Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 19 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 99
Ministerul Public reprezentat de procuror - -
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 526/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect complicitate la furt calificat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se lipsă inculpatul recurent, pentru care răspunde av. apărător desemnat din oficiu, lipsă părțile vătămate și și SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Interpelate părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av., solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate inculpatului, prin reducerea cuantumului acestei, urmând ca instanța să dea mai multă eficiență circumstanțelor reale și celor personale ale inculpatului. Astfel, inculpatul a avut o poziție procesuală corectă, s-a prezentat la toate termenele de judecată, nu a avut reprezentarea faptelor sale, are loc de muncă, are familie, nu prezintă pericol pentru societate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere recursului, arătând că soluția recurată este legală și temeinică, raportat la materialul probator administrat în cauză.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1386 din 14.05.2007 Judecătoria Iașia dispus în baza art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, art. 37 litera b Cod penal, art. 74 alin. 2 și art. 76 lit. c Cod penal condamnarea inculpatului, fiul lui și al, născut la data de 22.08.1969 în localitatea, județul I, domiciliat în satul, comuna, județul I, cetățean român, cu studii - 10 clase, agricultor, -, recidivist, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 alin. 2 și art. 76 lit. c Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe si pâna la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totala sau a restului de pedeapsa ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. S-a luat act că partea vătămată A, cu sediul social în satul, comuna, județul I, având -, prin director general ing., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iașia reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 27.09.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și 37 lit. b Cod penal.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la data de 24.01.2005, împreună cu numiții, și cu minorii și A, inculpatul a pătruns în curtea "" I, cu căruța personală, ajutându-i pe aceștia să sustragă o piesă metalică, în valoare de 5.000.000 lei vechi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 24.01.2005, în jurul orei 9,00, în timp ce se afla la "vărsătoarea ", într-un loc în care se aflau deșeuri din fier, în apropierea "" din satul, comuna, județul I, inculpatul a fost contactat de numiții și A care i-au cerut să efectueze un transport de fier vechi pentru suma de 300.000 lei vechi. și A i-au spus inculpatului că urmau să ia o piesă metalică din incinta "", comunicându-i că "s-a dat dreptul la paznici", sugerându-i că nu vor fi prinși întrucât beneficiază de complicitatea acestora. După un moment de ezitare, inculpatul a fost de acord să efectueze transportul, având reprezentarea faptului că cei care-l angajaseră urmau să sustragă bunuri din incinta ""
Inculpatul, potrivit înțelegerii făcute, s-a deplasat cu atelajul în zona societății, unde a venit numitul care i-a spus că a discutat cu paznicii societății și că pot intra. l-a dirijat pe inculpatul spre partea de Sud a curții societății la circa de 100 metri de Gara. Împreună cu, A, și, inculpatul a pătruns în curtea unității printr-o spărtură care exista deja în gardul de scândură, îndreptându-se spre un depozit de piese vechi care nu mai erau folosite în procesul de producție. Pe drum, aceștia s-au întâlnit cu numitul care i-au spus că "nu l-au văzut și nici el nu i-a văzut". Din incinta depozitului a cărei ușă nu era încuiată, fiind prevăzută doar cu un lacăt care nu era încuiat, A, și au luat o piesă metalică, componentă a unui motostivuitor, în greutate de aproximativ o tonă. Înainte de a reuși să o așeze în căruță în zonă și-a făcut apariția martorul, directorul "" care a strigat către cei șase, moment în care aceștia au fugit, cu excepția inculpatului care a rămas lângă căruță și a numitului care a fost prins de mână de. După o discuție scurtă cu directorul unității, a reușit să fugă și el. La sosirea organelor de Poliție, la fața locului se mai afla doar inculpatul.
Partea vătămată "" nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind integral acoperit prin restituire.
Situația de fapt a fost reținută de prima instanță, pe baza analizei coroborate declarațiilor inculpatului cu cele ale făptuitorilor, precum și cu aspectele consemnate în declarațiile martorilor audiați în cauză.
