Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 780/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 780
Ședința publică de la 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Membri George Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Valentina
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 7 noiembrie 2008, privind recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.164 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.37 din 24 martie 2008, Judecătoria Corabia în dosarul nr-, în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod pr.penală, a achitat inculpatul - fiul lui G și, născut la 1 ianuarie 1981, în, județul D, cu domiciliul în comuna C, județul și reședința în C,-, județul O, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 lit. g Cod penal, cu aplic.art. 41, 42 Cod penal, în dauna părții vătămate, reținându-se că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod penal, cheltuielile judiciare în cuantum de 300 lei, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, au rămas în sarcina statului.
Pentru pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia nr. 805/P/12.09.2007 și înregistrat sub nr- s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. g Cod penal, cu aplic.art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 21/22.10.2005 în mod repetat, a sustras un număr de 150 plăci din azbociment de pe acoperișul unui saivan ce aparține părții vătămate, amplasat într-o fermă agricolă situată pe raza cartierului din orașul C, 30 dintre acestea fiind vândute martorului
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul care nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că niciodată nu a mers la ferma părții vătămate, aceasta din urmă cu ocazia audierii relatând că nu se constituie parte civilă în cauză întrucât și-a recuperat prejudiciul.
Și martorul Car evenit asupra declarației dată în faza de urmărire penală, arătând că a cumpărat un număr de 30 plăci azbociment de la o persoană pe nume "" care însă nu este inculpatul, prezent în sala de ședință la momentul audierii acestuia.
După audierea martorilor și, care și-au retractat depozițiile date inițial în fața organelor de cercetare penală, prima instanță, procedând la aprecierea materialului probator a constatat că nici unul din martori nu l-au indicat pe inculpat ca fiind autorul faptei, iar declarația părții vătămate la poliție nu concordă cu cea dată pe parcursul cercetării judecătorești, când aceasta nu s-a mai constituit parte civilă și nici nu l-a mai incriminat pe inculpat.
S-a reținut că, în conformitate cu art. 5 paragraf. I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului "orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță; nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa", iar în privința "motivelor verosimile" s-a precizat că pentru subzistența acestora este necesară a exista o suspiciune rezonabilă privind fapte sau informații care să convingă un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o faptă penală, ceea ce în cauza de față nu se regăsește.
Și aceasta, întrucât toate probele converg spre faptul că inculpatul nu este persoana care a comis fapta penală pentru care a fost incriminat, astfel că în raport cu dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. Cod pr.penală, s-a dispus achitarea acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, care a criticat sentința primei instanțe pentru nelegala soluție de achitare a inculpatului fundamentată pe o apreciere eronată a materialului probator administrat în cauză.
S-a susținut că soluția primei instanțe se bazează în exclusivitate pe declarația martorului C, dată nemijlocit pe parcursul cercetării judecătorești, fiind înlăturată în mod nejustificat, depoziția aceluiași martor dată în fața organelor de poliție.
Critica adusă sentinței apelate a vizat și ușurința cu care instanța de fond și-a însușit explicația martorului potrivit căreia depoziția dată în fața organelor de poliție a fost dată "în alb" în lipsa unei argumentații convingătoare și plauzibile.
Prin decizia penală nr.164 din 10 septembrie 2008, Tribunalul O l t, a admis apelul declarat de parchet și a desființat în parte, sentința sub aspect penal și civil, în sensul că:
În baza art.208 alin.1, 209 alin. 1 lit g Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 5 ani.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile prev. de art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin. 1, 2 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a luat act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă și că prejudiciul a fost recuperat.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Examinând apelul formulat prin prisma motivelor invocate cât și a celor ce pot fi analizate din oficiu, tribunalul a reținut următoarele:
Așa cum a reținut prima instanță, la data de 24.10.2005 partea vătămată a sesizat organelor de poliție împrejurarea că în noaptea de 21/22.10.2005 i-au fost sustrase un număr de 150 plăci azbociment de pe acoperișul saivanului de oi, împrejurare constatată în urma cercetării la fața locului efectuată în ziua de 25.10.2005 în prezența martorilor asistenți și. ( fila 6 ).
