Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.110/
Ședința publică din data de 12 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor penale formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, de apelantul-inculpat, trimis in judecată pentru săvârșirea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174,175 Cod penal, și de apelantul-parte civilă împotriva Sentinței penale nr. 89/29 mai 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BRĂILA în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp.art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 12 2009.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr-, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, inculpatul și partea vătămată au formulat apel împotriva sentinței penale nr.89/29.05.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată in dosarul nr-.
Prin sentința penală nr.89/29.05.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată in dosar nr-, s-a dispus, în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a trimiterii în judecată a inculpatului, din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20 Cod penal în referire la art.174-175 al.1 lit."i" Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 al.1 Cod penal.
În baza art. 182 al.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit."a" teza a II-a și lit."b" Cod penal, pe timpul prevăzut de art.71 Cod penal, ca pedeapsă accesorie, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii preventive în perioada 05 oct.2008, ora 04,00 - 06 oct.2008, ora 04,00.
În baza art. 118 lit."b" Cod penal s-a dispus confiscarea unui băț din lemn de cu o lungime de 145 cm, la un capăt cu o măciulie de 3 cm, iar la celălalt capăt badijonat cu înveliș metalic pe o suprafață de 7 cm, corp delict înregistrat la poziția 59/2009 la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, art.998 și urm. Cod civil, a fost obligat pe inculpatul să plătească următoarelor părți civile sumele de:
- Spitalul Județean de Urgență B - 241,70 lei;
- Spitalul Clinic de Urgență " - B - 2330,95 lei;
- Serviciul de Ambulanță Județean B - 1565,82 lei, cu titlu de despăgubiri civile și cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, art.998 și urm. Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 16.861 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 189-191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu în faza de urmărire penală (av. ), ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, TRIBUNALUL BRĂILA, a avut in vedere că, prin rechizitoriul nr. 1349/P/2009 întocmit de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art.174 - 175 al.1 lit.i Cod penal.
Din actele și lucrările de la dosar prima instanță a constatat:
Pentru a dispune trimiterea în judecată a inculpatului, procurorul a reținut următoarele:
Inculpatul și partea vătămată sunt consăteni, în localitatea județul B, locuind, cu aproximație, în aceeași parte a satului.
În dimineața zilei de 4 octombrie 2008, partea vătămată a hotărât să meargă să cosească buruienele de pe un teren vecin cu locuința inculpatului, unde acesta locuia împreună cu soția și soacra sa.
Când a ajuns în dreptul locuinței inculpatului, partea vătămată a observat un câine care, având un pui în gură, a ieșit dintr-o altă curte și a intrat în curtea acestuia. În acest condiții, partea vătămată a intrat în curtea inculpatului, unde a găsit-o pe soacra acestuia căreia i-a spus ceea ce a văzut, cerându-i să ia puiul de la câine.
Ajungând la terenul său, partea vătămată a observat mai multe gunoaie menajere și, bănuind că acestea provin de la familia inculpatului, i-a reproșat soacrei acestuia că le-ar fi aruncat acolo și după ce le-a adunat, le-a aruncat înapoi peste gard.
În jurul orelor 12,00, partea vătămată a terminat de cosit iarba și a plecat acasă unde, după ce a servit masa, s-a întins în pat pentru a se odihni. După ora 13,00 auzit strigând pe cineva la poartă, iar soția sa i-a spus că este chemat de care vrea să discute cu el. Motivând că este obosit, partea vătămată i-a spus soției că nu iese și vrea să se odihnească. În jurul orelor 15,30, partea vătămată a ieșit din curtea sa și a plecat din nou la teren pentru a continua, având asupra sa o coasă și o sapă. Când a ajuns în dreptul locuinței inculpatului, acesta a ieșit din curte, a înjurat partea vătămată reproșându-i că a intrat în curtea lui.
Inculpatul a lovit partea vătămată cu un băț peste mâna în care ținea uneltele, acesta scăpându-le pe jos, după care i-a aplicat o lovitură cu același băț direct în cap, iar ca urmare a loviturii partea vătămată a căzut la pământ.
