Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 4726,-
DECIZIA NR. 99
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 2: Nonea Ioana
JUDECĂTOR 3: Zăinescu Elena
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul G fiul lui și, născut la data de 18.05.1984, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 4726,- prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat G aflat în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, cu delegația nr. 460/2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G precizează că acesta nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul invocă excepția de tardivitate a recursului declarat de inculpat, precizând că acesta, prezent atât la dezbateri cât și la pronunțarea soluției în data de 15.01.2010, prin declarația dată la Tribunalul Dâmbovițaa precizat că nu înțelege să declare recurs împotriva încheierii din 15.01.2010 pronunțată de același tribunal, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie, dar ulterior la data de 29.01.2010 a declarat recurs împotriva aceleași încheieri, deci peste termenul prevăzut de lege de 24 de ore de la comunicare.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G arată că recursul a fost declarat în termenul legal de 24 de ore de la comunicare.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G precizează că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Precizează că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602al. 1 și 2 Cod proc. penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat este mai mică de 18 ani, acesta fiind condamnat de instanța de fond la o pedeapsă de 3 ani închisoare și nu există indicii și dovezi certe că odată lăsat în libertate, inculpatul ar putea influența buna desfășurare a procesului penal, prin influențarea martorilor sau părților vătămate sau ar zădărnici aflarea adevărului.
Recurentul inculpat nu va încerca să săvârșească nici alte fapte prevăzute de legea penală. Acesta va respecta obligațiile stabilite de instanță și prevăzute art. 1602al. 31și 32Cod proc. penală, cunoscând faptul că dacă nu va respecta aceste condiții, pot fi aplicate disp. art. 16010lit. b Cod proc. penală, în sensul revocării măsurii și întoarcerii sale sub puterea mandatului de arestare preventivă.
Se arată că tatăl recurentului inculpat și bunicii acestuia sunt în vârstă, suferind de afecțiuni grave și aflându-se în imposibilitate de a munci, acesta fiind singurul întreținător al familiei.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Dâmbovița la data de 15.01.2010 și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, urmând ca inculpatul să respecte toate obligațiile impuse de instanță.
În ce privește tardivitatea declarării recursului se arată că recurentul inculpat a revenit asupra deciziei de a nu declara recurs în termenul stabilit de lege de 24 ore de la data comunicării.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântulsolicită respingerea recursului declarat de recurentul inculpat ca fiind tardiv formulat față de cele arătate anterior.
Pe fond apreciază că recursul este nefondat având în vedere disp. art. 1602al. 2 Cod proc. penală, deși sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu, cu privire la limitele de pedeapsă, recurentul inculpat nu poate fi liberat condiționat având în vedere cele patru infracțiuni săvârșite în concurs real, ce denotă un grad ridicat de pericol social și starea de recidivă postexecutorie în care află acesta.
În mod corect instanța de apel a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Recurentul inculpat G având ultimul cuvânt arată că a întrebat la grefă dacă poate declara recurs și i s-a spus că poate face acest lucru.
Nu poate explica dacă cererea de recurs din 29.01.2010 privește încheierea din 15.01.2010 sau decizia din apel prin care a fost respins apelul declarat de acesta.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată:
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 15 ianuarie 2010 în dosarul nr. 4726,- al Tribunalului Dâmbovițas -a respins cererea inculpatului G (fiul lui și, născut la data de 18.05.1984), în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Totodată, acesta a fost obligat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, pe baza materialului administrat în cauză, prima instanță a reținut în fapt că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de prevederile art. 1602al. 2 Cod proc. penală, ce permit acordarea unui atare beneficiu persoanelor arestate preventiv și trimise în judecată pentru fapte sancționate cu pedeapsa închisorii de până la 18 ani.
Astfel, prin sentința penală nr. 380 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul penal nr-, inculpatul apelant a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 Cod penal, furt calificat prev. de art. 208 al. 4 - 209 al. 1 lit. e și g Cod penal și două infracțiuni la legea circulației prev. de art. 86 al. 1 și respectiv art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, fiecare cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal.
După înregistrarea apelului declarat de inculpat împotriva acestei hotărâri, prin decizia nr. 26 din 11 ianuarie 2010 Curtea de Apel Ploieștia confirmat menținerea arestării preventive, respingând recursul promovat împotriva încheierii de ședință din 05 ianuarie 2010 Tribunalului Dâmbovița, ca nefondat.
