Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 87/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.87/R/2010
Ședința publică din 16 februarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al lui, născut la 20 iulie 1969, eținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 268/A din 07 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care a modificat în parte sentința penală nr.656 din 27 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 679 din 25.01.2010 emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului la minimul special prevăzut de lege. În motivarea recursului arată că inculpatul a fost sincer și prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată și nu se impune reducerea ei.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită a se dispune reducerea pedepsei la pedeapsa executată. Arată că a recuperat prejudiciul.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele;
Judecătoria Oradea prin sentința penală nr. 656/2009, în baza art. 334 Cod de procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, texte în baza cărora, a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 2 ani închisoare - pentru fapta din dosarul nr-. În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare - pentru fapta de la punctul 1 din dosarul nr-.
A dispus în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, condamnare același inculpat, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare - pentru fapta de la punctul 2 din dosarul nr- și în baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
În baza art. 350 Cod de procedură penală, a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii, de 24 ore, din data de 20 februarie 2008, precum și durata reținerii și arestului preventiv, din 25 martie 2008 la zi.
Instanța de fond în baza art. 334 Cod de procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, texte în baza cărora, a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare - pentru fapta de la punctul 1 din dosarul nr-.
În baza art. 334 Cod de procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, texte în baza cărora, a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare - pentru fapta de la punctul 2 din dosarul nr-.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a condamnat ă pe același inculpat, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare - pentru fapta din dosarul nr-.
A dispus descontopirea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința Penală nr. 190/11 iunie 2007 Judecătoriei Beiuș, definitivă prin nr. 26/A/4 februarie 2008 Tribunalului Bihor - la 18 februarie 2008 - în pedepsele componente, respectiv două pedepse de câte 3 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1 - 209 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, săvârșite în data de 26 octombrie 2006 și restul de pedeapsă de 655 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința Penală nr. 334/2004 a Judecătoriei Oradea - rest cu privire la care s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate și a dispus înlăturarea sporului de 6 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a dispus contopirea pedepselor din prezenta cauză și pedepsele aplicate inculpatului prin Sentința Penală nr. 190/2007 a Judecătoriei Beiuș, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
A menținut dispoziția din sentința penală nr. 190/2007 a Judecătoriei Beiuș prin care, în baza art. 61 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate, pentru restul de pedeapsă de 655 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința Penală nr. 334/2004 a Judecătoriei Oradea iar apoi, în baza art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal, a dispus contopirea acestui rest cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal, instanța de fond scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii, precum și perioada executată, din 25 martie 2008 la zi și anulat mandatul de executare a pedepsei, emis în baza Sentinței Penale nr. 190/2007 a Judecătoriei Beiuș și a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei hotărâri.
Instanța de fond în baza art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, condamnat pe inculpata, la o pedeapsă de 3 ani închisoare - pentru fapta de la punctul 1 din dosarul nr-.
În baza art. 334 Cod de procedură penală, dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, texte în baza cărora, condamnat pe aceeași inculpată, la o pedeapsă de 3 ani închisoare - pentru fapta de la punctul 2 din dosarul nr-.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal, a dispus revocarea suspendării condiționate, pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 299/21 februarie 2007 Judecătoriei Oradea, urmând să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare din prezenta cauză, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
În baza art. 14 Cod de procedură penală și art. 998 Cod civil, a dispus obligarea inculpaților, și, în solidar, la despăgubiri civile în favoarea părții civile, 3000 lei;
În baza art. 14 Cod de procedură penală și art. 998 Cod civil, obligat inculpatul, la plata sumei de 7.122,1 lei despăgubiri civile, în favoarea părții civile SC SRL și a constatat că partea vătămată, nu are pretenții civile în cauză.
A dispus respingerea pretențiilor civile solicitate de partea civilă, și a constatat că, bunul sustras de inculpați a fost restituit acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 20 februarie 2008, în jurul orei 13,30, în timp ce se afla pe strada - - din O, în dreptul imobilului cu nr. 68, proprietatea părții vătămate și fiind în stare de ebrietate, inculpatul s-a hotărât să sustragă bunuri din locuința respectivă, constatând că nu se afla nici o persoană pe stradă sau în curtea imobilului.
A mai reținut că inculpatul a escaladat gardul și a pătruns în curte, după care s-a descălțat, folosind ciorapii ca mănuși, pentru a nu lăsa urme și prin forțarea cârligului de la ușa de acces aflată în spatele clădirii, a pătruns în locuință. În timp ce se afla în hol, inculpatul a fost surprins de numita, care o îngrijea pe partea vătămată - femeie în vârstă, imobilizată la pat.