Inculpatul a ridicat de jos partea vătămată, i-a pus în picioare papucii și basca pe cap și a împins-o, spunându-i să plece spre casă.
La fața locului a fost identificat un băț din lemn de cu o de 145 cm, la un capăt cu o măciulie de 3 cm, iar la celălalt capăt badijonată cu înveliș metalic pe o suprafață de 7 cm, obiect ce s-a constatat a fi cel folosit la actul de violență împotriva părții vătămate.
În cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală al cărei raport având numărul 835 din 13.11.2008, întocmit de Serviciul Medicină Legală Județean B, rezultă că a prezentat leziuni care s-au putut produce prin lovire activă cu corp dur la data de 4 oct. 2008 și necesită pentru vindecare 85 - 90 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, acestea nepunând în primejdie viața victimei.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, aceasta fiind dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; declarațiile părții civile; declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor; raport de constatare medico-legală; acte medicale; acte privind latura civilă; proces verbal de percheziție; înscrisuri; cazier judiciar.
Inculpatul a recunoscut situația de fapt expusă în rechizitoriu, dar a solicitat, prin avocat, a se constata că activitatea sa infracțională nu corespunde încadrării juridice dată de actul de sesizare a instanței, ci, având în vedere că a lovit o singură dată partea vătămată, fapta sa este încadrabilă, sub aspect juridic, ca infracțiune prevăzută de art.182 al.1 Cod penal, respectiv vătămare corporală gravă.
Procurorul și partea civilă au solicitat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, considerând că aceasta a fost bine stabilită față de circumstanțele comiterii faptei.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, instanța de fond a constatat următoarele:
Infracțiunea de vătămare corporală gravă, faptă praeter-intenționată, se aseamănă, aparent, cu infracțiunea de tentativă la omor, faptă intenționată, uneori fiind destul de anevoios de constatat în fapt această deosebire subiectivă. Pentru a le distinge, în cazurile cercetate, trebuie să se țină seama de toate împrejurările de fapt (mijlocul folosit de infractor, partea corpului asupra căruia s-a exercitat actul de violență, intensitatea actului de violență, starea fizică interioară a părții vătămate, etc.) și, pe baza lor, să se stabilească dacă a existat sau nu intenția de a ucide.
Ceea ce deosebește, în mod esențial, infracțiunea de tentativă la omor de infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 Cod penal este atitudinea subiectivă a făptuitorului față de rezultatul letal al acțiunii.
Astfel, în timp ce la infracțiunea de tentativă la omor, făptuitorul acționează cu intenția de a suprima viața, în cazul infracțiunii prevăzută de art.182 Cod penal acțiunea făptuitorului are la baza procesului volitiv intenția de a vătăma integritatea corporală, sănătatea acestuia, iar rezultatul letal este nedorit, neurmărit și neacceptat de acesta, acest rezultat depășind intenția autorului faptei.
În decelarea atitudinii subiective a autorului unei fapte de natură a cauza moartea unei persoane, pentru justa încadrare juridică, este necesar a fi stabilite împrejurările comiterii faptei, a raporturilor anterioare dintre părți, a mobilului faptei, a scopului, a atitudinii ulterioare faptei și a mijloacelor folosite.
În cauza de față, s-a apreciat că inculpatul nu era în stare de dușmănie cu partea vătămată, încercase în cursul zilei a avea o discuție cu acesta privind intrarea în curtea lui în cursul dimineții, nu s-a înarmat cu bățul, ci s-a dus special după partea vătămată, acesta din urmă trecând prin fața curții inculpatului pentru a merge la terenul său, iar bățul pe care l-a folosit pentru exercitarea violenței fizice făcea parte din ustensilele necesare exercitării profesiei de cioban.
