Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.100/R/2009
Ședința publică din 18 februarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva Încheierii penale nr.11/CC din 12 februarie 2009 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ B-N, asistat de apărător ales, av.N, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul inculpatului depune la dosar un memoriu cu motivele de recurs și decizia nr.316 din 19 ianuarie 2007 ÎCCJ, din Buletinul Jurisprudenței de și.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și pe cale de consecință punerea de îndată în libertate a inculpatului. ÎCCJ, prin decizia nr.316 din 19.01.2007, a statuat că examinarea cererii se face în condiții de contradictorialitate, după ascultarea inculpatului. În speță, cu ocazia judecării cererii, nu s-a luat declarație inculpatului, astfel că se impune reluarea dezbaterilor cu audierea petentului. În subsidiar, critică hotărârea sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia și arată că se face o confuzie cu privire la instituția dedusă judecății. În speță, cererea s-a judecat potrivit procedurii de revocare sau înlocuire a măsurii arestului preventiv și nu în baza art.160/2 alin.2 pr.pen. Prima instanță face referire la art.148 lit.b,e,f pr.pen. pe parcursul încheierii atacate. Instituția liberării provizorii sub control judiciar nu este născută pentru a completa revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive. Prima instanță apreciază asupra temeiniciei mandatului și nu asupra temeiurilor cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În afară de aceste aprecieri, instanța de fond nu face aprecieri în sensul art.160 și urm.pr.pen. S-a arătat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și că există pericolul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. În dosar există elemente care-l particularizează pe inculpat din grupul celor 4 și anume lipsa cazierului, faptul că este student, provine dintr-o familie bună și nu a avut nici un conflict cu legea penală. Inculpatul a fost audiat în 29 decembrie și arestat numai în 14.01.2009. A participat fără mandat la audiere anterior luării măsurii arestului preventiv, ceea ce confirmă că nu intenționa să se sustragă procesului penal. Solicită punerea inculpatului în libertate pentru a-și dovedi nevinovăția și lipsa de implicare în acest dosar.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Examinarea cererii nu se poate face fără a se avea în vedere temeiurile arestării. În considerente se face trimitere la probele de la dosar. Rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni raportat la modalitatea în care a comis faptele și la poziția nesinceră a inculpatului din cursul procesului penal până în prezent. Art.160/8 alin.1 pr.pen. prevede necesitatea soluționării cererii cu ascultarea prealabilă a inculpatului, însă raportat la art.197 pr.pen. neascultarea inculpatului nu atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate. Inculpatul a fost prezent, i s-a asigurat apărarea, astfel că nu se poate vorbi decât, eventual, de o nulitate relativă, însă nu s-a făcut dovada că există o vătămare. Nu s-a făcut referire la o vătămare concretă care i s-a adus inculpatului. Prin urmare, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului arată că art.160/2 pr.pen. nu cuprinde nicio referire la diminuarea, încetarea sau modificarea temeiurilor arestării. În al doilea rând, audierea inculpatului nu este facultativă. Vătămarea adusă inculpatului este legată de percepția asupra persoanei acestuia. Arată că se susține din nou art.148 lit.b și e pr.pen. fiind numai simple afirmații că acesta ar putea săvârși alte infracțiuni.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.11 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Bistrița N, s-a respins, ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03.11.1986 în B, județul B N, cetățenie română, 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, student la., necăsătorit, fără copii, domiciliat în B,-,. B,. 25, județul B N, CNP -, fără antecedente penale, de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis în baza încheierii penale nr. 1/CC/2009 din 14 ianuarie 2009, de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-.
Petentul a fost obligat la cheltuieli judiciare în favoarea statului în cuantum de 20 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la acest tribunal sub numărul de mai sus, inculpatul, a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis în baza încheierii penale nr. 1/CC/2009 din 14.01.2009, pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului Bistrița -N și stabilirea obligativităților ce urmează a fi respectate pe durata liberării provizorii.
În motivarea cererii s-a arătat că prin încheierea penală nr. 1/CC/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N la 14 ianuarie 2009 s-a dispus arestarea preventivă a petentului, existând indicii că a săvârșit infracțiunea prev. de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 modificată, cu aplicarea art.41 al. 2 Cod penal
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală și că persoana inculpatului oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal și în ipoteza admiterii cererii formulate, mai ales și deoarece instanța poate stabili în sarcina petentului inculpat obligații de natură a asigura desfășurarea în continuare în bune condiții a urmăririi penale și ulterior, a cercetării penale.
Cererea formulată de petent prin apărătorul său și însușită de inculpat îndeplinește condițiile prevăzute de art.160/6 alin.2 Cod procedură penală, fiind admisă în principiu în temeiul disp.art. 160/8 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului s-au reținut următoarele:
Prin rezoluțiile din 13 ianuarie 2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații și pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin 1 din Legea 143/2000 modificată cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal (primul inculpat) și respectiv complicitate la infracțiunea prev. de art.3 alin 1 din legea 143/2000 modificată, cu aplic. art. 26 Cod penal și infracțiunea prev. de art. 2 alin 1 din Legea 143/2000 modificată ambele cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal (cel de al doilea inculpat).
