera c Cod penal.
În temeiul disp. art. 81 și art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal, iar în temeiul art. 71 al 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
În conformitate cu art. 11 pct. 2 litera a în referire la art. 10 litera d Cod procedură penală au fost achitați inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 208 al 1 - 209 al 1 litera a Cod penal întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
S-a constatat că partea vătămată SC SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul disp. art 191 al 1 Cod procedură penală au fost obligați inculpații și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță de judecată a avut în vedere următoarele:
În fapt, la data de 30.08.2005, in zona Fabricii de nr. 2 din incinta, în timp ce se deplasa spre halta de zgură, a fost oprită autobasculanta înmatriculată sub nr. -, condusă de inculpatul.
Împreuna cu acesta, se afla si inculpatul.
În bena autobasculantei, sub mai multe deșeuri de cărămidă, au fost găsite mai multe piese și deșeuri metalice, încărcate la solicitarea inculpatului de pe platforma furnalului 3 de către inculpații si.
Astfel, inculpatul a precizat că, ajuns pe platforma, l-a văzut pe inculpatul, șofer al unei autobasculante ce transporta deșeuri de cărămidă, și întrebându- dacă în locul unde încarcă deșeurile poate găsi și fier vechi, i-a propus acestuia să îl ajute să-l încarce din locul respectiv contra unei sume de bani. Cei doi inculpați s-au deplasat la furnalul nr. 3, unde inculpatul văzând o echipa de muncitori ce efectua diferite lucrări la furnal, l-a abordat pe inculpatul întrebându-l dacă poate încărca in bena autocamionului mai multe piese metalice. Cu ajutorul unei macarale electrice conduse de martorul și dirijate de inculpatul s-au încărcat în bena basculantei mai multe piese metalice peste care au fost așezate deșeuri de cărămidă. Pentru ajutorul dat, inculpatul a dat inculpatului suma de 300 lei.
Inculpatul a precizat în declarațiile date ca în ziua respectivă fusese repartizat să execute mai multe transporturi ale deșeurilor de cărămidă înlăturate din zona furnalului 3, unde lucra echipa de muncitori condusă de inculpatul. Acesta i-a precizat că va încărca în bena camionului mai multe bucăți de fier, materiale peste care, ulterior au fost încărcate mai multe resturi de cărămidă. Tot inculpatul a fost cel care i-a precizat că acest transport va fi însoțit de inculpatul, până la halta de zgură.
Inculpatul a precizat că inculpatul purta o salopetă inscripționată cu denumirea, aspect care l-a făcut să creadă că acesta face parte din echipa de muncitori condusă de inculpatul.
La momentul depistării de către agenții de pază, inculpatul a precizat acestora că în încărcătura din bena autocamionului se afla și piese metalice, pe care urma să le transporte până la halta de zgură.
Inculpatul a precizat că nu a avut nici o înțelegere cu nici unul dintre inculpați în sensul sustragerii pieselor metalice si nici nu i-a fost promisă vreo sumă de bani.
Inculpatul a declarat că la indicația șefului său de echipă, inculpatul, a încărcat în bena unui autocamion doua piese metalice, cu ajutorul unei macarale electrice. Anterior îl văzuse pe șeful de echipă, discutând cu un "muncitor" care purta salopetă inscripționată "", respectiv cu inculpatul. Acesta din urma i-a dat inculpatului suma de 300 lei, ulterior încărcării în bena autobasculantei a celor două piese metalice, bani pe care inculpatul i-a dat inculpatului precizându-i de unde provin.
Inculpatul a precizat că, inițial, a crezut că deșeurile metalice urmau sa fie transportate la baza de fier vechi a, astfel cum se proceda de regulă, însă ulterior predării sumei de bani sefului său de echipă, inculpatul, a bănuit că ceva nu este în regulă, însă întrucât nu făcuse altceva decât să execute o dispoziție a superiorului său a apreciat că nu trebuie să-l verifice.
