Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1039/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1703/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1039/
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian
JUDECĂTOR
GREFIER TA-
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 6.VII.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat Dosarul de urmărire penală nr.6/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, după care;
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat critică încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit a reținut instanța de fond în defavoarea inculpatului declarațiile date de inculpatul -- și de martorii de la O, întrucât aceștia nu îl cunosc și, prin urmare, nu îi pot cunoaște nici circumstanțele personale nefavorabile, în cauză fiind îndeplinite condițiile legale pentru a se putea dispune liberarea sa sub control judiciar. De asemenea, nu există probe că ar prezenta pericol pentru ordinea publică sau că ar îngreuna desfășurarea procesului penal, susținându-se în mod nereal de către reprezentantul Ministerului Public durata activității infracționale, aceasta fiind mai mică, din februarie până pe data de11 martie 2009, potrivit ultimului extras de cont, și faptul că inculpatul nu poate fi controlat de vreo instituție a statului, în condițiile în care a încetat activitatea infracțională în mod benevol și dorește să contribuie la repararea prejudiciului, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, precizând că referirile la probele în defavoarea inculpatului au, într-adevăr, legătură cu grupul O și au apărut în încheierea de ședință întrucât, la aceeași dată, a fost luată în discuție și o cerere formulată de inculpatul --.
Recurentul-inculpat, personal, solicită admiterea recursului, arătând că dorește să-și ajute părinții, să-și continue studiile universitare și să repare prejudiciul.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 6 iulie 2009 a Tribunalului București, Secția a II - a Penală, pronunțată în dosarul nr- - în temeiul art.1608apct.6 Cod procedură penală - fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat că în cauză nu erau îndeplinite condițiile de fond cerute de art.1602alin.2 Cod procedură penală pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar.
S-a reținut, în acest sens, că arestarea inculpatului a fost dispusă în temeiul art.148 lit.f) Cod procedură penală, apreciindu-se că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat și modalitatea concretă în care se presupune că ar fi acționat.
S-a arătat de către prima instanță că toate aceste elemente, avute în vedere la luarea măsurii preventive, subzistă și justifică în continuare concluzia că prin lăsarea inculpatului în libertate se pune în pericol ordinea publică.
De asemenea, s-a arătat că gravitatea deosebită a infracțiunilor demonstrează o periculozitate socială sporită a inculpatului, periculozitate ce naște și justifică temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte de natură penală și ar încerca zădărnicirea aflării adevărului în contextul în care este imposibil de controlat accesul inculpatului la mijloacele tehnice de care acesta s-a folosit în săvârșirea infracțiunilor.
Mai mult, s- arătat că cercetările de până în prezent au demonstrat amploarea unei activități infracționale care, prin modul de organizare, metodele și mijloacele folosite, justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului în cauză.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul -, criticând-o pentru greșita respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a arătat de către inculpat că soluția primei instanțe s-a întemeiat, în principal, pe existența pericolului pentru ordinea publică prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, avut în vedere ca temei al arestării sale, fără a se acorda însă importanța cuvenită criteriilor în raport de care se examinează cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Sub acest aspect, s-a arătat că din acte rezultă o perioadă infracțională mai redusă decât cea reținută de Parchet, că inculpatul a renunțat de bunăvoie la activitatea infracțională, dar și că va contribui la repararea prejudiciului.
S-a mai arătat și că, față circumstanțele personale favorabile, nu există probe care să confirme riscul că, lăsat în libertate, ar comite noi fapte prevăzute de legea penală ori ar încerca obstrucționarea anchetei.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele argumente:
Din actele dosarului se reține că recurentul-inculpat este acuzat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003, art. 42 al. 1 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 48 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 27 al. 1 și 2 din Legea nr.365/2002, constând în aceea că inculpatul (împreună cu alții) a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea declanșării unor atacuri tip "phishing" asupra clienților Bank România.
Odată cu punerea sub acuzare a inculpatului în cauză s-a pornit cercetarea penală împotriva mai multor persoane între care existau legături în ceea ce privește săvârșirea unor acțiuni de tipul celor menționate, investigațiile efectuate de organele de urmărire penală relevând amploarea unei activități infracționale care prin modul de organizare, metodele și mijloacele folosite aduce atingere patrimoniului, dar și siguranței și încrederii cetățenilor într-un domeniu relativ nou.
Natura și gravitatea activității infracționale de care recurentul este acuzat, durata mare în timp în care aceasta s-a desfășurat și, mai ales, consecințele produse asupra patrimoniului unui număr mare de părți vătămate, în mod real și repetat, elemente suficiente și pertinente care justifică prezumția că, lăsat în libertate, inculpatul ar încerca obstrucționarea anchetei.
Aceleași elemente justifică - deopotrivă - presupunerea că acțiunile săvârșite de inculpat nu au avut caracter accidental, ci reprezentau o manifestare a unei îndeletniciri aducătoare de venituri, concluzie care, raportată la situația personală a inculpatului, cu referire specială la lipsa unei ocupații și a unei pregătiri profesionale (în cauză nedovedindu-se altfel), concretizează și riscul de repetare a infracțiunilor.
Potrivit art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Or, în speță, sunt îndeplinite ambele situații vizate de textul de lege enunțat, existând deopotrivă riscul influențării anchetei, cât și pericolul repetării infracțiunilor.
Pentru aceste motive, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat -, iar față de soluția ce urmează a se pronunța, va face aplicația în cauză a dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-petent-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 6.VII.2009 a Tribunalului București - Secția a ll-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-petent-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.VII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
ta-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Viorel Adrian
