Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 91/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2719/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.91
Ședința publică de la 18 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de recurentul împotriva deciziei penale nr. 742 din 9 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. 844/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit contestatorul pentru care a răspuns apărător ales, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Apărătorul ales al recurentului contestator înțelege să invoce excepția nulității absolute ca și cale procedurală ce poate fi invocată inclusiv în cadrul contestației în anulare. Arată că temeiul contestației în anulare este cel prevăzut de art. 386 lit. e C.P.P. considerând că aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege. Recurentul nu a început efectiv executarea pedepsei. Solicită a se observa, de asemenea, că recurentul nu a fost ascultat nici de către instanța de fond, nici de către cea din apel și trebuia desemnat un apărător din oficiu care să-i reprezinte interesele legale.
Solicită admiterea în principiu a contestației în anulare, cu fixarea unui termen.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că este inadmisibilă contestația în anulare întrucât dispozițiile art.386 lit. e se C.P.P. referă la faptul că inculpatul prezent nu a fost ascultat. În cauză se invocă, în primul rând, lipsa acestuia de apărare, ceea ce nu se încadrează în cazul prevăzut de art.386 lit. e.C.P.P. În al doilea rând, atâta timp cât cauza s-a desfășurat cu procedura legal îndeplinită, chiar dacă inculpatul nu a fost audiat, aceasta nu este o cauză de nulitate a hotărârii din moment ce acesta a fost citat și nu a fost prezent.
Apărătorul ales al recurentului contestator solicită a se avea în vedere înscrisurile depuse la acest termen și a se observa procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare sunt antedatate, deci sunt nule.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.11.2009, sub nr-,condamnatula formulatcerere de constatare a nulității absolutea a deciziei penale nr. 742/09.05.2001 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală și a formelor de executare emise în baza acesteia.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că decizia penală contestată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 197 alin. 1, 2.C.P.P. art. 171 alin. 3, 4.C.P.P. deoarece judecarea cauzei în recurs a avut loc în lipsa unui apărător ales sau desemnat din oficiu, deși asistența juridică era obligatorie pentru infracțiunile reținute în sarcina sa. În consecință, condamnatul a apreciat că hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută, nulitate care, conform art. 197 alin. 3.C.P.P. poate fi invocată în orice stare a procesului și nu poate fi înlăturată în niciun mod, fapt ce impune desființarea deciziei contestate, dar și a mandatului de executare a pedepsei închisorii și a mandatului european de arestare emis în baza acestei hotărâri.
În acest sens, condamnatul a invocat și caracterul inechitabil al procesului prin încălcarea gravă a dreptului său la apărare, astfel cum este ocrotit acest drept prin dispozițiile art. 6 și art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Au fost depuse la dosar, în fotocopie, sentința penală nr. 1280/29.06.2000 a Judecătoriei Sectorului 1 B și decizia penală nr. 742/09.05.2001 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală.
La termenul din data de 14.12.2009, Curtea a pus în vedere contestatorului-condamnat să precizeze cererea de constatare a nulității absolute formulată și să indice calea procedurală prin care o atare cerere poate fi soluționată.
Drept urmare, prin cererea depusă la dosar la data de 18.01.2010, condamnatul, prin apărător ales, a precizat că cererea sa are caracterul unei contestații în anulare îndreptate împotriva deciziei penale nr. 742/09.05.2001, solicitând să se constatare nulitatea absolută a acestei decizii ca urmare a nerespectării dispozițiilor referitoare la asistența juridică obligatorie pe parcursul procesului penal. Totodată, contestatorul a invocat drept temei al contestației cazul prev. de art. 386 lit. e C.P.P. pe care l-a apreciat ca fiind în strânsă legătură cu nulitatea absolută invocată.
În cuprinsul cererii completatoare, condamnatul, prin apărător ales, a invocat și nelegala îndeplinire a procedurii de citare în recurs, ca urmare a faptului că citațiile emise pentru cele două termene de judecată fixate în recurs, respectiv 18.04.2001 și 09.05.2001, sunt antedatate față de ștampila lor de sosire cu o zi. Astfel, citația emisă pentru primul termen de judecată poartă data 04.04.2001 față de ștampila de sosire, care este 05.04.2001, iar cea pentru termenul următor poartă data 25.04.2001 față de ștampila de sosire, care este 26.04.2001, aspecte din care rezultă că cele două procese verbale nu puteau fi încheiate anterior însăși sosirii lor cu o zi.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anularedin perspectiva tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate, raportate la dispozițiile art. 386 și urm. C.P.P. Curtea reține următoarele:
Cererea ce face obiectul prezentei cauze, intitulată generic "cerere de constatare a nulității absolute", are neîndoielnic caracterul unei contestații în anulare îndreptate împotriva deciziei penale nr. 742/09.05.2001 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, tinzându-se astfel la invocarea unor aspecte de nelegalitate a deciziei instanței de recurs.
Dincolo de lipsa de rigoare juridică a contestației - formulată inițial fără a se întemeia pe dispozițiile procedurale ce reglementează această cale extraordinară de atac și fără a se indica în concret toate cazurile de contestație ori motivele pe care se sprijină - Curtea constată că prezenta cale de atac tinde la valorificarea următoarelor cazuri de retractare a hotărârii:
-în principal, nulitatea absolută a deciziei instanței de recurs ca urmare a neasigurării asistenței juridice obligatorii pentru inculpatul;
-cazul de contestație prevăzut de disp. art. 386 lit. e C.P.P. apreciat ca fiind în strânsă legătură cu nulitatea absolută invocată, fără a se indica însă motivele ce stau la baza sa;
-în subsidiar, cazul de contestație prevăzut de art. 386 lit. a referitor C.P.P. la nelegalitatea procedurii de citare cu inculpatul cu ocazia judecării cauzei în recurs.