La data de 11.10.2006 în prezența martorului "în temeiul declarației martorului cumpărător C" - ce a susținut că în octombrie 2005 cumpărat de la 30 plăci din azbociment - și a depoziției părții vătămate, organele de poliție au identificat pe latura de sud a acoperișului imobilului martorului cumpărător - situat în orașul C,- - bunurile cumpărate.
Același martor cumpărător C, audiat la data de 11.10.2006 și 17.07.2006, a declarat că este prieten cu inculpatul, pe care îl cunoaște de mai mult timp "întrucât făceam, schimb de cai" ( fila 17 verso ), iar în luna octombrie 2005 acesta i-a vândut 30 plăci din azbociment pe care a achitat suma de 4.000.000 lei, în prezența martorilor și ( fila 17 ).
Și martorul (fila 20 verso ) a relatat cu ocazia audierii sale, la data de 18.07.2007, că l-a ajutat pe C să-și acopere casa cu plăci din azbociment, despre care acesta i-a relatat că le-a cumpărat de la inculpatul.
Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, pe baza acestui probatoriu organul de urmărire penală a fundamentat actul de inculpare, dispunând trimiterea în judecată a inculpatului în sarcina căruia s-a reținut comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art. 208-209 lit. g Cod penal, cu aplic.art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în mod repetat în cursul lunii octombrie a sustras 150 plăci azbociment ce aparțineau părții vătămate.
Este adevărat că pe parcursul cercetării judecătorești atât partea vătămată, cât și martorii și C și-au retractat declarațiile, parțial, numai în cea ce privește identitatea autorului faptei însă contrar aprecierii făcute de prima instanță tribunalul a constatat că modificarea comportamentului lor procesual nu este argumentată plauzibil și temeinic, nefiind în măsură să fundamenteze soluția de achitare a inculpatului dispusă de prima instanță.
S-a constatat astfel că singura motivație retractării declarației, oferită de partea vătămată cât și de cei doi martori, este împrejurarea că nu au cunoscut conținutul declarațiilor din faza de urmărire penală, pe care numai le-au semnat, fără a le fi citite de organul de poliție, mai mult decât atât, unele fiind semnate" în alb".
Ori, aceste susțineri - cu privire la împrejurările și modalitatea în care au fost audiați și prin care încearcă să ofere o justificare a modificării poziției lor procesuale, nu sunt credibile impunându-se a fi înlăturate.
In acest sens, este de relevat că potrivit normelor procesuale în materie, probele nu au valoare dinainte stabilite și neexistând o ierarhie a acestora, instanța are nu numai posibilitatea dar mai ales obligația să analizeze care dintre declarațiile contradictorii reflectă adevărul. Dincolo de aspectele ce țin de confirmarea sau infirmarea lor de celelalte mijloace de probă, instanța însăși poate aprecia, în funcție de modul de comportare al persoanei audiate, dacă aceasta spune sau nu adevărul, declarația dată de inculpat, în fața instanței de apel, fiind una vădit nesinceră în lipsa unui alibi dovedit care să certifice neparticiparea sa la săvârșirea faptei.
In același sens, conform art. 63 C.P.P. instanța este obligată ca, analizând probele administrate să rețină doar pe cele care reflectă adevărul, exprimându-se în mod explicit cu privire la cele pe care le înlătură, pe considerentul că nu îndeplinesc această condiție, nefiind permis ca o parte din probele existente în cauză să fie ignorate fără o justificare cocretă.
