Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 77
Ședința publică de la 05 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol fiind judecarea recursului penal formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 476 din 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- având ca obiect "tâlhărie" (art. 211 Cod penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de deținere asistat de av., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea civilă intimată - - I prin reprezentant legal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților, că inculpatul recurent a fost încarcerat în vederea executării pedepsei aplicate de instanța de fond, așa cum rezultă din referatul atașat la dosar, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul recurent arată că a avut apărător ales doar pentru declararea căii de atac a recursului.
Instanța, din oficiu, invocă și pune în discuția contradictorie a părților excepția tardivității recursului penal de față, având în vedere data la care a fost comunicată inculpatului hotărârea instanței de apel și data la care a fost formulat recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței, "ori se acordă un termen de judecată, ori va pune concluzii la termenul de azi". Precizează că a luat legătura cu inculpatul recurent și acesta solicită redozarea pedepsei.
Curtea pune în vedere apărătorului inculpatului recurent că hotărârea instanței de apel a fost comunicată acestuia la data de 25.11.2008, iar recursul a fost declarat la data de 15.12.2008 (dată la care a fost încarcerat în vederea executării pedepsei aplicate de prima instanță), acesta fiind motivul pentru care s-a invocat excepția tardivității recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent, având din nou cuvântul, arată că față de decizia instanței de apel, urmează a se lua act și se dispune în consecință.
Curtea, având în vedere instituția recursului peste termen, pune în vedere apărătorului inculpatului recurent să pună concluzii și pe fond.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită a se dispune redozarea pedepsei aplicate acestuia, având în vedere că pedeapsa ce i-a fost aplicată de instanța de fond este prea mare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca tardiv a recursului declarat de inculpat. Pe fond, solicită respingerea ca nefondat a recursului, considerând că pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că a declarat recurs în ziua în care a fost încarcerat în vederea executării pedepsei pentru că i s-a spus că poate face recurs. Pe fond, solicită a se dispune redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față:
Judecătoria Iași prin sentința penală nr.1776/3.06.2008 a hotărât următoarele:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 03.10.1959 în municipiul I, domiciliat în municipiul I,-, bloc 789,. C,.4, județul I, CNP -, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, muncitor la Real I, necăsătorit, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.37 lit. b) din Codul penal și art.74 alin.1 lit. c) din Codul penal raportat la art.76 alin.1 lit. c) din Codul penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, cu executare efectivă în regim de detenție.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin. a) și b) Cod penal.
Constată recuperat integral, prin restituire, prejudiciul cauzat părții vătămate "" I, cu sediul în municipiul I, B-dul. - nr.14, județul I, prin reprezentantul său legal, parte care nu mai formulează pretenții civile în prezenta cauză.
În baza dispozițiilor art. 189 din Codul d e procedură penală, suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului va fi achitată Baroului I din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat (delegație nr. 10627 din 13.12.2007, emisă de Baroul Iași ).
În baza art. 349 și art. 191 din Codul d e procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta suma de 250 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului.
Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, dat în dosarul penal nr. 6375/P/2007 la data de 22.10.2007 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul mai sus-menționat, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prevăzută și pedepsită de art.208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) din Codul penal.
Prin actul de sesizare a instanței se reține că inculpatul, la data de 02.05.2007, în jurul orelor 19,30, a sustras din incinta punctului de lucru aparținând "" I, un telefon fix "Panasonic", în valoare de 200 lei.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 alin. 2 din Codul d e procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, respectiv:
În cursul zilei de 02.05.2007, inculpatul a consumat băuturi alcoolice. Spre după-amiază, în jurul orelor 19,00, inculpatul s-a deplasat la punctul de lucru al I, din municipiul I, -oitiers nr. 14, cu intenția de a face o comandă pentru o lucrare cu profile tip
Inculpatul a pătruns în sediul societății menționate pe ușa deschisă și a discutat cu doi angajați ai firmei. Întrucât societatea își încheiase programul de lucru, cererea inculpatului nu a putut fi onorată.
La un moment dat, rămas singur pe holul de la intrarea în societate, inculpatul a observat pe un birou un calculator și un telefon fix (tip centrală) marca Panasonic. În mod spontan, inculpatul s-a hotărât să sustragă telefonul respectiv. Astfel, profitând de faptul că nu se afla nici o persoană în zonă, inculpatul a luat telefonul fix și a părăsit incinta punctului de lucru aparținând
Inculpatul a dus bunul sustras la domiciliul său și l-a depozitat într-o ladă.
În momentul în care a sustras telefonul fix din incinta punctului de lucru aparținând I, inculpatul a uitat pe biroul pe care se aflase bunul respectiv un dosar conținând documente personale (contract individual de muncă încheiat între inculpat și I - în original și trei xerocopii ale unor certificate medicale privind persoana inculpatului), filele 19-23 dosar urmărire penală, înscrisuri ce au permis identificarea autorului faptei.