Instanța de fond a reținut că la strigătele numitei, inculpatul a ieșit din locuință în curtea interioară, a escaladat din nou gardul și a continuat să fugă pe stradă, până când numitul B - alertat de țipetele numitei - l-a imobilizat și l-a predat organelor de poliție.
Instanța de fond a reținut că în dosarul conexat nr-, în data de 18 februarie 2008, partea vătămată a sesizat organele de poliție că, în perioada 14 - 16 februarie 2008, autori necunoscuți au pătruns prin efracție în locuința sa, din O,-, de unde au sustras un televizor color marca Philips și o pătură, în valoare de 600 lei.
A reținut că în urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că, în perioada respectivă, pe timp de noapte, inculpații și au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, după ce s-au asigurat că nu este nimeni acasă, în timp ce inculpata a asigurat paza locului faptei. După ce inculpații au sustras un televizor, aceștia s-au deplasat împreună cu inculpata la locuința numitului, căruia i-au vândut bunul sustras.
Instanța de fond a reținut că în cursul urmăririi penale, televizorul a fost găsit de organele de poliție la numitul și deși bunul sustras a fost restituit părții vătămate, aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 600 lei.
Instanța de fond a reținut că în declarația dată în 25 martie 2008, partea vătămată a susținut că inculpații i-au sustras și un aparat TV, dar inculpații au recunoscut că au sustras numai televizorul, pe care l-au învelit într-o pătură și că inculpatul și concubina sa, au declarat că, în cursul lunii februarie 2008, l-au cunoscut pe numitul, în timp ce acesta îi transporta, în calitate de taximetrist, în Ungaria ocazie cu care numitul le-a spus celor doi inculpați că în locuința situată în O, str. -, nr. 51, se află un seif plin cu bani. Numitul le-a și arătat celor doi inculpați locuința respectivă.
Instanța de fond reținut că potrivit înțelegerii dintre ei, inculpații și au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate și constatând că seiful este prea mare și nu-l pot duce singuri, inculpații au cerut ajutorul inculpatului.
A mai reținut că acesta a fost de acord, după care toți trei s-au deplasat la locuința părții vătămate și au luat seiful, pe care l-au transportat cu un cărucior la domiciliul numitului și aici au tăiat seiful cu un flex pe care numitul l-a închiriat de la o firmă, dar în seif au găsit numai acte juridice și fotografii, inculpații nu au găsit bani, așa cum se așteptau.
Ca urmare, aceștia au transportat seiful pe malul și l-au aruncat în apă. După săvârșirea faptei, inculpatul a luat legătura telefonic cu numitul și i-a spus că nu a găsit bani în seif, ci doar acte. Acesta i-a spus să aibă grijă de acele acte și că a doua zi după sustragerea seifului, inculpatul și inculpata s-au deplasat din nou la locuința părții vătămate, de unde au sustras un - cinema, o combină muzicală și mai multe sticle cu băuturi alcoolice.
Instanța de fond a reținut că bunurile sustrase de inculpați au fost evaluate la suma de 8.000 lei.
Instanța de fond reține că în dosarul conexat nr- inculpatul în seara de 30 ianuarie 2008, în jurul orei 18, s-a hotărât să sustragă bunuri pe care să le poată valorifica.
Ca urmare, acesta a intrat în curtea Primăriei com. R, unde se afla o metalică ce aparținea părții vătămate SC SRL O - firmă care construia în zona respectivă o grădiniță.
Se reține că inculpatul a spart geamul barăcii și din interiorul acesteia a sustras un fierăstrău mecanic tip drujbă și un pikamer marca și în aceeași seară, inculpatul a vândut bunurile sustrase numitului, pentru un telefon mobil marca Siemens cu cartelă și 30 lei iar a doua zi numitul a vândut bunurile unei persoane necunoscute, cu suma de 100 euro.
Prejudiciul cauzat părții vătămate nu a fost recuperat, partea vătămată SC SRL O, constituindu-se parte civilă în cauză, cu suma de 7.122,1 lei.
A mai reținut că fapta inculpatului, descrisă în dosarul nr-, constituie infracțiunea de tentativă la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ce s-a reținut prin schimbarea încadrării juridice a faptei - conform art. 334 Cod de procedură penală din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în baza textelor legale arătate, instanța la condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
A mai reținut că faptele inculpatului, descrise în dosarul conexat nr-, constituie infracțiunile de furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (pct. 1), respectiv prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal (pct. 2), texte în baza cărora, instanța l-a condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal și a avut în vedere persoana inculpatului: acesta fiind cunoscut cu multiple antecedente penale, iar în prezenta cauză se află în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, al cărei prim termen îl constituie pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 163/2 februarie 2005 Judecătoriei Oradea.
