Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1038/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie sub control judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1038
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
PREȘEDINTE G - - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făurar
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Direcția de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial O l
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul A - aflat în Arestul D - împotriva Încheierii nr. 218 din 22 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul (în stare de arest), asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurent, critică încheierea pentru netemeinicie în sensul că, instanța de fond a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului recurent nu se justifică, iar scopul măsurilor preventive nu poate fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar, deși, s-a constatat prin aceeași încheiere, că cererea este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite format condițiile prevăzută de art. 1602alin.1 cod pr.penală, pentru admiterea în principiu a acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, motivând că încheierea este legală și temeinică, lăsarea în libertate a inculpatului recurent prezentând pericol pentru ordinea publică, acesta fiind cercetat pentru infracțiuni care au afectat securitatea sistemului bancar.
Recurentul - inculpat A, solicită admiterea recursului pentru motivele invocate oral de apărătorul său, susținând că este student, iar cercetarea penală poate fi continuată în condițiile liberării provizorii sub control judiciar.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin Încheierea nr. 218 din 22 octombrie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Dolj - Secția Penală a dispus respingea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A - fiul lui - și I, născut la data de 07.08.1982 în C, cu domiciliul în C,-, jud.D,CNP - - - deținut în prezent în ARESTUL -
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că, inculpatul în prezent deținut în ARESTUL - D, a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
Instanța a procedat, în cadrul măsurilor premergătoare la verificare mențiunilor cuprinse în cererea formulată, inculpatul declarând că își însușește cererea formulată de apărător în numele acestuia
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală nr. 135D/P/2009, instanța a reținut că inculpatul a fost reținut în baza ordonanței de reținere din data de 16.10.2009 de DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova, iar prin ordonanța din aceeași dată s-a dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la inculpat pentru infracțiunile de acces, fără drept, la un sistem informatic, faptă prev. și ped. de art. 42 alin.1 și 3 din Legea 161/2003 Titlul III, cu aplic. art.41 alin. 2 din Cp; falsificarea instrumentelor de plată electronică, faptă prev. și ped. de art. 24 alin.1 și 2 din Legea 365/20002, privind comerțul electronic, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev. și ped. de art. 27 alin.1 și 2 din Legea 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cp, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a și b din Cp.
Prin încheierea din data de 16 octombrie 2009, Tribunalul Dolja dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 16 octombrie 2009 și până la data de 14 2009, inclusiv.
În fapt instanța a reținut că, în cursul lunii iulie 2009, Banca Comercială - Sucursala C, lui, a sesizat C cu privire la faptul că în ziua de 02.06.2009 la -ul băncii, situat în C, cart. lui, a fost capturat un card.
Conform procesului - verbal din data de 28.07.2009, procedându-se la citirea cardului cu ajutorul dispozitivului tip 120, seria - aflat în dotarea C, s-a constatat că acel card conținea pe magnetică date și informații asemănătoare cardurilor bancare.
În urma examinării imaginilor video puse la dispoziție de Banca Comercială și a planșelor foto efectuate, s-a stabilit că persoana care apare în imaginile video este numitul - A -.
Cercetările efectuate ulterior în cauză, au atestat faptul că în perioada 28.05.2009 - 05.06.2009, - A- a efectuat retrageri frauduloase cu un număr de 4 carduri bancare contrafăcute, extrăgând numerar în cuantum de 10.500 RON.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în dimineața de 16.10.2009 la locuința sa din C,-, asupra soției inculpatului a fost descoperită și ridicată suma de 52.200 euro, iar în timpul efectuării percheziției domiciliare, numita a încercat să scape de un laptop aruncându-l peste gard, fiind recuperat imediat de polițiști.
Această situație a rezultat fără echivoc din procesul-verbal de percheziție domiciliară dar și din relatarea martorului.
Activitatea infracțională prezentată,s-a probat cu comunicările Băncii dar și a altor unități bancare, planșele fotografice urmare a analizării imaginilor video ale camerelor bancomatul-ui Băncii, procese - verbale, procese - verbale de percheziții domiciliare, declarația martorului, note de interceptări telefoane efectuate în baza autorizației cu nr. 55/28.09.2009 și declarațiile inculpatului.
S-a mai arătat că din interceptările atașate la dosar, a rezultat că inculpatul - A - intenționează să părăsească teritoriul României în aceste zile, deplasându-se în Italia unde intenționează să rămână o perioadă mai lungă de timp.
Organul de urmărire penală a apreciat că în acest mod, raportat și la situația de fapt dar și la rezultatul percheziției domiciliare din data de 16.10.2009, că inculpatul încearcă să se sustragă în acest mod de la urmărirea penală.
Având în vedere faptul că la momentul percheziției domiciliare, prin intermediul soției sale, inculpatul a încercat să scape de un laptop, procurorul a considerat că acesta a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin distrugerea unui mijloc material de probe.