S-a remarcat și faptul că partea vătămată avea asupra sa o coasă și o sapă cu care voia să lucreze terenul și, deși nu s-a făcut dovada intenției de a-l agresa pe inculpat, acesta din urmă mai întâi a dezarmat partea vătămată, după care i-a aplicat o singură lovitură în zona capului, fără a mai insista în agresionare, ajutând victima să se ridice de la pământ. Totodată, instanța de fond, din raportul de expertiză medico-legală a reținut că viața părții vătămate nu a fost pusă în primejdie, ceea ce poate conduce la ideea că intensitatea loviturii nu a fost deosebit de mare, cu toate că pentru vindecare a fost nevoie de 85-90 zile îngrijiri medicale, pe fondul vârstei destul de înaintate a părții vătămate (67 ani).
Față de cele arătate, TRIBUNALUL BRĂILAa apreciat că cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanței este admisibilă, iar, în conformitate cu art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice din săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 al.1 lit.i Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 al.1 Cod penal și în baza acestei noi încadrări juridice l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă care, prin cuantum și mod de executare, să reflecte gradul de pericol social concret al faptei.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond nu a reținut starea de provocare a inculpatului în comiterea faptei, având în vedere că simpla intrare a părții vătămate în incinta curții sale nu putea să conducă la declanșarea unei puternice tulburări, mai ales că fapta a fost comisă la un interval de câteva ore de la așa-zisa provocare.
Totuși, instanța de fond, având în vedere poziția procesuală corectă a inculpatului, în sensul că a recunoscut și regretat fapta comisă și a fost de acord cu plata despăgubirilor solicitate atât de partea civilă, cât și de celelalte părți civile, s-a orientat la o pedeapsă spre minimul special prevăzut de art.182 al.1 Cod penal.
Referitor la celălalt element de individualizare, respectiv modul de executare a pedepsei, instanța de fond a ținut cont că, deși inculpatul nu a fost trimis în judecată în stare de recidivă, are antecedente penale, fiind condamnat în perioada 2001-2003 la mai multe pedepse, cât și faptul că natura faptei vine în contradicție cu normele de conviețuire impuse de societatea civilă în relațiile interumane, mai ales când este vorba de o persoană în vârstă cum este cazul părții vătămate din această cauză. Datorită acestui motiv, prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza numai în stare de detenție, având în vedere că a mai beneficiat de clemența legii și nu a înțeles obligativitatea respectării normelor de conviețuire în societate.
În aceste condiții, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, a dedus din pedeapsă timpul prevenției și a dispus confiscarea bățului-corp delict.
Totodată, în virtutea principiului disponibilității, în conformitate cu art.14, art.346 Cod procedură penală și art.998 și urm. Cod civil, a obligat inculpatul să plătească părților civile:, Spitalul Județean de Urgență B, Serviciul de Ambulanță Județean B și Spitalul Clinic de Urgență "-" B, sumele cu care acestea s-au constituit părți civile.
Împotriva sentinței penale nr.89/29.05.2009 a Tribunalului Brăila, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, partea vătămată și inculpatul.
In apelul formulat, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILAa arătat că soluția pronunțată este nelegală și netemeinică.
A apreciat că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei și reținută prin actul de sesizare respectiv din cea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit. i Cod penal, în art.182 alin.1 Cod penal, pe considerentul că atitudinea subiectivă a inculpatului nu a fost aceea de aou cide pe partea civilă, urmarea periculoasă depășind astfel intenția autorului faptei.
Or, săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit.i Cod penal presupune nu numai intenția directă ci și intenția indirectă.
Astfel, inculpatul a lovit inițial partea vătămată peste mâini, pentru ca aceasta să își scape uneltele pe care le avea asupra sa, punând-o în imposibilitatea de a mai lovitura pe care i-a aplicat-o cu putere în cap.
S-a menționat că partea vătămată este o persoană în vârstă de 67 ani, iar inculpatul are 27 ani, astfel că lovitura aplicată în zona capului a fost dată în condițiile în care inculpatul s-a asigurat că victima nu îl mai poate opri din acțiunea sa vădit intenționată, zona capului fiind, fără îndoială, cea vizată.