Instanța a reținut că în executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat la 5 martie 2004, fiind liberat condiționat la 15 noiembrie 2006, cu un rest rămas neexecutat de 292 zile închisoare - rest care s-a împlinit până la data săvârșirii faptelor din prezenta cauză, la individualizarea pedepsei a avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al acestora, valorile prejudiciilor cauzate părților vătămate, precum și atitudinea inculpatului față de infracțiunile săvârșite și în baza art. 350 Cod de procedură penală instanța a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii, de 24 ore, din data de 20 februarie 2008, precum și durata reținerii și arestului preventiv, din 25 martie 2008 la zi.
Faptele inculpatului, descrise în dosarul conexat nr-, au fost reținute de instanța de fond ar constitui infracțiunile de furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (pct. 1), respectiv prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (pct. 2), ce s-au reținut prin schimbarea încadrării juridice a faptelor - conform art. 334 Cod de procedură penală - din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal (pct. 1), respectiv prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal (pct. 2) și în baza textelor legale arătate, instanța a dispus condamnare inculpatului la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, descrisă în dosarul conexat nr-, constituie infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, texte în baza cărora dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și a reținut că inculpatul este arestat în executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 190/11 iunie 2007 Judecătoriei Beiuș, definitivă prin nr. 26/A/4 februarie 2008 Tribunalului Bihor - la 18 februarie 2008, pentru infracțiuni aflate în concurs real cu infracțiunile din prezenta cauză, întrucât acestea au fost săvârșite înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna din ele.
Ca urmare, instanța de fond a descontopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 190/11 iunie 2007 Judecătoriei Beiuș, în pedepsele componente, respectiv: două pedepse de câte 3 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1 - 209 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, săvârșite în data de 26 octombrie 2006, restul de pedeapsă de 655 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 334/2004 a Judecătoriei Oradea - rest cu privire la care s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate și va înlătura sporul de 6 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța de fond a contopit pedepsele din prezenta cauză cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 190/2007 a Judecătoriei Beiuș, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare și a menținut dispoziția din sentința penală nr. 190/2007 a Judecătoriei Beiuș prin care, în baza art. 61 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate, pentru restul de pedeapsă de 655 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 334/2004 a Judecătoriei Oradea iar apoi, în baza art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal, a dispus contopirea acestui rest cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 6 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului: acesta fiind cunoscut cu multiple antecedente penale, iar în prezenta cauză se află în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal; împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al acestora, valorile prejudiciilor cauzate părților vătămate, precum și atitudinea inculpatului față de infracțiunile săvârșite și a dispus în baza art. 36 alin. 3 Cod penal, scăderea din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii, precum și perioada executată, din 25 martie 2008 la zi și a anulat mandatul de executare a pedepsei, emis în baza Sentinței Penale nr. 190/2007 a Judecătoriei Beiuș și a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei hotărâri.
Instanța de fond reținut că fapta inculpatei, descrisă la pct. 1 din dosarul conexat nr-, constituie infracțiunea de complicitate la furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, texte în baza cărora, a dispus condamnarea acesteia la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
De asemenea a reținut că fapta inculpatei, descrisă la pct. 2 din dosarul conexat nr-, constituie infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, ce s-a reținut prin schimbarea încadrării juridice a faptei - conform art. 334 Cod de procedură penală din infracțiunea prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 42 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, și în baza textelor legale arătate, a condamnat pe inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal și reținut la încadrarea juridică a faptelor, inculpata se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, al cărei prim termen îl constituie pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată acesteia prin sentința penală nr. 299/21 februarie 2007 Judecătoriei Oradea.
Instanța de fond, întrucât în termenul de încercare de 4 ani, stabilit prin hotărârea de condamnare, inculpata a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză, în baza art. 83 Cod penal, a dispus revocarea suspendării condiționate, pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată acesteia prin Sentința Penală nr. 299/21 februarie 2007 Judecătoriei Oradea, urmând să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare din prezenta cauză, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța de fond avut în vedere persoana inculpatei, aflată în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal; împrejurările comiterii faptelor; gradul de pericol social al acestor;, valorile prejudiciilor cauzate părților vătămate, precum și atitudinea inculpatei față de infracțiunile săvârșite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, și solicitând admiterea acestuia și pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice în cauză.