Inculpatul a recunoscut în declarația data în ziua de 30.08.2005 că a fost contactat de inculpatul care i-a precizat că dorește sa încarce fier vechi, arătându-i chiar și piesele metalice. Inculpatul i-a precizat că pentru a încărca cele două piese era nevoie de dispoziția expresă a martorului, după care a revenit în mijlocul echipei sale reluând lucrul. Inculpatul a precizat că a relatat colegilor săi aceasta discuție si că după pauza de masă, inculpatul i-ar fi dat suma de 300 lei pentru aop ăstra până la sfârșitul programului întrucât bancnotele îi cădeau din buzunar, însă în momentul apariției organelor de poliție s-a speriat și a aruncat banii.
În consecință, a reținut prima instanță de judecată că piesele metalice au fost încărcate în autocamion de către inculpatul urmare a dispoziției date de către inculpatul potrivit înțelegerii dintre acesta și inculpatul, deși inculpatul nu putea dispune cu privire la încărcarea și transportul deșeurilor metalice, calitate pe care o avea numai martorul.
Văzând că piesele au fost încărcate în autocamion inculpatul a dat inculpatului suma de 300 lei bani pe care acesta din urmă i- înmânat inculpatului pe care îl văzuse discutând cu inculpatul.
Suma de bani a fost acceptată de inculpatul care realizat că aceasta i se cuvine ca urmare sustragerii cantității de fier de pe platforma SC SA, dovadă că la vederea organelor de poliție a încercat să arunce bancnotele spre a nu găsite asupra sa.
S- apreciat ca fiind dovedită situația faptică mai sus detaliată, implicit vinovăția inculpaților și cu materialul probator administrat: declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, procesul-verbal încheiat la momentul efectuării controlului; procesele-verbale de verificare a mesajelor telefonice primite de la inculpatul, procesul-verbal încheiat cu ocazia conducerii în teren.
A reținut prima instanță de judecată că nu există nici o dovadă certă din care să rezulte că inculpatul a acționat cu intenția de a-și însuși obiectul material al infracțiunii, chiar dacă modul de a acționa al inculpatului i-a trezit bănuieli; de asemenea, s- apreciat că nu există probe certe care să contureze vinovăția inculpatului - sub aspectul săvârșirii infracțiunii reținute.
Împotriva hotărârii penale mai sus detaliate, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpații și.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați a apreciat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul achitării inculpaților și respectiv sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului ca urmare a reținerii circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 litera a Cod penal.
Inculpatul a solicitat în faza dezbaterilor se lua act de faptul că înțelege să-și retragă apelul promovat, iar inculpatul apelant a arătat în detalierea motivației căii de atac formulate faptul că se impunea ca instanța de fond să- acorde același tratament penal ca și inculpatului apreciind că și el trebuia să beneficieze de dispozițiile art. 10 litera d Cod procedură penală, relative achitării pentru absența laturii subiective.
Prin decizia penală nr. 216/11.05.2009 a Tribunalului Galați, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația fost admis.
S-a desființat în parte sentința penală nr. 1631/06.10.2008 a Judecătoriei Galați și, în rejudecare au fost condamnați inculpații și la câte o pedeapsă de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal, respectiv pe câte o durată de 2 ani și 7 luni pentru fiecare inculpat.
Apelul declarat de inculpatul a fost respins ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod proc. penală s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că soluția de achitare a inculpaților și este greșită, deoarece probatoriile administrate în cauză relevă posibilitatea fundamentării obiective răspunderii penale a acestora; astfel modalitatea în care au fost abordați inculpații și de inculpatul fost descrisă amănunțit prin declarațiile ultimului; cei doi inculpați au fost de acord din cu intenția inculpatului de a încărca deșeuri/piese din fier, inculpatului propunându-i-se și o sumă de bani.
Intenția inculpatului de a fi cooptat în activitatea infracțională a inculpatului este evidențiată și prin declarațiile martorilor și. Primul martor a observat în autobasculanta condusă de inculpatul - oprită pentru verificare - piese din fier acoperite cu cărămidă.
Declarația martorului relevă faptul că în momentul în care a fost depistată autobasculanta condusă de inculpatul acesta a declarat inițial că transporta moloz de la 3 la Halta de zgură; același martor, apropiindu-se de cabina autobasculantei cu intenția de a urca în dreapta șoferului pentru a- însoți la Poarta 1, l-a găsit pe inculpatul ascuns între scaun și bordul mașinii. Întrebat fiind despre motivul pentru care se ascundea, a răspuns că însoțește transportul.