Mai mult, fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, la fila 121 dosar fond, inculpatul a relatat că bățul de cu vârf metalic este foarte dur și rezistent, fiind unealta sa pe care o folosea permanent la capre și ale cărei calități le cunoștea în momentul în care a lovit victima în cap., deci, că lovind în cap partea vătămată cu bățul din lemn de cu măciulie metalică la capăt, exista posibilitatea omorârii victimei, cunoscute fiind calitățile obiectului folosit.
Tot astfel s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr.361/18.01.2005, așa cum s-a evidențiat în speța depusă ca probă la filele 225 - 226 din dosarul de fond, în sensul că este evidentă intenția de a ucide atunci când zona vizată este vitală, iar obiectul utilizat este pentru a ucide.
De altfel, și numărul mare de zile de îngrijiri medicale reținute în cauză (85 - 90 zile), cu punerea în primejdie a vieții vine în sprijinul celor susținute prin actul de sesizare a instanței, pentru că justifică violența loviturii (puterea cu care a fost aplicată aceasta)uno ictu.
S-a învederat că se impunea ca instanța de fond să dispună condamnarea inculpatului reținând încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu.
Totodată, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILAa apreciat că soluția instanței de fond este nelegală și în ceea ce privește aplicarea prevederilor art.118 lit.b Cod penal cu privire la confiscarea specială a bățului din lemn de care nu aparține inculpatului, ci martorului, care, cu toate că a fost audiat în cauză, nu a fost întrebat dacă dorește restituirea ori nu a bunului care-i aparține.
A învederat că, în conformitate cu prevederile art.4 Cod procedură penală privind rolul activ al instanței, în aplicarea prevederilor art.348 Cod procedură penală privind restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, se impunea audierea martorului și cu privire la acest aspect.
Numai dacă martorul renunța expres la bun, acesta putea fi confiscat.
Totodată, a apreciat că hotărârea instanței de fond este criticabilă și în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că acesta este egal cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută.
Este adevărat că inculpatul avut o atitudine sinceră cu privire la modalitatea de săvârșire a faptei reținute în sarcina sa, dar gravitatea acesteia, urmările produse, diferența de vârstă dintre inculpat și victimă sunt tot circumstanțe care trebuiau avute în vedere la stabilirea pedepsei în cuantum sporit, pornind de la fapta în sine, de la modalitatea de săvârșire a acesteia și de la urmările produse asupra unei persoane care, la o vârstă înaintată, lucra pentru că e singurul susținător material al familiei sale.
Lipsa de respect a inculpatului față de victimă, modalitatea sa agresivă de a rezolva conflicte imaginare trebuiau, de asemenea, să fie luate în considerare de instanță la stabilirea cuantumului pedepsei, cu atât mai mult cu cât în anul 2006 mai fusese condamnat și cunoștea consecințele nerespectării prevederilor legale.
In apelul formulat, partea vătămată a criticat soluția instanței de fond pentru următoarele:
1. instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ in aflarea adevărului.
Astfel, deși din concluziile raportului de constatare medico-legală nr.835/13.11.2008 SJML B, aflat la fila 20 dosar urmărire penală rezultă că necesită revenire după terminarea tratamentului și reexaminare in vederea stabilirii, cu caracter definitiv, a numărului de zile îngrijiri medico-legale, instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ și nu a dispus efectuarea unei expertize medico-legale sau a unui supliment de raport de constatare medico-legală, pentru a se stabili, cu caracter definitiv, numărul de zile îngrijiri medico-legale necesar pentru vindecare victimei, dacă leziunile produse i-au pus in primejdie viața sau dacă constituie sluțire sau infirmitate fizică permanentă.
Acest aspect este relevant pentru încadrarea faptei in prevederile art.182 alin.1 cod penal sau art.182 alin.2 Cod penal.
2. instanța de fond in mod greșit a procedat la schimbarea încadrării juridice, încadrarea juridică corectă fiind cea de tentativă la omor;
3. instanța de fond, in mod greșit nu l-a obligat pe inculpat la plata către partea vătămată a sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, deși au fost depuse chitanțe reprezentând onorariu avocat ales la fond, conform actelor de la filele 175 - 179 dosar fond.