În motivarea apelului inculpatul a solicitat admiterea acestuia și în urma reaprecierii probelor de la dosar pronunțarea unei noi hotărâri în sensul reducerii pedepsei aplicate, apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea aspră raportat la pericolul social concret al faptelor comise de inculpat. În esență instanța de fond nu a avut în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, cât și faptul că prejudiciul a fost integral recuperat, context în care s-ar fi impus aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
În motivarea apelului a declarat de inculpatul a solicitat admiterea acestuia și reducerea pedepsei aplicată de prima instanță, în special prin înlăturarea sporului de pedeapsă stabilit cu prilejul operațiunii de contopire a pedepselor. În cauză instanța de fond nu a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, atitudinea sa sinceră, cât și faptul că prejudiciul a fost integral recuperat, pedeapsa aplicată fiind în consecință mult prea aspră.
În motivarea apelului inculpata a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. Cod de procedură penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 26 cod penal raportat la art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a,g,i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal având în vedere că din probele administrate în cauză nu reiese că inculpata a săvârșit infracțiunea reținută ca fiind comisă în perioada 14-16 decembrie 2008 în dauna părții vătămate. În esență se arată că din declarația inculpatul rezultă fără echivoc că inculpata nu a participat cu nici un act de ajutorare la furtul comis din locuința părții vătămate. Dimpotrivă aceasta a așteptat în stația la o cafea pentru ca cei doi să se reîntoarcă și nu i-a însoțit nici măcar în deplasarea pe care aceștia au făcut-o ulterior la martorul căruia i-a fost vândut televizorul în cauză. Aceleași aspecte au fost relatate de coinculpatul precum și martorul care confirmă că inculpata nu a fost prezentă în momentul vânzării televizorului. Nu în ultimul rând martorii și declară că inculpata nu a participat la niciuna din vânzările de bunuri furate și nici nu a văzut ca aceasta să fi primit vreun din aceste vânzări.
Cu privire la cea de a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatei prevăzute și pedepsite de art. 208 alin.1 209 alin.1 lit. a,i cod penal cu aplicareaart. 41 alin.2 cod penal și art. 37 lit. a cod penal, se solicită achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. b ind. 1 cod procedură penală în contextul în care fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În motivare se arată că prin fapta comisă nu s-a produs nici o urmare negativă pe plan social, inculpata și-a adus o contribuție minoră la săvârșirea infracțiunii și nu în ultimul rând aceasta a cooperat cu autoritățile judiciare, s-a prezentat la judecarea cauzei și a avut o atitudine sinceră.
În subsidiar cu privire la această din urmă infracțiune a solicitat reducerea pedepsei aplicate în raport de gradul efectiv de participare a inculpatei la săvârșirea faptei, ținând cont de atitudinea cooperantă și de conduita sinceră în fața autorităților judiciare.
Prin decizia penală nr. 268/A din 7 decembrie 2009 Tribunalul Bihora respins apelurile declarate de inculpații și.
In baza art.379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală,
A admis apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 656 din 27.05.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a modificat-o în sensul că:
A înlăturat din temeiul de drept al operațiunii de contopire a pedepsei rezultante de 3 ani 6 luni închisoare cu restul rămas neexecutat de 655 zile închisoare, dispozițiile art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal.
A menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus din pedeapsă starea de arest preventiv la zi.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea în favoarea Baroului Bas umelor de 300 lei, 300 lei, 300 lei, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu avocat, și, conform delegațiilor nr. 3745/2009, 4296/2009, 3743/2009.
Au fost obligați inculpații și la cheltuieli judiciare de câte 500 lei, restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, coroborând probatoriul administrat si verificat in cursul urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești. S-a stabilit fără nici un dubiu vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii unei infracțiuni de tentativă la furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 cod penal raportat la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. i, cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal; o infracțiune de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g,i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, respectiv infracțiune de furt calificat in forma continuată, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, 209 lit. a,i cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal și art. 37 lit. b cod penal; a inculpatului sub aspectul comiterii unei infracțiuni de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g,i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, respectiv a unei infracțiuni de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și a unei infracțiuni de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. g,i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal; a inculpatei sub aspectul comiterii unei infracțiuni de complicitate la furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 26 cod penal raportat la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g,i cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal și a unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,i cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal și art. 37 lit. a cod penal.
Din probațiunea administrată în cauză a rezultat fără nici un dubiu următoarea stare de fapt:
1.În data de 20 februarie 2008, în jurul orei 13,30, în timp ce se afla pe strada - - din O, în dreptul imobilului cu nr. 68, proprietatea părții vătămate și fiind în stare de ebrietate, inculpatul s-a hotărât să sustragă bunuri din locuința respectivă, constatând că nu se afla nici o persoană pe stradă sau în curtea imobilului.
