Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 93/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR-
14/2010
DECIZIA PENALĂ NR.93/
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuldeclarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.665/A din data de 03 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr- și Sentinței penale nr.679/F din data de 27 octombrie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/07.01.2010 (atașată la fila 8 din dosar), lipsă fiind intimatul parte civilă -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat depune la dosar un memoriu (filele 10-11), prin care acesta revine asupra declarațiilor inițiale și precizează că recunoaște săvârșirea faptei de care este acuzat.
Curtea procedează nemijlocit la ascultarea recurentului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (fila 9).
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea în parte a ambelor hotărâri pronunțate de instanțele inferioare și, pe fond, reducerea pedepsei, pe care o apreciază ca fiind excesiv de severă în raport cu fapta comisă, sens în care invocă atitudinea de recunoaștere pe care acesta înțelege să o adopte în prezent, precum și împrejurarea că, aflat în stare de deținere, a conștientizat pe deplin gravitatea infracțiunii de care este acuzat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că, în cauză, s-a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în raport cu fapta săvârșită și cu starea de recidivă în care se găsește acesta, care a dat dovadă de perseverență infracțională, fiind condamnat anterior pentru comiterea și a altor infracțiuni de furt calificat, precum și a infracțiunii de trafic de droguri.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, consideră că pedeapsa la care a fost condamnat este prea mare și arată că regretă în mod sincer fapta săvârșită, a cărei gravitate deja a conștientizat-o, astfel că în viitor nu va mai intra în conflict cu legea penală.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.679/F din data de 27 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Penală a hotărât astfel:
În baza art.20 rap. la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e și i cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 13 ianuarie 1975 în B, CNP -) la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.61 din Codul penal, a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei aplicate prin Sentința penală nr.1100/2004 a Tribunalului București - Secția I-a Penală și a contopit restul rămas neexecutat, de 1009 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauza de față, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 4 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției, începând cu data de 07 mai 2009 și până la zi.
În baza art.350 din Codul d e procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând despăgubiri civile materiale către partea civilă -.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată la data de 22 mai 2009, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 rap. la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e și i cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că, la data de 07 mai 2009, în jurul orei 1915, în timp ce se deplasa pe Str. - -, agentul de poliție l-a observat pe inculpat uitându-se în interiorul unui autoturism 1310, după care acesta s-a deplasat la un autoturism. Întrucât comportamentul inculpatului i s-a părut suspect, agentul de poliție a continuat să-l urmărească și a văzut cum acesta a spart geamul de la portiera dreapta față a ultimului autoturism, după care a început să caute în interiorul lui. Când agentul de poliție a oprit autoturismul cu care se deplasa și a ajuns în spatele autoturismului ce fusese spart, inculpatul l-a observat și a fugit spre B-dul Cu ajutorul unui conducător auto, care i-a blocat calea inculpatului, agentul de poliție a reușit să-l imobilizeze pe acesta, după care a anunțat Secția 22 Poliție.
Din declarația părții vătămate, a rezultat că, la data respectivă, în jurul orei 1920, fost anunțat de către un angajat al firmei sale că a văzut o persoană suspectă lângă autoturismul care îi aparținea. Împreună cu martorul, partea vătămată s-a deplasat la autoturism, constatând că geamul de la portiera dreapta față fusese spart, iar în interior fața radio-cd-ului se afla lângă schimbătorul de viteze, la aproximativ 25- 30 cm de suportul acestuia.