4. partea vătămată a solicitat majorare cuantumului despăgubirilor materiale la care urmează a fi obligat inculpatul cu suma de 10.951 lei reprezentând cheltuieli cu recuperarea sănătății sale, ulterior momentului pronunțării hotărârii instanței de fond.
În motivele de apel invocate oral, inculpatul a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei, in modalitatea pedepsei sub supraveghere (art.861Cod penal) și acordarea de circumstanțe atenuante judiciare care să aibă ca efect coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de art.182 alin.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a solicitat reducerea cuantumul daunelor morale, considerate ca nejustificat de mari și respingerea pretențiilor civile in sumă de 10.951 lei formulate de partea vătămată in apel, ca nefondate.
Analizând apelurile formulate din prisma motivelor invocate, dar și având in vedere caracterul devolutiv al apelului și prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA și apelul părții vătămate sunt fondate, iar apelul inculpatului este nefondat, din următoarele considerente:
1.Apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA
- primul motiv de apel, vizând greșita schimbare a încadrării juridice a faptei se dovedește fondat.
Din păcate, în susținerea și argumentarea teoretică a schimbării încadrării juridice judecătorul fondului face o regretabilă confuzie între vătămare corporală (art.182 Cod penal) și loviturile cauzatoare de moarte (art.183 Cod penal) fără însă a analiza, in demersul său, diferența între tentativa la omor calificat (art.20 Cod penal in ref. la art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit. i Cod penal) dedusă judecății și infracțiunea de vătămare corporală gravă (art.182 Cod penal) infracțiune in care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
Practica juridică și doctrina sunt constante in a aprecia că, raportat la împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatului, persoana părții vătămate, obiectul contondent folosit, zona vizată, numărul și intensitatea loviturilor, aplicarea unei lovituri cu un par, din lemn de esență tare, in zona capului, conturează intenția de a ucide nu aceea de a vătăma integritatea corporală, fapta încadrându-se in dispozițiile privitoare la tentativa de omor calificat (art.20 Cod penal ref. la art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit. i Cod penal).
In susținerea acestei încadrări juridice, Curtea are in vedere următoarele:
diferența de vârstă și de forța fizică dintre inculpat (27 de ani) și partea vătămată (67 de ani);
natura obiectului contondent folosit, și anume un băț din lemn de (lemn de esență tare) in lungime de 145 cm., la un capăt cu o măciulie de 3 cm și la celălalt capăt badijonat în înveliș metalic;
modul in care a procedat inculpatul lovindu-l mai întâi peste braț pe partea vătămată astfel încât acesta a scăpat sapa și coasa pe care le avea asupra sa pentru a le folosi la muncile;
În acest mod, practic, inculpatul a anulat orice posibilitate de apărare a părții vătămate.
zona vizată - zona capului, frontal, parietal dreaptă;
intensitatea loviturii - din probele administrate rezultă că inculpatul a ridicat bățul deasupra capului, s-a ridicat pe vârful picioarelor și arcuindu-se a aplicat părții vătămate o lovitură in zona capului, cu toată forța de care dispunea.
- al doilea motiv de apel se dovedește fondat. Curtea nu a mai procedat la reaudierea martorului, deoarece din conținutul declarației sale date in fața instanței de fond, la data de 22.05.2009 (fila 171 dosar instanță) rezultă cu prisosință că de fapt, bățul din lemn de ii aparținea, iar inculpatul, cioban la stâna martorului, se folosea de acest băț.
- al treilea motiv de apel se dovedește fondat.
Având in vedere însă primul motiv de apel, respectiv încadrarea juridică dată faptei, admiterea acestuia va schimba automat și limitele de pedeapsă și pedeapsa aplicată inculpatului.