Inculpatul a escaladat gardul și a pătruns în curte, după care s-a descălțat, folosind ciorapii ca mănuși, pentru a nu lăsa urme și prin forțarea cârligului de la ușa de acces aflată în spatele clădirii, a pătruns în locuință. În timp ce se afla în hol, inculpatul a fost surprins de numita, care o îngrijea pe partea vătămată - femeie în vârstă, imobilizată la pat. La strigătele numitei, inculpatul a ieșit din locuință în curtea interioară, a escaladat din nou gardul și a continuat să fugă pe stradă, până când numitul B - alertat de țipetele numitei - l-a imobilizat și l-a predat organelor de poliție.
Vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea declarațiile constante de recunoaștere date de acesta atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, cu plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și B, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto ce indică locul unde a fost surprins individul identificat ulterior în persoana inculpatului.
2. În perioada 14 - 16 februarie 2008, pe timp de noapte inculpații și au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, după ce s-au asigurat că nu este nimeni acasă, în timp ce inculpata a asigurat paza locului faptei. Din interior inculpații au sustras un televizor color marca Philips și o pătură, în valoare de 600 lei, după care aceștia s-au deplasat împreună cu inculpata la locuința numitului, căruia i-au vândut bunul sustras.
Instanța de control judiciar apreciază ca fiind dovedită vinovăția celor trei inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii mai sus descrise, deși inculpata contestă participarea sa la săvârșirea acestei infracțiuni sub forma complicității. În schimb coinculpații și recunosc săvârșirea faptei, dar susțin în fața instanței de apel că inculpata nu a avut cunoștință despre activitatea lor infracțională, nu a asigurat paza, ci a rămas la o stație din apropiere unde a consumat o cafea.
Apreciem nesincere depozițiile celor trei inculpați și apreciem că vinovăția inculpatei este dovedită și rezultă fără nici un dubiu din probațiunea administrată în cauză.
Astfel în cursul urmăririi penale la fila 421 se regăsește prima declarație dată de inculpată, ocazie cu care aceasta relatează că în seara respectivă aflându-se pe strada - din Oaa juns împreună cu cei doi coinculpați în dreptul unei case și au observat că nu este nimeni acasă. În acest context cei doi inculpați au intrat în curtea locuinței, iar ea a rămas pe str. - timp de aproximativ 10 minute până cei doi au revenit având asupra lor un televizor ambalat într-o pătură. În continuare toți trei au plecat în zona centrală a orașului, la martorului unde a fost lăsat televizorul furat.
Aceleași aspecte sunt relatate de către coinculpatul (fila 412 ) care arată că inculpata a rămas în stradă în timp ce el cu coinculpatul au pătruns prin efracție în locuință de unde au sustras un televizor pe care apoi l-au pus într-o pătură, iar ulterior l-au vândut.
Martorul, audiat în cursul urmăririi penale (fila 36) declară că în cursul lunii februarie a fost căutat de către inculpații și pentru a-i înapoia o sumă de bani cu care îi erau datori. Întrucât nu aveau bani aceștia i-au propus să primească ca și garanție un televizor color marca Philips până când vor face rost de bani, propunere acceptată de martor. Martorul mai precizează că în momentul în care a primit televizorul se mai afla de față și inculpata, concubina lui și care îl însoțea pe acesta.
În cursul urmăririi penale au fost efectuate de asemenea reconstituiri, ocazie cu care cei trei inculpați au descris în amănunt și arătat modul în care a fost săvârșită infracțiunea în dauna părții vătămate.
La fila 24 se regăsește procesul verbal de reconstituire, ce atestă faptul că în prezența martorilor asistenți (fila 25 ) și G (fila 26 ) inculpata indicat imobilul situat pe str. - din unde a stat de pază în timp ce inculpații și au escaladat gardul, au forțat o ușă, după care au pătruns în locuință, de unde au sustras un televizor color. Potrivit declarațiilor martorilor enunțați, cu prilejul reconstituirii, fără a se exercita presiuni asupra inculpatei aceasta a recunoscut sincer participarea sa la săvârșirea infracțiunii în sensul că a asigurat paza, fiind întocmite cu acest prilej și fotografiile judiciare aflate la fila 27 din dosarul de urmărire penală.
În mod similar s-au întocmit procesele verbale de reconstituire aflate la filele 28, respectiv 32 urmărire penală ce atestă faptul că în prezența martorilor asistenți (fila 29 urmărire penală) (fila 30,34 urmărire penală), și (fila 33 urmărire penală) inculpații și au descris modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională inclusiv participația penală a inculpatei care a asigurat paza.