La rândul său, martorul a declarat că, aflându-se în timpul serviciului la un etaj superior al Complexului, a observat un tânăr care s-a oprit lângă un autoturism parcat pe B-dul - -, văzându-l cum s-a aplecat spre acesta, fără a sesiza însă ce face. Imediat, a văzut și un alt autoturism oprind lângă autoturismul în cauză, din care a coborât un polițist, moment în care tânărul a luat-o la fugă în direcția B-dului - -. Ulterior, și-a dat seama că primul autoturism aparține patronului său, astfel că a coborât împreună cu acesta, constatând că geamul portierei dreapta față fusese spart, iar fața radio-cd-ului se afla lângă schimbătorul de viteze.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că, în ziua respectivă, în jurul orei 1600, plecat de la domiciliul său spre cartierul, iar de acolo spre Gara, pentru a merge la fratele său. La intersecția B-dului T cu Str. - -, a coborât din tramvai, după care s-a deplasat pe jos spre B-dul - -. La un moment dat, a observat autoturismul, care avea deja spart geamul portierei dreapta față, apropiindu-se de el din curiozitate. În timp ce se uita în acel autoturism, a apărut un polițist, care l-a somat să rămână pe loc. Întrucât s-a speriat, a luat-o la fugă, fiind urmărit de către polițist și imobilizat de către acesta, după ce o altă mașină i-a tăiat calea. Inculpatul a mai declarat că nu a pus mâna pe autoturism și nu își explică cum a ajuns urma sa digitală, provenind de la degetul arătător dreapta, pe portiera dreapta față a acestuia (aspect constatat prin raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.-/18.05.2009), insinuând chiar că polițistul criminalist ar fi plantat-o în acel loc. Judecătoria a apreciat că toate aceste susțineri ale inculpatului sunt nesincere, fiind contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
La individualizarea pedepsei, Judecătoria a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv gravitatea faptei săvârșite, pericolul ei social, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, reținând că acesta este recidivist și a manifestat o atitudine procesuală nesinceră.
În faza de urmărire penală, partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.000 lei, reprezentând contravaloarea geamului spart, pretenție pe care Judecătoria a apreciat-o ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe,a declarat apelîn termenul legal (la data de 10 noiembrie 2009)inculpatul, care a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, susținând, în principal, că nu a săvârșit fapta de care este acuzat și, ca atare, nu poate fi obligat la despăgubiri către partea vătămată, iar, în subsidiar, că pedeapsa ce i-a fost aplicată a fost în mod greșit individualizată.
PrinDecizia penală nr.665/A din data de 03 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a hotărât astfel:
În temeiul art.379 alin.l pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința atacată, numai sub aspectul laturii civile și, rejudecând cauza în fond, a înlăturat dispoziția de obligare a acestuia la plata de despăgubiri materiale, luând act că partea civilă a renunțat la pretențiile civile formulate (conform declarației consemnate la filele 25-26, dosar de urmărire penală).
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția, începând cu data de 07 mai 2009 și a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a apreciat că, rocedând p. la o analiză riguroasă a întregului probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, vinovăția inculpatului fiind legal și temeinic dovedită.
Astfel, Tribunalul a constatat că realitatea faptei și calitatea inculpatului de autor al acesteia rezultă fără putință de tăgadă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din declarațiile constante și concordante ale părții vătămate și martorilor și, precum și din raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod just individualizată, ținându-se seama de toate criteriile prevăzute în art.72 din Codul penal, dar și de scopul reglementat în art.52 din Codul penal și că nu există motive întemeiate pentru a fi redusă, reținând că acesta a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă, după ce a mai fost condamnat anterior de două ori, pentru comiterea unei infracțiuni de aceeași natură și respectiv a unei infracțiuni de trafic de droguri, din ultima pedeapsă, de 8 ani închisoare, fiind liberat condiționat, cu un rest rămas neexecutat de 1009 zile închisoare.
În schimb, pe latură civilă, Tribunalul a constatat că sentința instanței de fond este nelegală, în condițiile în care, încă din faza de urmărire penală, partea vătămată a declarat în mod expres că nu dorește să se constituie parte civilă în cauză, astfel că, având în vedere principiul disponibilității, se impune a se lua act de declarația respectivă și a se înlătura obligarea inculpatului la plata de despăgubiri materiale către aceasta.
Împotriva ambelor hotărâri,a declarat recursîn termenul legal (la data de 16 decembrie 2009)inculpatul, fără a-l motiva în scris.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 05 ianuarie 2010.