Toate aceste aspecte reliefează faptul că inculpatul a acceptat să transporte bucățile de fier ascuns sub bucățile de cărămidă, fără a avea nici dispoziție de încărcare în acest sens.
Conform declarației martorului dispoziția de încărcare fierului se emitea de către el în formă scrisă, iar șoferul delegat avea obligația să- aducă bonul cu cantitatea de fier pentru justificarea cursei și cantității transportate; a precizat martorul că în ziua arătată ca fiind cea a comiterii infracțiunii nu s-a întâmplat un astfel de demers.
În privința inculpatului - tot declarația inculpatului evidențiază faptul că acesta fost abordat direct și întrebat dacă poate încărca într-o autobasculantă câteva bucăți de fier; inculpatul a fost de acord imediat și a făcut semn unei macarale electrice care a încărcat 2 piese metalice peste care s-au așezat deșeuri de cărămidă.
Însuși inculpatul a prefigurat că "ceva nu e în regulă și că fierul putea fi sustras" la momentul la care inculpatul i-a introdus în buzunar suma de 300 lei.
Faptul că piesele metalice au fost acoperite cu cărămidă, precum și interdicția cunoscută de a se transporta fier vechi fără dispoziția expresă a martorului - șef de secție în cadrul Direcției Secția 1 Montaj - denotă că inculpatul s-a aflat în cunoștință de cauză la momentul încărcării benei autobasculantei conduse de.
Apelul inculpatului a fost respins ca fiind nefondat, întrucât achitarea acestui inculpat în conformitate cu disp. art 10 litera d Cod procedură penală nu se impune, în cauză fiind demonstrat că acesta nu avea putere de decizie în ceea ce privește încărcarea deșeurilor metalice și transportul acestora.
În declarația dată inculpatul a recunoscut faptul că a fost contractat de inculpatul care i- precizat că dorește să încarce fier vechi inducându- chiar piesele metalice; după care inculpatul le-a relatat discuția purtată colegilor de echipă; activitatea infracțională a acestui inculpat este de asemenea conturată și prin declarația inculpatului.
Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs, în termen legal inculpații, și.
Inculpatul a susținut că în mod greșit a fost condamnat de către instanța de apel și consideră că soluția corectă în cauză este cea pronunțată de instanța de fond.
A susținut că în cauză sunt multe elemente care dovedesc faptul că nu a acționat cu intenție infracțională, că nu a participat la așa-zisul plan organizat de ceilalți inculpați și că nu a știut că marfa respectivă urmează să fie sustrasă.
A precizat că era angajat conducător auto la SC și își desfășura activitatea cotidiană pe platforma SC. La data de 30.08.2005, inculpatul a fost repartizat la 3 pentru activitatea de curățenie. El efectua numai activitățile dispuse de muncitorii care erau desfășurați în zonă.
În momentul în care s-a dispus încărcarea autovehiculului său, el nu a participat la încărcare și nu a avut cunoștință despre conținutul încărcăturii. Acest aspect rezultă de altfel și din declarația martorului, care a fost prezent la încărcare și care a arătat că inc. nu a coborât din mașină și nu a fost prezent la momentul încărcării. Ulterior s-a stabilit că avea deșeuri metalice acoperite cu de moloz.
Marfa a fost încărcată din dispoziția inculpatului. Toți muncitorii prezenți în zonă, care au efectuat activitatea de încărcare, erau îmbrăcați în salopete de serviciu, cu inscripția societății parte vătămată. Deci, și în fond și în aparență, cel puțin din punct de vedere al percepției inculpatului, era o activitate licită. A arătat că era a treia cursă pe care inculpatul o făcea în ziua respectivă, toate activitățile desfășurate fiind similare.
O dovadă suplimentară a faptului că nu a participat la înțelegerea infracțională este faptul că asupra lui nu s-a găsit nici o sumă de bani, cum s-a găsit asupra celorlalți inculpați. Dacă într-adevăr ar fi avut înțelegere cu ceilalți inculpați, ca să participe la sustragerea bunurilor, ar fi primit anterior desfășurării activității vreo sumă de bani.