În fața instanței de judecată (fila 77) inculpata nu a recunoscut că a asigurat paza în fața locuinței părții vătămate, susține doar că cei doi inculpați i-au spus motivul pentru care intră în casa de pe str. - - cu intenția de a sustrage bunuri - dar nu i-a crezut, motiv pentru care, ea a așteptat într-o stație din apropiere, iar în timpul în care cei doi se aflau în locuință, ea a băut o cafea.
Pe de altă parte, în mod similar inculpatul, își schimbă în parte declarația precizând în fața instanței (fila 76) că inculpata îi aștepta într-o stație din apropiere cunoscând motivul pentru care el și coinculpatul au intrat în locuința de pe str. -. În schimb în fața instanței de control judiciar (fila 74 apel) inculpatul oferă oat reia variantă susținând că, coinculpata nu a avut cunoștință de faptul că urma să fie comisă o infracțiune de furt în dauna părții vătămate, iar după ce inculpații au revenit cu televizorul sustras, aceasta nu i-a întrebat absolut nimic în legătură cu proveniența televizorului.
Instanța de control judiciar apreciază ca nesincere în parte depozițiile date de acești doi inculpați în instanță, sub aspectul activității infracționale efectiv desfășurată de inculpata. Pe de o parte revenirea asupra declarațiilor inițiale este nejustificată, iar pe de altă parte aceste noi relatări nu se coroborează cu alte mijloace de probe administrate în cauză.
În cauză în fața instanței a fost audiat și martorul (fila 141) care deși își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale susține că atunci când i-a fost adus televizorul nu era de față și ca atare nu i-a însoțit pe cei doi inculpați. Și în ceea ce-l privește pe acest martor instanța de control judiciar constată ca nesinceră în parte depoziția sa,în condițiile în care pe de parte își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale (ocazie cu care a arătat că inculpata i-a însoțit pe inculpați în momentul predării televizorului color în schimbul acelei datorii), iar pe de altă parte nu are nici o justificare asupra revenirii în declarația dată cu privire la acea chestiune esențială constând în prezența inculpatei la locuința sa. Nu în ultimul rând nesinceritatea acestui martor este dovedită prin chiar declarația inculpatului dată în fața instanței de apel (fila 74) care confirmă încă odată împrejurarea că toți cei trei inculpați s-au deplasat împreună la locuința martorului căruia i-a fost predat televizorul în cauză.
De vreme ce nu există o ordine de preferință referitor la forța doveditoare între probele administrate în cursul urmăririi penale și cele administrate în faza de judecată, instanța este îndreptățită ca în cazul constatării unor nepotriviri sau contradicții între declarațiile părților și ale martorilor să aprecieze și să rețină motivat în contextul tuturor probelor administrate doar acele date, elemente sau împrejurări care sunt de natură să-i formeze convingerea că exprimă adevărul și că restul relatărilor nu exprimă realitatea, consecința fiind înlăturarea lor totală sau parțială, indiferent că respectivele dovezi au fost administrate în faza urmăririi penale sau în faza de judecată. În caz contrar s-ar diviza în mod artificial procesul penal și s-ar minimaliza necesitatea și importanța urmăririi penale.
Față de cele ce preced instanța de control judiciar a constatat că din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, astfel cum au fost mai sus enunțate, rezultă fără nici un dubiu vinovăția inculpatei, fapta sa de a asigura paza,în timp ce ceilalți doi inculpați au săvârșit furtul fiind circumscrisă elementelor constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat.
3. În cursul lunii februarie 2008, inculpații și l-au cunoscut pe numitul, în timp ce acesta îi transporta, în calitate de taximetrist, în Ungaria ocazie cu care numitul le-a spus celor doi inculpați că în locuința situată în O, str. -, nr. 51, se află un seif plin cu bani. Numitul le-a și arătat celor doi inculpați locuința respectivă.
Potrivit înțelegerii dintre ei, inculpații și au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate și constatând că seiful este prea mare și nu-l pot duce singuri, au cerut ajutorul inculpatului.
Acesta a fost de acord, după care toți trei s-au deplasat la locuința părții vătămate și au luat seiful, pe care l-au transportat cu un cărucior la domiciliul numitului și aici au tăiat seiful cu un flex pe care numitul l-a închiriat de la o firmă, dar în seif au găsit numai acte juridice și fotografii, inculpații nu au găsit bani, așa cum se așteptau.
Ca urmare, aceștia au transportat seiful pe malul și l-au aruncat în apă.