Pe de altă parte, s-a apreciat că datele existente în dosar prefigurează ideea că lăsat în libertate acesta va săvârși alte infracțiuni, întrucât potrivit fișei de cazier judiciar anterior a mai suferit alte două condamnări pentru fapte similare, inclusiv la regimul circulației pe drumurile publice, reluând ciclul infracțional la câteva luni după punerea în libertate condiționată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În esență s-a susținut că cererea formulată se impunea a fi admisă deoarece infracțiunile deduse judecății sunt pedepsite cu închisoarea de până la 18 ani dar și lipsa vreunor indicii ori dovezi certe că buna desfășurare a procesului penal ar putea fi afectată în vreun mod, dacă ar fi lăsat în libertate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât fiind singurul întreținător al unei familii ai căror membri sunt afectați de boli grave cronice, prezența sa ar fi necesară pentru asigurarea veniturilor.
În ședința publică de la data de 31 ianuarie 2010 reprezentantul parchetului a ridicat excepția de tardivitate a recursului întrucât termenul legal de 24 ore a expirat la 16 ianuarie 2010 întrucât pronunțarea încheierii de ședință din 15 ianuarie 2010 s-a făcut în prezența acestuia, la sediul instanței.
Verificând excepția invocată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei curtea constată că într-adevăr motivele de casare menționate în recursul ordinar exercitat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință pronunțată la 15 ianuarie 2010 în dosarul penal nr. 4726,- al Tribunalului Dâmbovița, nu pot fi luate în examinare.
Din coroborarea dispozițiilor art. 1609comb. cu art. 3854rap. la art. 368 Cod proc. penală rezultă fără dubiu că împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către inculpat ori procuror, la instanța superioară, în termenul de 24 de ore și care curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.
Renunțarea sau revenirea asupra renunțării în mod expres la această cale de atac, poate să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, după pronunțarea hotărârii atacate însă numai până la expirarea termenului menționat mai sus.
Prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2010 adoptată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 4726,-, conform art. 1608aal. 6 Cod proc. penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, apelant în dosarul nr-, ca nefondat.
Minuta întocmită la aceea dată, cuprinzând soluția adoptată a fost pronunțată în ședință publică din 15 ianuarie 2010 și în prezența inculpatului, arestat preventiv, el declarând că nu înțelege să facă recurs.
Voința procesuală s-a consemnat în scris, completându-se o declarație de inculpat, semnată atât de acesta, cât și de președintele completului de judecată și grefierul de ședință.
Ca atare, față de textele de lege enunțate, în circumstanțele de fapt expuse inculpatul G avea posibilitatea legală de a reveni asupra renunțării la calea de atac împotriva încheierii de ședință având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar, numai în termenul legal de 24 de ore, calculat de la data luării la cunoștință, 15 ianuarie 2010 și până la 16 ianuarie 2010, inclusiv.
Or, din cererea de recurs înaintată de administrația locului de deținere cu adresa nr. Y 18280///29 ianuarie 2010, rezultă că o atare voință procesuală a intervenit cu mult după expirarea acestei date, respectiv la 29 ianuarie 2010, consecință a primirii copiei de pe încheierea de ședință motivată.
Inculpatul nu a invocat vreo cauză temeinică de împiedicare a exercitării drepturilor procesuale conferite în art. art. 1609comb. cu art. 3854rap. la art. 368 Cod proc. penală, pe durata termenului special de 24 ore.
Pe de altă parte, curtea de apel observă că atâta timp cât dispozitivul și minuta întocmită i s-au adus la cunoștință pe 15 ianuarie 2010, data pronunțării hotărârii penale, comunicarea motivării acesteia nu atrage recalcularea termenelor determinate în dispozițiile procedurale speciale.
Indiferent de obiectul cauzei, măsura instanței de judecată constituie în fapt, aducerea la îndeplinire a atribuțiilor administrative stabilite în art. 360 al. 3 Cod proc. penală, asigurându-se asistența juridică în cazul persoanelor private de libertate, inclusiv prin accesul la propriul dosar.
Cum accesul la justiție este garantat sub condiția respectării termenelor și regulilor înscrise în codul d e procedură penală, rezultă că într-adevăr recursul declarat la data de 29 ianuarie 2009 fost introdus tardiv, iar încheierea de ședință din 15 ianuarie 2010 nu mai poate fi atacată pe cale ordinară, intrând sub puterea lucrului judecat la 16 ianuarie 2010.
Față de cele ce preced excepția ridicată de reprezentantul parchetului se va admite ca fiind întemeiată, iar recursul declarat de inculpat se va respinge în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a Cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 4726,-, ca tardiv.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
Aflându-se în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Președintele completului
Grefier,
Red. NE
Tehnored. GM
4 ex./02.02.2010
Dosar apel nr. 4726,- Trib.
Judec. fond /
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Negulescu ElenaJudecători:Negulescu Elena, Nonea Ioana, Zăinescu Elena