Martorul, agentul care a depistat autovehiculul condus de inculpat, a arătat în finalul declarației sale că nu crede că inculpatul este vinovat și că avea cunoștință despre activitatea ilicită.
Toate aceste argumente au fost ignorate de către instanța de apel. În schimb, instanța de fond le-a analizat, le-a dat cuvenita apreciere și a dispus soluția legală în cauză, respectiv achitarea inculpatului.
A învederat că la această activitate au mai participat și alte persoane, în afară de cele trimise în judecată, printre care și inc.. Aceștia sunt: macaragiul, care a încărcat deșeurile feroase în mașina inculpatului - acesta a fost scos de sub urmărire penală, și martorul, care a acoperit deșeurile respective cu moloz. Cei doi au desfășurat activități indispensabile activității infracționale reținute în sarcina inculpatului. Până să ajungă inculpatul să transporte marfa furată, cineva a încărcat-o și altcineva a acoperit-o cu moloz ca să nu fie văzută. Or, aceste două persoane nu au fost trimise în judecată pe principiulin dubio pro reo.
A considerat că același principiu trebuie aplicat și în cazul său. Se pune întrebarea dacă există dubiu mai mult în privința celor care au încărcat piesele respective în mașină decât în privința celui care le-a transportat, în condițiile în care acesta din urmă mai făcuse trei curse în ziua respectivă. A susținut că nu poate fi considerat mai puțin vinovat cel care a acoperit cu moloz acele piese, adică martorul, activitate din perspectiva sa inutilă, pentru că desfășurarea unei activități de curățenie, care presupunea transportul unor piese, nu implica acoperirea lor cu moloz ca să nu se vadă. Ori, aceste activități au fost desfășurate fără ca inculpatul să participe la ele și fără să vadă ce se întâmplă. Aceste persoane nu sunt trimise în judecată, în schimb, a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de apel, în calea de atac a Parchetului, inculpatul.
Inculpații și au susținut că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. Au apreciat că instanța de fond în mod corect a procedat la achitarea sa, întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească nu rezultă că au cunoscut caracterul infracțional al faptei comise de inculpatul și că raportat la împrejurarea în care s-a comis fapta, nu se poate stabilit cu certitudine că ar fi acționat cu intenție și cu forma de vinovăție cerută de lege.
În susținerea acestor apărări, au solicitat să se aibă în vedere situația martorului, macaragiul care a încărcat autocamionul, cu privire la care procurorul, în faza de urmărire penală, a reținut că în ceea ce îl privește nu rezultă cu certitudine din nici un mijloc de probă implicarea sa. A considerat că aceeași este situația și în cazul lor, întrucât nu există nici un mijloc de probă din care să rezulte că ar fi contribuit în vreun mod la comiterea infracțiunii de furt.
Pentru toate aceste considerente, apărătorul ales al inculpaților a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Galați și menținerea hotărârii primei instanțe în ceea ce îl privește pe inculpatul. În ceea ce îl privește pe inculpatul, a solicitat casarea celor două hotărâri și, în rejudecare, să se dispună achitarea acestuia conform art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând hotărârile penale recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpați, dar și din oficiu, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod proc. penală, se constată că, în mod corect față de probele administrate în cauză, s-a reținut existența faptelor și a vinovăției inculpaților.
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul se reține că acesta cunoștea că încărcarea deșeurilor metalice în benă se făcea la dispoziția expresă a martorului, iar șoferul delegat avea obligația să-i aducă bonul cu cantitatea de fier pentru justificarea cursei. Or, în condițiile în care inculpatul a fost prezent și a luat la cunoștință de încărcarea benei respective cu material feros, cu încălcarea acestei atribuții, în mod evident este vorba de o intenție frauduloasă, cu o intenție ilicită de a sustrage bunurile respective. Încărcarea acelor deșeuri metalice s-a făcut cu încălcarea acelor dispoziții legale exprese, a unor acte normative cu eficiență doar pe raza de combinatului. Inculpatul, ca șofer la SC, care desfășura asemenea activități, cunoștea foarte bine acest lucru și acceptat să transporte acele deșeuri, în mod evident, fără a se lua în considerare declarația inculpatului, care a organizat întreaga activitate infracțională și i-a implicat pe toți ceilalți inculpați.