2.Apelul părții vătămate
- prim motiv de apel se dovedește fondat.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.835/13.11.2008 a Serviciului Județean de Medicină Legală rezultă că a necesitat pentru vindecare 85 - 90 zile îngrijiri medicale însă partea vătămată necesită reexaminare la expirarea timpului de îngrijiri medicale acordat, pentru precizarea unor eventuale sechele definitive (fila 20 verso- dosar urmărire penală).
În situația in care instanța aprecia că in cauză sunt aplicabile prevederile art.182 Cod penal, ar fi trebuit să solicite efectuarea unui supliment la raportul de constatare medico-legală sau o expertiză medico-legală, pentru a stabili, cu caracter definitiv urmărire produse asupra corpului victimei.
În funcție de acestea, urma a se stabili dacă fapta inculpatului se circumscrie dispozițiilor art.182 alin.1 Cod penal sau dispozițiilor art.182 alin.2 Cod penal, limitele de pedeapsă fiind diferite.
In apel, partea vătămată a arătat, prin apărător, că nu insistă in efectuarea unui supliment al raportului de constatare medico-legală sau a unei expertize medico-legale deoarece insistă pe cel de-al doilea motiv de apel, respectiv că fapta constituie tentativă la omor calificat, faptă pentru care nu este relevant numărul de zile de îngrijiri medicale.
- al doilea motiv de apel, comun cu primul motiv de apel al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA se dovedește fondat, pentru considerentele expuse mai sus.
- al treilea motiv de apel se dovedește fondat.
La dosarul instanței de fond, filele 175 - 179, există chitanțele care atestă plata sumei de 1.400 lei către dl. avocat, apărătorul ales al părții vătămate.
Partea vătămată a solicitat aceste cheltuieli însă instanța de fond a omis să le acorde și nici nu a motivat, eventual, de ce nu înțelege să le acorde.
- al patrulea motiv de apel se dovedește parțial fondat.
Partea vătămată a solicitat, in apel, suma de 10.951 lei, reprezentând:
- medicamente - 2270 lei,
- transport 410 lei
- xeroxare dosar și acte medicale - 265 lei
- plata pentru munca in gospodărie a unor terțe persoane - 8271 lei.
La fond inculpatul a achiesat la pretențiile părții civile fiind obligat să plătească suma de 16.861 lei daune materiale (dovedite) și 10.000 lei daune morale.
In apel, partea vătămată a arătat că, după pronunțarea sentinței penale nr.89/2009 a Tribunalului Brăila, urmare a aceleiași fapte comise asupra sa la data de 04.10.2008 de către inculpat, a continuat să facă cheltuieli, pentru îngrijirea și recuperarea stării sale de sănătate.
Deși procurorul și apărătorul inculpatului au susținut că o astfel de cerere este inadmisibilă, reprezentând de fapt o nouă cerere, care nu a beneficiat de judecata in fond și două grade de jurisdicție, urmând a fi soluționată ulterior, pe calea unei acțiuni civile separate, de către instanța civilă, in ceea ce ne privește considerăm că o astfel de cerere este admisibilă din următoarele considerente:
- infracțiunea dedusă judecății, deși este o infracțiune contra vieții, de pericol, sub aspectul laturii civile, au relevanță cheltuielile făcute de partea vătămată și de spitale, in vederea recuperării și refacerii stării de sănătate, in mod ideal până la revenirea la starea avută anterior săvârșirii infracțiunii.
În acest context, cheltuielile făcute, de cele mai multe ori in mod continuu de către persoana vătămată, se circumscriu drepturilor omului, respectiv dreptului la sănătate.
- cheltuielile făcute in mod continuu de către partea vătămată au aceiași cauză, respectiv fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă la data de 04.10.2008 de către inculpatul;
- acțiunea civilă este alăturată acțiunii penale neputând subzista în lipsa acțiunii penale.
Apelul penal are un caracter devolutiv, în limitele devoluțiunii în principal asupra acțiunii penale, dar în ceea ce ne privește, considerăm că și asupra acțiunii civile alăturate acțiunii penale.
Potrivit prev. art.132 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă "acțiunea civilă și cererile în pretenții nu se socotesc modificate dacă titularul dreptului la acțiune mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii".
