Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 113/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 113/R/2010
Ședința publică din 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela președintele secției
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 32 din 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu -
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent personal.
DIICOT - Serviciul Teritorial Oradeaa fost reprezentat de procuror.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpatul recurent personal a declarat că renunță la recurs.
Procurorul a solicitat să se ia act de declarația acestuia.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 32 din 11 februarie 2010, Tribunalul Satu -M, în baza art. 160 indice 8a alin. 6 raportat la art. 160 indice 2 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11.11.1987 în mun. S M, jud. S M, aflat în detenție în Penitenciarul Oradea, privind liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 55/2009 emis de către Tribunalul Bihor în dosar nr- în baza încheierii nr. 44/14.11.2009.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că, rin p. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, alături de alți cinci inculpați, de asemenea arestați, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de trafic internațional de droguri de risc în formă continuată și trafic de droguri de risc, în formă continuată, reținându-se, în esență, că, în cursul anului 2009 introdus în două rânduri în România, fără drept, 700 grame hașiș, pe care l-a pus în vânzare prin intermediul mai multor persoane.
S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 160 ind. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și că aceasta nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă caracterul facultativ și subiectiv al acestui beneficiu recunoscut de lege în favoarea inculpatului arestat preventiv, ce presupune verificarea condițiilor pentru considerații ce privesc persoana inculpatului, urmând a se aprecia dacă scopurile procesului penal sunt asigurate prin garanția care o oferă persoana inculpatului și obligațiile pe care i le poate impune instanța de judecată în cazul liberării provizorii sub control judiciar.
Îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 160 ind. 2 Cod procedură penală nu conferă persoanei arestate un drept, ci numai o vocație.
Tribunalul a reținut că, măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în cursul urmăririi penale pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal pe întreaga durată a acestuia, reținându-se la acel moment că acesta a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisori mai M de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză, în raport de actele și lucrările aflate în dosar nr. 194/D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, precum și al probelor administrate până în prezent în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a apreciat că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. Astfel, introducerea în țară, în mod repetat, a unei cantități relativ mari de droguri de risc într-un interval scurt de timp și apoi vânzarea acestor droguri prin intermediul mai multor persoane pe raza mun. S M, în scopul obținerii unui câștig material evident, denotă gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de către inculpat, care justifică pe deplin atât luarea măsurii arestării preventive, cât și menținerea acesteia în acest moment, fără a se putea reține că această măsură este disproporționată în raport de circumstanțele reale ale cauzei; mai mult, aceasta este în acord și cu scopul măsurilor preventive, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal în continuare.
În plus, infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc reținută în sarcina acestui inculpat, este sancționată de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu închisoarea de la 10 la 20 ani. Este adevărat că, urmare a denunțului depus de către inculpat în cursul urmăririi penale, acesta a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală și a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, sens în care procurorul a reținut în favoarea acestuia aplicarea disp.art.16 din Legea nr.143/2000 privind reducerea la Jal imitelor de pedeapsă prevăzute de lege, dar aceste dispoziții pot fi avute în vedere, eventual, cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, alături de celelalte criterii prev. de art. 72 Cod penal.
Nu poate fi ignorat nici "rolul" pe care inculpatul l-a avut în întregul lanț infracțional cu care instanța de judecată a fost sesizată; inculpatul fiind cel care a introdus în țară aceste droguri, în mod ilegal, după care le-a pus în vânzare.
Pentru aceste considerente, apreciind că cererea inculpatului este neîntemeiată, în baza art.160 indice 8a alin.6 raportat la art.160 indice 2 Cod procedură penală, tribunalul a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a-l motiva.
În ședința publică din 25 februarie 2010, inculpatul recurent, prezent în instanță, a declarat personal că renunță la recurs.
Este de reliefat că, anterior, prin decizia penală nr. 99&R din 18 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr-, s-a dispus, ca urmare a admiterii recursurilor declarate în cauză, înlocuirea măsurii arestării preventive și a inculpatului recurent din prezenta cauză, cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
Potrivit art. 385/4 cu referire la art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat.
Astfel fiind, ținând seama de declarația inculpatului recurent, se va lua act de declarația inculpatului recurent care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
IA DE RETRAGEREA recursului declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 32/11.02.2010, pronunțată de Tribunalul Satu -M, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red. decizie -
jud. fond
tehnored. 2 ex. 25.02.2010, pc
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Țarcă Gabriela, Munteanu Traian