Cu ocazia judecării recursului, Curtea a procedat nemijlocit la ascultarea inculpatului, care, revenind asupra declarațiilor inițiale, a precizat că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în actul de sesizare (fila 9), aceeași precizare fiind făcută de acesta și în memoriul olograf depus la dosar (filele 10-11).
În dezbaterile asupra recursului, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a criticat exclusiv modalitatea de individualizare a pedepsei la care a fost condamnat, solicitând reducerea acesteia, motiv ce va fi analizat de C prin prisma cazului de casare prevăzut deart.3859alin.1 pct.14din Codul d e procedură penală.
Analizând hotărârile pronunțate de către instanțele inferioare, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, inclusiv noua declarație dată de inculpat în prezenta cale de atac, cu motivul invocat de acesta, precum și din oficiu, cu luarea în considerare și a celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea corect reținută în sarcina acestuia și în prezent necontestată (tentativă la furt calificat), este excesivă, având în vedere că minimul ei special este de numai 1 an și 6 luni închisoare și, deopotrivă, este disproporționată în raport cu gravitatea concretă a faptei săvârșite, care este una moderată și, mai ales, cu consecințele produse în patrimoniul părții vătămate, care a suferit o pagubă minoră (distrugerea geamului unei portiere a autoturismului său), pentru repararea căreia, de altfel, nici nu s-au formulat pretenții civile în procesul penal.
În același timp, sub aspectul circumstanțelor personale, reținând că inculpatul este într-adevăr recidivist, Curtea nu poate omite că acesta a înțeles în cele din urmă să-și asume cu deplină responsabilitate fapta săvârșită (pe care a recunoscut-o în declarația dată în recurs), ambele împrejurări, corelate cu aspectele anterior menționate, trebuind să-și găsească o reflectare echilibrată în durata pedepsei aplicate.
Drept urmare, având în vedere toate aceste elemente, care se circumscriu criteriilor prevăzute în art.72 din Codul penal, Curtea apreciază că o pedeapsă de3 ani închisoare, ce reprezintă chiar dublul minimului special, satisface atât necesitatea de sancționare justă a inculpatului pentru infracțiunea comisă, în contextul în care acesta nu se află la prima încălcare a legii penale, suferind anterior alte patru condamnări definitive, dintre care cele două pronunțate pentru infracțiuni de aceeași natură nu au depășit 2 ani închisoare, conform fișei de cazier judiciar (fila 33, dosar de urmărire penală), cât și imperativul asigurării îndreptării lui sociale, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, potrivit art.52 din Codul penal.
În consecință, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte ambele hotărâri pronunțate de către instanțele inferioare și, după descontopirea pedepsei rezultante ce a fost stabilită în fond, va dispune reducerea pedepsei aplicate acestuia pentru infracțiunea care face obiectul judecății în prezenta cauză la 3 ani închisoare, pe care, conform art.61 din Codul penal, în urma revocării liberării condiționate, o va contopi cu restul de 1009 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa imediat anterioară, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale celor două hotărâri, întrucât din oficiu nu se identifică motive de casare a acestora.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive a acestuia, începând cu data de 07 mai 2009 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.3 rap. la art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a inculpatului, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.665/A din data de 03 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr- și Sentinței penale nr.679/F din data de 27 octombrie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Penală în Dosarul nr-.
Casează, în parte, decizia și sentința și, în fond, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepse componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.20 rap. la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e, i cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal;
- restul de 1009 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1100/2004 a Tribunalului București - Secția I Penală.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.20 rap. la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e, i cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În temeiul art.61 din Codul penal, revocă liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1100/2004 a Tribunalului București - Secția I Penală și contopește restul rămas neexecutat, de 1009 zile închisoare, cu pedeapsa astfel redusă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 07 mai 2009 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
În temeiul art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 27.01.2010
- / G - II.
- 6.
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Damian Dolache, Carmen Veronica