Telefonul fix marca Panasonic a fost ridicat, pe bază de dovadă, și predat către reprezentantul părții vătămate (filele 7 și 8, dosar urmărire penală).
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținută și descrisă de către instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- plângerea și declarația reprezentantului legal al părții vătămate (filele 5-6, dosar urmărire penală);
- dovezi de predare-primire a telefonului sustras de către inculpat, către reprezentantul părții vătămate (filele 7-8, dosar urmărire penală);
- proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto întocmite cu această ocazie (filele 10-16, dosar urmărire penală);
- copii de pe înscrisurile uitate de către inculpat la locul comiterii faptei, ridicate de organele de poliție și restituite, în original, acestuia (filele 17-23, dosar urmărire penală);
- proces-verbal de reconstituire și planșele foto întocmite cu această ocazie (filele 18-24, dosar urmărire penală);
- declarațiile martorei, audiată în faza de urmărire penală, ale cărei declarații au fost însușite de către inculpat în cursul judecății; față de poziția procesuală a inculpatului, în sensul recunoașterii de către acesta a săvârșirii infracțiunii reținută în sarcina sa și față de poziția reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași (în sensul renunțării de către acesta la audierea în instanță, a martorei sus menționată) instanța, în baza disp.art.329 alin.2 din Codul d e procedură penală, a dispus neaudierea acestei martore, administrarea acestei probe nemaifiind utilă soluționării cauzei de față.
Atât pe parcursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, audiat la termenul de judecată din data de 22.04.2008, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, descriind împrejurările în care s-a comis aceasta. În apărarea sa, inculpatul a solicitat doar probe pentru conturarea profilului său moral, admise de către instanță, fiind depuse la dosarul cauzei caracterizări ale acestuia.
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă, pe deplin, vinovăția inculpatului.
Fapta inculpatului care, la data de 02.05.2007, în jurul orelor 19,30, a sustras din incinta punctului de lucru aparținând "" I (respectiv, dintr-un loc public), un telefon fix marca "Panasonic", în valoare de 200 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat", prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) din Codul penal. Instanța reține faptul că infracțiunea a fost comisă în loc public atât timp cât, din probatoriul administrat, a rezultat că deși programul de lucru al societății se terminase, inculpatului i-a fost permis accesul în magazin pe ușa deschisă, în interior aflându-se încă mai mulți angajați, care i-au dat diverse relații inculpatului. Mai reține instanța că fapta a fost comisă în condițiile recidivei postexecutorii, prevăzută de art.37 lit. b) din Codul penal, după executarea pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3272 din 01.07.2003 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 905 din 07.10.2003 a Curții de APEL IAȘI, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 28.03.2005, rămânându-i un rest neexecutat de 401 zile închisoare. Înainte de a se împlini termenul de reabilitare pentru această condamnare, inculpatul a comis infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul va fi pedepsit.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 din Codul penal instanța, având în vedere - pe de o parte - gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia (respectiv, comiterea faptei într-un loc public) iar - pe de altă parte - având în vedere persoana inculpatului, care este recidivist, recidiva sa fiind specială, dar care a avut o poziție procesuală corespunzătoare în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, recunoscând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, care a recuperat, prin restituire, prejudiciul cauzat părții vătămate, așa cum rezultă din dovada de predare a bunului sustras, care a avut un comportament bun în societate anterior săvârșirii faptei, așa cum rezultă din probele în circumstanțiere ce au fost administrate de către instanța de judecată, instanța deci, funcție de toate aceste criterii, va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, situată sub limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru infracțiunea săvârșită prin reținerea, în favoarea inculpatului, a circumstanțelor atenuante exemplificate de dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c) din Codul penal, în acord și cu dispozițiile art. 76 alin.1 lit. c) din Codul penal, cu executare efectivă în regim de detenție, având în vedere starea de recidivă a inculpatului.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din Codul penal, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) și b) din Codul penal. Astfel, instanța va interzice inculpatului atât dreptul de a alege, cât și dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau într-o funcție electivă publică, luând în considerare gravitatea faptei săvârșite, cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicate, constatând existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală. Instanța apreciază că aplicarea acestei pedepse accesorii este proporțională cu scopul legitim urmărit, instrucția penală, în deplină concordanță cu prevederile art. 3 din Protocolul 1 la CEDO și jurisprudența CEDO, cauza Hirst Marii Britanii.
Va constata recuperat integral, prin restituire, prejudiciul cauzat părții vătămate "" I, parte care nu mai formulează pretenții civile în prezenta cauză.