A doua zi după sustragerea seifului, inculpatul și inculpata s-au deplasat din nou la locuința părții vătămate, de unde au sustras un - cinema, o combină muzicală și mai multe sticle cu băuturi alcoolice. Bunurile sustrase de inculpați au fost evaluate la suma de 8.000 lei.
Vinovăția inculpaților a fost dovedită prin coroborarea declarațiilor constante de recunoaștere date de cei trei inculpați, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței cu declarațiile părții vătămate, (filele 45-48 urmărire penală), procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 50 urmărire penală), procesul verbal de reconstituire întocmit la 27.03.2008 (fila 75 urmărire penală ), ce atestă că în prezența martorilor asistenți și (fila 76,77) inculpatul a indicat imobilul în care au intrat prin efracție, modul în care au pătruns și bunurile sustrase din interior, ocazie cu care s-au întocmit și planșele foto aflate la filele 78-79 urmărire penală, procesul verbal de reconstituire din 31.03.2008, aflat la fila 80 din dosar, ce atestă faptul că în prezența martorilor asistenți și (filele 81-82 urmărire penală), inculpata, a descris cu lux de amănunte întreaga activitate infracțională desfășurată împreună cu ceilalți doi coinculpați, fiind întocmite și planșele foto, aflate la filele 83-84 urmărire penală; procesul verbal de reconstituire din data de 9.04.2008, ce atestă faptul că în prezența martorilor asistenți și, filele 86, 87 urmărire penală inculpatul a arătat modul în care au pătruns în locuință și bunurile sustrase din interior, fiind întocmită planșa foto aflată la fila 88 din dosar.
4. În seara de 30 ianuarie 2008, în jurul orei 18, inculpatul s-a hotărât să sustragă bunuri pe care să le poată valorifica.
Ca urmare, acesta a intrat în curtea Primăriei com. R, unde se afla o metalică ce aparținea părții vătămate SC SRL O - firmă care construia în zona respectivă o grădiniță.
Inculpatul a spart geamul barăcii și din interiorul acesteia a sustras un fierăstrău mecanic tip drujbă și un pikamer marca și în aceeași seară, inculpatul a vândut bunurile sustrase numitului, pentru un telefon mobil marca Siemens cu cartelă și 30 lei iar a doua zi numitul a vândut bunurile unei persoane necunoscute, cu suma de 100 euro.
Vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea declarațiilor sale de recunoaștere date în cursul urmăriri penale și a in stanței cu procesul verbal de constatare a actelor premergătoare (fila 5 dosar, declarația reprezentantului părții vătămate (fila 7 urmărire penală ), procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 8-14 urmărire penală), declarațiile martorilor, (filele 15-16 urmărire penală), procesul verbal de reconstituire (fila 19 urmărire penală) însoțit de planșele foto (filele 20-21 urmărire penală) ce atestă faptul că în prezența martorilor asistenți și G (filele 22,23 urmărire penală) inculpatul a descris în amănunt modul în care s-a derulat întreaga activitate infracțională în seara respectivă.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului instanța de control judiciar apreciază că aceasta a fost stabilită în concordanță cu criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, avându-se în vedere gradul deosebit de ridicat al faptelor comise de inculpat, mijloacele de săvârșire a infracțiunilor, modul de operare, prejudiciul cauzat precum și persoana inculpatului cunoscut cu multiple condamnări anterioare, faptele din prezenta cauză fiind comise in stare de recidivă postexecutorie, context în care instanța de control judiciar apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicate acestuia.
În ceea ce-l privește pe inculpatul apelul declarat de acesta apare ca fiind fondat strict sub aspectul înlăturării din operațiunea de contopire a dispozițiilor art. 39 alin.1 și 2 cod penal aplicate în mod nelegal de instanța de fond cu prilejul revocării beneficiului liberării condiționate privind un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 655 zile închisoare.
În esență potrivit dispozițiilor art. 61 cod penal dacă în intervalul de timp de la liberarea condiționată și până la împlinirea duratei pedepsei, C condamnat săvârșește din nou o infracțiune instanța poate dispune revocarea liberării condiționate, caz în care pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc putându-se aplica un spor de până la 5 ani.
Ca atare în mod nelegal instanța de fond a indicat ca temei de drept al contopirii restului de pedeapsă de 655 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare aplicat aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 334/2004 a Judecătoriei Oradea, cu pedeapsa rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare aplicată în cauză, dispozițiile art. 39 alin.1 și 2 cod penal, care stabilesc că în cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin.1 lit. a cod penal, după contopirea pedepselor sporul aplicat se poate mări până la 7 ani.
