Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 100/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 100
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 2: Nonea Ioana
JUDECĂTOR 3: Zăinescu Elena
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT -
Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 21 noiembrie 1988, în prezent aflat în Arestul IPJ B, împotriva încheierii din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că acesta nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu sunt cereri prealabile de formulat și solicită să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta.
Precizează că cererea este întemeiată atât sub aspectul îndeplinirii condițiilor prev. de art. 1602al. 1 și 2 Cod proc. penală, cât și sub aspectul analizei etapei procesuale în care ne aflăm la această dată.
De asemenea, se mai arată că inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală și ca atare nu va putea influența urmărirea penală și nu se va sustrage procesului penal. Acesta a recunoscut fapta comisă și a colaborat cu organele de urmărire penală, arătând însă că el nu este capul rețelei, ci doar unul dintre participanții la acest grup.
Recurentul inculpat nu are antecedente penale și în situația în care cererea sa va fi admisă acesta nu va săvârși alte fapte de natură penală, el nefiind un infractor înrăit. Va respecta întrutotul obligațiile prevăzute de art. 16010lit. b C.P.P. cunoscând faptul că în caz contrar măsura luată de instanță va fi revocată și se va dispune arestarea sa.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Buzău și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că recurentul inculpat este infractor, este cercetat pentru comiterea de infracțiuni informatice, în sensul că acesta a fraudat anumite instituții bancare, reușind cu ajutorul celorlalți inculpați să sustragă anumite sume de bani, folosindu-și cunoștințele informatice în acest sens.
În cauză urmărirea penală se apropie de finalizare urmând a fi emis rechizitoriul, precizând că în cauză mai sunt cercetați în stare de arest preventiv și alți doi inculpați. De asemenea, se arată că s-au efectuat și o serie de interceptări telefonice.
Concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat împotriva încheierii din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău și de menținere ca legală și temeinică a încheierii recurate, față de natura infracțiunilor pentru care recurentul inculpat este cercetat, modalitatea de comitere a acestora precum și în raport de cuantumul prejudiciului cauzat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat având cuvântul în replică arată că recurentul inculpat nu este infractor ci este inculpat și beneficiază de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate arătând că este arestat de 5 luni. Cunoaște obligațiile și îndatoririle impuse de instanță în cazul admiterii cererii de liberare provizorie.
Precizează că a lucrat ca administrator IT la o firmă de internet și a efectuat proiecte pe un site de liber profesioniști dar a fost tentat să comită faptele pentru care este cercetat de sumele mari câștigate în acest mod.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin încheierea de ședință din 29 ianuarie 2010 dată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul fiul lui și, născut la data de 21 noiembrie 1988 în municipiul B, cu același domiciliu, - bloc 17,. 6,. 22, județul B, CNP -, în prezent aflat în Arestul IPJ B și s-a dispus obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului, următoarele:
Inculpatul, fiul lui și, născut la 21 noiembrie 1988 în B, în prezent aflat în Arestul IPJ Baf ormulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, în motivarea căreia a arătat că nu poate zădărnici aflarea adevărului întrucât a recunoscut faptele, i-a fost prezentat materialul de urmărire penală și cunoaște obligațiile ce îi revin în situația în care cererea sa va fi admisă.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar în raport de disp. art. 1602al. 1 și 2.C.P.P. tribunalul a reținut că deși aceasta este admisibilă, inculpatul fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 24 și art. 27 al. 1 din Legea nr. 365/2002, pentru care legea nu prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, liberarea provizorie sub control judiciar nu este întemeiată.
S-a motivat astfel că chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele, nu are antecedente penale și i-a fost prezentat materialul de urmărire penală există riscul zădărnicirii aflării adevărului întrucât materialul de urmărire penală nu a fost prezentat tuturor inculpaților.
În plus, s-a subliniat că activitatea de urmărire penală este complexă, având în vedere multitudinea actelor materiale ce trebuie verificate și eventual reținute de către organul de urmărire penală și în ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați iar faptele pentru care este cercetat sunt grave și în legătură directă cu infracțiunile săvârșite de ceilalți.
Punerea în libertate a inculpatului ar dăuna interesului public care nu ar mai fi protejat, impunându-se deci ca măsura arestării preventive să fie menținută.
În cauză sunt peste 30 de persoane vătămate, prejudiciul este deosebit de mare și există pericolul ca lăsat în libertate inculpatul să săvârșească noi infracțiuni și să influențeze ancheta.