Pe parcursul judecării cauzei, inculpatul a adoptat o poziție procesuală constantă de nerecunoaștere a săvârșirii vreunei infracțiuni. El a susținut că, la data de 24.01.2005, în timp ce se afla la "vărsătoarea " unde aduna fier vechi împreună cu mai multe persoane a fost contactat de și A, pe care nu-i cunoștea, care "l-au tocmit" să efectueze un transport de fier pentru suma de 300.000 lei vechi. A susținut inculpatul că nu i s-a spus că cei cinci urmau să sustragă vreun bun și că nu și-a dat seama despre o astfel de posibilitate. În concret, inculpatul a declarat că este nevinovat, întrucât nu a cunoscut conținutul faptei coparticipanților și nu a acționat cu vinovăție.
Prima instanță a apreciat însă că probatoriul administrat în cauză a dovedit că inculpatul a fost de acord să ajute la transportul bunurilor, dându-și seama că acestea vor fi sustrase. În plus, inculpatul și-a dat seama că unul dintre făptuitori este minor.
Totodată s-a acordat semnificație și faptului că la data de 24.01.2005, imediat după descoperirea faptei inculpatul a declarat în fața organelor de urmărire penală, în prezența martorului și a administratorului "" că în timp ce se afla la "vărsătoarea " la el au venit un în vârstă de 35 de ani, identificat ulterior în persoana lui și un băiat de 14-15- ani, identificat ulterior în persoana lui, care i-au solicitat să facă un transport de fier. Cu același prilej, inculpatul a declarat că atunci când a ajuns în fața restaurantului din zona blocurilor din, a venit la el și i-a spus că poate intra întrucât "a discutat cu paznicii". Din același proces-verbal, coroborat cu declarațiile date de toți cei implicați în comiterea faptei a rezultat că inculpatul și ceilalți cinci făptuitori au pătruns în incinta unității în condiții de clandestinitate, nu pe poarta de acces, ci prin partea de Sud din apropierea, printr-o spărtură din gard.
Directorul unității a precizat că atunci când au fost prinși și, acesta din urmă a afirmat că "discutaseră în prealabil cu paznicul ". Paznicul a confirmat discuția cu, însă, pentru a nu se incrimina, a declarat că nu i-a spus acestuia că poate să facă ce vrea, dar că el "nu se bagă în combinație".
Totodată prima instanță a constatat că pe parcursul urmăririi penale, și au confirmat realitatea discuției cu, discuție în urma căreia "le-au spus celorlalți că nu l-au văzut pe paznic și nici el pe ei". De asemenea, A, și au declarat că, după ce inculpatul a ajuns cu căruța la locul stabilit, "i-au spus ce aveau de gând să facă, iar inculpatul a refuzat inițial, acceptând însă ulterior când i-au spus că-i vor da 300.000 lei vechi și că au vorbit cu paznicii".
Aceleași aspecte au fost confirmate și de inculpatul. Prin declarația dată la 18.03.2005 (fila 61), inculpatul a recunoscut că, după ce a ajuns în zona împreună cu A și, au mai venit trei tineri, și. "Toți i-au spus că urma să meargă în incinta, unde știa că este mult fier vechi și l-au asigurat că au aranjat cu paznicii și că nu vor fi probleme".
Față de complexul probator administrat în cauză, instanța de fond înlăturat ca nesinceră declarația dată de inculpatul în cursul cercetării judecătorești, prin care acesta a arătat că nici măcar nu și-a dat seama că se află în incinta "", că nu i s-a părut nimic suspect pentru că era ziua și treceau oameni și că s-a acționat degajat, fără frică. În încercarea de "a-l ajuta" pe inculpatul, a prezentat o variantă, "pro causa", în vădită contradicție cu declarațiile sale anterioare. Și în faza cercetării judecătorești a confirmat discuția avută cu, în prezența celorlalți, precum și faptul că inculpatului s-a spus că urma să meargă la furat. Deși și-a nuanțat și el declarația, pe parcursul cercetării judecătorești, negând că i-ar fi spus direct inculpatului că merg la furat, a arătat că " și-a dat seama că mergeau la furat pentru că nu au intrat pe poartă, ci printr-un gard și s-au ferit să nu fie văzuți, mergând pe lângă niște garaje și dându-se în dosul lor".
