Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 868/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (774/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.868
Ședința publică de la 9 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.480/30.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II a Penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestator în stare de arest asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială fila 8 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului contestator, având cuvântul, arată că recurentul își menține cererea formulată, invocând situația prev. de art.386 lit.c C.P.P. în sensul că la pronunțarea soluției în recurs ar fi existat o cauză de încetare a procesului penal, în temeiul art.10 lit. h
C.P.P.Menționează că recurentul a fost indus în eroare, comunicându-i-se că partea vătămată și-a retras plângerea penală formulată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, aceasta în realitate a renunțat la pretențiile pe latură civilă.
Arată că recurentul se consideră nevinovat de comiterea infracțiunilor ce i s-au reținut în sarcină, între acesta și partea vătămată au existat relații de lucru, petentul fiind cel care a prestat activități pentru partea vătămată. Precizează că recurentul in susținerea nevinovăției sale invocat mărturiile unor martori care citații fiind în fond, dar care au declarat că nu au fost martori oculari și ar fi auzit despre eveniment de la partea vătămată.
Mai arată că recurentul contestator nu a fost audiat la momentul judecării recursului formulat.
Concluzionând solicită admiterea contestației pe motivele invocate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată, contestației în anulare.
Consideră că nu sunt îndeplinite cerințele art.386 lit. c Cod procedură penală, din examinarea dosarului cauzei, nu rezultă că partea vătămată și-ar fi retras plângerea formulată pentru violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1 Cod penal ci a precizat că nu se constituie parte civilă, motiv pentru care apreciază că nu există nici o cauza de încetare a procesului penal cu privire la care să fi existat probe la dosar.
Recurentul contestator, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat, fapta nu a fost comisă de el și precizează că martorii care au declarat împotriva sa au fost plătiți de partea vătămată.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față.
Prin decizia penală nr.480 din 30.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr-, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.9 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu și a sentinței penale nr.1781 din 15.10.2008, pronunțată de Judecătoria Giurgiu.
A fost obligat recurentul la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.
S-a reținut că prin sentința penală nr. 1781 din 15.10.2008, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, în baza art. 192 alin.l cu aplicarea art.37 lit.b pen. a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.208 alin.l cu aplicarea art.37 lit.b pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art.33 lit.a, 34 alin.l lit.b pen. au fost contopite pedepsele de 1 an și 1 an și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.71 pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 alin.l lit.a,b pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
S-a luat act că partea vătămată a renunțat la acțiunea civilă.
In baza art. 191 alin.l Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, s-a reținut că la data de 20.08.2006 partea vătămată împreună cu prietenul său luau masa în casa părții vătămate, iar la un moment dat aceștia l-au surprins pe inculpatul în timp ce scotocea într-o geantă aparținând părții vătămate și în care acesta avea pensia.
Martorul a confirmat pe deplin cele susținute de partea vătămată, faptul că inculpatul cunoștea locul unde partea vătămată își ținea banii datorându-se împrejurării că acesta o ajutase înainte cu câteva zile de partea vătămată la treburi din gospodărie.
De asemenea martorul a relatat că în ziua respectivă când l-a văzut pe inculpat în curte la partea vătămată,
îmbrâncindu-se in timp ce vătămată striga după ajutor pe motiv că ar fi intrat hoții casa sa.
Deși inculpatul nu a recunoscut faptele s-a constatat că susținerile sale sunt contrazise de probele administrate care se coroborează, iar, în plus, raportului de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat al inc nr.60840/15.09.2006 a stabilit că răspunsurile acestuia la întrebările relevante nr.4,7,9 sunt nesincere, evidențiindu-se modificări semnificative ce demonstrat comportament simulat al acestuia.
S-a reținut că faptele inculpatului de a pătrunde în locuința părții vătămate, fără consimțământul acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, iar fapta aceluiași inculpat de a sustrage anumite bunuri mobile din posesia altei persoane, fără a avea consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt.
Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că vinovăția inculpatului deplin dovedită, acesta acționând cu intenție directă în scopul de a-și apropia anumite bunuri fără drept.
In ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului,
s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen.
Prin decizia penală nr. 9 din 23.02.2009, pronunțată în dosarul Tribunalul Giurgiu - secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1781 din 15.10.2008, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, fiind obligat acesta la 250 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, pe baza analizei tuturor probelor administrate în cauză, iar încadrarea juridică este corectă și conformă cu textele normative indicate.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul care a solicitat achitarea sa pe temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a pr. pen. întrucât nu există probe care să conducă la concluzia că a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată. Totodată a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de audiere a părții vătămate. In subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 861. pr. pen. privind suspendarea sub supraveghere.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 10 și 14. pr. pen.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 385 alin. 3. pr. pen. Curtea a constatat următoarele:
instanța de fond nu s- pronunțat pe cererea inculpatului privind audierea părții vătămate întrucât o astfel de cerere nu a fost formulată în cauză; tribunalul nu și-a sprijinit hotărârea pe nici o probă din cele propuse în apărarea inculpatului, deoarece declarațiile administrate în apel nu au avut aptitudinea să schimbe situația de fapt reținută de instanța de fond și în consecință nici solicitarea sa de achitare nu este susținută probator.
In ceea ce privește reducerea pedepselor aplicate de către instanța de fond și menținute în apel, Curtea a apreciat că și acest motiv este neîntemeiat, în condițiile în care pedepsele aplicate inculpatului au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege, iar acesta este recidivist, condamnat anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului, iar în cursul procesului penal a avut o atitudine procesuală nesinceră.
Referitor la cererea de suspendare a executării pedepsei, s-a constatat că aceasta este inadmisibilă în condițiile în care inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul, pe motiv că la pronunțarea hotărârii în recurs a existat cauză de încetare a procesului penal, fiind incident art.10 lit.h Cod procedură penală, în plus, acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, aspect pe care îl susține prin aceea că în faza judecării recursului nu a fost audiat, iar o parte din martorii pe care s-a sprijinit hotărârea sunt martori indirecți care relatează aspecte percepute din auzite.
Curtea, analizând contestația în anulare din perspectiva motivelor invocate, apreciază calea extraordinară de atac ca fiind nefondată.
În temeiul art.386 lit.c și art.391 Cod procedură penală, constatându-se că petentul invocă inclusiv cazul de contestație în anulare privitor la existența unei cauze de încetare a procesului penal, nevalorificate de instanța de recurs, prin încheierea din 12.05.2009, a fost admisă în principiu contestația în anulare. S-a reținut că petentul - contestator susține că partea vătămată și-ar fi retras plângerea prealabilă, aspect ce putea constitui o cauză de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alain.1 Cod penal, pentru care acesta fusese condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În cursul judecății căii extraordinare de atac, dar și din studiul dosarului de fond atașat, nu a rezultat însă existența unei manifestări de voință a părții vătămate în sensul menționat anterior.
Aspectele noi susținute în concluziile pe fondul pricinii, invocate în ședința publică din 9.06.2009, privitoare la interpretarea necorespunzătoare a ansamblului probator și la lipsa audierii contestatorului în recurs, nu pot constitui cazuri pentru promovarea căii extraordinare de atac deoarece acestea nu sunt menționate de legiuitor în enumerarea limitativă prevăzută de art 386.
C.P.P.Ca urmare, în temeiul art.386 și art.392 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată contestația în anulare, iar în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.480 din 30.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr-
Obligă pe contestator la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./16.06.; 7.07.09
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