Împotriva sentinței penale indicate mai sus declarat apel inculpatul, criticând cuantumul prea mare al pedepsei aplicate în raport cu fapta săvârșită.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr.476/18 noiembrie 2008 respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul de avocat din oficiu s-a avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a administrat legal și a apreciat temeinic toate probele dosarului și a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Astfel, din declarația reprezentantului legal al părții vătămate, dovezi de predare-primire a telefonului sustras de către inculpat, către reprezentantul părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto întocmite cu această ocazie, copii de pe înscrisurile uitate de inculpat la locul comiterii faptei, proces-verbal de reconstituire și planșele foto întocmite cu această ocazie, declarațiile martorei rezultă că la data de 02.05.2007, în jurul orelor 19.30, inculpatul a sustras un telefon fix marca "Panasonic", în valoare de 200 lei, din incinta punctului de lucru aparținând ""
Aceste împrejurări rezultă și din declarațiile inculpatului care recunoscut infracțiunile de furt calificat de săvârșirea cărora este acuzat.
Fiind dovedită, astfel, vinovăția inculpatului, corect s- hotărât condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. Cod penal.
Pentru această infracțiune prima instanță aplicat o pedeapsă individualizată judiciar în acord cu dispozițiile art. 72 Cod penal.
Având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul acționat, gradul concret de pericol social, urmarea produsă, dar mai ales faptul că inculpatul săvârșit infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă mare postexecutorie, tribunalul consideră că pedeapsa aplicată de prima instanță este necesară pentru formarea unei noi atitudini inculpatului față de valorile sociale ocrotite de norma penală.
În condițiile incidenței unei cauze de agravare pedepsei - recidiva mare postexecutorie - tribunalul consideră că aplicarea unei pedepse reduse cu 2 ani sub minimul special prevăzut de lege este chiar blândă, însă nu va putea fi majorată pentru nu se agrava situația inculpatului în propria sa cale de atac.
În data de 15 decembrie 2008 inculpatul a recurat hotărârile pronunțate sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, motiv de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.14 Cod procedură penală.
Prioritar criticii formulate, din oficiu s-a pus în discuția părților tardivitatea introducerii căii de atac în sensul că extrasul deciziei pronunțate în apel a fost comunicat inculpatului la 25 noiembrie 2008.
Prin apărător, inculpatul a solicitat să se constate că recursul formulat se impune a fi examinat în cadrul instituției recursului peste termen, fiind îndeplinite condițiile legale.
Examinând această susținere se constată a fi întemeiată.
Pentru exercitarea recursului peste termen (art.385 ind.3 alin.2 cu referire la art.365 Cod procedură penală) este necesară îndeplinirea - cumulativă - a două condiții:
a)partea care dorește să atace hotărârea să fi lipsit atât la judecată, cât și la pronunțarea hotărârii, și
b)cererea de recurs trebuie să fie făcută cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
Verificând dosarul tribunalului, în care s-a pronunțat decizia în apelul inculpatului, se constată că acesta a lipsit atât la judecată cât și la pronunțare, fapt ce presupune că inculpatul nu a luat cunoștință de judecată și de hotărâre.
Fiind expirat termenul legal de recurs, instanța de executare - Judecătoria Iași - a emis mandatul de executare a pedepsei stabilite prin sentința penală nr.1776/3.06.2008, iar Penitenciarul Iașia confirmat încarcerarea acestuia la 15 decembrie 2008.
Într-o atare situație, prin introducerea recursului la aceeași dată - 15 decembrie 2008 - este îndeplinită și condiția prevăzută de legea procesual-penală.
Examinând critica inculpatului - în cadrul recursului peste termen - privind greșita individualizare judiciară a pedepsei, Curtea constată că este nefondată.
La individualizarea judiciară, instanțele au evaluat corespunzător gradul concret de pericol social, respectiv fapta de furt calificat dintr-un loc public - art.208, 209 alin.1 lit. "e" Cod penal -, cât și datele personale ale inculpatului, respectiv starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 lit. "b" Cod penal.
Față de poziția procesuală corespunzătoare în fața organelor judiciare cât și aspectul recuperării prejudiciului prin restituirea bunurilor, în cauză, în favoarea inculpatului s-au reținut dispozițiile art.74 lit. "c" Cod penal - circumstanță ce a condus la reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În cauză nu există motive care să conducă la o nouă individualizare a pedepsei prin reducerea acesteia.
Analizând hotărârile atacate - în conformitate și cu dispozițiile art.385 ind.9 alin.3 Cod procedură penală - nu se constată nici alte motive care, luate în considerare din oficiu, să conducă la casarea lor.
Așa fiind, recursul declarat în cauză de inculpatul se va respinge ca nefondat conform dispozițiilor art.385 ind.15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul peste termen formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr.476 din 18.11.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu de avocat oficiu care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
10.II.2009.-
2 ex.-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emi să la data de 12.02.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 77 din 05.02.2009 privind pe inculpatul recurent, pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- I - -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emi să la data de 05.02.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 77 din 05.02.2009 privind pe inculpatul recurent,un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- I - -
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Anton Dan, Ciubotariu