- avem în vedere și considerentele deciziei penale nr.1/2004 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în recurs în interesul legii care a statuat că în cazul infracțiunilor legate de producerea unei vătămări corporale, dar și a unei pagube se pot acorda dezdăunări pentru prejudiciul suferit de partea vătămată.
Așa cum s-a arătat în doctrină și practică, "atâta vreme cât partea vătămată s-a constituit parte civilă conform prevederilor art.15 alin.2 Cod procedură penală până la citirea actului de sesizare, majorarea cuantumului sumei pretinse ca despăgubire, prin includerea în cuantumul acesteia și a unor despăgubiri pentru daune morale, nu constituie o încălcare a dispozițiilor textului susmenționat.
Cum distincția dintre daunele materiale și cele morale este artificială atât unele cât și celelalte fiind în realitate aspecte ale pretențiilor civile, și cum aceste pretenții pot fi majorate și după citirea actului de sesizare nu exista nici un impediment ca persoana vătămată să solicite daune morale și după constituirea sa legală ca parte civilă" (Gr., "Tratat de Drept procesual penal", Editura, 2007, pag.214 - 215, Revista "Dreptul" nr.5/2004, pag.142, Revista "Dreptul" nr.2/2004, pag.193).
Cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale solicitate de partea vătămată, Curtea constată următoarele:
- suma de 2270 lei reprezentând medicamente este dovedită cu bonurile depuse la dosar care se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală din care rezultă că partea vătămată efectuează, în continuare, tratament pentru recuperarea sănătății;
- suma de 410 lei, reprezentând cheltuieli de transport este dovedită cu biletele de transport aflate la dosarul cauzei și cu faptul că partea vătămată locuiește în comuna, sat, județul B, și că trebuia să se deplaseze în municipiul B pentru achiziționarea de medicamente, bonurile de medicamente fiind eliberate toate, de farmacii din municipiul B;
- suma de 265 lei reprezentând xeroxare dosar și acte medicale nu este dovedită.
Oricum aceste cheltuieli nu se includ în cuantumul despăgubirilor civile, ci în noțiunea de cheltuieli judiciare, pe care partea vătămată nu le-a solicitat și dovedit.
- suma de 8271 lei reprezentând plata pentru munca în gospodărie a unor terțe persoane, nu a fost dovedită.
În argumentarea admiterii cererii părții vătămate am arătat că trebuie să existe o legătură de cauzalitate directă între faptă și efect (leziunile și starea de sănătate a părții vătămate).
Munca în gospodăria părții vătămate a unor terțe persoane reprezintă o legătură cauzală indirectă mijlocită și ea trebuie probată, în sens civil prin diminuarea capacității de muncă a părții vătămate, ca urmare a infracțiunii, necesitatea prestării muncii a unor terțe persoane, natura muncii prestate.
3.Apelul inculpatului
- primul motiv de apel se dovedește nefondat.
Curtea va avea în vedere că încadrarea juridică a fapte urmează a fi schimbată în dispozițiile art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 - 175 ain.1 lit. i Cod penal, infracțiune contra vieții, valoarea socială supremă ocrotită de legiuitor și pedepsită deosebit de.
De asemenea, urmează să fie avută în vedere situația antecedentelor penale ale inculpatului, acesta nefiind la prima confruntare cu legea penală, în antecedente fiind condamnat de 3 ori, la pedepse privative de libertate pentru infracțiunile de furt calificat și violare de domiciliu.
Totodată, urmează a fi avută în vedere și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, precum și persoana acestuia.
Inculpatul este cunoscut ca un om violent, recidivist, iar fapta, săvârșită în loc public, a produs oroare și indignare cetățenilor, care se simt amenințați.
Imediat după săvârșirea faptei, inculpatul i-a dat papucii părții vătămate, om în vârstă, și i-a aplicat în batjocură și un picior în fund.
Inculpatul a achiesat doar format la pretențiile părților civile, în schimb nu a depus nici un efort pentru acoperirea prejudiciului.