Ori, în cauza de față, deși a făcut o prezentare a depozițiilor martorilor și C precum și a depoziției părții vătămate, instanța de fond nu a analizat în concret declarațiile acestora pentru a stabili motivat și argumentat de ce declarațiile din faza de urmărire penală au fost în totalitate, înlăturate, câtă vreme retractarea acestora nu are o motivare plauzibilă.
Chiar dacă inculpatul constant, nu recunoscut săvârșirea faptei, nu poate fi omisă împrejurarea că martorul cumpărător Cad eclarat în faza de urmărire penală că a cumpărat cele 30 plăci de azbociment de la inculpat, declarație în temeiul căreia a avut loc identificarea acestora, iar mai apoi prezentarea lor pentru recunoaștere părții vătămate.
Dacă se are în vedere și depoziția martorului - care, potrivit declarației, i-a acoperit imobilul părții vătămate cu plăci de azbociment achiziționate de la inculpat - se constată că există motive verosimile de a convinge un observator obiectiv că inculpatul este autorul faptei.
Chiar dacă nu există probe directe cu priire la vinovăția inculpatului, întregul material probator apreciat în ansamblu și în scopul aflării adevărului, stabilește cu certitudine că inculpatul, în mod repetat - dat fiind numărul acestora - a sustras cele 150 plăci azbociment ce aparțin părții vătămate, în cursul lunii octombrie 2005 așa încât tribunalul constatând îndeplinite condițiile răspunderii penale a inculpatului, sub aspectul infracțiunii pentru care a fost incriminat - prev. de art. 345 C.P.P.- în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. admițând apelul declarat va angaja răspunderea penală a acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere dispoz. art. 72 Cod penal, ținându-se seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În raport cu toate aceste aspecte, ținând seama și de împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea materializată, ca și cuantum, în chiar minimul special prevăzut de lege.
În privința modalității de executare acesteia, tribunalul a constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 81 Cod penal, în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, iar anterior inculpatul nu a mai fost condamnat și apreciază totodată că scopul pedepsei va fi atins și fără executare efectivă așa încât va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate conform art. 81, 82 Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului dispoz. art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
În raport cu dispoz. art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, a cărei executare va fi suspendată pe durata termenului de încercare conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, în raport cu depoziția părții vătămate, s-a luat act că aceasta nu se constituie parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțată, arătând că în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului.
Recursul formulat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală.
Deși în declarația dată în faza de urmărire penală, partea vătămată a arătat că îl cunoaște pe, întrucât l-a surprins de mai multe ori sustrăgând diferite bunuri de la ferma sa, în declarația dată 11 februarie 2008 în cadrul cercetării judecătorești, partea vătămată a arătat că martorul C nu i-a spus că a cumpărat plăcile de la persoană, însă nu a făcut nicio referire la inculpatul.
Partea vătămată a mai declarat că inculpatul nu a lucrat la ferma sa și că îl cunoaște din oraș.
Martorul, audiat la 11 februarie 2008, a declarat că fiul său C nu i-a spus că a cumpărat plăcile de la inculpat.
Martorul a mai declarat că îl cunoaște pe inculpat și ar fi putut recunoaște căruța aparținând inculpatului, însă plăcile nu au fost aduse de inculpat.
Martorul Caa rătat că declarația dată la urmărire penală nu i-a fost citită și că doar a semnat.
A mai arătat că inculpatul de față la audierea martorilor, nu este persoana de la care a cumpărat plăcile.
Martorul audiat la 28 ianuarie 2008, a arătat că a lucrat la imobilul aparținând martorului C, însă nu l-a văzut pe inculpat, iar plăcile pentru acoperiș erau noi.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, va admite recursul, va casa în totalitate decizia și va menține sentința penală.
Văzând și dispoz.art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.164 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Casează decizia în totalitate și menține sentința penală nr.37 din 24 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Corabia.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de recurs rămân în sarcina statului, urmând ca suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Public.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 noiembrie 2008.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.GC.
Gh.
PS/27.11.2008
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Membri George Ciobanu, Valentina