În acest sens sunt declarațiile martorului, din care rezultă în mod cert că mașina nu avea voie să plece de pe loc, iar șoferul nu putea să plece de pe loc fără existența acelor documente.
Mai mult decât atât, la momentul la care a fost oprit de către martorii și, inculpatul a fost întrebat în mod expres dacă are în benă resturi metalice și a declarat că nu are, deși știa foarte bine că are.
Dacă reprezentarea inculpatului era că acel transport era licit, așa cum pretinde, inculpatul nu avea motive să ascundă că are o asemenea încărcătură. Mai mult decât atât, inculpatul a fost însoțit pe tot parcursul transportului, până a fost depistat de cei doi martori, de, organizatorul acelei sustrageri de materiale. Acesta a fost descoperit întâmplător în cabină, în condițiile în care unul dintre cei martori a vrut să urce în partea din dreapta șoferului pentru a-l însoți la Poarta de est și a verifica dacă într-adevăr inculpatul are sau nu asemenea bunuri sau dacă are sau nu documente legale cu privire la transportul de material. În aceste condiții l-au descoperit, ascuns sub bordul mașinii, pe inculpatul, care l-a angrenat în activitatea infracțională și pe inculpatul.
Toate aceste împrejurări denotă cert că inculpatul avea reprezentare asupra faptului că bunurile respective erau transportate ilicit, că făceau obiectul unei sustrageri, astfel încât soluția adoptată de instanța de apel este legală și temeinică.
Mai mult decât atât, mai exista o regulă pe care inculpatul o cunoștea foarte bine și care se aplică în punctele de lucru în care se realizează activitatea de curățenie. În condițiile în care se realizează această activitate de curățenie, nu se ridică și nu se transportă bunuri de natură metalică, ci se ridică doar moloz, cărămizi, etc. Este o măsură dispusă, pe care o cunosc foarte bine cei care realizează transportul pe raza combinatului, pentru a se evita situațiile de acest gen, respectiv, ca în interiorul benelor în care se transportă moloz sau gunoi din anumite incinte de pe platforma combinatului să fie ascunse bunuri de natură metalică. Ori, în autovehiculul condus de către inculpat a fost găsită o cantitate mare de deșeuri metalice, care în mod evident pot fi avute în vedere ca elemente materiale ale săvârșirii infracțiunii de furt calificat.
De reținut că, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a luat la cunoștință de încărcarea bunurilor metalice, din declarațiile lui rezultând că, șeful echipei de muncitori i-a spus că trebuie să încarce în bena autobasculantei mai multe bucăți de fier și pentru că era la dispoziția acestuia, a fost de acord. Inculpatul știa bine și în mod conștient a încălcat acele dispoziții la care face referire.
Cu privire la activitatea inculpatului se reține că inculpatul a făcut dezvăluiri complete încă din faza inițială a procesului și a indicat toate persoanele care au fost angrenate în activitatea infracțională pe care a inițiat-
În ceea ce îl privește pe inculpatul, din probele administrate, rezultă că acesta avea aceleași responsabilități ca și inculpatul, mai exact nu putea să dispună sau să accepte încărcarea vreunei cantități de material feros decât în condițiile unei dispoziții date în mod expres de martorul. Neexistând o asemenea dispoziție, toată activitatea ilicită desfășurată de inculpați în punctul de lucru de unde a fost sustrasă cantitatea de deșeuri metalice intră sub incidența art. 208-209 Cod penal.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. B și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 14.05.1960 în comuna, județul B, CNP -, domiciliat în G,-, - 19A,. 3), (fiul lui și, născut la data de 19.11.1979 în G, CNP -, domiciliat în comuna Pechea,-, județul G) și (fiul lui și, născut la data de 03.04.1963 în comuna, sat, județul G, CNP -, domiciliat în G,-, - 13,. 44) împotriva deciziei penale nr. 216/11.05.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 1631/06.10.2008 a Judecătoriei Galați ).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații, și la câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored. /04.12.2009
Tehnored. hot. /2 ex./04.12.2009
Fond: -
Apel:,
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