Așadar, instanța de fond a apreciat că, din conduita inculpatului anterior și concomitent comiterii faptei rezultă în mod obiectiv intenția directă cu care acesta a acționat. Din discuțiile purtate cu ceilalți făptuitori, coroborate cu împrejurările pătrunderii acestora în incinta unității, rezultă că inculpatul a avut reprezentarea faptului că, A, și urmau să sustragă o cantitate de fier aparținând părții vătămate "" și că, prin activitatea sa, îi ajută la comiterea infracțiunii, atât din punct de vedere material, cât și moral, greutatea bunului sustras presupunând obligatoriu un mijloc de transport cu tracțiune mecanică sau animală.
Apreciind că fapta inculpatului care, la data de 24.01.2005, împreună cu numiții, și minorii și A, a pătruns în incinta "" I cu o căruță, ajutându-i pe aceștia să sustragă o piesă metalică în valoare de 500 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și apreciind ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 345 Cod procedură penală, prima instanță a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
Astfel, prima instanță reținut că fapta, prin conținutul său concret, prin împrejurările în care a fost comisă, prin urmările produse și avându-le în vedere pe cele care ar fi putut fi produse, prezintă un grad scăzut de pericol social, aspect ce justifică aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 2 Cod penal și aplicarea unei pedepse coborâte sub minimul special legal. În consecință, instanța nu a dat eficiență dispozițiilor art. 80 Cod penal și cauzelor de agravare prevăzute de art. 37 lit. b Cod penal și 75 lit. c Cod penal, având în vedere și persoana și conduita inculpatului, care deși recidivist postexecutoriu, nu a mai intrat în conflict cu legea penală din anul 1998, din declarațiile martorilor rezultând că acesta s-a integrat în societate, își câștigă în mod cinstit mijloacele materiale necesare traiului, a format o familie d e care se îngrijește. Instanța de fond a avut în vedere și faptul că inculpatul s-a prezentat în fața instanței la toate termenele de judecată și a dovedit că regretă faptul că este din nou inculpat într-o procedură judiciară.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului promovat, a criticat hotărârea primei instanțe apreciind că aceasta a realizat o injustă individualizare judiciară a pedepsei aplicate fără a ține cont de situația reală a evenimentelor și nici de circumstanțele atenuante de care beneficia. Totodată a susținut apelantul că prima instanță nu a apreciat corect condițiile de fapt și de drept, dispunând condamnarea sa. Totodată apelantul a invocat incidența Decretului nr. 141/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul de față este nefondat și l-a respins ca atare pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu pertinent, concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt ce nu comportă critici.
Totodată, prima instanță a făcut o analiză atât a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului, precum și a apărărilor formulate de acesta, care au fost înlăturate motivat. De asemenea, a fost descrisă fapta reținută în sarcina inculpatului, cu indicarea datei la care a fost săvârșită și a locului comiterii ei, a modalității de săvârșire, a participanților și a contribuției fiecăruia la săvârșirea faptei, Prin urmare, se constată că au fost respectate exigențele art. 356 lit. b, c Cod procedură penală.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc vinovăția inculpatului în ce privește fapta dedusă judecății. Astfel, în mod corect s-a reținut că acesta a cunoscut că participă la săvârșirea unei infracțiuni de furt, achiesând și acordând un sprijin esențial la săvârșirea faptei, modalitatea de asigurare a producerii infracțiunii.
Această situație de fapt rezultă indubitabil din analiza coroborată a probatoriului administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați în cauză, declarațiile inculpatului, procesul verbal de cercetare la fața locului.
În mod corect s-a reținut deci de către prima instanță că inculpatul a săvârșit infracțiunea de complicitate la furt calificat, încadrarea juridică fiind deci cea corectă.
Prin urmare motivele de apel ce vizau nevinovăția inculpatului sunt nefondate.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, s-au avut în vedere pe de o parte, gradul redus de pericol social al faptei săvârșite, raportat la valoarea prejudiciului, dar și împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, faptul că fără contribuția inculpatului care a pus la dispoziție atelajul propriu pentru transportul piesei, împrejurarea că la săvârșirea faptei a participat și un minor, dar și persoana inculpatului care este recidivist și a avut în ciuda probelor administrate în contradovada susținerilor sale, o poziție procesuală incorectă.