Cu privire la persoana inculpatului - A, fișa de cazier judiciar, lipsa unei activități zilnice precum și încercarea de a influența cercetarea, a reprezentat, în opinia procurorului, argumente suficiente cu privire la faptul că o altă măsură preventivă în afara arestării preventive nu este suficientă pentru desfășurarea în condiții normale a cercetării.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul - A, sub aspectul admisibilității în principiu a acesteia conform dispozițiilor art 160/8 alin 1 Cpp, instanța a constatat că sunt îndeplinite formal condițiile prevăzute de art 160/2 alin 1 Cpp pentru admiterea în principiu a cererii.
Îndeplinirea acestor condiții nu conduce însă în mod automat la admiterea cererii, măsura fiind lăsată la latitudinea instanței, care, în raport de circumstanțele cauzei poate aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului nu se justifică iar scopul măsurilor preventive nu poate fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar.
În plus, faptul că dispozițiile art 160/2 alin 2 Cpp prevăd condițiile în care liberarea sub control judiciar nu poate fi admisă, respectiv în situația în care există date în sensul de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni sau că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori, experți, părți, alterarea, ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte - nu trebuie interpretat în sensul că acestea ar fi singurele condiții care trebuie analizate, fiind necesar ca instanța să facă și o apreciere a motivelor care au determinat arestarea inculpatului, a pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
În speță, din probele administrate până în acest moment, a rezultat suficiente indicii temeinice deduse din probele administrate, respectiv procese verbale de percheziție, note de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A, înregistrarea video de la -ul Băncii și cele șapte planșe foto executate de pe această înregistrare, alte procese verbale aflate la dosar, listing-ul operațiunilor financiare efectuate la 02.06.2009 la -ul Băncii, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, iar față de natura, gravitatea faptelor, amploarea fenomenului infracțional, modul organizat de săvârșire a faptelor pentru care este cercetat inculpatul, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar nefiind oportună și justificată în acest moment.
Susținerea inculpatului în sensul că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică întrucât nu a fost cauzat nici un prejudiciu nu este fondată și nu are relevanță în acest stadiu procesual, pericolul pentru ordinea publică pe care l- ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din faptul că prin infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul a fost afectată securitatea sistemului bancar, pericolul rezultând și din starea de insecuritate creată în rândul societății prin faptul că persoanele bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o asemenea gravitate, ar fi cercetate în stare de libertate, jurisprudența CEDO admițând că prin gravitatea deosebită a acuzațiilor și prin reacția publică la aceasta se justifică o detenție provizorie cel puțin perioadă de timp.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul A, criticând-o pentru netemeinicie, susținând că nu există indicii care să evidențieze situația de fapt reținută de instanța de fond și împrejurări în sensul că punerea în libertate a recurentului ar fi de natură să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori sau distrugerea unor mijloace de probă.
De asemenea, s-a susținut că recurentul nu prezintă antecedente penale, urmând studiile unei instituții de învățământ superior, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzută de art. 1606cod pr.penală.
Recursul este nefondat.
Curtea constată că din materialul probator administrat în cauză și din actele depuse la dosar, recurentul a fost reținut în baza ordonanței din 16 octombrie 2009, emise de DIICOT - Serviciul teritorial Craiova, dispunându-se punerea în mișcare a acțiunii penale în aceeași zi, cu privire la inculpat pentru infracțiunile de acces fără drept la un sistem informatic, faptă prevăzută de art. 42 klin.1 și 3 din Legea nr. 161/2003, titlul III, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal, falsificarea instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 24 alin.1 și 2 din Legea nr. 365/2002, privind comerțul Electronic, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal, precum și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin.1 și 2 din Legea nr. 365/2002, privind comerțul electronic, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal, reținându-se în fapt că în luna iulie 2009, Banca Comercială - Sucursala SA Cas esizat C, cu privire la faptul că -ul băncii, situat în cartierul lui din C, a capturat un card, ce conținea pe magnetică date și informații asemănătoare cardurilor bancare.
În urma examinării marginilor video și a planșelor foto, a rezultat că persoana care a folosit cardul este recurentul, situație confirmată de rezultatele percheziției domiciliare din 16 octombrie 2009, când, asupra soției inculpatului a fost descoperită suma de 52.200 euro, iar în timpul derulării operațiunilor de percheziție, o persoană din anturajul inculpatului a aruncat peste gard un laptop, care, ulterior a fost recuperat de organele de cercetare penală.
Or, în aceste condiții, deși cererea formulată este admisibilă în principiu, lăsarea în libertate a inculpatului, ar prejudicia în mod evident desfășurarea urmăririi penale față de acesta, ar fi de natură să afecteze în mod grav securitatea sistemului bancar, inculpatul fiind predispus, la săvârșirea în continuare, de acte asemănătoare celor pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și se află în stare de arest.
Constatând legalitatea și temeinicia încheierii, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea urmează să dispună în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr.penală, respingerea recursului ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul A - aflat în Arestul D - împotriva Încheierii nr. 218 din 22 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală, ca nefondat.
Obligă recurentul - inculpat la 30 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.: C-tin. -
Jud. fond:
/IB - 04 2009
-26.10.2009 -
- C, va urmări și încasa de la recurentul - inculpat A suma de 30 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Constantin Mereanu, Ștefan Făurar