Împotriva încheierii din 29 ianuarie 2010 declarat recurs în termen inculpatul, care a criticat soluția de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a formulat această cale de atac.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat încheierea susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar întrucât aceasta îndeplinește atât condițiile de admisibilitate cât și pe cea de fond, având în vedere că recurentul a recunoscut faptele comise, este infractor primar, i-a fost prezentat materialul de urmărire penală și nu există riscul să influențeze urmărirea penală ori să se sustragă de la aceasta.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de critica invocată circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P., pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum cer disp. art. 3856al. 3.C.P.P. constată că recursul declarat de inculpat este nefundat pentru considerentele ce urmează:
Prin Ordonanța nr. 27/D/P/2009 din 07 septembrie 2009 Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Buzău a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva învinuitului fiul lui și, născut la data de 21 noiembrie 1988 în municipiul B, cu același domiciliu - bloc 17,. 6,. 32, județul B, CNP - pentru infracțiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 24 și art. 27 al. 1 din Legea nr. 365/2002.
În fapt, s-a reținut că împreună cu alți inculpați, în intervalul iulie - august 2009, inculpatul s-a asociat pentru săvârșirea de infracțiuni informatice și efectuarea de retragere de numerar fără drept din conturile titularilor legitimi deschise la Bank și Banca Transilvania cauzând un prejudiciu de 200.000 lei, nerecuperat.
La aceeași dată s-a dispus reținerea învinuitului pe o durată de 24 de ore, iar prin încheierea nr. 15 din 08 septembrie 2009 dată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, pe o perioadă de 29 de zile și a inculpaților, și, pe o perioadă de 10 zile.
La luarea măsurii preventive dispusă față de inculpatul au fost reținute disp. art. 143 și art. 148 al. 1 lit. f C.P.P. respectiv existența unor indicii temeinice și probe verosimile din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta ar fi autorul infracțiunilor pentru care este cercetat, cu privire la care legea prevede sancțiunea închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă a arestării a fost prelungită succesiv, ultima dată prin încheierea de ședință din 22 ianuarie 2010 Tribunalului Buzău, începând cu data de 26 ianuarie 2010 până la data de 19 februarie 2010 inclusiv, hotărâre definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat conform Încheierii din 24 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Prin cererea formulată la data de 25 ianuarie 2010 inculpatul a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, susținând că îndeplinește toate condițiile prev. de art. 1602Cod procedură penală.
În conformitate cu art. 1602al. 1.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite de inculpat precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Alineatul 2 al aceluiași articol dispune că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, în raport de dispozițiile legale menționate anterior, în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că aceasta este admisibilă însă, fiind incidente dispozițiile cuprinse în alineatul 2 din art. 1602Cod proc. penală, cererea este nefondată.
Din examinarea probelor și mijloacelor de probă administrate până în prezent în dosarul nr. 27/D/P/2009 respectiv, procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, înscrisurile emise de băncile titulare ale conturilor din care au fost sustrase sumele de bani, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor în sistem informatic, plângerile părților vătămate, declarații de martori și declarațiile inculpaților, rezultă că și în prezent se mențin temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului și chiar dacă acesta și-a recunoscut faptele, este infractor primar și i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, activitatea de cercetare nu este finalizată, existând în continuare riscul zădărnicirii aflării adevărului, câtă vreme materialul de urmărire penală nu a fost prezentat tuturor inculpaților, iar activitatea infracțională desfășurată de recurent se află în legătură directă cu infracțiunile comise de ceilalți inculpați.
Natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, cu un grad de pericol social ridicat, consecințele produse asupra titularilor de conturi bancare respectiv un prejudiciu de circa 200.000 lei, nerecuperat, ca și frecvența comiterii unor astfel de fapte, în special în anumite zone geografice printre care se află și județul B, impun concluzia că liberarea provizorie sub control judiciar nu se justifică.
În plus, nu există nici o garanție că lăsat în libertate inculpatul nu ar comite astfel de fapte, câtă vreme, potrivit propriilor declarații, mobilul avut în vedere la săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat a fost obținerea ilicită de mijloace bănești, fără a lua în considerare dreptul de proprietate al persoanelor ce aveau deschise conturi la Bank și Banca Transilvania și în privința căruia era dator să îl respecte, aceasta cu atât mai mult cu cât, nici anterior arestării preventive nu obținea venituri prin prestarea unei activități licite.
Prin urmare, constatând că în cauză sunt incidente disp. art. 1602al. 2.C.P.P., în mod temeinic și legal instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul ca fiind nefondată, criticile invocate de recurent fiind neîntemeiate, astfel că în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală, va respinge recursul ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 al. 2 Cod proc. penală se va dispune obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în privința onorariului apărătorului desemnat din oficiu, stabilit conform art. 5 al. 1 lit. d rap. la al. 3 din Protocolul comun încheiat între Ministerul Justiției sub nr. 1139/2008 și Uniunea Națională a Barourilor din România sub nr. 1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Arestul B împotriva încheierii din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI
Tehnored. GM
4 ex./01.02.2010
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Negulescu ElenaJudecători:Negulescu Elena, Nonea Ioana, Zăinescu Elena