Cu toate acestea, prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă personală prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal, apreciind că din 1998 acesta nu a mai fost implicat în săvârșirea de fapte penale.
În funcție de toate aceste criterii, analizate coroborat, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea dozată sub minimul special prevăzut de lege și care nu se impunea a mai fi redusă.
Prin urmare criticile apelantului privitoare la cuantumul pedepsei principale aplicate sunt nefondate. Circumstanțele personale invocate de apelant au fost avute în vedere de prima instanță. Tocmai în considerarea acestora, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege.
În ce privește aplicarea decretului de amnistie invocat de apelant instanța constată că actul normativ invocat nu există.
Față de toate cele de mai sus arătate, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii criticate, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. bar espins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1386 din 14.05.2007 pronunțată de Judecătoria Iași,
În termenul prevăzut de art.385 indice 3 alin.1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul, fiind criticate pentru netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că față de circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, de poziția sa procesuală corectă, de regretul manifestat, de împrejurarea că are o familie întemeiată și un loc de muncă, pedeapsa aplicată este prea severă.
A solicitat reaprecierea materialului probator administrat, admiterea recursului promovat, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
Așa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești, în ziua de 24.01.2005, la solicitarea numiților în vârstă de 35 ani și a minorului în vârstă de 15 ani, inculpatul a acceptat să pătrundă cu aceștia în incinta părții civile "" I, de unde să sustragă fier vechi. Inculpatul este posesorul unei căruțe, iar aceasta era indispensabilă la locul faptei, pentru transportarea fierului vechi ce urma a fi furat.
În scopul de a-l convinge să accepte oferta făcută, ceilalți făptuitori i-au spus recurentului că s-a vorbit cu paznicul de serviciu, căruia "i s-a dat dreptul" și că nu vor fi probleme.
În incinta părții vătămate, inculpatul și ceilalți făptuitori nu au pătruns pe poarta principală ci printr-o spărtură existentă în gard, în partea de sud, în apropierea CFR, fiind dirijat de numitul.
Împreună cu inculpatul și cu au mai pătruns în curtea părții vătămate, prin același loc și făptuitorii:, A-, și.
Toți s-au îndreptat spre un depozit în care erau păstrate piese vechi care nu mai erau folosite în procesul de producție.
Întrucât ușa de la depozit era prevăzută cu un lacăt care nu era încuiat, făptuitorii au pătruns în interior și au luat o piesă metalică, componentă a unui motostivuitor, în greutate de aproximativ 1 tonă.
Când încercau să o așeze în căruță au fost surprinși de martorul - directorul părții vătămate.
Ceilalți făptuitori au fugit, rămânând la locul faptei inculpatul și numitul.
Prejudiciul cauzat a fost recuperat în natură.
Pe cale de consecință, față de această situație de fapt, în mod corect primele instanțe au reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea unei complicități la infracțiunea de furt calificat, faptă comisă în participație cu mai multe persoane, din care una minoră și în stare de recidivă postexecutorie.
Pedeapsa aplicată, de 4 luni închisoare, a fost bine dozată, ea fiind de natură a asigura reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi fapte.
La stabilirea ei instanțele au avut în vedere atât modul de operare cât și condițiile concrete în care a fost comisă fapta, scopul urmărit, precum și poziția procesuală.
Așa se explică împrejurarea că în favoarea inculpatului au fost reținute largi circumstanțe reale și personale, coborându-i-se pedeapsa aplicată mult sub minimul special.
Nu poate fi trecută cu vederea împrejurarea că inculpatul este recidivist, în antecedente având condamnări pentru furt calificat și pentru vătămare corporală gravă, așa încât nu se mai justifică o reapreciere a cuantumului pedepsei aplicate.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia hotărârilor, urmează ca în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de inculpatul.
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art.385 indice 9 alin.3 Cod procedură penală, constatându-se că nu sunt motive de casare.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.526 din 13.11.2007 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
28.II.2008.-
2 ex.-
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2008
Președinte,
- -
Grefier,
- -
21 Februarie 2008
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Otilia Susanu, Ciubotariu
