Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 116/2009
Ședința publică de la 31 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier - Creța
Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba - reprezentat de - Procuror
Pe rol se află soluționarea recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 85/27.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., reprezentantul inculpatului recurentsolicită admiterea recursului formulat de inculpat și în rejudecare punerea lui în libertate.
Critică motivarea hotărârii instanței de fond sub aspectul neprecizării dovezilor față de care există suspiciunea că ar putea fi suprimate de către inculpat sau a martorilor care ar putea fi influențați. Instanța de fond apreciază că subzistă motivele care au dus la luarea măsurii arestării preventive dar este a 4 lună și nu s-au administrat nici un fel de probe în ce-l privește pe clientul său. Nici una dintre infracțiunile de care este acuzat nu se încadrează printre cele care pot fi săvârșite de către un grup infracțional organizat iar pentru infracțiunea de violare de domiciliu nu poate fi arestată o persoană care nu are antecedente penale.
De asemenea, nu este dovedită starea de pericol pentru ordinea publică.
Mai arată că același magistrat care a prelungit măsura arestării preventive a și soluționat cererea în cauză. Nu se arată nici de unde rezultă pericolul de a împiedica aflarea adevărului.
Instanța ar avea oricum suficiente pârghii pentru ține sub control pe inculpat în stare de libertate prin instituirea măsurilor și obligaților de supraveghere.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate.
Arată că judecătorul care s-a pronunțat asupra cererii de liberarea provizorie sub control judiciar nu devine incompatibil întrucât ambele sunt chestiuni de urmărire penală. Referitor la fondul cauzei arată că soluția este corect motivată, instanța neomițând temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive. Din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit aceste fapte și i se rețin 3 infracțiuni: constituire de grup infracțional organizat, înșelăciune și violare de domiciliu. Se va stabili ulterior care a fost contribuția inculpatului la săvârșirea infracțiunilor.
În cauză nu este posibilă disjungerea deși fiecare inculpat încearcă să se separe de ceilalți.
Inculpatul este arestat de 2 luni și J și nu se poate face abstracție de natura infracțiunilor care i se rețin. Nici procurorul nici instanța nu poate spune cum se va comporta inculpatul în stare de libertate ci doar se știe ce a făcut până în prezent.
În cauză nu s-au depășit cele 180 de zile de arestare și nu s-a exagerat cu menținerea măsurii. În plus, menținerea este justificată și pentru buna desfășurarea a procesului penal.
Faptul că nu s-a avansat foarte mult în dosar se datorează și nenumăratelor cereri pe care le-au făcut inculpații.
În concluzie, solicită respingerea recursului.
Av. în replică, arată că o măsură preventivă se raportează la faptă și în cauză nu există faptă. În cauză deja s-a dat o soluție cu opinie separată la Curtea de apel. În cazul inculpatului nu s-a făcut nimic ci doar se analizează pericolul social de grup iar faptele sale nu pot constitui infracțiuni de grup.
Faptul că nu se știe ce va face inculpatul în libertate ar însemna ca toți inculpații să fie ținuți în arest pentru că nu se știe cum vor reacționa în libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 85/27.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, aflat în Arestul IPJ Sibiu.
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că cererea formulată de inculpat îndeplinește condițiile prev. de art. 160 ind. 2 al. 1.pr.pen. sens în care a admis-o în principiu, procedând la examinarea pe fond a acesteia.
S-a constatat astfel că inculpatul a fost arestat preventiv începând cu data de 11.06.2009 prin încheierea penală nr. 16/2009 a Tribunalului Alba, definitivă prin respingerea recursului, măsură prelungită ulterior în condițiile legii.
S-a reținut că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 1, 2.pen. (față de ), amenințare, prev. de art. 193.pen.(față de ) și înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2.pen.(față de ), temeiul arestării constituindu-l art. 148 lit. b, c, f pr.pen. respectiv existența unor date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, existența unor date că inculpatul pregătește comiterea unei noi infracțiuni și săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la probele dosarului, instanța de fond a constatat că aceste temeiuri nu s-au schimbat, ele subzistând și în prezent.
Este adevărat că arestarea preventivă poate fi adusă la îndeplinire și prin altă modalitate, respectiv liberarea provizorie sub control judiciar, însă în ce-l privește pe inculpatul, cererea nu este fondată, date fiind modul și mijloacele de comitere a faptelor pentru care există presupunerea rezonabilă desprinsă din dosarul de urmărire penală, că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Chiar dacă inculpatul, prin apărătorul său ales a susținut că nu există date certe vizând încercarea de a influența desfășurarea procedurilor, tribunalul a considerat totuși că în cauză operează o prezumție destul de puternică în sensul existenței unui risc cum că inculpatul va încerca să suprime dovezi, să influențeze martori, risc ce se impune a fi acceptat de către instanțe ca bază a detenției pentru stadiile inițiale ale acesteia, el nefiind în măsură să justifice o îndelungată detenție (Krawcyak vs Polonia 2005).
Astfel, pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru evitarea influențării părților în cauză, și preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni, tribunalul a apreciat că nu se impune admiterea prezentei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, fiind necesară continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Având în vedere natura faptelor de care este acuzat inculpatul, conduita adoptată de acesta pe parcursul procesului penal, existând date la dosarul cauzei din care rezidă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost considerată a fi nefondată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și, în urma rejudecării, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În expunerea motivelor de recurs, inculpatul a susținut că judecătorul fondului nu a indicat în concret datele din care rezultă că, lăsat în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze ancheta.
În privința prezumției reținute de instanța de fond, s-a arătat că aceasta operează doar în stadiile inițiale ale privării de libertate, însă în cazul de față măsura a fost luată în urmă cu aproximativ 4 luni, astfel că nu mai este justificată.
Inculpatul a susținut că organele de urmărire penală nu au mai administrat probe în ceea ce îl privește, nu e dovedită starea de pericol, iar infracțiunile pentru care este cercetat nu fac parte din infracțiunile scop ale grupului organizat.
A fost invocată incompatibilitatea magistratului care a soluționat cererea de liberare provizorie sub control judiciar, acesta fiind și cel care a dispus prelungirea măsurii.
S-a apreciat că măsurile de control ce ar fi stabilite în urma admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar sunt suficiente pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul recurent a fost arestat preventiv la data de 11.06.2009 prin încheierea penală nr. 16/2009 a Tribunalului Alba, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143.pr.pen. și a cazurilor prev. de art. 148 lit. b, c și f pr.pen. respectiv existența unor indicii temeinice privind comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 1, 2.pen. (față de ), amenințare, prev. de art. 193.pen.(față de ) și înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2.pen.(față de ) pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, apreciindu-se totodată cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta derularea procedurilor judiciare cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Drept fundament al privării de libertate a fost reținută și existența unor date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, precum și a unor date din care rezultă că inculpatul pregătește săvârșirea unor noi infracțiuni.
Raportat la natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și la temeiurile care au determinat arestarea preventivă, Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele stipulate de art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. cererea de liberare provizorie sub control judiciar fiind neîntemeiată.
Având în vedere stadiul actual al procedurilor, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului este oportună și justificată, fiind de natură a evita orice posibilitate de influențare a desfășurării anchetei sau de repetare a activității infracționale.
Chiar dacă se acceptă susținerea inculpatului, formulată prin apărătorul ales, în sensul lipsei unor date certe din care să rezulte încercarea de a influența desfășurarea procedurilor, Curtea reține jurisprudența CEDO în materie(cauza Krawczak vs. Polonia), indicată și de instanța de fond, și apreciază că în cauză operează o prezumție puternică referitoare la riscul suprimării unor dovezi de către inculpat sau la riscul de a influența părțile sau martorii, iar acest risc se impune a fi acceptat ca bază a detenției, cel puțin în stadiile inițiale ale acesteia.
Cu privire la durata privării de libertate, Curtea constată că aceasta respectă exigențele art. 5 CEDO, nefiind depășită durata rezonabilă, având în vedere complexitatea cauzei și conduita procesuală a inculpaților.
Pe de altă parte, Curtea constată că simpla conduită pozitivă a inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale nu constituie, în acest moment procesual, garanții suficiente pentru a justifica lăsarea lui în libertate.
Prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, prin modalitatea concretă de comitere și scopul urmărit, infracțiunile imputate inculpatului - constituire, respectiv sprijinirea unui grup infracțional organizat, violare de domiciliu în forma agravată, amenințare și înșelăciune - pot provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, în accepțiunea CEDO.
Chiar dacă s-ar accepta că, în lipsa existenței vreunei infracțiuni scop, încadrarea juridică în ce-l privește pe inculpat ar suferi ulterior o modificare sub aspectul art. 7 din 39/2002, Curtea reține că subzistă acuzațiile aduse inculpatului sub aspectul infracțiunilor de violare de domiciliu în forma calificată și înșelăciune.
De asemenea, legăturile sale cu grupul constituit rezultă cu certitudine din actele dosarului, astfel că analizarea situației inculpatului nu se poate realiza independent de celelalte circumstanțe ale cauzei.
Având în vedere presupusa comitere a faptelor cu participarea altor membri ai grupului, arestați de asemenea în cauză, rezonanța socială accentuată a faptelor imputate grupării și crearea unui puternic sentiment de teamă în rândul colectivității(față de numărul persoanelor implicate în diverse acțiuni cu caracter antisocial și a urmărilor concrete produse), Curtea reține că activitatea infracțională a inculpatului nu poate fi integral disociată de cea a grupului la care se reține că a aderat, astfel că și sub acest aspect, prin lăsarea sa în libertate ordinea publică ar fi realmente amenințată.
Curtea mai constată că toate motivele pertinente și suficiente care legitimează privarea de libertate a inculpatului determină înlăturarea aspectelor de ordin personal invocate în apărare, acestea neputând constitui, în actualul stadiu al procedurilor, un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de considerentele expuse, constatând că Tribunalul Albaa adoptat o soluție legală și temeinică, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 85/27.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 31.08.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- Creța
Red.
Tehnored. /2ex/2.09.2009
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Monica Farcaș, Dana