Ca urmare apelul declarat de acest inculpat va fi admis, doar sub aspectul înlăturării dispozițiilor art. 39 alin.1 și 2 cod penal enunțate în operațiunea de contopire, iar cât privește pedeapsa aplicată acestuia instanța de control judiciar apreciază că aceasta a fost stabilită în concordanță cu criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, avându-se în vedere gradul deosebit de ridicat al faptelor comise de inculpat, mijloacele de săvârșire a infracțiunilor, modul de operare, prejudiciul cauzat precum și persoana inculpatului cunoscut cu multiple condamnări anterioare, faptele din prezenta cauză fiind comise in stare de recidivă postcondamnatorie, în concurs cu alte infracțiuni pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 190/2007 a Judecătoriei Beiuș, context în care apreciem că nu se impune reducerea pedepsei aplicate. De altfel apare evident nefondată solicitarea inculpatului de înlăturare a sporului de 6 luni închisoare adăugat cu prilejul efectuării ultimei contopiri, raportat la perseverența infracțională deosebită a inculpatului, care deși a beneficiat de clemență, fiind liberat condiționat înainte de termen a săvârșit noi infracțiuni în perioada de liberare condiționată.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatei instanța de control judiciar apreciază că aceasta a fost stabilită în concordanță cu criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, avându-se în vedere gradul deosebit de ridicat al faptelor comise de inculpată, mijloacele de săvârșire a infracțiunilor, modul de operare, prejudiciul cauzat precum și persoana inculpatei, recidivistă, faptele din prezenta cauză fiind comise în cadrul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 299/2007 a Judecătoriei Oradea, fapt ce dovedește că deși inculpata a beneficiat o dată de clemența instanței, a săvârșit noi infracțiuni, dovedind astfel că nu s-a reeducat.
Raportat la circumstanțele personale ale inculpatei, recidivistă postcondamnatorie, la împrejurările săvârșirii faptei comisă în cursul lunii februarie 2008 comisă în dauna părții vătămate, instanța apreciază ca nefondată solicitarea inculpatei, prin apărător, de achitare în baza dispozițiilor art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. ind.1 Cod de procedură penală, în mod evident fapta săvârșită în formă continuată prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, având în vedere modul de operare, perseverența infracțională a inculpatei, care a pătruns de două ori în imobilul părții vătămate, precum și antecedentele sale penale, pe de altă parte. Nefondată este și solicitarea inculpatei privind reducerea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată comisă în dauna părții vătămate, ce a fost stabilită în mod corect în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 72 cod penal.
Dovedită fiind vinovăția inculpaților, in mod corect sub aspectul laturii civile, au fost obligați la plata de despăgubiri in favoarea părților vătămate, constituite părți civile in cauză.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului la minimul special prevăzut de lege. În motivarea recursului arată că inculpatul a fost sincer și prejudiciul a fost recuperat.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani 8 luni închisoare, pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat aflate în concurs real, comise prin aceea că, în 20.02.2008 a sustras bunuri din locuința părții vătămate, de asemenea, în perioada 14-16.02.2008 a pătruns împreună cu inculpatul în locuința părții vătămate, de unde a sustras un televizor color și o pătură, în 30.01.2008 inculpatul a spart o aflată în curtea Primăriei R de unde a sustras mai multe bunuri, iar în cursul lunii februarie, inculpații și au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, de unde au sustras un seif în care credeau că există bani.
Față de faptele reținute în sarcina inculpatului, numărul mare al acestora, constând în sustrageri din locuințele părților vătămate, împrejurările în care s-au comis acestea, față de prejudiciul rezultat, față de persoana inculpatului care a săvârșit respectivele fapte în stare de recidivă, fiind cunoscut cu multiple condamnări, instanța apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicate acestuia, dimpotrivă, fiind prea mică, însă, dat fiind că numai inculpatul a declarat recurs în cauză, nu i se poate agrava situația în propria cale de atac. Apărările invocate de inculpat cum că inculpatul a fost sincer iar prejudiciul a fost recuperat nu sunt în măsură să justifice coborârea pedepsei aplicate acestuia, care, așa cum am arătat este în cuantum mult prea redus față de gravitatea faptelor săvârșite.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art. 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 20 iulie 1969, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 268/A din 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr. 679/2010, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Va deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 16 februarie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 20 iulie 1969, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 268/A din 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr. 679/2010, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 16 februarie 2010.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /01.03.2010.
Judecători apel - R -
Judecător fond -
3 ex./01.03.2010,
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Pătrăuș Mihaela