Curtea subliniază, sub un prim aspect, că prezenta cale extraordinară de atac constituie remediul procesual pentru înlăturarea unor erori de drept pe care le-ar putea conține o hotărâre penală definitivă. Nu însă orice încălcare a legii, de natură a atrage sancțiunea nulității absolute sau relative, justifică promovarea unei contestații în anulare, ci doar acele încălcări ale legii expres prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a-e
C.P.P.Necesitatea asigurării securității raporturilor juridice reclamă reglementarea strictă a cazurilor în care o hotărâre definitivă poate fi retractată, astfel încât toate cazurile de contestație în anulare enumerate de textul de lege invocat sunt de strictă intrepretare și aplicare, nicio analogie neputând fi admisă în această materie.
Reținând astfel specificul contestației în anulare, Curtea constată că prezenta cale extraordinară de atac, formulată în termen legal în condițiile în care condamnatul nu a început executarea pedepsei (fiind dat în urmărire internațională), nu este însă admisibilă, deoarece nu se sprijină în mod efectiv pe vreunul dintre cazurile de contestație expres prevăzute de lege.
Astfel, în ceea ce privește nulitatea absolută invocată de către contestator, derivată din neasigurarea asistenței juridice obligatorii cu ocazia soluționării recursului, Curtea constată că o atare împrejurare nu se regăsește printre cele cinci cazuri de contestație expres prevăzute de lege. Admițând justețea tuturor considerațiilor de ordin teoretic invocate de către contestator, Curtea apreciază însă că ele sunt nerelevante în prezenta cauză, cât timp valorificarea unei cauze de nulitate absolută nu este posibilă decât într-un cadru procesual permis de lege.
Ori, așa cum s-a argumentat anterior, contestația în anulare nu deschide părții interesate posibilitatea de a invoca orice încălcare a legii, ci doar acele încălcări ce se subsumează unuia sau mai multor cazuri expres și limitativ prevăzute de art. 386 lit. a-e C.P.P. printre care nu se regăsește și neasistarea inculpatului de către un apărător.
O atare limitare nu este de natură a aduce atingere dreptului contestatorului la un proces echitabil ori la un recurs efectiv, întrucât de esența acestui proces este tocmai desfășurarea sa în conformitate cu legea relevantă, respectarea caracterului definitiv al hotărârii și admisibilitatea repunerii în discuție a unei astfel de hotărâri doar în cazuri excepționale, atent reglementate de legiuitor.
Pe de altă parte, Curtea constată că invocarea cazului de contestație prevăzut de art. 386 lit. e este C.P.P. pur formală și fără nicio legătură cu situația asigurării asistenței juridice obligatorii, în condițiile în care acest caz vizează neascultarea inculpatului prezent la judecarea recursului.
Or, în cauza de față, condamnatulnu a fost prezentla dezbaterea recursului pentru a se putea invoca omisunea instanței de a-l asculta conform prevederilor art. 38514alin. 11.C.P.P. De altfel, ascultarea sa nici nu era obligatorie în recurs în condițiile în care, așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii primei instanțe, condamnatul fusese deja audiat anterior pronunțării hotărârii de condamnare, iar criticile sale în căile de atac ordinare nu au vizat contestarea vinovăției, ci doar individualizarea pedepsei.
În ceea ce privește cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a C.P.P. invocat în subsidiar de către condamnat, Curtea constată, de asemenea, caracterul pur formal al acestui temei.
Astfel, ceea ce condamnatul tinde să valorfice prin invocarea acestui caz nu este necitarea sa la dezbaterea recursului ori citarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege. În fapt, ceea ce condamnatul a înțeles să conteste este realitatea mențiunilor inserate pe cele două procese verbale de îndeplinire a procedurii de citare, cu referire strictă la neconcordanța dintre data întocmirii acestor acte procedurale și data inscripționată pe ștampila poștei.
lipsa oricărei relevanțe a acestei critici asupra legalității procedurii de citare, Curtea constată, totodată, și caracterul său vădit nefondat.
Astfel, datele de 04.04.2001 și respectiv 25.04.2001 menționate olograf pe cele două procese verbale de îndeplinire a procedurii de citare în recurs (la rubrica: Proces-verbal - Astăzi.luna.anul.) reprezinta datele la care agentul procedual a efectuat afișarea citației conform art. 181 alin. 1, 2.C.P.P. iar nu data returnării acestor acte procedurale la instanță, cum eronat a apreciat contestatorul. Pe cale de consecință, menționarea unor date ulterioare cu o zi pe ștampilele poștale de returnare este perfect logică, cât timp numai după îndeplinirea procedurii de citare și imediat ulterior acestui moment, actele procedurale criticate au fost retransmise prin poștă instanței de judecată emitente.
Pentru toate aceste considerente, Curtea concluzionează că prezenta contestație la executare nu satisface exigențele art. 391.C.P.P. deoarece motivele invocate nu se regăsesc în mod efectiv printre cazurile de contestație prevăzute de disp. art. 386.C.P.P. ori tind la antamarea absolut formală a acestor cazuri, context în care calea de atac este inadmisbilă.
În consecință, în baza art. 391.C.P.P. va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 742/09.05.2001 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. 844/2001.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga condamnatul la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată decondamnatulîmpotriva deciziei penale nr. 742/09.05.2001 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. 844/2001.
Obligă condamnatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2010.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.CS/09.02.2010
Th.red.CS/2ex.
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
