Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 19 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 98
Ministerul Public reprezentat de procuror - -
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 529/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect înșelăciunea (art. 215.Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de av., apărător desemnat din oficiu, lipsă partea vătămată Primăria.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, din oficiu, pune în discuția contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursului formulat de inculpatul .
-., pentru inculpatul, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției și respingerea recursului ca inadmisibil.
Inculpatul recurent, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 97/28.02.2007 a Judecătoriei Hârlău, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 500 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. "a" și art. 76 lit. "e" Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal executarea pedepsei a fost suspendată pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. "a" cu referire la art. 10 lit. "1" Cod procedură penală și art. 181Cod penal a fost achitat făptuitorul pentru fapta prevăzută de art. 249 Cod penal.
S-a aplicat amendă administrativă în cuantum de 500 lei.
S-a statuat asupra cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
Începând din data de 24.11.2000 inculpata s-a prezentat anual împreună cu fiul său la Comisia județeană de expertiză medicală a copiilor cu handicap în vederea expertizării fiului său și încadrării sau neîncadrării lui în categoria persoanelor cu handicap.
Pentru anii 2001 și 2002 acesteia i s-au eliberat două certificate (a se vedea filele 24 și 28 dosar urmărire penală) din care rezultă că fiul său "necesită asistent personal".
În baza acestor certificate, dar și a dispozițiilor Legii nr. 519/2002 privind protecția specială a persoanelor cu handicap, Primăria comunei, prin reprezentanții săi, i-a întocmit contract individual de muncă inculpatei.
În urma acelorași expertizări anuale, pentru anii 2003 și 2004, fiului inculpatei i s-a schimbat gradul de handicap din "grav" în "accentuat" grad care nu-i mai acordă dreptul la asistent personal.
Inculpata nu a depus aceste din urmă certificate la primărie deși s-a aflat în posesia lor și a cunoscut conținutul acestora.
Profitând de neglijența funcționarilor primăriei (în speță și de neglijența coinculpatului ) care nu au procedat la verificarea periodică a existenței sau încetării dreptului de asistent personal, inculpata i-a indus și i-a menținut în eroare pe acești funcționari printr-un mijloc fraudulos foarte simplu acela de a se abține de a comunica acestora că a intervenit o situație de fapt (constatată printr-un act) care nu-i mai acordă dreptul de a beneficia de drepturi salariale.
Acest mijloc de amăgire, respectiv simpla reticență prin abținerea de a da și comunica explicații se constituie în acțiunea de inducere în eroare victimei ce reprezintă elementul material al infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal.
Conform dispozițiilor art. 4 lit. d din Hotărârea nr. 427/2001 privind condițiile de încadrare, drepturile și obligațiile asistentului personal al persoanei cu handicap, inculpata era obligată să sesizeze angajatorul și inspecția regională despre orice modificare survenită în starea fizică, psihică sau socială a persoanei cu handicap de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege, iar necunoașterea legii nu constituie o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei sau a răspunderii penale.
Față de cele reținute instanța conchide că inculpata, acționând cu intenție directă, în perioada anilor 2003 - 2004 indus în eroare pe funcționarii Primăriei, județul I, prin necomunicarea încetării dreptului fiului său de a beneficia de asistent personal, încasând în mod ilegal drepturi salariale în sumă de 52.780.000 lei ROL.
Pentru fapta inculpatei care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 Cod penal, instanța urmează să-i aplice o pedeapsă cu amendă penală la individualizarea căreia instanța a avut în vedere gradul de pericol social a faptei săvârșite de către inculpată în formă continuă dar și de persoana inculpatei care nu posedă antecedente penale, a avut un comportament bun în societate.
Instanța va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 81 Cod penal apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără exercitarea acesteia având în vedere că inculpata este infractor primar.
Relativ la fapta de neglijență în serviciu pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
Inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată precizând că una din cauzele neglijenței sale a constat în aceea că nu a fost încunoștințat despre modificarea gradului de handicap al fiului inculpatei.
În conținutul raportului de audit public intern s-a concluzionat că "necunoașterea legislației privitoare la subiectul în cauză din partea funcționarilor publici a condus la constatarea deficiențelor recomandându-se "întărirea controlului în instituție" și consultarea periodică a legislației specifice în vederea "eliminării riscurilor unor erori de necunoaștere sau interpretare a legii".
Este evident că inculpatul, deși însărcinat cu atribuții în domeniul asistenței sociale și a protecției copilului (conform fișei postului său - fila 60 dosar urmărire penală), din neglijență, nu a consultat periodic documentația dosarului de asistent personal și a legislației specifice, încălcând una dintre îndatoririle de serviciu, prin pasivitate și prin neîndeplinirea acestei îndatoriri.
Urmare a neglijenței sale s-a creat o pagubă instituției de stat unde lucrează. Inculpatul nu a prevăzut această urmare deși trebuia și putea să o prevadă.
Privitor la modul și mijloacele de săvârșire a faptei instanța observă că modalitatea simplă, din culpă, de comitere a acesteia impune o netă diferențiere față de situația când s-ar fi acționat foarte ascuns, pe baza unei temeinice pregătiri, prin mai multe acte etc.
Inculpatul nu a urmărit nici un scop.
De asemenea, împrejurările săvârșirii faptei constând în aceea că nu a fost informat de către inculpata despre modificarea gradului de handicap, au înrâurit și au determinat în mod direct comiterea faptei vădind totodată lipsa de pericol social a faptei inculpatului, faptă care nu a afectat în mod substanțial existența, ființa și funcționalitatea valorii social ocrotite prin incriminarea acestei fapte.
Urmarea produsă de fapta inculpatului a fost de natură patrimonială însă nu inculpatul a fost cel care și-a însușit ilegal acest patrimoniu.
Apreciind asupra atingerii minime a valorii sociale apărate de legea penală instanța s-a raportat nu numai la conținutul concret al faptei dar și la persoana inculpatului care nu prezintă antecedente penale, are o conduită bună în societate, este funcționar public de mai mult timp, este integrat social, are o familie organizată.
Față de cele reținute, procedând la evaluarea gradului concret de pericol social al faptei săvârșite de către inculpat, instanța apreciază că o sancțiune administrativă va contribui mai mult la realizarea funcției preventive și de reeducare a acestui inculpat față de care instanța va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. "a" și art. 10 lit. "1"Cod procedură penală cu referire la art. 181Cod penal și art. 91 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal inculpata și Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpata nu a motivat apelul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlăua criticat sentința penală arătată pentru următoarele motive:
Pedeapsa aplicată inculpatei este prea blândă în raport de gravitatea faptei și întinderea prejudiciului.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că fapta comisă de inculpatul nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, deși prejudiciul nu a fost recuperat și cuantumul acestuia nu este modic.
Instanța de fond nu a soluționat latura civilă a cauzei, deși Primăria comunei s-a constituit parte civilă în cauză.
Prin decizia penală nr. 529/14 noiembrie 2007 Tribunalului Iașia fost admis apelul procurorului și schimbată încadrarea juridică în sensul reținerii dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal pentru inculpata.
A fost respins apelul inculpatei.
S-au menținut toate celelalte dispoziții ale hotărârii și s-a statuat asupra cheltuielilor judiciare.
Tribunalul a concluzionat că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a reținut în mod corect vinovăția inculpaților și în comiterea faptelor de înșelăciune și respectiv neglijență în serviciu, constând în aceea că în perioada 2003 - 2004 inculpata a indus în eroare pe funcționarii Primăriei, județul I, susținând că deține certificat de expertiză medico legală pentru fiul său, cu handicap, care necesită asistent personal, încasând în mod ilegal, drepturi salariale în sumă de 52.780.000 lei ROL, deși nu avea un astfel de certificat pentru anii 2003 - 2004, iar conform art. 4 din nr.HG 427/2001 avea obligația să sesizeze Primăria comunei despre orice modificare intervenită în starea psihică sau socială a persoanei cu handicap, de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege, iar inculpatul, în calitate de referent conform fișei postului răspundea de întocmirea anchetelor sociale pentru copiii cu handicap grav și care necesită asistent personal și propunea anual Consiliului Local spre aprobare numărul de asistenți personali și coordona activitatea serviciului de specialitate care desfășoară activități în domeniul autorității tutelare și asistenței sociale, în aceeași perioadă, și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, în sensul că nu a verificat actele din dosarul de asistent personal al inculpatei, respectiv certificatul de handicap pentru fiul acesteia, document care trebuie depus în fiecare an de către inculpată și prin acest mod cauzându-se primăriei un prejudiciu de 52.780.000 lei.
Vinovăția inculpaților în comiterea acestor fapte rezultă fără dubiu din coroborarea următoarelor probe și mijloace de probă care au fost corect analizate de instanța de fond: plângerea și declarația martorei, raportul de audit public intern (filele 11-13 dosar ), certificatul nr. 164/R1/25.01.2005 eliberat de Comisia pentru Protecția Copilului I, hotărârile Consiliului Județean I ( filele 16-18, 29 dosar ), dispoziția nr. 5 Primăriei comunei, contractul individual de muncă a inculpatei (filele 2-21, 26-27 dosar ), fișa postului inculpatului, certificatul eliberat de Comisia Județeană de expertiză medicală a copiilor cu handicap nr. 1611/24.11.2000, ancheta socială nr. 1296/21.11.2000, declarațiile inculpaților, declarația martorei.
Din analiza coroborată a ansamblului probator administrat rezultă că prima instanță a stabilit în mod judicios vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de înșelăciune, însă a făcut o eronată apreciere a împrejurărilor și modalității de comitere a faptei, ceea ce a avut drept consecință o încadrare juridică greșită a acesteia.
Se constată că probatoriul a evidențiat modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune de către inculpată, în sensul că aceasta în baza aceleiași rezoluții, în mod repetat, în anii 2003 - 2004 nu a depus la dosar certificatul de expertiză cu privire la fiul său, care să ateste că acesta se înscrie într-un grad de handicap, care necesită asistent personal, încasând drepturi bănești în calitate de asistent personal fără drept și prejudiciind Primăria comunei cu suma arătată în rechizitoriu, ceea ce caracterizează infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin 1, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
În ceea ce privește critica Parchetului referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, aceasta nu poate fi reținută de către Tribunal.
Astfel, în contextul cauzei, în stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei și a modalității de executare, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, a fost făcută o corectă adecvare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, ținându-se cont de gradul concret de pericol social al faptei, modalitatea de săvârșire, nivelul de instruire a inculpatei și de circumstanțele personale ale acesteia.
Tribunalul apreciat că și în situația schimbării încadrării juridice, prin aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, nu se impune o majorare a cuantumului pedepsei stabilit inițial.
Critica privind greșita achitare a inculpatului în temeiul art. 18 indice 1 Cod penal nu este fondată.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 Cod penal în modalitatea reținută de instanța de fond.
Având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei, forma de vinovăția culpa, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică aplicând dispozițiile art. 18 indice 1 Cod penal, deoarece în mod corect a apreciat că prin fapta sa inculpatul care a avut o comportare bună în societate, a adus o atingere minimă uneia din valorile ocrotite de legea penală, fiind lipsită în mod vădit de importanță prin conținutul ei concret și deci nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, putând fi aplicată o sancțiune cu caracter administrativ, conform art. 91 Cod penal.
Critica privind nerezolvarea laturii civile de către instanța de fond este neîntemeiată.
Din actele aflate la dosarul de fond și cele administrate în apel rezultă că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că în mod corect inculpații nu au fost obligați la despăgubiri.
Se constată că pentru recuperarea prejudiciului partea civilă a emis o decizie de imputare pe numele inculpatei pentru recuperarea prejudiciului, context în care nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 118 Cod penal.
Împotriva deciziei a formulat recurs făptuitorul fără a preciza motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
Recursul formulat nu este admisibil.
Potrivit art. 3851alin. 4 Cod procedură penală persoanele îndreptățite de a exercita calea de atac a apelului împotriva unei sentințe dacă nu folosesc această cale, nu sunt îndreptățite să exercite calea de atac a recursului împotriva deciziei decât numai atunci când prin decizia din apel s-a modificat soluția din sentință și numai cu privire la aceste modificări.
În speță, în apelul procurorului și al inculpatei prin decizia tribunalului pentru recurent nu s-a modificat soluția din sentință în ceea ce-l privește.
Prin urmare, recursul formulat este inadmisibil și va fi respins ca atare potrivit art. 38515pct. 1 lit. "a" Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 529 din 14.11.2007 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 19.02.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
27.02.2008
2 ex.-
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2008
Președinte,
- -
Grefier,
- -
21 Februarie 2008
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Otilia Susanu, Ciubotariu