În esență, în sarcina inculpaților s- reținut că, prin intermediul unui cetățean spaniol inculpatul, la cererea inculpatului, a procurat drogul de risc rezină de cannabis din care, la data de 11 decembrie 2008, i-a înmânat inculpatului 20 bile de formă ovală pe care acesta din urmă le-a înmânat inculpatului care, la 12 decembrie 2008, împreună cu inculpatul au vândut investigatorului sub acoperire cu numele de cod cantitatea de 97 grame de cannabis cu suma de 5.000 lei.
S-a mai reținut că, ulterior, la jumătatea lunii decembrie 2008 inculpatul i-a înmânat inculpatului suma de 3600 euro cu care acesta a procurat, de la aceeași persoană, 80 bile de hașiș, 78 dintre acestea fiind înmânate inculpatului care le-a dat mai departe inculpatului.
La data de 24 decembrie 2008 acesta din urmă împreună cu inculpatul i-au oferit spre vânzare cantitatea de 602,4 grame rezină de cannabis aceluiași investigator sub acoperire, contra sumei de 8.000 euro.
Prin încheierea penală nr.1/CC/2009 din 14 ianuarie 2009, s-a dispus arestarea inculpatului, pentru o perioadă de 29 de zile, începând 14 ianuarie 2009, ora 14,45.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut existența unor probe și indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunilor ce i se rețin în sarcină, în sensul disp.art. 143 Cod procedură penală și îndeplinirea cumulativă a cerințelor prev.de art. 148 lit."f" Cod procedură penală.
Prin încheierea penală nr. 8/CC/2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N la 27 ianuarie 2009, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive și cu privire la inculpatul cu 30 de zile, începând cu 11 februarie 2009, orele 14,45 și până la 13 martie 2009, orele 14,45.
Soluțiile susmenționate au fost confirmate de către Curtea de APEL CLUJ.
Potrivit disp.art. 160/2 alin.1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Infracțiunea pentru care este cercetat petentul este o infracțiune pedepsită de lege cu închisoare până la 18 ani, fiind îndeplinită condiția referitoare la gravitatea infracțiunii, astfel cum aceasta rezultă din cuantumul pedepsei cu care este sancționată.
Totodată, potrivit alin.2 al art.160/2 Cod procedură penală, liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din perspectiva acestei prevederi legale și din analiza actelor dosarului rezultă necesitatea privării de libertate în continuare a petentului inculpat pentru a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni și pentru a-l împiedica să zădărnicească aflarea adevărului privind existența faptelor pentru care este cercetat și împrejurările comiterii acestora.
Raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, la modalitatea săvârșirii faptelor, caracterul organizat al acestora, s-a apreciat că privarea de libertate se justifică în continuare, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termen legal inculpatul, solicitând în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea cererii de liberare sub control judiciar, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, ca urmare a rejudecării cauzei de instanța de recurs.
În motivarea recursului, s-a arătat că examinarea cererii a avut loc fără ascultarea inculpatului în condiții de contradictorialitate, astfel că se impune reluarea dezbaterilor cu audierea sa, iar pe fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost analizată prin prisma motivelor de arestare preventivă și nu a celor prev.de art.160/2 alin.2 pr.pen. care sunt în totalitate îndeplinite, astfel că se justifică punerea sa în libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 14 ianuarie 2009, prin Încheierea penală nr.1/2009 a Tribunalului Bistrița -N pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. reținându-se că în luna decembrie 2008, inculpatul a fost implicat în traficarea unor cantități de droguri de risc, respectiv rezină de canabis, procurată de inculpatul, prin intermediul unui cetățean spaniol și apoi oferită spre vânzare altor persoane în schimbul unor sume de bani.
S-a reținut că există indicii temeinice de săvârșire a faptei și că sunt întrunite condițiile prev.de art.148 lit.f prpen.
Potrivit art.160/2 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 8 ani și ea nu se acordă dacă există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
În conformitate cu art.160/8a pr.pen. soluționarea cererii se face după ascultarea inculpatului, a concluziilor apărătorului, precum și ale procurorului. Din analiza hotărârii judecătorești atacate, rezultă că la termenul fixat pentru soluționarea cererii de liberare sub control judiciar, instanța a acordat cuvântul persoanelor mai sus-menționate, inculpatul fiind primul care a solicitat admiterea cererii și punerea în libertate, întrucât nu a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri și nu prezintă pericol social.
Din textul de lege indicat, nu rezultă că este necesară o audiere a inculpatului în sensul celor prev.de art.69 și urm.pr.pen. astfel că motivul de recurs invocat și cazul de casare menționat nu este incident.
În ceea ce privește soluția de respingere a cererii de liberare sub control judiciar, se constată că deși sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev.de art.160/2 pr.pen. în analiza unei astfel de cereri nu se poate face abstracție de gravitatea faptei și cauzele care au condus la luarea măsurii arestării preventive, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Inculpatul este cercetat pentru o infracțiune gravă, actele materiale care sunt cuprinse în conținutul constitutiv au fost săvârșite în mod repetat pe o durată scurtă de timp, existând riscul ca odată pus în libertate să comită același gen de infracțiuni, iar scopul măsurii preventive să nu se realizeze, arestarea fiind dispusă pe o durată de 29 zile, iar cererea de liberare provizorie sub control judiciar fiind formulată la numai 15 zile de la luarea măsurii preventive.
În consecință, recursul declarat în cauză este nefondat și va fi respins în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, din Arestul IPJ B-N, împotriva Încheierii penale nr.11/CC din 12.02.2009 a Tribunalului Bistrița -
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.CI/MR
03.03.09/3 EX.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Claudia Ilieș
