Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 100/
Ședința publică din 10 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona
Judecător:
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat de
PROCUROR:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, născut la data de 25 septembrie 1981, domiciliat în D,-, - scara A, apartament 17, județul V, - -, în prezent aflat în arestul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V, împotriva încheierii nr. 12/F din data de 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform disp. art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, conform delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului ales să ia legătura cu recurent inculpat, deoarece se află în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurent critică hotărârea instanței de fond, în sensul că trebuie dată o mai mare eficiență cererii de liberare sub control judiciar sau pe cauțiune.
Susține că, condițiile privind liberarea provizorie sau sub control judiciar sunt pe deplin îndeplinite în cazul inculpatului. Redă în continuare textul art. 1602Cod procedură penală, precum și din încheierea atacată respectiv despre pericolul social al infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat. Mai face referire și la faptul că, cercetarea penală este departe de a fi terminată și mai ales despre realizarea scopului măsurii preventive. Tot din motivarea instanței de fond redă ideea privind "lipsa de reacție a autorităților.".
Precizează că, textul de lege care reglementează condițiile de îndeplinit pentru liberarea provizorie sub control judiciar nu se referă la nici unul dintre cele menționate de judecător în motivare.
Recurentul inculpat are în prezent 28 de ani, iar la data săvârșirii presupusei fapte avea 25 de ani, era student, între timp finalizând studiile. Era angajat la Inspectoratul pentru Situații de Urgență. A depus la dosar caracterizări și din acestea rezultă că a avut o bună conduită. Instanța trebuie să aibă în vedere buna conduită a inculpatului și că, dacă ar fi pus în libertate acesta ar respecta, obligațiile dispuse de instanță.
Arată că, limita de pedeapsă pentru înșelăciune și un prejudiciu de până în 2 miliarde lei este una mică și din practică spune că, de cele mai multe ori este cu suspendarea executării.
Instanța trebuie să verifice dacă într-adevăr inculpatul va influența negativ derularea procesului precum și situația personală a acestuia, respectiv are o situație familială grea, având rate de achitat la bancă.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a încheierii atacate. În opinia sa, judecătorul de fond a examinat corect cererea și pentru argumentele expuse, încheierea este legală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său. Solicită cercetarea sa în stare de libertate și nu prezintă pericol public. Înainte de a fi arestat a lucrat la subofițer la Inspectoratul pentru Situații de Urgență. Mai învederează instanței și că, dacă va fi pus în libertate nu va influența negativ ancheta.
CURTEA
Constată că, prin încheierea din 12/F din 27 februarie 2009, Tribunalul Vâlcea, în baza art.1608a, alin.6 Cod procedură penală, a respins, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, născut la 25.09.1981, domiciliat în D,-, -.A,. 17, județul V, CNP - -, aflat în stare de arestat preventiv la Arestul
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, prevăzute la art. 1602Cod procedură penală sunt necesare, nu și suficiente pentru admitere, instanța urmând să aprecieze în ce măsură acordarea acestui beneficiu al legii penale este oportună.
În acest sens, disp. art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, prevăd că scopul măsurilor preventive se poate realiza și prin liberare provizorie, fie sub control judiciar fie pe cauțiune.
Rezultă deci că pentru acordarea acestei măsuri, instanța trebuie să constate că se va realiza în continuare scopul măsurii arestării preventive.
În cauză, inculpatul este cercetat împreună cu alți trei inculpați pentru infracțiuni de crimă organizată, înșelăciune și infracțiuni informatice, reținându-se că cei patru au creat un grup în vederea inducerii în eroare a cetățenilor străini prin postarea de oferte fictive de vânzare de bunuri pe care inculpații nu le dețineau, determinând pe potențialii cumpărători să achite prețul acestora, rezultând prejudicii importante.
Urmărirea penală este departe de a se fi încheiat cu atât mai mult cu cât, față de ultimele înscrisuri depuse la dosarul de urmărire penală, rezultă posibilitatea ce urmează a fi verificată prin următoarele activități de urmărire, ca activitatea inculpatului in cadrul grupului să fie mult mi vastă.
Cu ocazia luării și prelungirilor măsurilor arestării preventive, s-a avut în vedere și asigurarea realizării scopului procesului penal așa cum este el definit la art. 1 Cod procedură penală, respectiv apărarea ordinii de drept, prevenirea infracțiunilor și educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Ca urmare, instanța a apreciat că punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar nu este oportună întrucât din considerentele mai sus arătate nu ar asigura realizarea scopului procesului penal, așa cum s-a urmărit prin luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, astfel că cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, hotărârea primei instanțe este criticată pentru că textul de lege care reglementează condițiile ce urmează a fi îndeplinite în vederea acordării beneficiului liberării provizorii, nu a fost avut în vedere de către prima instanță care, în hotărârea supusă recursului se referă la cu totul alte aspecte.
Se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și totodată, aspectele concrete de circumstanțiere a recurentului, justifică admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând hotărârea supusă recursului, în raport cu motivele invocate și în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, care a interpretat și aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale în materie.
Beneficiul liberării provizorii sub control judiciar nu este un simplu drept cu caracter formal al inculpatului. Prin urmare, simpla îndeplinire a condițiilor formale prevăzute de lege pentru admiterea unei astfel de cereri nu reprezintă un criteriu suficient în aprecierea pe care trebuie să o realizeze judecătorul.
Acest fapt rezultă în mod evident din dispozițiile art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, care stabilesc că liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, urmând ca magistratul să aprecieze oportunitatea unui astfel de beneficiu.
În același sens, sunt și dispozițiile art.1608aalin.6 Cod procedură penală, potrivit cărora o astfel de cerere poate fi respinsă ca neîntemeiată, ceea ce presupune dreptul magistratului judecător de a aprecia asupra oportunității cererii cu care a fost investit.
În mod corect prima instanță a invocat criteriile menționate în hotărârea judecătorească pentru a aprecia asupra temeiniciei cererii de liberare provizorii sub control judiciar.
În acest sens, s-au făcut referiri pertinente la ansamblul probelor administrate până în prezent în cauză, inclusiv la pericolul social al infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat.
În mod corespunzător au fost avute în vedere dispozițiile art.136 alin.2 Cod procedură penală.
Din probele administrate până în prezent în cauză, dar și din pericolul social al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, rezultă că scopul măsurii arestării preventive dispuse împotriva acestuia, respectiv buna desfășurare a procesului penal și respectarea valorilor care formează ordinea publică, nu poate fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Elementele de circumstanțiere personală ale inculpatului nu sunt suficient de relevante pentru a justifica admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, dat fiind celelalte elemente avute în vedere la examinarea unei astfel de cereri.
În raport cu aceste argumente,și în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge recursul ca nefondat.
În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, născut la data de 25 septembrie 1981, domiciliat în D,-, - scara A, apartament 17, județul V, - -, în prezent aflat în arestul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V, împotriva încheierii nr. 12/F din data de 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.: dr.
Tehn.
Jud.fond:
2 ex./ 19.02.2009.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Nicoleta Simona