Pe durata procesului penal, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, încercând să acrediteze ideea că s-ar fi aflat în stare de legitimă apărare sau în stare de provocare deși probele administrate dovedesc contrariul.
- al doilea motiv de apel se dovedește nefondat.
Inculpatul a beneficiat de serviciile unui apărător ales și în cunoștință de cauză, la instanța de fond a achiesat la pretențiile civile ale părții vătămate.
În această situație, în apel, inculpatul nu mai poate solicita reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții vătămate.
Instanța de fond a apreciat în mod corect, sub aspectul laturii civile atât cuantumul despăgubirilor materiale, cât și cel al daunelor morale, raportat la împrejurările comiterii faptei, a persoanei părții vătămate și a posibilităților reale de plată ale inculpatului.
Așa fiind și văzând și prevederile art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA și de către partea vătămată.
Va desființa, în parte sentința penală nr.89/29.05.2009 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:
- va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit. i Cod penal, conform încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, dispoziția de schimbare a încadrării juridice în prevederile art.182 alin.1 Cod penal fiind nelegală și netemeinică;
- va dispune conform art.357 alin.2 lit. i Cod procedură penală restituirea corpului delict folosit de inculpatul, către martorul, restituirea urmând să se facă după rămânerea definitivă a hotărârii;
- va majora cuantumul despăgubirilor civile acordate părții vătămate de la 16.861 lei la 19.541 lei;
- va obliga pe inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 1.400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.89/29.05.2009 a Tribunalului Brăila.
Conform prev. art.192 alin.2 Cod procedură penală și art.193 Cod procedură penală, Curtea va obliga pe inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata sumei de 1098,98 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Suma de 1098,98 lei reprezintă onorariu avocat ales în apel (1000 lei) și cheltuieli de transport ale avocatului ales din municipiul B la sediul Curții de APEL GALAȚI (98,98 lei) și sunt dovedite cu chitanțele și bonurile de benzină atașate la dosar.
Față de prestația avocatului ales al părții vătămate și natura și complexitatea cauzei, Curtea apreciază că onorariul nu este nejustificat de mare și nu se impune reducerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA și de partea vătămată (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 19.02.1941 în comuna, județul B, domiciliat în sat, comuna, județul B) împotriva sentinței penale nr.89/29.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRĂILA în dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința penală nr.89/29.05.2009 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:
În baza prevederilor art. 20 Cod penal în referire la art.174 alin.1 - 175 alin.1 lit.i Cod penalcondamnăpe inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 20.12.1980 în B, județul B, cu domiciliul în sat, comuna, județul B) la o pedeapsă principală de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
Înlătură dispoziția privind confiscarea specială, prev. de art.118 lit.b Cod penal, și în baza prevederilor art.357 alin.2 lit.e Cod procedură penală dispune restituirea către martorul (domiciliat în sat, comuna, județul B) a unui băț din lemn de cu o lungime de 145 cm. la capăt cu o măciulie de 3 cm. iar la celălalt capăt badijonat cu înveliș metalic pe o suprafață de 7 cm. corp delict înregistrat la poziția 59/2009 la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila.
Majorează cuantumul despăgubirilor materiale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, de la 16.861 lei la 19.541 lei.
În baza prevederilor art.193 Cod procedură penală obligă pe inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului și îl obligă la 60 lei, cheltuieli judiciare statului și la 1098,98 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelantul-inculpat, șide la comunicarepentru: apelantul-parte vătămată, în sat, comuna, județul B, pentru intimatul-parte civilă Serviciul de Ambulanță Județean B, cu sediul în B,--3, județul B, pentru intimatul-parte civilă Spitalul Județean de Urgență B, cu sediul în B,-, județul B, și pentru intimatul-parte civilă Spitalul Clinic de Urgență " " B, cu sediul în Sector 4,-- 14,
Pronunțată în ședință publică azi, 12 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red. /13.11.2009
Tehnored. -/ 2 ex./02.12.2009
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea
