Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 120/2009
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier:
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.95/2009 pronunțate de Tribunalul Alba.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite cerințele cumulative ale art. 160/2 Cod pr. pen. și nu sunt probe sau indicii temeinice din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, argumentând că datele din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni rezidă din materialitatea faptelor și din personalitatea infracțională a acestuia, inculpatul fiind condamnat printr-o altă hotărâre, nedefinitivă, la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru infracțiuni concurente, neputându-se face abstracție de aceste elemente, care conturează o personalitate cu potențial infracțional.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate, arătând că este întreținătorul familiei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr.95/2009 din 04.09.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-, s-a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, deținut în Arestul IPJ A, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 Cod pr. penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin încheierea nr.16/2009 a Tribunalului Albas -a dispus arestarea unui număr de 16 inculpați, printre care și inculpatul recurent, cercetați de DIICOT Serviciul Teritorial Alba pentru comiterea unor infracțiuni foarte grave.
S-a reținut existența unor indicii temeinice în sensul că în perioada 2007-2009 inculpații au acționat ca și grupare de crimă organizată având ca scop obținerea ilicită de mai multe beneficii materiale, scop în care au comis o serie de fapte antisociale cu violență sau bazate pe amenințare cu violență, creând un puternic sentiment de teamă și chiar teroare, atât în rândul victimelor, cât și față de toate persoanele care ajungeau sub o formă sau alta să asiste la scene de o violență extremă caracterizate uneori chiar prin cruzime.
În cuprinsul încheierii de arestare au fost prezentate în concret temeiurile care au determinat această măsură.
S-a reținut comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup organizat prev.de art.7 din Legea 39/2003, șantaj, prev.de art.194 alin.1, vătămare corporală, prev.de art.181 Cod penal, violare de domiciliu, prev.de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, lipsire de libertate, prev.de art.189 alin.1, 2 și 5 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri, prev.de art.321 Cod penal și tâlhărie prev.de art.211 al.in.1, 2 lit.b și c și alin.3 Cod penal.
S-au reținut si alte infracțiuni mai puțin grave, pedepsite de lege cu o pedeapsă mai mică de 4 ani.
S-a reținut că membrii grupării au comis în mod organizat și coordonat acte grave de violență, șantaj, lipsire de libertate, violare de domiciliu etc. care sunt convergente din punct de vedere al scopului și denotă existența unei structuri de comandă. Au fost descrise în concret faptele reținute împotriva unor victime cu scopul de a obține supremația în lumea interlopă, pedepsirea rivalilor și concurenților și de pe o poziție dominantă, obținerea în mod ilicit de mari beneficii materiale.
Cu privire la inculpatul, în sarcina acestuia s-au reținut indicii temeinice de vinovăție cu privire la participarea ca autor la o faptă a grupării de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal inițial în dauna părți vătămate, fiind extinsă urmărirea penală pentru mai multe fapte de șantaj în dauna și altor părții vătămate și.
Faptele reținute în sarcina inculpatului nu pot fi privite în mod izolat, ci în contextul activității întregii grupări, a tuturor faptelor grave comise de aceasta. Starea de pericol trebuie analizată tocmai în acest context, întrucât pericolul pe care îl prezintă acțiunile unei grupări organizate sunt incomparabil mai mari decât ale unei persoane care acționează independent și izolat. Potențialul de pericol pentru ordinea publică al unei astfel de grupări este deosebit de ridicat, iar impactul social este deosebit (în acest sens facem trimitere la conținutul convorbirilor telefonice, urmare a apelurilor făcute la 112 de cetățenii îngroziți de acțiunile violente ale grupului).
Este irelevant că unii membri nu au participat la anumite acte infracționale, este evident că nu toți membrii unei grupări organizate pot participa la toate acțiunile acesteia. la o grupare a unei persoane, creează o stare de pericol în ce-o privește în raport de toată activitatea grupării.
Față de aspectele reținute cererea a fost privită ca neîntemeiată în sensul art.160 ind.8a alin. 6 Cpp.
De asemenea, este de observat că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu poate fi acordată în raport de temeiurile de arestare reținute, prev.de art.148 lit.b) și c) Cpp și de disp.art.160/2 alin.2 Cpp.
Temeiurile reținute prin încheierea de arestare nu s-au modificat, ele subzistă ca atare în continuare.
Este irelevant că nu inculpatul personal sau apropiați ai acestuia ar fi încercat să determine părțile vătămate să se împace sau să-și schimbe declarațiile prin amenințări sau agresiuni, câtă vreme există date că alți inculpați au încercat acest lucru. Starea de vulnerabilitate a victimelor trebuie analizată în raport de toți membrii grupării, altminteri aceștia ar fi expuși unor situații de presiune și pericol.
In drept, s-au reținut dispozițile art. 160 ind. 8a alin. 6 Cod pr.
p.Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen, nemotivat în scris inculpatul .
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul ales solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât întrunite cerințele cumulative ale art. 160/2 Cod pr. pen. și nu sunt probe sau indicii temeinice din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 (3) Cod pr. penală, Curtea constată că recursul declarat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Curtea reamintește dintr-un început că din economia dispozițiilor art. 160/2 și urm. Cod pr. pen. simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute de lege nu duce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, acordarea acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată.
Cu alte cuvinte, în cazul în care inculpatul formulează cerere de liberare provizorie, instanța învestită cu judecarea cererii are în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, aspectul dacă temeiurile arestării se mențin, simpla îndeplinire formală a cerințelor prevăzute de lege neputând duce automat la admiterea acesteia.
Astfel, potrivit art. 160/2 al. Cod pr. pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor parți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speță, Curtea observă că, în adevăr, recurentul inculpat este cercetat penal pentru săvârșirea mai multor infracțiuni pentru care textul încriminator prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mică de 18 ani, însă cererea de liberare sub control judiciar în mod corect a fost respinsă de judecătorul de fond ca neîntemeiată, în cauză existând elemente care arată că cerința prevăzută de al. 2 al art. 160/2 Cod pr. pen. nu este îndeplinită.
Curtea arată că situația inculpatului nu poate fi privită în mod izolat, iar în cauză nu se impune o disociere totală față de baza factuală conturată în ceea ce-i privește pe ceilalți inculpați,așa cum corect a reținut și judecătorul de fond.
Chiar dacă s-ar accepta că, în lipsa existenței vreunei infracțiuni scop, încadrarea juridică în ce-l privește pe inculpat ar suferi ulterior o modificare sub aspectul art. 7 din 39/2002, Curtea va analiza temeinicia unei atari cereri prin prisma acuzațiilor aduse inculpatului vizând infracțiunile de ultraj.
Curtea arată că tratarea în mod global a circumstanțelor cauzei prin raportare la acuzațiile aduse celorlalți inculpați este imperios necesară în vederea formării unei convingeri obiective asupra existenței motivelor pertinente și suficiente care justifică detenția provizorie a inculpatului.
Este de subliniat că în cauză există date concrete care atestă legătura strânsă a inculpatului cu grupul organizat, sens în care au fost formulate și acuzațiile de ultraj, la care presupune că recurentul a participat împreună cu ceilalți membri ai grupului.
Curtea consideră că plasarea în detenție a inculpatului în cauza de față, este justificată, cel puțin în acest moment, la începutul anchetei, pentru a-l împiedica să o perturbe, în special dacă este vorba despre o cauză complexă, care necesită cercetări delicate și multiple.
În acest sens, se apreciază că raportat la complexitatea deosebită a cauzei, la procesului, la gravitatea acuzațiilor care se aduc inculpatului, acuzații față de care există indicii puternice de vinovăție, menținerea inculpatului în detenție este justificată.
Chiar dacă, așa cum susține inculpatul prin apărătorul său ales, nu există date certe vizând încercarea de a influența desfășurarea procedurilor, Curtea consideră totuși că în cauză operează o prezumție destul de puternică în sensul existenței unui risc cum că inculpatul va încerca să suprime dovezi, să influențeze martori, risc ce se impune a fi acceptat de către instanțe ca bază a detenției pentru stadiile inițiale ale acesteia, el nefiind în măsură să justifice o îndelungată detenție (Krawczak vs. Polonia, 2005)
Într-o altă ordine de idei, Curtea reține că prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile aduse în discuție și care fac obiectul acuzațiilor (art. 194 Cod penal), modalitatea concretă în care se presupune că au fost comise pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie cel puțin pentru un anume timp.
Curtea consideră că datorită rezonanței sociale accentuate a faptelor comise, a creării unui puternic simțământ de teamă în rândul colectivității - imprimat de numărul persoanelor implicate în diverse acțiuni cu caracter antisocial și a urmărilor concrete produse, prin lăsarea în libertate a inculpatului recurent ordinea publică ar rămâne realmente amenințată.
Nu este de neglijat a se preciza că în cauză există, la acest moment motive pertinente și suficiente ce legitimează o detenție provizorie, iar aspectele de ordin personal invocate în apărare nu pot constitui un temei destul de puternic încât să justifice admiterea cererii.
Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare potrivit art. 192 alin.2
C.P.P.Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 95/4.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 8.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier
Red.
Dact. /2 ex./09.09.2009
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Marius Aurel Motolea, Dana
